CAPITOLUL 1

________________Ce este sociologia?

1. De ce studiem sociologia?
2. Sociologia spontană
3. De la sociologia spontană la sociologia ştiinţifică
4. Perspective în sociologie

1. De ce studiem sociologia?_________________________________________________________

Elevii care vor deschide pentru prima oară acest manual au deja anumite concepţii despre
educaţie şi învăţare. Unii o vor face cu interes'şi curiozitate, dornici să ştie lucruri noi, sa afle mai
mult. Curiozitatea şi pasiunea de a şti mai mult au fost, de altfel, vectorii întregii dezvoltări istorice.
Alţii vor citi lecţiile ce urmează pentru că sunt elevi disciplinaţi şi respectă ceea ce le cer profesori?
lor. Foarte mulţi se vor întreba însă de ce au nevoie să înveţe ceva despre sociologie, la ce serveşte
ceea ce ei învaţă? Merită efortul? Nu este doar o materie în plus pentru a le încărca şi mai mult
programa şcolară? Desigur, vor fi şi unii elevi care nici nu vor avea curiozitatea să deschidă acest
sumar manual de introducere în sociologie.
Atitudinile menţionate sunt fireşti. Diversitatea lor nu este de mirare pentru că, deşi în
formare, personalităţile elevilor sunt foarte diverse. Capacitatea de învăţare, de memorare a
creierului uman este imensă. Specialiştii afirmă că doar o mică parte a creierului uman este folosită.
Este adevărat, dar timpul de care dispune un elev pentru "a învăţa este limitat. "Din acest motiv,
fiecare îşi pune întrebarea: merită să-mi ocup o parte din timp cu o anumită problemă? Merită să
ştiu ceva despre sociologie? Răspunsul este, în mod evident, pozitiv. Este, desigur, un răspuns dat
de autorii manualului. Dacă am adopta o atitudine âutoritlfe, l-am putea impune prin cel puţin trei
argumente:
• Suntem specialişti în domeniu şi, în mod obişnuit, specialiştii trebuie lua ţi în
considerare pentru că sunt calificaţi, sunt experţi în domeniul lor. .
• Reprezentăm o autoritate în domeniu; swntem profesori universitari, lucr ăm"în
universităţi şi institute de cercetare prestigioase, iar cetăţenii trebuie să aibă încredere
şi să respecte autorităţile.
• Avem mfli multă experienţă de viaţă, iar cei tineri trebuie să acorde încredere şi să
respecte pe cei vârstnici, acceptăndu -se faptul că, în mod obişnuit, pe măsură ce se
acumulează anii se acumulează şi experienţă şi înţelepciune.

Toate aceste ^rgumerrîS1 ar fi însă insuficient de

convingătoare. Autorii manualului vor încerca sa'demonstreze, să
convingă elevii de ce este necesar ca fiecare cetăţean să deţină un
minimum de cunoştinţe de sociologie. încât, răspunsul la
întrebările de mai sus va fi dat mai curând după parcurgerea
acestui manual. Pentru început, oferim doar câteva argumente de
bun simţ.
 2 SOCIOLOGIE

Trăim zi de zi într-o anumită societate; provenirn^au intrăm

în grupuri
sociale^Jn_jx)^^ sau suntem în
conflict; inţeractionăm cu
numeroase instituţii sociale; intrăm îii_CQulact cu alte culturi;
înregisţrămsuccese sau eşuăm; devenim mari personalităţi sau
rămânem.anonimi; trăim din plin viaţa socială sau suntem aruncaţi
la marginea ei. Viaţa socială, societatea sunt precum aerul; ne
învăluiesc mereu, ne pătrund în cele mai intime unghere ale vieţii
noastre. Orice am face nu putem trăi în afara societăţii. Dacă viaţa
socială este un dat, o „fatalitate", atunci este firesc şi util să ştim
cât mai mult de_s_pre_ea, să fim cât mai bine pregătiţi pentru a
interactiona în societare. O asemene_a pregătire pentru viaţa
socială_ o_oferă şi sociologia. Din perspectivă strict (jndjviduală»
sociologia ne. ajută să înţelegem mai bine ce se întâmpTqlnjiirnl
nnstm să~rRTnjriiri mai bine, să evităm necazurile şi dificultăţile, să
fi niznai huni, mai rnpperantfşi maHoleranţi, dar şi mai competitivi
şi mai eficienţi. Din punct de vedere^|ocurr, sociologia poate ajuta
ca societăţile şi comunităţile să fie mai bine organizate,
mai_drepte, mai democratice.
Pentru a conduce un autoturism este necesar să ai o minimă
pregătire de şofer. Numai un inconştient ar intra în plin trafic fără
permis de conducere. Viaţa socială este mult mai complicată decât
condusul unui autoturism. „Semnele de circulaţie", interdicţiile,
obligaţiile şi drepturile în „codul vieţii sociale" sunt mult mai
numeroase şi mai complicate. Majoritatea oamenilor pornesc în
viaţa socială fără un „permis de conducere". O fac pe riscul lor şi,
probabil, se vor expune la multe „accidente". Introducerea. în
sociologie, oferită de acest manual, reprezintă prima parte de
pregătire teoretică a „permisului de viată socială". Nimeni să nu se
autoînşelelmlîe^h^vole de~un asemenea permis.
Viaţa socială înseamnă o permanentă competiţie pentru
resurse, fie că acestea sunt materiale, financiare, de putere,
simbolice sau afective. în această competiţie se^poţ folosi mijloace
de asociere, de concurentă, de conflict sau n^mpjjJ^re.(Sociologia)
ne ajută să^cunoaştem aceste mijloace, sâHnţele_gem de :"e este
preferabilă cooperarea si nu conflictul, cum să evităm să fim
manipulaţi

iS/iaţa-SQŞJajg^'este un complex de raporturi situaţii: prietenie sau duşmănie,

sujordonaresa^ putere, | y
bunăstarejau sărăcie, dezvoltare sau decădere, ordjng_şi siguranţă sau
insecuritate şi criminalitate,
practicarea bunelor moravuri sau imoralitate etc.____________ %

Sociologia ne ajută să înţelegem, să explicăm aceste

raporturi şi situaţii şi, ceea ce este foarte important, să acţionam
asuprlTTorrSoetgfogia este jm__g_hid nentru a fi si nertrru a
acţiona ca flinte sociale.
2. Sociologia spontană
SOCIOLOGIE 3

