A greși e „omenește” sau teama de a greși
Diana Cobzac,
profesoară de matematică,
grad didactic doi
Motto: „Eşecul e pur şi simplu şansa de a încerca din nou,
Toată lumea greșește – nu cred că se îndoiește
nimeni de asta. Cum reacționăm însă la greșeli, fie că
e vorba de greșelile noastre sau ale celor din jur?
Cum reacționăm la greșelile copiilor și elevilor
noștri? N-ar fi oare frumos să știm să transformăm
greșeala într-o lecție de învățare? Mai jos sunt
propuse câteva sfaturi despre cum putem folosi
greșelile copiilor în avantajul lor.
Una din patru persoane dezvoltă de-a lungul
timpului o tulburare emoțională de tip anxios și
aproximativ 75% din oameni prezintă teama de a
vorbi în public sau de a-și exprima părerea dacă este
diferită de a celorlalți.
Mecanismul fricii:
 Simptome fizice: accelerarea respirației, bătăi
puternice ale inimii, senzație de  amețeală, palpitații,
tulburări de ritm cardiac, transpirații, frisoane, tremur
al mâinilor sau al picioarelor, dureri în piept, dureri
abdominale, greață, etc.
Simptome emoționale: teama de a pierde
controlul, teama de moarte, teama că ai o boală gravă,
teama că vei greși, teama că ceilalți vor râde de tine.
Simptome comportamentale: verificări excesive ale
sarcinilor care se fac cu consum imens de timp și
energie; evitări de a participa la anumite evenimente
de data asta cu mai multă inteligenţă.” (Henry Ford)
sau de a face anumite activități care ar avea beneficii
pe termen lung pentru tine; solicitări ale aprobării
celorlalți, evitarea de a lua decizii fără a-i consulta pe
ceilalți.
Gândurile: „nu trebuie să greșesc cu niciun
preț”, „e groaznic dacă greșesc”, „ceilalți vor râde de
mine dacă greșesc”, „nu sunt bun de nimic dacă
greșesc”, „nu suport să greșesc”, „sunt un ratat dacă
greșesc”.
Toate emoțiile și comportamentele noastre au la
bază anumite gânduri și credințe. Dacă vrem să
schimbăm emoțiile e nevoie să schimbăm gândurile.
Degeaba îi spui cuiva să nu-i fie frică. Până ce acesta
nu reușește să își schimbe gândurile care îi declanșează
acea frică, nu va reuși să învingă teama. În spatele
fricii de a greși stă următoarea convingere: „nu trebuie
să greșesc, e groaznic dacă greșesc, iar dacă ajung,
totuși, să greșesc, nu sunt bun de nimic”. Adevărul e că
nu există persoană care nu greșește. Toți oamenii
greșesc. Însă de mici, când am fost criticați pentru
greșelile noastre, am învățat să ne ferim de acele
circumstanțe și am învățat să ne fie teamă de a greși.
Această atitudine duce la multe probleme și minciuni
în viață. Fiindu-ne teamă să greșim și încercând să
evităm cu orice preț această situație, mințim atunci
când, inevitabil, greșim, sau dăm vina pe alții, sau
găsim o explicație care să ne absolve de
responsabilitatea greșelii.
Totul s-ar rezolva ușor și simplu dacă am
accepta că, deși e de preferat să nu greșim, totuși,
uneori vom greși, iar atunci când greșim nu e capătul
lumii și e în regulă să învățăm din greșeală pentru a nu
o mai repeta. Acest gând e nevoie să ni-l repetăm din
nou și din nou până ce obținem alt comportament. 
Această atitudine duce și la asumarea greșelii și la ceea
ce numim responsabilitate,  o chestie din ce în ce mai
rar întâlnită.
Greşeala face parte din noi şi ne însoţeşte
întreaga viaţă. Cu atât mai mult, este prezentă în
copilărie, atunci când totul este un început. Dar totuşi,
de câte ori nu ne trezim certând copiii, când greşesc?
 Atitudinea faţă de greşeală, mai precis teama de
a greşi ne este indusă în anii copilăriei. Nu ai copilăriei
mici, ci în anii şcolii. Cel mai mare rol în inducerea
acestei frici aparţine părinţilor şi profesorilor. O facem
inconştient, fără să ne dăm seama, din lipsă de răbdare
şi din cauza stresului care ne copleşeşte viaţa. Uităm că
învăţarea nu este uşoară, uităm că şi noi am greşit,
având pretenţia de la copii de a fi foarte atenţi, de a
asculta şi a reţine din prima. Îi certăm când greşesc şi
fără să vrem ajungem să le inspirăm teamă, să le
formăm frica de greşeală. Aşa s-a întâmplat cu noi şi
aşa facem şi noi cu proprii copii. Uităm sau nu
conştientizăm că toţi greşim. Greşim mereu, mai mult
sau mai puţin, atât în lucrurile de rutină, dar mai ales
când vrem să facem ceva nou. Greşeala nu este o vină.
