Fișa-resursă 3.

Mediu cu oportunităţi de a face alegeri

Unul dintre principiile practicii de dezvoltare adecvată prevede: "Urmându-şi propriile interese,
copiii aleg între diverse activități ..." (Bredekamp & Copple, 1996, p. 127). De ce alegerea este
importantă? Există mai multe motive pentru care alegerile oferite copiilor pe parcursul zilei sunt
benefice, chiar esențiale pentru dezvoltarea lor. A oferi copiilor oportunităţi de a face alegeri este un
aspect fundamental al curriculumului pentru educaţia timpurie (Hendrick, 1996). Pentru a oferi copiilor
un șir de opțiuni, educatorul trebuie să înțeleagă importanța alegerilor și să fie dispus și capabil să ofere
o varietate de activități și comportamente în sala de clasă. Această abordare a învățării este centrată mai
curând pe copil şi nu pe cadrul didactic.
Oferind copiilor un mediu cu oportunităţi de a face alegeri încurajăm la ei autonomia și învățarea,
astfel diminuând conflictele.

2 MINI-STUDII
Să aruncăm o privire asupra celor două grupe de grădiniţă
I. În grupa doamnei Anderson, copiii de patru ani, vin și își pun lucrurile, aleg o activitate și se
joacă până când toţi copiii sosesc. Apoi se aşează toţi pe covor timp de aproximativ 10 minute
pentru întrunirea de dimineață. După ce au cântat câteva cântece, au avut o conversație de grup și au
auzit despre opțiunile privind activitățile zilei, au ales activitatea care le-a trezit cel mai mult
interesul și au trecut la treabă. Dimineața, copiii se mută de la un centru la altul, așa cum doresc. Un
vizitator poate să observe cum copiii vorbesc, râd şi se mişcă. Foarte rar poţi auzi voci ridicate ale
adulţilor sau copiilor, frustrare sau copii scăpaţi de sub control.
II. Când sosesc la grădiniţă, copiii de patru ani din grupa domnului Purdy, își lasă lucrurile și se
îndreaptă direct către zona întâlnirii în grup, unde trebuie să stea liniștiţi, să asculte politicos și să
răspundă corect la întrebările educatorului aproximativ 40 minute. Sunt explicate activitățile zilei,
fiecare cu o modalitate corectă de îndeplinire a sarcinii. D-l Purdy îi atribuie fiecărui copil o
activitate. Copiii trebuie să lucreze în liniște, să urmeze instrucțiunile cu atenție, să respecte
numeroasele reguli ale grupei și când sună clopoţelul, să treacă la următoarea activitate. Domnul
Purdy apreciază ordinea și liniștea, deoarece crede că copiii învață mai bine în aceste condiții. El are
o listă cu numele copiilor şi verifică să se asigure că fiecare copil finalizează sarcina primită. Copiii
adesea devin furioși sau se frustrează și nu termină sarcinile pentru a-i face pe plac d-lui Purdy.
Domnul Purdy, însă, se plânge adesea de comportamentul necorespunzător al copiilor din grupa sa.
În grupa dnei Anderson, copiii fac multe alegeri pe parcursul zilei; în grupa domnului Purdy,
posibilităţi pentru alegeri sunt foarte puține. Care mediu de învățare este mai bun pentru copii?
1. Un simţ al controlului
Toți oamenii trebuie să se simtă ca și cum ar avea control asupra lor și vieții lor. Nu ne putem aștepta ca
copiii să fie total independenți, deoarece sunt mici și incapabili de multe lucruri pe care le pot face
adulții. Erikson (1950) credea că, la al doilea stadiu de dezvoltare psihosocială, care începe la scurt timp
după primul an, copiii mici trebuie să rezolve conflictul dintre autonomie vs. rușine și îndoială. Copiii
care nu dezvoltă autonomie sunt susceptibili să rămână dependenți de adulți sau să fie influențați prea
mult de către colegi. Gartrell (1995) a numit acest fenomen "comportamente greșite". Copiii care se
confruntă cu "comportamente greșite" pot avea îndoieli referitor la abilitățile lor și nu pot să-și asume
riscurile care duc la învățarea reală (Fordham & Anderson, 1992; Maxim, 1997) sau să se poată provoca
la niveluri tot mai înalte. În plus, aceștia pot simți ostilitate față de adulți care le permit libertatea de a
alege (Edwards, 1993). Învățarea de a fi autonom și de sine stătător necesită timp și exersare/ practică.
