Epicul reuneste, prin excelenta, textele literare scrise
sub forma narativa, in care sunt realizate evenimente la care participa personaje. Existenta conflictului, evolotia gradata a actiunii, precum si plasarea acesteia in timp si spatiu definesc caracterul epic al unui text. Romanul este specie ampla a genului epic, in care actiunea se desfasoara pe mai multe fire narative, conflictul are loc atat pe plan exterior, cat si pe interior, iar la evenimente participa un numar mare de personaje bine individualizate, intre care conflictul evolueaza gradat. Unul dintre cele mai ample romane moderne in literatura romana este opera" Ultima noapte de dragoste,Intaia noapte de razboi", de Camil Petrescu care se remarca prin unicitatea perspectivei narative ,naratiunea la persoana intai, luciditatea auto-analizei si timpul subiectiv prin rememorarea afectiva a vietii. Este un roman subiectiv,naratorul fiind protagonistul operei, psihologic prin analiza constiintei si prin accentul pus pe conflictul interior si roman al experientei , prezentand o traire esential de viata si anume razboiul. Camil Petrescu este unul dintre promotorii literaturii moderne sustinand ca literatura unei epoci tulbure trebuie sa se sincronizeze cu celelalte domenii ale cunoasterii. Romanele sale se structureaza pe o pasiune sau o idee ,sunt romane de observatie a vietii interioare, iar creatorul descrie realitatea, in masura in care a trait-o printr-o experienta directa . Titlul romanului indica cele doua teme majore care sunt in acelasi timp doua experiente fundamentale de cunoastere ,traite de protagonist. De asemenea, aceste doua experiente traite de personajul principal ii marcheza destinul, ii inchid orizontul de viata la inceput si il elibereaza de obsesii la final. Perspectiva narativa este subiectiva si unica cu focalizare interna. Identitatea intre planul naratorului si cel al personajului principal face ca cititorul sa stie despre ce alte personaje, tot atat cat ii permite protagonistul. Situarea eului narativ in centrul romanului,confera operei autenticitate, iar faptele si personajele sunt interpretabile si analizate psihologic, prin monologul interior, Stefan Ghioghidiu analizeaza alternand trairile interioare cu faptele si intamplarile exterioare. Compozitional ,romanul este alcatuit din doua parti principale in titlu. Prima parte reprezinta rememorarea dintre Ghiorghidiu si Ela, iar partea a2-a ,construita sub forma jurnalului de companie a lui Ghiorghidiu prezinta experienta lui de pe front in Primul Razboi Mondial. Prima parte este in intregime fictionala, in timp cea de- a doua valorifica jurnalul autorului, cu articolele si documentele care confera autenticitate. Unicitatea celor 2 parti se realizeaza prin constiinta unica care analizeaza cele doua experiente,dar si prin primul capitol care este un artificiu compozitional. Romanul debuteaza printr-un artificiu compozitional : actiunea primului capitol " La Piatra Craiului in munte " -este posterioara intamplarilor relatate in restul Cartii 1 ( intai ) . Capitolul pune in evidenta cele doua planuri temporale din discursul narativ : timpul nararii ( prezentul frontului ) si timpul narat ( trecutul povestii de iubire ). Stefan Gheorghidiu , aflat la popota ofiterilor ,l participa la o discutie despre dragoste si fidelitate . Aceastqa discutie declanseaza memoria afectiva a protagonistului , trezindu-i amintirile legate de cei doi ani si de jumatate de casnicie cu Ela . Intriga este declansata la inceputul celui de al 2-lea capitol , prin fraza : " Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la universitate si banuiam ca ma insala " . Tanarul , pe atunci student la filozofie , se casatoreste din dragoste cu Ela , studenta la litere , o fata orfana crescuta de o matusa . Dupa casatorie , cei doi soti traiesc modest , dar sunt fericiti . Echilibrul tinerei familii este tulburat de o mostenire pe care Gheorghidiu o primeste la moartea unchiului sau avar , Tache . Ela se implica in discutiile despre bani , iar sotului sau ii displace acest lucru : "As fi vrut-o mereu feminina , deasupra acestor discutii vulgare". Spre deosebire de Gheorghidiu , Ela este atrasa de viata moderna , iar banii mosteniti de sot ii ofera acest acces. Cei doi incep sa aiba probleme , iar punctul culminant al crizei lor matrimoniale are loc cu ocazia excursiei de la Odobesti . Acolo Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume G. , care , dupa opinia personajului- narator ii va deveni mai tarziu amant . Dupa o scurta despartire , Ela si Stefan se impaca . Inrolat pe front , Gheorghidiu cere o permisie , ca sa verifice daca sotia lui il insala , fapt nerealizat , din cauza izbucnirii razboiului . A doua experienta in planul cunoasterii existentiale o reprezinta razboiul . Imaginea razboiului este haotica , frontul inseamna haos , masuri absurde , invalmaseala , dezordine . Ordinele ofiterilor superiori sunt contradicotrii , informatiile sunt eronate, iar altileria romana isi fixeaza tunurile asupra propriilor batalioane . Iar la confruntarea cu inamicul se adauga frigul si ploaia . Operatiunile incep cu atacarea postului vamal maghiar . Stefan Gheorghidiu si unitatea lui cuceresc magura Bran , trec oltul si se indreapta spre Sibiu . Experientele dramatice de pe front modifica atitudinea personajului -narator , fata de celelalte aspecte ale existentei sale . Capitolul " Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu " ilustreaza tragismul confruntarii cu moartea . Eroismul este inlocuit de teama de moarte , doar instincul de supravietuire se mai pastreaza : "Nu mai e nimic omenesc in noi " . Drama colectiva , a razboiului pune , in umbra drama individuala a iubirii . Clipa de clipa eroul analizeaza si se autoanalizeaza , observa si noateaza ceea ce se intampla in jurul lui . El are capacitatea de a se dedubla privindu-se ca obiect si ca subiect al hazardului . Sufletul lui Stefan Gheorghidiu se cutremura de incertitudinea existentei umane , cauzata de apropierea mortii . Scena finala a intalnirii intre Stefan si Orisan , amandoi raniti intr-un spital , este patetica : "Intre noi este o prietenie ca viata si ca moartea " . Obsesia iubirii nefericite ii inchisese eroului orizontul , experienta razboiului l-a salvat de inchistare . Razboiul l- schimbat in adancuri . Gheorghidiu se intoarce acasa la Bucuresti , dar se simte detasat de tot ce il legase de Ela . Obosit sa mai caute certitudini si sa se mai indoiasca , o priveste acum cu indiferenta " cu care privesti un tablou " si hotaraste sa o paraseasca . Omul izolat in gelozia lui , devine in final de o larga generozitate , daruindu-i Elei o mare parte din averea mostenita , " adica tot trecutul ". Romanul se incheie cu aceasta revelatie in constiinta a unui tanar care traieste doua experiente fundamentale de viata si ajunge sa se inteleaga pe sine . In concluzie, " Ultima noapte de dragoste , Intaia noapte de razboi " , este un roman modern de tip subiectiv , cu personaje complexe , unul dintre cele mai semnificative romane interbelice din literatura noastra .