Oamenii nu au aşteptat apariţia sociologiei pentru a pune

întrebări şi a da răspunsuri cu privire la grupul sau societatea în
care au trăit. Treptat, s-a acumulat un mare volum de cunoştinţe
referitoare la viaţa socială, constituindu-se o ^eritabilă „sociologie
spontană^. Sursa acestei cunoaşteri este „simţul comun" sau
„bunul simţ". Considerăm ca aparţinând simţului comun toate
ideile despre care nu^ ştim de unde vin şi pe_ ce se bazează, care
nu pot, fi demonstrate în mod sistematic.
Sociologia spontană, bazată pe simţul comun, are un
caracter enciclopedic şi este foarte mrgrăspândită. Chiar şi
persoanele cu un nivel intelectual modest sunt capabile să
vorbească ore întregi despre ce este bine şi ce este rău în grupul în
care trăiesc, cum ar trebui organizată viaţa acestui grup, cum
trebuie să fie relaţiile de familie, de vecinătate, relaţiile economice
sau politice etc. Crezând că ştiu totul despre societatea în care
trăiesc, mulţi oameni se miră că există o ştiinţă -sociologia -care
are pretenţia de a studia ceea ce lor li se pare evident şi de a pune
sub semnul întrebării cunoştinţe considerate adevărate de
majoritatea membrilor unui grup. Punerea la îndoială a
adevărurilor bazate pe bunul simţ şi transmise printr-o tradiţie
imemorială pare multor oameni o întreprindere insolentă sau cel
puţin inutilă.
Deşi este atât de răspândită şi înrădăcinată în mentalităţile
indivizilor şi grupurilor, sociologia spontană a simţului comun
suferă de câteva mari neajunsuri care o fac inacceptabil din
puncTde vedere ştiinţitic.
^ Cunoaljîterira^poWănal^ pasional.
Fiecare om are anumite
interese, concepţii, prejudecăţi, atracţii sau fobii. Oamenii nu se
mulţumesc numai să constate ce se întâmplă în jurul lor, ci adoptă
atitudini, interpretează şi judecă realitatea, uneonjăstălmăcirid-o
sau falsificând-o. Fără o pregătire specială şi fără un permanent
examen critic, oamenii nu-şi pot forma o imagine obiectivă a
realităţii.
Scurt experiment. într-o pauză, organizaţi o discuţie pe un subiect oarecare: genul
de muzică modernă
preferat, cea mai bună echipă de fotbal sau care este cel mai bun profesor din
liceu. împărţiţi-vă în două
grupuri: unul, mai mare, care dezbate subiectul ales, şi unul mai mic, de
observatori care nu iau parte la
discuţii. După încheierea discuţiilor, grupul de-observatori să relateze ce s-a
constatat la cei care îşi
prezentau punctele de vedere.__________________

Cunoaşterea spontană are adesea un caracter iluzoriu. în

activitatea exercitată asupra' naturii, oamenii au tot interesul să
posede cunoştinţe corecte, pentru că orice înşelare este imediat
penalizată. în xiala socială, oamenii se iluzionează adesea, se
amăgesc; auţoînşelărea putând îndeplini un rol pozitiv pentru
individ, în sensul că îl ajută să depăşească anumite ohstacole^îl
mobilizează să acţioneze, îl ajută să nu se lase doborât de eşecuri.
 4 SOCIOLOGIE

Pentru a îndeplinT aceste funcţii, autoiluzionarea trebuie să fie

de~bună credinţă, aţiică
SOCIOLOGIE 5

individul să fie convins de adevărul credinţelor sale. Autoiluzia este foarte răspândită; uneori, chiar
unii oameni de ştiinţă îi cad pradă. Dacă în viaţa socială curentă ea poate fi acceptată în anumite
limite, în activitatea ştiinţifică ea este total inacceptabilă.

capacitate. Dimpoţny^_aflaiJrj__acţiuni dg gnip^individuL are o capacitate, mai redusă de a gândi

• Din cauza mea (mie îmi revine vina pentru eşec).
Dacă veţi constata că cel mai frecvent folosiţi primele două formule, nu intraţi în panică. Sunteţi un om
obişnuit. încercaţi să folosiţi mai des ultimele două formule. Veţi fi atunci un om deosebit._________________________
Cunoaşterea spontană este limitată. Individul are experienţe dp viaţă circumscrise la
mediul social în care trăieşte. Despre ceea ce se întâmplă în alte grupuri sau în alte societăţi,
individul nu află decât ocazional sau nu ştie rymic. Ceea ce nu ne este familiar este considerat ca
anormal sau scandalos. De exemplu, unul dintre personajele create de scriitorul Marin Preda,
văzând pentru prima oară în viaţă o girafă, după ce se uită la ea ore întregi, conchide că aşa ceva nu
există.
Dacă indivizii nu reuşesc să ofere în mod spontan o cunoaştere ştiinţifică a societăţii, am
putea presupune că poate grupurile sau societăţile ar fi capabile de această performanţă. Trebuie să
precizăm că mcj_ grupurile^nu_au_această

în mod obiectiv şi coerent. Grupul diminuează^xapaci.tateii critică a indivizilor şi accentuează

pasiunile si ilimile Corpurile de cunoştinţe produse în mod spontan de colectivităţi sau societăţi,
deşi impresionante prin vastitatea lor sau chiar prin profunzimea unor consideraţii, sunt
contradictorii şi incoerente. O analiză a cunoştinţelor sociologice de tip folcloric este edificatoare
în această privinţă.
' Având în vedere aceste neajunsuri, rezultă că sociologia spontană ,nu ne oferă o cunoaştere
adecvată a societăţii şi nu poate înlocui sociologia ştiinţifică. Dimpotrivă, ea constituie obiect de
studiu al sociologiei ştiinţifice, care trebuie să prezinte ce cunoştinţe au indivizii despre societate şi
să explice cum şi-au fdrmat aceste cunoştinţe şi ce rol social au ele.
6 SOCIOLOGIE

3. De la sociologia spontană^la sociologia ştiinţifică

In ultimii trei sute de ani, cunoaşterea spontană, bazată pe bunul simţ, a fost tot mai mult
înlocuită de cunoaşterea ştiinţifică. In domeniul socialului, această înlocuire s-a produs mai târziu,
mai ales din a doua jumătate a secolului al XlX-lea.
întreiţunoaşterea spontana)şi cea ştiinţifică'există deosebiri esenţiale. Ştiinţa
se^fundamentează pe evidenţe verificabile, pe observarea riguroasă a faptelor. Observaţia
ştiinţifică nu înseamnă doar a privi lucrurile, a te uita la ceea ce se întâmplă în jur. întreaga lor
viaţă, oamenii privesc şi văd ceea ce este sau se îniâmplă*"m mediul în care trăiesc'Aceasta nu
înseamnă însă că el realizează o observaţie ştiinţifică.
Qixiomele observaţiei ştiinţifice i
Cunoaşterea ştiinţifică se întemeiază pe treijTrincipii, tre_i_axmmp de |wâ
• Prima axiomă constă în recunoaşterea de către oamenii de ştiinţă că există o lume
reală, independentă de subiectul observator, că faptele observate sunt rea le sfnuun