1
Atunci când oferim alegeri pentru copii, le permitem să practice abilitățile de independență și
responsabilitate.
2. Construirea stimei de sine
A fi autonom și a deţine controlul te face să te simţi bine – doar priviţi fața unui copilaş care tocmai
a învățat să meargă. Stima de sine crește atunci când facem cu succes lucrurile pentru noi înșine. Copiii
pot să facă față greșelilor sau eșecurilor cu calmitate și umor bun atunci când se simt bine cu ei înșiși.
Un copil care are un sentiment solid de auto-valoare poate să ia o decizie proastă, să o evalueze calm, să
regândească situația și să facă o alegere diferită. Când a fost întrebat dacă dorește să o facă singur sau cu
ajutor, Tom, un copil de trei ani a hotărât să-şi toarne singur sucul. În timp ce ridică și înclină ulciorul,
descoperi că mânuţa lui mică nu era suficient de puternică pentru a ține ulciorul drept. Un flux de suc de
mere se vărsă pe masa si pe podea. Educatorul spuse-se: "Ups, Tom, sucul s-a vărsat. Să luăm niște
bureți și să ștergem împreună. Tom a învățat, încercând o sarcină prea dificilă pentru el. Educatorul l-a
ajutat să facă faţă consecințelor, fără să-i critice încercarea, ci ajutându-l să remedieze situația. Data
viitoare el poate face o altă alegere sau poate încerca să o facă din nou singur. Oricum, el și-a făcut
propria alegere.
Când un copil are un comportament necorespunzător, educatorul ar putea să-l mustre, spunându-i
sever, "Jamal! Tocmai ai făcut o alegere proastă! "Această afirmație presupune că Jamal, în mod
conştient a selectat comportamentul din repertoriul comportamentelor posibile și a ales să lovească.
Copiii, la fel ca adulții, nu își aleg mereu conștient comportamentele. Ei îşi pot satisface o necesitate,
imitând comportamentele altora sau acționând dintr-un instinct, cum ar fi auto-protecția. Acuzând cu
furie un copil că a făcut o decizie proastă în timp ce-și corectează comportamentul, îi dă copilului de
înţeles că el este o persoană incompetentă atunci când e vorba de luarea deciziilor și confundă
înțelegerea copilului cu privire la procesul de luare a deciziilor. El poate crede că nu are dreptul să ia
nici-o decizie, ceea ce îi va scădea, în cele din urmă, încrederea în sine și stima de sine şi va învăţa că
luarea deciziilor este foarte riscantă.
3. Dezvoltare cognitivă
Efectuarea alegerilor face parte din rezolvarea problemelor. Când se oferă alegeri, copiii își „deschid”
mintea și creează combinații noi și unice de idei și materiale. Înainte de a face alegeri înțelepte, totuși,
copiii trebuie să învețe deprinderi de gândire convergentă, să cunoască răspunsul corect, precum și
gândirea divergentă, să vadă multe răspunsuri posibile. Dacă așteptăm ca adolescenții să facă alegeri
sănătoase legate de aspecte importante, precum activitatea sexuală sau utilizarea alcoolului sau a
drogurilor ilegale, atunci trebuie să le oferim multe oportunităţi de a face alegeri semnificative în
perioada timpurie (Morrison, 1997).
4. Dezvoltarea morală
Într-o clasă bazată pe principiile constructiviste ale lui Piaget, fiecare împărtășește responsabilitatea
pentru luarea deciziilor (DeVries & Zan, 1995). Permițând copiilor să determine ce se întâmplă într-o
sală de grupă, educatorul promovează auto-reglementarea lor. Dacă copiii au ocazii de a-și face propriile
alegeri și de a se simți puternici în fiecare zi, ei nu vor avea nevoie să exercite putere asupra altora sau
să încalce regulile din spatele educatorului. Atunci când dorințele copiilor sunt respectate, este mai ușor
pentru ei să respecte dorințele altora. Pe măsură ce copiii învață să ia decizii pentru ei înșiși și să
dezvolte autonomia, ei învață să se comporte moral și să ia în considerare nevoile celorlalți atunci când
fac alegeri (Kamii, 1982).
