UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE

SPECIALIZAREA: PIPP IFR, AN II

Metodologia cercetării psihopedagogice

- Aspecte ale agresivității și violenței în

instituțiile de învățământ -

STUDENTĂ:

1
CUPRINS

1. Introducere
2. O problemă de ieri și de azi: violența.
2.1. Definiţie şi forme întâlnite în instituţii de învăţământ;
2.2. Istoric, recunoaşterea problemei, realitatea de azi;
2.3. Soluţii – părerea specialiştilor.

3. Tehnică de cercetare – chestionarul.

4. Bibliografie

2
 1. INTRODUCERE

O serie de emoţii negative îşi au cauza într-o problemă prezentă de secole în societăţile care s-au
perindat de-a lungul timpului şi anume: violenţa. O Medusă care are din păcate multe forme şi cu care
fiecare ne-am confruntat sub o formă sau alta. Această problemă recurentă a fost fie ignorată sau
muşamalizată. Societatea de azi a făcut un pas înainte atunci când a recunoscut că există şi că victimele
ei nu mai pot fi trecute cu vederea.
Pentru că este un fenomen complex are determinări de natură psihologică, socială, culturală şi
economică. Tot mai multe instituţii, persoane publice, mass- media încearcă să combată violenţa şi cel
mai important se implică în recuperarea victimelor.
Am ales această tema datorită faptului ca sub o formă sau alta toţi ne-am confruntat cu ea sau
încă e o parte a vieţii noastre cotidiene. Este imposibil să nu empatizezi cu acest subiect şi să nu vrei o
soluţie. Ca viitor cadru didactic nu voi fi doar o sursă de cunoştinţe pentru elevii mei, trebuie să fiu şi un
protector al acestora. Eu nu pot dezvolta mintea unui viitor adult fără a- l feri atât cât pot de acest
fenomen încă prezent.
Şcoala este o micro societate a adultului de mâine. Ce vede şi ce învaţă este ceea ce îl va definii
mai târziu. Noi nu putem să ignorăm impactul pe care violenţa sub orice formă îl are asupra viitoarelor
caractere.
Violenţa şcolară este doar una dintre manifestările violenţei cotidiene, ea fiind o prezenţă, din
păcate, în instituţile şcolare din România. Pentru ca şcoala să asigure un climat pozitiv şi pentru a stopa
această problemă este nevoie să răspundem la nişte întrebări: Ce forme de violenţă întâlnim în şcoli?
Care sunt cauzele acesteia şi ce o perpetuează? De ce relaţiile conflictuale nu sunt gestionate eficient?
Cum ar putea părinţii şi cadrele didactice să se implice cu adevărat? Întrebări cu ajutorul cărora putem să
ajungem la o soluţie. În acest context, proiectul de faţă îşi propune să ofere o imagine asupra
dimensiunii fenomenului de violenţă în şcoala românească, identificând, totodată, cauzele şi factorii care
îl determină.
În continuare îmi propun să definesc acest concept, să determin impactul lui de-a lungul timpului
dar şi în contextul insistuţiilor de învăţământ din România. Apoi am să prezint rezultatele şi soluţiile
altor studii deja realizate.
Totodată am ales ca şi tehnică de cercetare: ancheta prin chestionar pentru a lua pulsul
fenomenului care există în mediul meu înconjurător.

2. O PROBLEMĂ DE IERI ȘI DE AZI: VIOLENȚA

2.1. Definiţie şi forme întâlnite în instituţii de învăţământ

Voi începe cu definiţia cea mai cunoscută din DEX:
Vilolența – definiție: Care se produce sau acționează cu putere, cu intensitate, cu violență; intens,
puternic, tare. - (Despre ființe) Care are o fire nestăpânită, care se înfurie ușor, impulsiv, brutal,
irascibil. - (Despre manifestări ale ființelor) Care arată violență, impulsivitate, nestăpânire, agresiune.-
Care se face cu forța; brutal, silnic.
Etimologia  latină si greacă a cuvântului violenţă vine ca o explicaţie, folosind exemplul câtorva
biologi si psihologi, ea fiind o latură semnificativă a vieții şi naturii biologice umane, în sensul aproape
3
instinctiv de dorinţa dea avea putere şi pofta de viaţă. Potrivit tezelor lui Freud s-a constatat ca violenţa
este totdeauna urmarea unei frustrări şi că aceasta antreneaza totdeauna un comportament violent.
Violenţa umană, indiferent de forme sau contextul în care se manifestă este inerentă naturii
umane, având un rol important din punct de vedere evolutiv. Însă astăzi, deși nu o putem șterge din
codul genetic, putem da un răspuns ferm și putem acorda un rol special prevenirii și combaterii acestui
fenomen social. Dacă în trecut violența în școală reprezenta o normalitate sau un fenomen firesc,
caracterizat mai degrabă prin tachinare sau însoțit de eufemisme, astăzi datorită permeabilității
sistemului școlar, violența apare în adevărata ei amploare.
Așadar, fenomenul violenței școlare se întinde pe o scară largă şi este mai amplu decât ne putem
imagina. La un pol se află violența fizică care este extrem de mediatizată de altfel, dar fără a se ştii
întotdeauna imaginea de ansamblu, iar la celălalt se află incivilitățile care sunt foarte numeroase şi
repetitive ce pot afecta grav ambianța școlară şi care au efecte pe termen lung.