* • A doua axiomă constă în acceptarea principiului că raporturile dintre lucruri £-nu sunt
întâmplătoare, ci au un sens.' Mai exact exprimat, această axiomă impune principiul
determinismului şi stabileşte raporturile în ter meni de cauză şi efect. Determinismul social
este mult mai dificil de probat şi analizat comparativ cu determinismul fizic, dar cu toate
acestea el nu este mai pu ţin real.
• A treia axiomă constă în faptul că lumea exterioară poate fi cunoscută prin ■p
observaţie obiectivă. Adevărurile ştiinţifice pot fi probate cu mijloace riguroase
şi verificate de către alţi oameni de ştiinţă.

produs al minţiiobservatorului.

, Spre~deosebire de simpla privire sau contemplare a lumii exterioare, observaţia ştiinţifică se

conformează mai multor exigenţe metodologice (vezi capitolul Metodologia cercetării sociologice.
Metode"şi tehnici de cercetare).
Sociologia îi determină pe oameni să examineze jcu atenţie mediul SQCJal în
care trăiesc, să-şi verifice cunoştinţele incomplete sau.......................cjuar_fak£,pe care listau
despre acesta. Sociologia ajută oamenii să înţeleagă modul de organizare a socjeţăţii, de ce o
societate este cum este şi nu altfel sau cum poate filîcTvrmrJată o societate. Prin cunoaşterea
sociologică, oamenii dobândesc o nouă formale conştiinţă. Prin aceasta se poate afirma că
sociologia este o ştiinţă eliberatoarei
(Cercetarea * sociologică/ se poate desfăşura la nivelul unor micPunităţi
socialeŢ^rezelitându^~situaţia concretă a unui grup, a unei comunităţTsaira unei organizaţii
(microsociologie), sau la nivelul întregii societăţi, punandu-se în corelaţieviriabile de amploare
(macrosociologie). ^Macrosociologia se ocupă de aspectele de anvergură, de procesele sociale pe
termen lung, de'analiza statului, faimlielT^HtuniTreligiei, economiei sau, pur şi simpiufde analiza
societăţii. Cele două nivelurTale cercetării sociologice sunt complementare, diferenţele dintre ele
fiind doar de grad şi de cuprindereT"
Pentru o persoană care ar vrea "Să se iniţieze chiar şi «umai sumar în
sociologie apare în mod firesc întrebarea: cu ce se ocupă sociologia, ce goate ea să
facă. Sociologia are mai multe r^gt.iirit realizează mai multe, fjjpcjii: ~~ss"«r
• In primul rând, o functie_expozitivă. de. dpsr.ri.p.reJ_de_prezentare a fantelor şi
j\ proceselor sociale, aşa cum acestea au loc. Avem de a face aici cu dijnensiunea
sociografică a sociologiei. Continuăm exemplul cu fenomenul de corup^fe. Primul
lucru pe care îl va face sociologia este de a descrie acest fenomen: ce instityfif
suntafectate de corupţie, ce forme de corupţie se practică, ce categorii t de jpersoane intră
SOCIOLOGIE 7

în relaţii de corupţie (pe vârste, sex, nivel de pregătire şcolară, ocupaţie','nivel de avere
etc), cum se prezintă corupţia în mediul rural, în oraşele mici, mijlocii şi mari. Pe baza
unor indicator i cantitativi, se face o prezentare cât mai completă a fenomenului.
• In al doilea rând, fiind o ştiinţă, sociologia urmăreşte şi explicarea faptelor (,
sociale, stabilirea de relaţii de determinare sau de covarianţă între diversele
-L- aspecteale vieţii sociale. După ce a fost descris fenomenul de corup ţie, se trece la
explicarea căuzelbr care îl determin ă. In funcţie de ipotezele pe_carej.fi-am verificat
prin datele adunate se poate 'ajunge ta concluzii diferite. Am putea s ă denionstrăm că
fenomenul de corupţie este determinat de sărăcie; de birocraţie şi de rigiditatea
reglementărilor (calea legală este greoaie, cere mult timp şi efort şi atunci se preferă o
„scurtare" a procedurii). Putem concluziona că fenomenul de corupţie este o tradiţie, o
moştenire istorică de care nu reuşim să ne debarasăm. Important este ca explica ţia dată
să fie_ corectă adică să fie identificate adevăratele cauze ale corupţiei pentru că numai
astfel sunt posibili paşii următori:prevenirea şi combaterea corupţiei.
• In al treilea rând, conform scopului declarat de marii creatori din acest domeniu al
ştiinţei, sociologia urmăreşte şi ameliorarea vieţifsociale. De aici decurge faptul că, în
mod declarat sau nu, sociologia se raporteaz a critic la societatea pe care o studiază.
Dimensiunea critică a sociologiei face ca această ştiinţă să nu se poată dezvolta decât
în societăţile democratice, ea fiind reprimată de către regimurile totalitare.
Sociologului nu ii este indiferent faptul că fenomenul de corupţie este în creştere sau
că afectează o mare parte a societăţii. Considerând corupţia ca un fenomen negativ,
sociologul va identifica soluţii de eliminare sau măcar de restrângere a acestui
fenomen.
• In sfârşit, rezultatele cercetărilor sociologice pot avea şi o dimensiune ^
aplicativă, ele putând fi utilizate în elaborarea politicilor sociale! Rezultatele"
J studiilor privind corupţia pot să fie folosite în elaborarea unor politici educaţionale
(prin care să se prevină corupţia), în politicile de organizare a instituţiilor sociale
(modul de primire şi so luţionare a solicitărilor cetăţenilor, în organizarea
activităţilor), în politicile salariale sau în elaborarea de noi reglementări privind
sancţionarea actelor de corupţie. Sociologul nu este un politician şi nici nu se poate
substitui acestuia, îns ă rezultatele activităţii sale ştiinţifice pot să orienteze activitatea
politicianului, a educatorului, a administratorilor sau a celorj^e-elabw^az-ă-
regleinentăfi si legi.