5. Acceptarea/asumarea responsabilității
Atunci când copiilor nu le plac rezultatele propriilor alegeri, adulții doresc adesea să-i liniștească,
neutralizând consecințele. Alicia a fost atât de ocupată în centrul de menaj, încât nu i-a rămas timp să
viziteze centrul Artă și să facă o imagine cu zăpadă strălucitoare. Când a venit timpul să meargă acasă,
ea a văzut frumoasele creații pe care le făcuseră alți copii și era foarte supărată. Vreau și eu să fac o
imagine cu zăpadă! Doamna Anderson ar fi putut s-o lase să meargă în centrul Artă, care încă nu a fost
complet curățat, și i-ar fi permis să facă rapid un desen, astfel încât să-l poată lua și ea acasă. În schimb,
2
ea a spus: "Alicia, ai ales să stai în centrul de menaj azi și nu să desenezi. Acum e prea târziu, dar mâine
vom avea și alte materiale de artă. Îţi voi aminti să mergi la centrul Artă şi să faci ceva. Alicia mai era
supărată. Este greu să acceptăm uneori consecințele comportamentului nostru, dar răspunsul
educatorului a ajutat-o pe Alicia să înțeleagă că ea a luat o decizie, o decizie cu consecințe pe care
trebuie să le accepte. Nimeni nu îi spusese ce alegere să facă; ea a făcut alegerea în mod independent.
Educatorul s-a oferit să o ajute pe viitor, așa că Alicia știe că va avea sprijin pentru a lua decizii mai
bune. Părinții Aliciei puteau fi nemulţumiţi de această abordare, când ea le-a spus cu lacrimi în ochi că
educatoarea nu i-a permis să deseneze. Dar dacă părinții ar fi știut încă de când copilul a început să
frecventeze grădinița, că abordarea educatorului este de a-i ajuta pe copii să învețe să-și asume /respecte
responsabilitatea pentru acțiunile lor, ei ar fi înțeles.
6. Diminuarea conflictelor
Unul dintre efectele de oferire a alegerilor pentru copii pe tot parcursul zilei este reducerea
conflictului între copii și între copii și adulți. Atunci când adulții direcționează comportamentul unui
copil pe parcursul întregii zile, dorința firească a copilului de a fi independent este contracarată și pot
apărea sentimente ostile sau de revoltă (Edwards, 1993). Adulții pot înțelege această frustrare dacă îşi
imaginează că au job în care li se spune în detalii ce să facă, ba chiar și când să utilizeze toaleta sau să
bea apă. Cei mai mulți dintre noi s-ar plânge sau şi-ar căuta un alt loc de muncă. Copiii nu au de ales
pentru a merge la școală sau la grădiniță; ei nu pot scăpa de o situație nefericită/frustrantă. Atunci când
se revoltă, ei sunt etichetați ca având "probleme de comportament". Dacă tratăm copiii cu același respect
(Kostelnik, Soderman & Whiren, 1993), noi, adulții, așteptăm și înțelegem că fiecare copil are nevoi și
interese individuale şi le vom oferi oportunități pentru a alege ceea ce este cel mai bine pentru ei în orice
moment.
7. Eficientizarea/optimizarea învățării
Copiii se simt mai implicați într-o activitate pe care și-au ales-o singuri. Prin urmare, durata atenției
lor va fi mai lungă atunci când ei aleg singuri o activitate decât atunci când lucrează la o sarcină
atribuită de educator (Fromberg, 1995; Maxim, 1997). Atunci când le oferim copiilor posibilitatea de a
face alegeri, copiii învaţă să fie persistenţi și să finalizeze sarcinile.
     Katz și Chard (1989) subliniază faptul că atunci când se folosește doar o metodă de predare, cum ar
fi caietele de lucru, unii copii vor atinge obiectivul de învățare, dar mulți nu îl vor atinge, deoarece
fiecare învață într-un mod diferit. Pentru a fi siguri că toți copiii însușesc o anumită abilitate, cum ar fi
cititul, vom folosi o varietate de metode, astfel încât fiecare copil să si-o găsească pe cea care i se
potrivește. Dacă domnul Purdy, de exemplu, dorește ca toți copiii să învețe câteva concepte importante
despre vreme, el poate oferi o varietate de activități. Unii copii vor învăța observând ciclul apei într-un
terariu, alții vor învăța din cărți de ficțiune și nonficțiune, iar alții vor explora experiențele personale cu
vremea, folosind vopsele și materiale expresive. Fiecare copil va învăța în felul său, dar cu toții vor
învăța despre vreme.
