Mastile sociale sunt hainele pe care le imbracam atunci cand ne pierdem in misterele identitatii

personale. Ele ne ajuta sa traim intensitatea vietii la nivelul pe care noi singuri ni-l percepem din
motive de nesiguranta, frica sau vulnerabilitate. Aceste particularitati, au ca consecinta conturarea
unei masti false ce ne ingroapa identitea personala in umbra.
Consider ca raportul dintre identitate si alternanta personajelor pe care le jucam, creeaza
dezechilibrul umanitar ce face ca euforia personala sa nu mai fie perceputa ca considerent al
propriilor realizari sau existente, ci a reflectiei succesului dobandint in urma purtarii mastii ce ne
ascunde identitatea.
In primul rand , felul in care traim ,reprezinta particula de originalitate din marea de persoane.
Toate valorile personale ce ne contureaza caracterul, marcheaza frumusetea existentei noastre.
Analizand sursele propuse, observam modalitatea personajelor de a-si ascunde identitatea din motiv
de teama de a fi perceput ca avand un statut social inferior. Mihu alege sa nu divulga ce are pe suflet
si-si minte sotia ,,Nimic,toate sunt bune!”, din cauza gandurilor ce-l apasau cum ca ar fi de rasul
lumii. Astfel, modalitatea in care alegem sa gandim lucrurile, ne influenteaza felul in care le
transpunem in prezent, facandu-ne vulnerabili, coplesiti de teama de a avea un statut social mai mic
si dornici de a ascunde adevarata identitate in spatele unei masti confuze noua insa pe placul celor
din jur.
In al doilea rand, pentru a excela spre succes, e nevoie sa ne autocunoastem. Odata ce deprindem
aceasta comoara, nu mai avem nevoie sa jucam un rol pentru a ne reprezenta drept model dorit de
cei din jur. Cunoscandu-ne cu adevarat caracterul, felul nostru de a fi si modul in care simtim
emotiile, reusim sa ne prezentam tuturor comform identitatii noastre. Astfel, aratam ceea ce
suntem, nu suntem ceea ce dorim ca exteriorul sa vada. Purtarea unei masti, ne transcende intr-o
minciune a realitatii, pierzand respectul de sine, increderea personala, si rostul existentei noastre ca
persoana sincera si adevarata. Milica si-a pierdut relevanta odata ce a cazut in capcana propriei
minciuni, pierzand astfel nu doar increderea si atentia celor din jur, dar si ,,fericirea’’ pe care o
obtinea fiind o oglinda a ceea ce restu vor ca ea sa fie. Dependenta de atentie, pune piedici identitatii
personale, manipuland mintea sa joace orice rol posibil, doar pentru a obtine aceeasi ,,fericire’’.
Un alt argument al afirmatiei ca mastile pe care le purtam ne ascund frumusetea identitatii, e ca
aceasta adaptare comportamentala la situatiile ce le consideram periculoase de infruntat, poate
distruge in timp confuzia careia i-am dat aripi ,pentru a fi fericiti. Astfel, pierdem nu doar relatia pe
care am dorit sa o cream, dar si timpul ce l-am irosit colorand aceasta iluzie, si fericirea de moment
ce lasa in spate rani grave. Un exemplu al acestui joc incetosat e mijloacele prin care dorim sa
obtinem o relatie de cuplu. Persistand gandurile referitoare la cat de imperfecti suntem, se
contureaza un abis al disperarii ce ne face sa devenim modele dorite pe vesnicie. Aceasta teama de a
accepta cine suntem cu adevarat, ne inunda in cosmarul mastilor sociale. Ajungandu-se la punctul in
care partenerii descopera pe cine au alaturi cu adevarat, tot acest cosmar inceteaza, lasasnd in spate
vise spulberate.
In concluzie, fiecare din noi purtam anumite masti in diferite situatii, crezand ca nu suntem
destul de buni pentru a fi acceptati de ceilalti si ca trebuie sa jucam un anumit rol pentru a ne integra
intr-un grup. Adevarul insa este ca oamenii ne vor accepta mult mai usor in momentul in care vor
simti ca suntem autentici si ca nu incercam sa ii manipulam. Puterea de a acepta cine suntem cu
adevarat, invinge toate situatiile ce ne creeaza nedumeriri, caci identitatea personala acopera orice
masca sociala.