4 . Perspective în sociologie

Imaginile societăţii oferite de diverşi sociologi sau de diverse şcoli sociologice nu sunt
identice. Acest lucru este absolut normal, întrucât cunoaşterea ştiinţifică, este un proces continuu,
rezultat al interacţiunii intelectuale a unui număr mare de cercetători. Pe de altă parte, viata socială
are o infinitate de aspecte şi poate fi privită din unghiuri foarte diferite. Este explicabil deci ca
sociologi să ofe,re_-perspective diferite sau să propună demersuri diferite pentru analiza ştiinţifică
a societăţii.
' .Perspectiva sociologică^ este o cale de a privi societatea, de a studia viaţa socială şi de a o
explica; este o construcţie mentală care ne ajută să vizualizăm şi să^ explicăm ceea ce se întâmplă
în societate^ Prin definiţie, perspectiva sociologică esţe_o analiză a societăţii dintr-un anumit
punct de vedere.
Dintre perspectivele mai frecvent utilizate în sociokpgie, cejjyrm|jmj2pjtante sunt
evoluţionismul, ^onflictualismul,%uncţionalismul şi interacţionismul. A /Perspectiva
evoluţionislafj\ fost prima formulată în sociologie, fiind fundamentată în special în lucrările lui \
Auguste 'Comte^ şi gferbert Spencgr. Această "perspectivă expiicj_în mod satisfăcător originea
societăţilor şi creşterea lor. Evoluţionismul a avut o largă răspândire în a doua jumătate a secolului
8 SOCIOLOGIE

al XlX-lea, după care a intrat într-o lungă perioadă de ignorare, pentru a fi reactualizat în ultimii
ani.
<~ i Perspectiva funcţionalistă ţeste formulată în lucrările lui_ Auguste, Comte şi
HerberLŞpencer şi îndeosebi |n_cele ale^lui Eniile Durkheim. în anii 1950-1£60, ea a fost
perspectiva dominantă în sociologie, mai,ales prin Talcott Parsons şi Robert King Merton; în anii
1970-1980, perspectiva funcţionalistă a format obiectul a numeroase critici.
Funcţionaliştii privesc societatea ca pe un sistem, ca pe un întreg compus din mai multe
părţi aflate în interacţiune, fiecare parte îndeplinind o anumită funcţie. Din perspectivă
funcţionalistă, societăţile tind spre echilibru, spre menţinerea ordinii. Realizarea echilibrului este
dependentă de îndeplinirea funcţiei specifice de către fiecare parte a sistemului. Dacă funcţiile nu
sunt realizate, sistemul se dezechilibrează şi poate să moară. Funcţionalitatea sistemului social este
asigurată prin intermediul controlului social.
Anumite părţi ale societăţii pot să nu-şi îndeplinească funcţiile, şi atunci devin
disfuncţionale. Unele elemente ale socialului pot fi, în acelaşi timp, funcţionale şi
disfunGţionale. De exemplu, şomajul are un rol ambivalent. El este funcţional prin încurajarea
creşterii competenţei profesionale, a performanţei în muncă, prin crearea de locuri de muncă
pentru cei care se ocupă de asistenţa socială a şomerilor, şi este disfuncţional prin problemele
sociale pe care le generează (sărăcie, insatisfacţii, devianţă).
Componentele sistemului social îndeplinesc funcţii manifeste şi latente (R.K. Merton).
Funcţiile manifeste sunt consecinţele a ceea ce este intenţionat şi recunoscut de către participanţii
la sistem; funcţiile latente sunt consecinţele a ceea ce este neintenţionat şi adesea nerecunoscut.
pentru menţinerea echilibrului şi stabilităţii sistemului social este necesaj să se asigure un
consens social, adică un acord al#membri|or societăţii asupra a ceea ce este bine, drept şi moral. în
obţinerea consensului social, un rol important revine procesului de socializare.
Perspectiva funcţionalistă oferă o bună interpretare a organizării sociale, a raporturilor
dintre componentele sistemului şi a rolului fiecărei componente. Capacitatea explicativă a acestei
perspective este redusă în ce priveşte analiza proceselor sociale şi a schimbărilor care au loc în
societate. Funcţiona^smul insistă asupra consensului, a integrării şi stabilităţii şi nîi acordă
importanţa necesară conflictelor, instabilităţii, schimbării şi heintegrării. Funcţionalismului i se
reproşează conservatorismul la care ajunge în cele din urmă.
 SOCIOLOGIE 9

Auguste Comte (1798-1929). Curs

de filozofie pozitivă (18301842)
Karl Marx (1818-1883) publică
lucrarea Capitalul (1867) şi, împreună
cu Friederich Engeîs, Manifestul
partidului comunist (1848)
Emile Durkheim (1858-1917).
Auguste Comte Diviziunea socială a muncii (1893) şi Emile Durkheim
Regulile metodei sociologice (1895)
Charles H. Cooley (1864-1929).
Natura umană şi ordinea socială
(1902) şi Organizarea socială (1909)
Max Weber (1864-1920). Etica
protestantă şi spiritul capitalismului
(1904-1905)
Herbert G. Mead (1863-1931).
Mintea, şinele şi societatea (publicată
postum, 1934)
Robert K. Merton (n. 1910). Teoria
Karl Marx socială şi structura socială (1949) Charles Horton Cooley
Talcott Parsons (1902-1979).
Structura acţiunii sociale (1951)
Wright C. Mills (1916-1962).
Imaginaţia sociologică (1959)

Max Weber George Herbert Mead

Talcott Parsons Robert K. Merton Wright C. Mills

Fig. 1. Clasicii sociologiei şi lucrările care i-au consacrat
Perspectiva conflictualistă concepe conflictul ca o
sursă a schimbării sociale şi îşi concentrează analiza
asupra instabilităţii şi dezechilibrelor. Spre deosebire de
funcţionalism, această perspectivă consideră consensul
social mai curând ca o iluzie, drept ceva ce nu poate fi
obţinut decât prin constrângere.
Conflictualismul nu este o perspectivă
sociologică omogenă. Principalul iniţiator al acestei
perspective a fost Karl Marx, care şi-a concentrat analiza
sociologică asupra conflictelor dintre clase, demersul său
având o finalitate politică declarată. In concepţia lui Karl
Marx, fiecare mod de producţie se caracterizează printr-
un anumit tip de conflicte intergrupale, dintre care cele
mai importante sunt conflictele între clasele sociale.
Clasele oprimate (sclavii în modul de producţie
sclavagist, burghezia în modul de producţie feudal,
10 SOCIOLOGIE