Greşeala este inerentă. Aşa cum spune proverbul a
greşi este omeneşte. Şi nu avem de ce ne teme. Orice
drum nou are greşelile lui. Încerci să le eviţi, încerci să
te informezi, pentru a face cât mai puţine greşeli, dar
tot faci. Greşeala este pe orice drum şi face parte din
orice drum. Rolul ei este de a ne învăţa. Nu vei învăţa
la fel din greşelile altora, ca din ale tale, oricât de mult
te-ai strădui. Acesta este rolul ei. De a ne şcoli. Făcând
greşeli, dar făcând ceva, înveţi mai mult, decât
nefăcând greşeli dar nefăcând nimic. Teama de a face
greşeli este cea care ne ţine pe loc. Nu ne urmăm
visurile de teamă că vom greşi, de teamă că vom fi
judecaţi şi criticaţi, de teama eşecului. [1]
De aceea poate ar trebui să fim mai toleranți cu
elevii atunci când greșesc sau atunci când procedează
contrar așteptărilor noastre, să fim mai atenți la ceea ce
le spunem în momentele când greșesc ca nu cumva să
le înăbușim visurile și să le insuflăm nesiguranță în
propriile puteri, să nu stopăm dezvoltarea unei
personalități de valoare. Trebuie de la bun început să
înțelegem că atunci când copilul greșește, el nu o face
pentru că este rău, prost sau pentru că are ceva cu noi,
ci pentru că procesul său de învățare a ajuns într-un
anumit punct, iar acest lucru nu are nici o legătură cu
noi. Este drept că ne-am format într-o cultură în care a
greși este, de multe ori, un „capăt de lume”, un lucru
rău care trebuie sancționat. Putem încerca însă, în
calitate de dascăli, să schimbăm la copiii noștri această
percepție asupra greșelii. E nevoie, pentru început, de
un efort din partea noastră, pentru a vedea greșeala
dintr-o perspectivă diferită și să acceptăm greșelile ca
fiind normale, firești și constructive. Depinde de
fiecare felul în care tratează greșelile copilului: putem
să-l criticăm pentru ce face greșit sau putem privi
greșeala ca pe o experiență de învățare, axându-ne pe
ce putem învăța din ceea ce s-a întâmplat, făcând
conexiuni cu alte aspecte ale vieții noastre. Diferența
de abordare este foarte mare, pentru că în momentul în
care critici greșeala copilului apelezi la distrugerea
stimei sale de sine și nu faci decât să obții din partea
lui aceeași greșeală pe viitor (poate într-o formă un pic
diferită).
Pe de altă parte, dacă învățăm să considerăm
greșeala o experiență de învățare și îi arătăm copilului
ce beneficii poate avea din această experiență, cu
siguranță că data viitoare nu va repeta greșeala făcută.
Mai mult, greșeala devine astfel o lecție de învățare și
înțelegere pentru copil, și nu o frustrare, o nemulțumire
și fără a învăța cum să facă lucrurile mai bine, cum se
întâmplă în cazul în care este criticat pentru greșelile
făcute.
Dar ce ar trebui să facă un părinte sau un
pedagog pentru a transforma greșeala într-o lecție de
învățare? Cel mai ușor ar fi să luăm un exemplu din
efectuarea temelor. În momentul în care sesizăm o
greșeală în tema elevului, avem la dispoziție câteva
modalități prin care se poate reacționa. Putem, de
exemplu, să începem să țipăm „Ce-ai făcut? Ai greșit!
Nu e bine!”, iar asta înseamnă să etichetăm copilul, să
ne canalizăm întreaga energie asupra amplificării
greșelii, asupra legăturii dintre copil si greșeală. Altă
opțiune ar fi să nu ne mai centrăm pe greșeală. În
momentul în care ne centrăm de pe critică, supărare și
enervare pe aprecierea lucrurilor pozitive, atunci vom
vedea la elev nu greșeala, ci lecția pe care copilul o
învață cu ajutorul greșelii. Mai mult, atunci când ne
centrăm pe experiența de învățare pe care ne-o
furnizează încrederea, îl ajutăm pe copil să capete
încredere în el însuși, iar odată ce capătă încredere el
va ști că poate să facă lucrurile corect. [2]
Una din temerile cu care se confruntă
adolescenții este teama de a greși în alegerea profilului
pe care îl vor studia în anii de liceu. Învățământul
liceal din Republica Moldova nu oferă prea multe
opțiuni elevilor absolvenți de gimnaziu, majoritatea
liceelor din țară fiind teoretice cu două profiluri: real și
umanist. Aici ar trebui să intervenim noi, profesorii, să
le oferim consiliere, să le explicăm elevilor care sunt
deosebirile dintre cele două profiluri, care sunt
avantajele de viitor pentru fiecare dintre cele două
opțiuni. De cele mai multe ori copiii nu pot decide
independent viitorul lor, fiind conduși de așa-numitul
„instinct de turmă”. Nu de puține ori am auzit discuții
de genul „am venit la profilul real pentru că așa au
făcut prietenii mei și nu am vrut să mă despart de ei,
chiar dacă nu mă descurc la matematică”, sau „am ales
profilul umanist pentru că așa voi putea să obțin o
medie mai mare la disciplinele de profil real la care mă
descurc bine”. Dar, după un semestru sau un an de
studii la profilul necorespunzător abilităților sale, elevii
ajung să-și dea seama de greșeala comisă, se simt
frustrați și se închid în sine. De aici apare eșecul școlar profilul real; - nesiguranța că nu se va potrivi profilul
și tot felul de probleme emoționale. Un adolescent are ales cu viitoarea profesie.