2.2. Istoric, recunoaştere problemei, realitatea de azi.

Istoric vorbind, această problemă a fost luată în serios relativ recent, în urma următoarelor
evenimente1:
 Conferinţa experţilor organizată de Consiliul Europei la Utrecht (24-26 februarie 1997), cu tema
Siguranţa în şcoli;
 Primul Congres Mondial organizat de Observatorul European privind Violenţa în Şcoli şi Politici
Publice (Paris, martie 2001);
 Conferinţa Consiliului Europei de la Bruxelles (26-28 noiembrie, 1998), cu tema de lucru
Violenţa în şcoli: sensibilizare, prevenire, penalităţi;
 Meeting of Safety and Security in Education (Acţiuni de siguranţă şi securitate în educaţie) –
UNICEF HQ (2002);
 Acţiunile sub auspiciile proiectului integrat: Răspunsuri la violenţa cotidiană într-o societate
democratică (2002-2004).
Însă în ce forme întâlnim violența azi în lume și în România? Care sunt formele sau categoriile
de violență care afectează sistemul educațional modern? Loviri – agresiune fizică, injurile și jignirile,
agresiune nonverbală, atitudini ironice, sarcastice, refuzul îndeplinirii sarcinilor, ignorarea, indisciplina,
absenteismul, fuga de la ore, sau alte forme de bullying împreună cu ”botezul” din cadrul
microgrupurilor sociale sunt principalele forme de violență la care elevii se supun unii pe alții. Acest
fenomen foarte greu de depistat și oprit fiind acceptat de majoritatea elevolor datorită unor caracteristici
concrete2: repetă tradiții, implică un proces, impune o ierarhie, încheagă grupuri, și, acționând pe bază de
stres determină o teamă continuă în rândul victimelor.
În România, studiul UNICEF din 2006 reprezintă rampa de lansare a măsurilor și acțiunilor
concrete de combatere a fenomenului violenței în școli. Însă, principalul beneficiu al studiului este
tragerea unui semnal de alarmă puternic asupra dimensiunii și frecvenței problemei.

1
.Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei UNICEF – Violența în școală, disponibil pe
https://www.unicef.org/romania/ro/Violenta_in_scoala.pdf , 2006
2
Susan Lipkins, Prevenirea Botezului, Editura Jossey-Bass, 2006, pag. 11-20
4
 Potrivit datelor colectate, avem o imagine veridică a proporției fenomenului (Fig.1), a formelor
de violență în școală și a celor mai frecvente forme de violență.

Fig. 2 Tipuri de violenţă şcolară, medii şi zone de amplasare a şcolii

Fig. 3 Elevi – victime ale agresiunilor

Pentru anul 2012, Ministerul Educației pune la dispoziție următoarele statistici3:

Un total de 14.313 de astfel de cazuri, cele mai multe fiind acte de violenţă fizică şi tâlhării:
 acte de violenţă fizică - 6275;
 însuşiri de bunuri, înşelăciuni, tâlhării – 3261;
 insulte grave, instigare la violenţă - 2059;
 ameninţare, şantaj - 1603;
 consum de alcool, deţinere şi consum de stupefiante - 374;