proletariatul în modul de producţie capitalist) se

organizează şi schimbă prin revoluţie sistemul relaţiilor
de putere, instaurând un nou mod de producţie. O
anumită perioadă se instaurează echilibrul social, dar
aceasta este precar pentru că societatea este foarte
dinamică şi în societate apar noi conflicte care se
soluţionează prin noi revoluţii. Karl Marx afirmă că, o
dată cu instaurarea modului de producţie comunist,
ciclul stabilitate-conflicte-revoluţie pare să se încheie
întrucât comunismul ar suprima toate conflictele sociale
pentru că ar înlătura exploatarea, care este sursa
principală a conflictelor care conduc la schimbarea
modurilor de producţie.
Şi pentru alţi sociologi conflictele sunt inerente
vieţii sociale, dar ei nu au dedus de aici concluzii pentru
acţiunea politică. Adepţii contemporani ai perspectivei
conflictualiste extind aria de cuprindere a analizei la
conflictele dintre grupe de vârstă, grupuri etnice sau
religioase, dintre profesii, comunităţile locale şi puterea
centrală etc. Ideea de bază a acestei perspective constă în
afirmaţia că fiecare societate este formată din forţe
sociale între care conflictul este inevitabil. Grupurile
sociale au scopuri şi interese diferite pe care nu şi le pot
satisface într-un mediu cu resurse limitate. Apare, astfel,
o competiţie permanentă pentru bunuri, putere,
bunăstare. în aceasta luptă, unii câştigă şi ajung să
domine pe alţii sau, conform formulărilor marxiste, să-i
exploateze pe alţii.
Dacă în societate există conflicte permanente,
atunci cum poate ea să mai existe? La această întrebare,
au fost formulate două răspunsuri. Primul afirmă că în
urma conflictului o categorie ajunge să domine, şi prin
mijloace constrângătoare îşi impune regulile care îi
servesc la satisfacerea propriilor interese. Statul este
conceput ca o instituţie de dominare, de promovare a
intereselor celor care deţin puterea. Al doilea răspuns
afirmă că în societate există o diversitate atât de mare de
grupuri de interese încât, pentru a putea întreprinde ceva,
oamenii trebuie să se asocieze. Cooperarea în societate
este astfel concepută ca o modalitate pentru a putea purta
conflictul.
Perspectivele funcţionaliste şi conflictualiste pot
fi apreciate drept complementare; ele se referă la aceeaşi
realitate, prima insistând pe consens, ordine, armonie, a
doua insistând pe instabilitate, conflicte, constrângere.
Dezavantajele uneia pot fi completate cu avantajele
celeilalte.
SOCIOLOGIE 11

Perspectiva interacţionistâ sau interacţionismul

simbolic îşi concentrează analiza asupra raporturilor
dintre individ şi societate. Fondatorul acestei perspective
este considerat a fi George Herbert Mead, iar principalii
exponenţi sunt H. Manford, Kahn şi Herbert G. Blumer.
Această perspectivă îşi întemeiază afirmaţiile pe
considerentul că fiinţa umană este singura capabilă să
producă şi să utilizeze simboluri. Simbolurile iau diferite
forme: sunete, semne grafice, gesturi sau obiecte.
Societatea este în permanenţă creată prin interacţiunea
indivizilor. Societatea este preexistentă indivizilor;
aceştia se modelează în cadrul societăţii care se schimbă
şi ea sub acţiunea lor. Individul şi societatea se presupun
reciproc şi nici o parte nu poate exista fără cealaltă.
Interacţioniştii afirmă că oamenii sunt fiinţele^are dau
un sens lumn, încât se poate afirma că lumea socială este
o realitate construită. Pentru a se înţelege viaţa socială,
trebuie să se înţeleagă ce spun oamenii şi să seplece de-
la punctele de vedere ale acestora.
Interacţionismul simbolic are 'meritul de a atrage
atenţia asupra rolului individului în viaţa socială, rol pe
care însă îl exagerează. Anumite elemente ale socialului
se impun individului în mod constrângător, şi acesta nu
li se poate sustrage. Această perspectivă întâmpină
dificultăţi în analiza macrosociologică, în studierea
relaţiilor „societate. Unele contribuţii mai recente, din
anii '80, şi-au propus să depăşească aceste limitări ale
interacţionismului simbolic, adăugându-i acestuia
elemente macrosociologice şi structurale.
Funcţionalismul, conflictualismul şi
interacţionismul simbolic oferă imagini parţiale asupra
uneia şi aceleiaşi realităţi. Nu se poate reţine una ca fiind
mai acceptabilă decât celelalte. Fiecare are avantaje şi
dezavantaje. Aspectele pe care insistă una dintre ele sunt
ignorate de către alta şi invers. Fiecare dintre ele
îmbogăţeşte cunoaşterea sociologică.

Termeni cheie
• axiomele • conflictua
observaţiei ştiinţifice lismul
• interacţio
• cunoaştere
nismul
a spontană
• sociologia
• funcţiile
- spontană
sociologiei - ştiinţifică
• evoluţionis
mul
_______® funcţionalismul_________________
12________________________________________________________;_________________SOCIOLOGIE

Test de autoevaluare a cunoştinţelor________________________________

1. Ce este sociologia?
2. Prin ce se deosebeşte sociologia spontană de cea ştiinţifică?
3. Care sunt axiomele observaţiei ştiinţifice?
4. Care sunt funcţiile sociologiei?
5. Analizaţi comparativ perspectiva funcţionalistă şi cea conflictualistă.

Universitatea din Bucureşti

CAPITOLUL 2 * J

Metodologia cercetării sociologice.

____________Metode şi tehnici de cercetare

1. Rolul metodologiei în 4. Ancheta sociologică

sociologie • Specificul anchetei
2. Ce se înţelege prin "metode" şi "tehnici" de sociologice
cercetare sociologică? • Eşantionarea
3. Ce este observaţia sociologică? • Interviul
• Observaţia • Chestionarul
structurată 5. Experimentul
• Observaţia 6. Studiul documentelor sociale
participativă
• Reguli ale observării

i. Rolul metodologiei în sociologie_________________________________________________

(MetorjoLagia) cercetării sociologice se_ referă la modalităţile prin care se realizează
cunoaşterea ştiinţifică a vieţii sociale.

Denumirea de „metodologie" provine de la cuvintele greceşti „methodos" - cate, drum - şi „logos1^- ştiinţă.

Ceea ce ne atrage atenţia înainte de toate este faptul că, în sociologie, ca şi în alte ştiinţe, de
altfel, avem de-a face cu o mare jiivereitate de metodologii. Unele dintre metodologiile.de cercetare
sunt compatibile între jele, eventual complementare, dar se întâlnesc sijşiţuatii de neconcordantă
sau de excludere.
Diversitatea metodologiilor de cercetare se expligj'fîn mare măsură prin inventivitatea
sociologilor în efortul lor de a adopta ceea ce cred a fi cea*mai
1
---------------------------------.------

adecvată modalitate de cercetare a unui anumit domeniu al vieţii sociale.

