IMI PORT CU

DEMNITATE
CRUCEA LASATA
DE HRISTOS
 Crucea este altarul de jertfă prin care
Mântuitorul Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a
adus ca pret de răscumpărare pentru păcatele
noastre. Prin Sfânta Cruce, Domnul Iisus ne-a
împăcat cu Dumnezeu, de aceea, crestinii
consideră Sfânta Cruce ca izbăvitoarea
fărădelegilor săvârsite de fiecare.

Cele spuse mai sus pot fi considerate de

unii clisee teologice în ceea ce priveste
semnul si cultul Sfintei Cruci. Totusi, dacă
sunt privite asa, ar trebui să ne răsune în
minte și în inimă până ajungem să le credem
cu toată ființa noastră. Numai atunci când ne
 Am putea spune că în societatea creștină românească, crucea este omniprezentă. Vedem
cruci pe turlele bisericilor, pe monumentele eroilor neamului, în locurile unde si-au aflat
sfârșitul semeni de-ai noștri, chiar în stema națională a României, ca semne ale credintei în
puterea Crucii. Orice început si orice sfârsit de rugăciune si chiar orice faptă trebuie
însoțite de Sfânta Cruce.
De la nasterea trupească si până la nașterea în Împărăția cerurilor suntem însotiti de
Cruce. Prin Botez si Mirungere suntem însemnati cu Sfânta Cruce; o purtăm la piept si
chiar în inimă, iar după moarte, la căpătâi asezăm Sfânta Cruce, ca învierea cea de obste si
viata veacului ce va să fie să ne găsească tot în preajma acesteia.
Noi nu ne închinăm Sfintei Cruci ca unui totem sau ca unei amulete aducătoare de
noroc. Să nu fie aceasta! Ci să ne închinăm Sfintei Cruci privind-o ca pe un mijloc de
revărsare a harului, de îmbărbătare a sufletului, de cultivare a voinței, de întărire a
credinței.
Sunt mandru ca sunt crestin si imi port cu demnitate crucea lasata de hristos