3
Date disponibile pe https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/statistica-violentei-in-scolile-romaniei-ce-masuri-iau-
ministerul-educatiei-si-primariile-49357, 2013
5
  acte privitoare la viaţa sexuală - 90.
În anul 2016, un alt studiu relevant 4 (realizat pe 1.120 de elevi sub 18 ani, din învăţământul
primar, gimnazial şi liceal, din şcoli şi licee din Bucureşti, Braşov, Dolj, Iaşi, Maramureş, Suceava şi
Timiş. De asemenea, au fost chestionaţi şi 1.262 de părinţi.) arată că în ceea ce privește bullyingul, 23%
dintre copii recunosc că au fost victime ale ameninţărilor cu excluderea din grup, 31% spun că au fost
excluşi şi 39% că s-au confruntat cu situaţia în care unul dintre colegi a fost atenţionat să nu se joace cu
ei sau să le vorbească.
Studiul relevă de asemenea că 19% dintre copii au umilit în mod repetat, 22% au ameninţat un
alt copil cu bătaia sau lovirea. Situaţia celor care au fost victime ale unei astfel de agresiuni arată că 29%
dintre copii au fost ameninţaţi cu bătaia sau lovirea, în timp ce 24% dintre ei au fost umiliţi în faţa clasei.
Zvonurile denigratoare sunt, de asemenea, răspândite în mediul şcolar, 4 din 10 copii găsindu-se în
situaţia de a fi victime ale unei astfel de acţiuni de răspândire a zvonurilor. În categoria formelor ușoare
de violență fizică, amenințărilor sau distrugerea bunurilor 32% dintre copiii intervievaţi au recunoscut că
au fost împinşi sau îmbrânciţi, 39% dintre ei spun că au fost chiar răniţi uşor, 16% au fost bătuţi în
repetate rânduri la şcoală. În ceea ce priveşte situaţia agresorilor, 13% dintre copii au afirmat că s-a
întâmplat să distrugă lucrurile unui alt copil, în timp ce 16% dintre ei au spus că au bătut în mod repetat
un alt copil. 3 din 10 copii recunosc că şi-au lovit uşor un coleg.
În 2017, România se situează pe locul 3 în clasamentul celor 42 de țări europene în care a fost
investigat fenomenul, potrivit unul raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) 5, cu 17% dintre
copiii de 11 ani care au recunoscut că au agresat alți elevi cel puțin de trei ori în luna anterioară,
procentajul celor de 13, respectiv 15 ani, fiind de 23%. Cele mai noi date procesate la nivelul
Ministerului Educației Naționale (MEN) pentru anul școlar 2014-2015 vorbesc despre 18.783 de cazuri
de violență la nivel național.
O situație recentă arată că la finalul anului școlar 2016-2017, în România există un număr de
2.209 de consilieri școlari (dintre care 211 în București), pentru cele 6.221 de unități de învățământ,
dintre care 792 de grădinițe și 5429 de unități de învățământ preuniversitar, mult sub necesitățile reale.

2.3. Soluţii – părerea specialiştilor

Stopare fenomenului violenței în școli ar trebui să fie un efort comun, realizat atât de Ministerul
Educației și reprezentanții acestuia, de părinți și elevi deopotrivă. Astfel, într-un comunicat de presă din
februarie 20196, ME precizează că principala armă și formă de contracarare a fenomenului este
reprezentată de ”măsurile și activitățile realizate la nivelul fiecărei unități școlare, unde se constituie cu
caracter permanent, conform Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a unităților de
învățământ preuniversitar, Comisia pentru prevenirea și eliminarea violenței, a faptelor de corupție și
discriminării în mediul școlar și promovarea interculturalității, responsabilă de elaborarea, aplicarea și
4
Date disponibile pe https://www.gandul.info/stiri/o-statistica-simpla-scoate-la-iveala-un-fenomen-periculos-din-scolile-din-
romania-cum-ajung-3-din-10-copii-victime-15304492, 2016
5
Preluat de pe https://www.bizbrasov.ro/2017/11/08/studiu-cele-mai-multe-cazuri-de-violenta-scoli-s-au-produs-anul-trecut-
scolile-din-brasov/, 2017
6
Preluat de pe https://www.edu.ro/preciz%C4%83rile-ministerului-educa%C8%9Biei-na%C8%9Bionale-cu-privire-la-
revendic%C4%83rile-federa%C8%9Biei-sindicatelor-din, 2019
6
evaluarea modului de îndeplinire a obiectivelor incluse în cadrul Planului operațional al unității școlare
privind reducerea fenomenului violenței.”
Dacă discutăm de ce pot face părinții pentru prevenirea și contracararea violenței asupra copiilor,
Catherine DePino7 oferă următoarele sfaturi:
1. Învățați-vă copilul să anticipeze intențiile colegilor agresivi;
2. Încurajați-vă copilul să se folosească de bunul simț pentru a dejuca planurile bătăușilor;
3. Învățați-vă copilul să nu dea importanță jignirilor legate de aspectul său fizic;
4. Învățați-vă copilul cum să-i trateze pe colegii care îl ignoră, îl exclud, îl insultă sau îl
intimidează;
5. Ajutați-vă copilul să nu se lase terorizat nici acasă nici pe internet;
6. În ce mod te adresezi cuiva care încearcă să te terorizeze? ;
7. Cum să va descurcați în cadrul sistemului;
8. Reacționați când copilul dumenavoastră este bulversat;
9. Fiți umărul pe care copilul se poate sprijini la nevoie;
10. Ajutați-vă copilul să fie un învingător.
De asemenea, psiholugul Chris Gittins propune o abordare îndrăzneață în cadrul studiului
realizat pentru Consiliul European8: antrenarea elevilor să stopeze violența prin acțiunea semenilor,
adică, educarea copiilor în rezolvarea problemelor proprii. Potrivit descoperirilor sale, există câteva
tehnici prin care profesorii pot responsabiliza elevii sau îi pot angrena în activități colective pentru a crea
adeziuni sociale sănătoase și a descuraja violența. Iată principalele metode:
 cooperarea în cadrul grupurilor (copii începând cu 11 ani);
 ”împrietenirea”/ crearea unui sistem binom, echipe de 2 elevi;
 medierea conflictului de către cadrul profesoral (începând cu vârsta de 13 ani);
 ascultarea activă/ terapie de grup – pentru elevii de peste 16 ani.
Acestă abordare are la bază o serie de argumente și avantaje dintre care amintim: elevii de aceeași
vârstă pot identifica mult mai repede violența decât un adult, încrederea în semeni lor este mult mai
mare decât în cadrele profesorale, elevii vor înțelege că sunt protejați de grupul lor și de cadrele
didactice, în cazul lipsei de timp a cadrelor elevi se pot ajuta reciproc, elevii vor vedea că se pot bazape
microsocietatea lor fiind ajutați să comunice mai eficient în viitor, crește empatia și sentimentul civic,
câștigând încredere și experiență.