Dincolo de varietatea metodologiilor, identificăm o anumită perspectivă de cercetare^care
este specifică sociologiei şi îi conferă un stanrTpropriu ifTcadrul ştiinţelor sociale. Perspectiva
sociologică se construieşte prin efortul de studiere a societăţii umane_^a_pe_ un tot. Aceasta
înseamnă raportarea fiecărui fenomen la ansamblul din care face parte, pentru a
cunoaşje^_deopotrivă, natura şi alcătuirea sa, geneza şi evoluţia, relaţiilejj determinările_sale
consecinţele şi efectele lui în planul vieţii sociale.

Metodologiile sunt creaţii în cadrul procesului_c^nitiy din sociologie, dar

şi un rezultat al analizei cerinţelor cunoaşterii ştiinţifice a societăţii omeneşti, o
realitate care se dovedeşte a fi una deosebit de complexă şi diferenţiată pe mai
multe niveluri de generalitate. ^
Un alt factor de diferenţiere a metodologiilor este dat de specificitatea obiectivelor
urmărite în cercetare şi a tipurilor de cercetare adoptate la un moment dat."~
 rObiectivelg de cercetare, se referă la d^ejcnerea unui fenomen, diagnoza~unei situaţii,
testarea unor ipoteze şi explicarea fenomenului, identificarea de probleme,, elaborarea de
soluţii de rezolvare a problemelor etc.
La rândul lor,/iipurile de cercetare) se definesc în funcţie de obiectivele
urmărite. Din acest punct~cle ve"3efeT se disting 'ficXjţip^rp1 de câircatare:
°i fundamentală (orientată spre obţinerea de cunoştinţe noi şi dezvoltarea teoriei);
aplicativă (în care se urmăreşte analiza problemelor sociale şi identificarea de
soluţu4igiilxu„ac4Mneiţii^ a problemelor respective);^evfl/uafzva
(de apreciere a stărilor de fapt_existente_la un moment dat şi de determinare^ a efectelor unei
acţiuni).
Pe lângă factojiLinîerni de diferenţiere a metodologiilor, identificăm şi
5 factori ce intervin din afara procesului cognitiv. Factorii externi de diferenţiere se
dovedesc, cel mai adesea, a fi disfuncţionali în raport cu procesuj cunoaşteriijtiin-
ţifice, deoarece ei acţionează ca precondiţii arbitrare ale construcţiei metodo-
logice^Din "acest motiv, este necesar un control riguros şi sistematic asupra*
metodologiei de cercetare şi'înlăturarea distorsiunilor care pot să apară fie din
cauza unor prejudecăţi, fie ca urmare a unor influenţe de natură politică jsau
ideologică. ~
'"Ne vom da seama de(roJuJ,"'metodologiei în cercetarea sociologică, precum şi de
^mportanţaadecvării ei fa raport cu tema studiată şi a obiectivelor urmărite, menţionând că aceasta
este parte injgjranţăjmseparabilă) a procesului de cunoaş-tere_Jri_sodologie. In orice cercetare este
implicată şi o „metodologie", chiar şi atunci când elementele ei nu sunt explicit formulate. Ea se
reconstituie din modul în carese_j^uTjge la anumite „cunoştinţe" referitoare* la uh~ domeniu de
interes. jf1 Metodologia arejfolufide a facilita obţinerea de cunoştinţe ştiinţifice. Or, dacă
aceas_taeste deficitară, eronată, neadecvată, vor apărea erori dejrunoaştere.
 Datorită rolului metodologiei, întemeierea şi evoluţiile sociologiei au fost însoţite şi
condiţionate într-un fel sau altul de metodologiile de cercetare. Nu exagerarrT~cTTiiimic atunci
când aprecTem că primele elaborări "de natură metodologică au permis constituirea
sociologiei. Prin orientarea spre analiza concretă a societăţii, teoria sociologică s-a
individualizat în raport cu maniera speculativă specifică filosofiei sociale. într-adevăr, putem
vorbi despre sociologie ca ştiinţădoar în măsjjmîncare se realizează unitatea dintre teorie^şi
cercetarea empirică în cunoaştereasocietăţii. Rezultatele acestei cunoaşteri devin, la rândul
lor,jpbiect d^j^ej^cfijjîlosofică, pentru a se întregi procesul cognitiv asupra vieţii sociale.
 16 SOCIOLOGIE

2. Ce se înţelege prin „metode" şi „tehnici" de cercetare sociologică?

Sociologia dispune de multiple metode şi tehnici de cercetare. Vom prezenta metodele

fundamentale şi tehnicile de cercetare cel mai
frecvent utilizate. în investigaţiile sociologice
concrete, pentru a înţelege cum se ajunge la
descrierea şi explicarea ştiinţifică a realităţii
sociale şi, de ce nu, pentru a-i orienta pe cei
interesaţi în primele lor încercări personale de a
face o cercetare sociologică, fie ea restrânsă la
colectivitatea şcolară sau la problemele
adolescenţei: identitatea individuală şi socială,
forfnarea imaginii şi_stimei de sine, sistemul
rol-statusurilor sociale, devianţa
comportamentală, opiniile_c^olective despre
şcoaJă„ .şj_jjrQfesori etc. Să
definim mai întâi termenii de „metodă de
cercetare" şi „tehnică de cercetare".
In sociologie, prin termenul de /metodă de
ceTcetaje" (I. greacă methodos, cale, mijloc, rri'
expunere) se înţelege sistemul &e~~feguli şi principii
"de cunoaştere a realităţii _socîa!e.. Termenul de
Ajehnjcă de cereetere"j. g7elc!-Mnermodnle-^ ansamblul de
prescripţii pentru ca activitatea de cunoaştere ştiinţifică a realitjţiLsociale să-şi atingă seoptiL-

Distincţia dintre metode şi tehnici nu este totdeauna uşor de făcut şi între sociologi nu există
un consens în legătură cu semnificaţia celor doi termeni, fapt pentru care ei sunt, de regulă, utilizaţi
împreună, ca în titlul acesluTcapîtof.

3. Ce este observaţia sociologică?

Metodele de cercetare, ca şi în alte ştiinţe, asigură în sociologie adequatio intellectus ad
intellecti (coerenţa logică internă) şi adequatio intellectus ad rei (concordanţa cu realitatea a
imaginilor mintale).
Observaţia constituie metoda cea mai veche de cunoaştere a traiului laolaltă al oamenilor.
în condiţiile vieţii de zi cu zi apelăm mereu la observaţie. Observăm cum se comportă colegii
noştri, care este moda vestimentară în fiecare sezon, care este arhitectura clădirilor noi din mediul
urban sau rural. Ajungem la o anumită cunoaştere, dar ea nu este sistematică şi, adesea, nu
corespunde realităţii. Putem fi impresionaţi de un detaliu, pierzând din vedere ansamblul.
Observaţia spontană nu ne permite să facem generalizări. Pentru a realiza acest deziderat al
cunoaşterii în sociologie trebuie să dobândim abilitatea de a utiliza observaţia ştiinţifică.