8. Cum să oferiți alegeri
Opțiunile oferite copiilor mici trebuie să fie rezonabile și semnificative pentru aceștia și acceptabile
pentru adulți. Când doamna Lee s-a confruntat cu situația că doi copii se băteau pentru același camion,
ea a spus: "Vedeți cum puteți împărțiți camionul sau mergeți și faceți o pauză". Nici unuia dintre copii
nu-i plăcea ideea de a sta acolo, pe scaunul temporar, ceea ce însemna o pedeapsă de unul singur,
aceasta nu era o alegere acceptabilă. Fiecare opțiune trebuie să aibă o greutate egală în ochii copilului.
Educatoarea ar fi putut spune: "Vă puteți juca împreuna cu camionul sau eu vă pot ajuta să găsiți un alt
camion pentru joaca".
Mai târziu, în aceeași zi, doamna Lee le-a spus copiilor: "Este timpul să facem ordine, bine?" Fără
să-și dea seama, ea le-a oferit copiilor opțiunea de a face ordine sau de a continua să se joace adăugând
la sfârșit "bine?" De fapt, ea a avut în vedere că era aproape timpul să meargă acasă și că trebuie să pună
la loc jucăriile și materialele. Nu intenționa să le ofere copiilor posibilitatea de a alege și nu le-a permis
să continue să se joace, pentru că era timpul să se pregătească să plece acasă.
3
 Opțiunile limitate pentru copiii mici îi ajută să aleagă (Morrison, 1997). Într-un restaurant cu multe
opțiuni de meniu, chiar și adulților le este dificil sa aleagă ceva de mâncare. Unui copil îi este mai ușor
să aleagă dacă îi sugerăm să decidă între centrul de artă și cel de blocuri decât din toate activitățile
disponibile în sala de clasă. Copiii mai mici se descurca mai bine cu mai puține opțiuni.
Oferind sugestii directe putem ajuta copilul ezitant să facă o alegere. Copii ale căror părinți iau
decizii pentru ei pot fi copleșiți de o situație în care de la ei se așteaptă să aleagă singuri. Ei au nevoie de
timp, de sprijin și de practică, precum și de educatori răbdători pentru ai ajuta să învețe această abilitate.
Oferind alegeri copiilor, nu le oferim control complet asupra clasei sau curriculum-ului. Și pentru că
copiii pot alege doar din alternativele oferite, educatorul detine controlul asupra opțiunilor. Juan ar putea
dori să aleagă centrul Apa si nisip în fiecare zi, dar în zilele în care doamna Anderson nu deschide acest
centru, el trebuie să aleagă altceva.

CONCLUZIE
Situații fără alegeri
Fiecare trebuie să facă față la situații în care nu are de ales. Suntem obligați să respectăm, de
exemplu, legile. La fel și copiii trebuie să învețe că uneori au de ales. Copiii nu trebuie să se joace cu
comenzile arzătorului de pe aragaz atunci când o ajută pe mama sa facă biscuiți. Când timpul presează,
ei ar putea să încheie joaca, să facă ordine sau să se îmbrace pentru grădiniță/școală, astfel încât mama și
tata să ajungă și ei la timp la serviciu. După ce adulții au luat decizia primară, copiii o pot face pe cea
secundara. Ei pot alege să toarne zahărul sau să spargă ouăle pentru biscuiți. Ei pot alege cămașa roșie
sau cea verde pe care să o poarte. Când copiii știu că li se vor oferi oportunități suficiente de a alege
pentru ei înșiși, ei sunt mai dispuși să accepte acele decizii importante "fără opțiune" pe care adulții
trebuie să le facă pentru ei.
Educatorul înțelept înțelege că copiii fac alegeri pe tot parcursul zilei, indiferent dacă adulții doresc
sau nu acest lucru. Ei aleg să asculte, să ignore sau să sfideze regulile și instrucțiunile și să hotărască ei
înșiși să vorbească cu blândețe sau cu supărare altora. Ei decid dacă școala sau grădinița este un loc bun
pentru a fi. Sarcina noastră este să oferim copiilor opțiuni adecvate, sănătoase și să-i ajutăm să facă și
să-și accepte alegerile. În acest fel, noi dezvoltăm copii încrezători, independenți, care dețin controlul.