3. TEHNICĂ DE CERCETARE – CHESTIONARUL.

7
Catherine DePino, Violența în școală ajută-ți copilul să-i facă față, Editura Trei, 2016
8
Chris Gittins, Violence reduction in schools – how to make a difference, Council of Europe, January 2006, pag. 69
7
8
.

9
 Pentru prima parte a cercetării am ales crearea și implementarea acestui chestionar în rândul
cercului meu de cunoștiințe. Am dorit să am o viziune actuală a modului în care se manifestă și este
percepută violența în instituțile de învățământ.
Acesta s-a adresat mai multor categorii de vârstă și medii sociale tocmai pentru a putea avea o
imagine de ansamblu. Mai multe detalii despre acesta voi oferi în a doua parte a proiectului atunci când
voi expune rezultatele și concluziile.
Este nevoie de conștientizarea problemei pentru a putea găsi o rezolvare corectă și eficeintă a
acesteia. Mult prea mult timp violența, sub toate formele, a fost un subiect tabu care s-a prepetuat sub
umbrela rușinii și a ignoranței.
În calitate de viitor cadru didactic va fi una din problemele care va fi o constantă provocare. Am
nevoie să știu cu ce mă confrunt și cum pot preveni, ajuta sau rezolva situații de acest fel.
.

10
 BIBLIOGRAFIE:
. DEPINO, Catherine, Violența în școa7lă ajută-ți copilul să-i facă față, Editura Trei,
2016

2. GITTINS, Chris, Violence reduction in schools – how to make a difference, Council

of Europe, January 2006, pag. 69

3. LIPKINS, Susan, Prevenirea Botezului, Editura Jossey-Bass, 2006, pag. 11-20

WEBOGRAFIE:
1. Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei UNICEF – Violența în școală, disponibil pe
https://www.unicef.org/romania/ro/Violenta_in_scoala.pdf , 2006

2. Date disponibile pe https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/statistica-

violentei-in-scolile-romaniei-ce-masuri-iau-ministerul-educatiei-si-primariile-49357,
2013

11
3.
Date disponibile pe https://www.gandul.info/stiri/o-statistica-simpla-scoate-la-iveala-
un-fenomen-periculos-din-scolile-din-romania-cum-ajung-3-din-10-copii-victime-
15304492, 2016
4.
Preluat de pe https://www.bizbrasov.ro/2017/11/08/studiu-cele-mai-multe-cazuri-de-
violenta-scoli-s-au-produs-anul-trecut-scolile-din-brasov/, 2017
5.
Preluat de pe https://www.edu.ro/preciz%C4%83rile-ministerului-educa%C8%9Biei-
na%C8%9Bionale-cu-privire-la-revendic%C4%83rile-federa%C8%9Biei-sindicatelor-
din, 2019

12