Observaţia ştiinţifică în sociologie reprezintă metoda de obţinere a informaţiilor sociale prin intermediul
simţurilor (văz, auz, miros ş.a.), cu scopul de a verifica ipotezele cercetării sau pentru a descrie sistematic
ş: nediul natural şi social, persoanele şi relaţiile interpersonale, comportamentele individuale şi
colective, acţiunile şi activităţile oamenilor, comportamentul lor verbal, produsele activităţii creatoare a
indivizilor şi grupurilor umane.__________________________________________

Cel mai frecvent utilizate tipuri de observaţie în cercetarea sociologică sunt observaţia
structurată şi observaţia participativă.
• Observaţia structurată'presupune construirea unui sistem de categorii (clase de fenomene
omogene) în care să fie incluse faptele de bbservaţie. De exemplu, dacă vrem să observăm
SOCIOLOGIE 17

comportamentul acţionai şi verbal al elevilor în afara şcolii, mai întâi construim un sistem de
categorii cu trei clase: comportamente proşociale (de susţinere a valorilor sociale şi de ajutorare* a
altora), comportamente de conformare la normele sociale şi comportamente antisociale (în
dezacord cu normele sociale, deviante). îi rugăm apoi pe colegii noştri să relateze în scris despre
comportamentele lor pe o perioadă de timp determinată (să spunem, timp de o săptămână).
Grupăm aceste comportamente după cum au fost ele: proşociale, de conformare sau antisociale.
Prin autoobservaţie'vom stabili dacă au predominat comportamentele de ajutorare a altora, aşa
cum ar fi de dorit. Când condiţiile de desfăşurare a interacţiunii comportamentale a persoanelor ne
permit, putem să facem noi o observaţie directă: în cazul experimentelor de laborator, al
activităţilor dintr-o clasă şcolară într-o oră de curs sau în grupul de discuţii. Cercetarea
interacţiunilor în cadrul discuţiilor de grup realizată de sociologul american Robert F. Bales (1951)
constituie un model de utilizare a observaţiei directe pe baza unui sistem de categorii exhaustiv,.
Cu ajutorul acestui sistem de categorii se poate alcătui profilul discuţiilor de grup şi se poate stabili
rolul fiecărui participant. în final, se trag concluzii cu privire la eficacitatea grupului în luarea
deciziilor.
• Observaţia participativă' presupune integrarea cercetătorului în colectivitatea studiată,
adică participarea lui la viaţa comunităţii, preluarea de către acesta a normelor sociale, a
credinţelor, sentimentelor şi intereselor celor pe care îi studiază. Observaţia participativă constituie
metoda principală în studiile de antropologie socială şi culturală. Antropologul american de
origine poloneză Bronislaw Malinowski (1884—1942), a arătat valoarea observaţiei participative
în studiul societăţilor şi culturilor izolate, a triburilor din Guineea şi din nordul Melaneziei, la
începutul secolului.
în acest gen de muncă, este bine ca cercetătorul uneori să abandoneze aparatul fotografic, blocnotesul şi creionul, pentru
a lua parte la ceea ce se petrece. El poate participa la jocurile indigenilor, poate să-i însoţească în vizitele şi plimbările
lor, să se aşeze, să asculte, să participe la conversaţie [...] Din aceste incursiuni în viaţa indigenă [...] am căpătat
sentimentul foarte clar că felul lor de a fi în toate tranzacţiile tribale, conduita lor îmi deveneau mai clare şi mai inteligibile
ca înainte.
__________Bronislaw Malinowski. [1922](1984). Argonauts ofthe Western Pacific. Illinois: Waveland (p. 22).
Dar metoda observaţiei participative a fost utilizată cu succes şi în sociologie, în cercetarea
societăţilor actuale. Lucrarea Societatea de la colţul străzii {Street Corner Society, 1943) de
William Foote Whyte este clasică: ea a demonstrat că la periferia marilor oraşe americane există o
structură a relaţiilor interpersonale şi un model de organizare a vieţii sociale de un tip deosebit de
cele din centrul metropolei. Din punctul de vedere al metodologiei sociologice, lucrarea aduce
contribuţii fundamentale, fixând regulile aplicării observaţiei participative.
• Cercetătorul trebuie să ia legătura în primul rând cu liderul (cu personajul central) al
grupului sau colectivităţii studiate.
• Trebuie să atragă la colaborare cât mai mulţi membri ai colectivităţii studiate.
• Trebuie să se abţină să dezaprobe sau să aprobe,
să evalueze negativ sau pozitiv comportamentele
observate.
• Trebuie să evite să participe la eventualele
conflicte din cadrul grupurilor sau colectivităţilor
studiate.
în sociologia românească, în cercetările monografice
realizate de Şcoala sociologică de la Bucureşti de sub
conducerea lui Dimitrie Guşti (1880-1955) în perioada
interbelică, alături de alte metode şi tehnici, s-a utilizat şi
observaţia participativă. Henri H. Stahl (1901-1991), unul
dintre membrii străluciţi ai Şcolii, a sintetizat experienţa
cercetărilor sociologice de teren, oferind un îndreptar pentru
utilizarea observaţiei în cercetările sociologice de teren, foarte
util şi astăzi.

Dimitrie Guşti
 18 SOCIOLOGIE

în toate ştiinţele experimentale, faptele pe care se clădesc raţionamentele sunt verificabile. 0 experienţă de laborator
poate fi oricând repetată de către oricine ar vrea să controleze temeinicia ei, fie că este vorba despre o experienţă fizică,
chimică sau biologică. în domeniul ştiinţelor sociale lucrul este cu neputinţă. în societate, faptele concrete nu se repetă,
iar seria de fapte este ireversibilă. De aceea sociologul este dator a da o deosebită grijă caracterului de autenticitate pe
care trebuie să-l aibă orice observaţie a sa. După cum un istoric este dator să citeze, document cu document, toate
sursele sale de informaţie, tot aşa un sociolog este dator să nu afirme nimic fără o descriere precisă şi autentică a
faptelor pe care se sprijină. [...] Experienţă; de ani de zile a atâtora arată că, oricât de bună memorie ai avea, observaţia
care nu se notează de îndată poate fi considerată ca pierdută.