de cărat în spate nu numai sentimentul de vină Elevii din clasele a XII-a au răspuns la
personală din cauza alegerii greșite pe care a făcut-o, întrebarea „Ați decis deja dacă veți continua studiile
dar și presiunile din partea părinților, profesorilor și după absolvirea liceului? Ați ales deja profesia pe care
colegilor de clasă. De multe ori noi, profesorii, îi vreți s-o îmbrățișați?” în felul următor:
mustrăm pentru alegerea făcută și le amintim mereu că Răspunsul selectat Numărul de elevi
au greșit, în loc să le vorbim cu blândețe, să-i susținem, Sunt hotărât să fac studii
să-i îndrumăm să facă alegerile corecte și să-i ajutăm postliceale și am decis ce 8
să depășească frica de a greși pe viitor. profesie voi alege.
D
a,
Voi face studii postliceale
cu siguranță, dar, referitor
ști
u

24
în
ce
d
o
m
la profesie, oscilez între
câteva opțiuni.
en
Co n tin u area s tu d iilo
iur p o stlic eale
2
5
%
Nu m-am decis dacă voi
D
a,
da
continua studiile după 0
absolvirea liceului.
r
Da, ș tiu în ce domeniu
n Da, dar nu am ales prof es ia
u
a
m
al
es
Nu voi face alte studii
după absolvire, vreau să
pr
of
es
ia 0
7
5
%
mă angajez în câmpul
muncii.
Pentru a vedea cum gândesc absolvenții de
Total elevi intervievați 32
gimnaziu, dar și cei de liceu, am realizat un sondaj pe
În urma analizării rezultatelor, am constatat că
un eșantion de 64 de elevi din clasele a IX-a și a XII-a.
din cei 32 de elevi intervievați, dintre care 12 băieți și
La întrebarea „Ați decis deja dacă veți face
20 de fete, 12 nutresc sentimente de frică, nesiguranță
studii liceale după absolvirea gimnaziului? Ați ales
atunci când sunt puși să facă o alegere importantă
deja profilul de studii (real/umanist/arte/sport/ altele)?”
pentru viitorul lor, indiferent dacă sunt băieți sau fete.
adresată elevilor din clasele a IX-a s-au înregistrat
Iar printre motivele ce provoacă această frică sau
următoarele răspunsuri:
nesiguranță se regăsesc următoarele: - frica de a nu-și
Răspunsul selectat Numărul de elevi realiza scopurile propuse; - frica de a alege greșit o
Sunt hotărât să fac studii
profesie, nepotrivită aptitudinilor sau gusturilor
liceale și am decis la ce 18
profil mă voi înscrie. personale; - frica de lucruri noi.
Voi face studii liceale cu În concluzie, pentru a transforma greșeala într-o
siguranță, dar nu știu ce 7 lecție de învățare, trebuie să ne centrăm nu pe greșeală,
profil voi alege. ci pe lucrurile pe care vedem că le are copilul și că le
Nu voi face studii liceale. 7 poate face bine, potențându-le pentru ca ele să se
Total elevi intervievați 32 dezvolte. Iar acest mod de a privi lucrurile și de a
N
u
fa
c
încuraja comportamentele bune poate fi aplicat cu
st
ud
ii
copiii de orice vârstă, dar și cu celelalte persoane din
lic D
Continu area
ea
le
studiilo
a, r liceale
a jurul nostru, parteneri, prieteni, colegi. În momentul în
22 m
% al
es
care vezi în greșeală o experiență de învățare și devii
pr
D
a,
o
fil
atent la ce te învață ea, vei observa că lucrurile se vor
da
r
nu
Da, am ales profilul
ul
5
Da,6dar nu știu ce profil
întâmpla mai fluid, mai repede și mai armonios, pentru
ști
Nu fac studii liceale
u
ce
%
că nu mai pierzi energie și timp pentru a te centra pe
pr
ofi
l conflict, iar soluția va veni de multe ori de la sine (cu
22
%
puțin exercițiu).
Webografie:
Din cei 32 respondenți din clasele a IX-a, dintre 1. http://www.blogdefamilie.ro/2012/09/teama-de-a-nu-
care 10 băieți și 22 de fete, 19 au afirmat că nutresc gresi.html
frică și nesiguranță în ceea ce privește alegerea 2. http://www.itsybitsy.ro/greseala-ca-lectie-de-invatare/
profilului de studii liceale. Cele mai frecvente motive
ce declanșează frica sunt: - frica de a face alegerea
greșită a profilului; - frica de examenele de
Bacalaureat; - frica de disciplinele ce fac parte din