___________Henri H. Stahl. [1934] (2001). Tehnica monografiei sociologice. Bucureşti: Editura SNSPA (p. 17).

• Regulile observării sociologice. în orice tip de observaţie trebuie respectate regulile de

pregătire a observării, procedura de notare a celor observate, conţinutul notelor de observaţie şi
prelucrarea datelor. Amintim câteva dintre aceste reguli. Dacă, de exemplu, cineva doreşte să
studieze pe baza observaţiei directe comportamentul „băieţilor de cartier", trebuie mai întâi să
cunoască teoria comportamentului deviant, să se familiarizeze cu psihosociologia grupurilor şi a
relaţiilor interpersonale, să aibă suficiente cunoştinţe de teoria culturii. înainte de a începe să facă
observaţii pe teren, trebuie să decidă cum va proceda, ce unităţi (secvenţe comportamentale), va
înregistra, ce fapte de observaţie va consemna. Pe teren, va trebui să observe, pe cât posibil, toate
faptele (comportamentele) pe care

Grup folcloric românesc (Foto: 1935)

şi le-a fixat în foaia de observaţie şi să le înregistreze, dacă nu concomitent cu desfăşurarea lor,

imediat ce situaţia concretă o permite. Notele de observaţie trebuie să includă: data, ora, durata
observaţiei, locul desfăşurării evenimentelor, circumstanţele observării, aparatele utilizate în
observaţie (cameră de luat vederi, aparat de fotografiat, binoclu etc), factorii de mediu ce ar fi
putut influenţa comportamentele observate. în fine, notele de observaţie, revăzute şi completate,
trebuie clasificate şi ordonate astfel încât să asigure descrierea cât mai amănunţită şi cât mai fidelă
a faptelor sociale şi a comportamentelor individuale sau colective.

4. Ancheta sociologică
SOCIOLOGIE 19

• Specificul anchetei sociologice. înţelesul termenului de „anchetă" este foarte apropiat de

cel al termenilor de „cercetare sociologică de teren" sau
„cercetare sociologică empirică". Totuşi, ancheta sociologică se particularizează faţă de alte tipuri
de cercetări prin aceea că, pentru cunoaşterea fenomenului care interesează, se utilizează în
principal tehnici interogative.
Ancheta sociologică reprezintă o metodă de cercetare a realităţii sociale bazată, în principal, pe tehnici de
j producere a datelor cu ajutorul întrebărilor puse de investigator şi al răspunsurilor formulate de subiecţi
(de persoanele cuprinse în anchetă).
________________________________________________________________________________________________.
_

Alături de interviu şi de chestionar, în anchetele sociologice se utilizează, de cele mai multe

ori, şi observaţia şi studiul documentelor sociale, dar modalităţile interogative de obţinere a datelor
ocupă locul central în design-ul cercetării empirice, concrete, de teren. Problemele studiate cu
ajutorul anchetei sunt foarte variate, începând cu fenomenele subiective (credinţe, aspiraţii, opinii,
atitudini, interese, stări de spirit) şi terminând cu fenomenele obiective precum sărăcia, condiţiile
de locuit, dotarea gospodăriilor, ocuparea forţei de muncă, privatizarea ş.a.m.d. Când se urmăreşte
cunoaşterea opiniei publice (a se vedea capitolul despre comportamentul colectiv), avem de-a face
cu sondajele de opinie publică.
Sondajul de opinie publică este un tip de cercetare sociologică de teren, care are scopul de a cunoaşte
orientarea, centralitatea şi intensitatea opiniilor împărtăşite în comun de diferitele straturi şi categorii de
populaţie. Sondajele de opinie publică se bazează pe tehnicile interogative şi de eşantionare.______________________

Dacă primele anchete sociologice datează de peste o sută deani, primele sondaje de opinie
publică sunt de dată mai recentă. Se acceptă cvasiunanim că primele anchete ştiinţifice au fost
realizate în Marea Britanie de către Charles Booth (1902) şi au avut ca temă viaţa şi munca
populaţiei sărace din Londra. Au fost identificate opt „clase de familii": patru deasupra liniei
sărăciei şi patru dedesubtul ei.

Există o sărăcie disperată, degradare, foamete, alcoolism, brutalitate şi crimă: de aceasta nimeni nu se îndoieşte. Scopul
meu a fost să arăt relaţia cantitativă dintre pauperitate, mizerie, depravare prin comparaţie cu veniturile regulate şi
confortul relativ şi să descriem condiţiile generale în care trăieşte fiecare clasă.

___________________________________Charles Booth. (1902). The Life and Labour of the People ofLondon.

• Eşantionarea^ In anchetele sociologice, ca şi în sondajele de opinie publică nu sunt

investigate toate unităţile sociale (comunităţi urbane sau rurale, familii sau persoane). Este posibil
ca să studiem doar o parte dintre acestea, iar concluziile să le extindem asupra tuturor unităţilor
sociale avute în vedere (universul anchetei), cu alte cuvinte, pentru a economisi timp, efort uman şi
resurse financiare, apelăm la eşantionare.

Eşantionarea este operaţia de construire a unui „model redus", adică a unui eşantion, care reprezintă o
parte dintr-un întreg ce reproduce la scară redusă structura întregului._______________________________________
în principal, există două modalităţi de eşantionare: eşantionarea aleatorie si eşantionarea pe
cote. Prin eşantionare aleatorie se poate stabili marja de eroare sau reprezentativitatea
eşantionului (corespondenţa dintre structura eşantionului şi structura universului anchetei). Marja
de eroare de +/-3 la sută este considerată acceptabilă. Pentru a avea o astfel de precizie de
măsurare, trebuie ca eşantionul să aibă un volum de circa 1100 de persoane şi selecţia acestora să
se facă după principiul şansei egale de a fi incluse în eşantion. Practic, se întocmeşte lista tuturor
persoanelor dintr-o comunitate (bază de eşantionare) şi, folosind un tabel cu numere întâmplătoare
sau un pas statistic rezultat din raportarea totalului populaţiei la volumul eşantionului, sunt
selectate persoanele care vor fi intervievate sau unităţile sociale care vor fi incluse în ancheta
sociologică. 'Eşantionarea pe cote presupune stabilirea criteriilor de eşantionare (caracteristicile
 20 SOCIOLOGIE

cele mai relevante ale unităţilor sociale) şi includerea în eşantion a persoanelor sau unităţilor
sociale proporţional cu structura universului anchetei, după criteriile de eşantionare fixate.
Să luăm un exemplu concret. Dorim să aflăm ce părere are populaţia dintr-un oraş oarecare
(cu circa 250 000 de locuitori) despre o problemă importantă, cum ar fi transportul în comun. Ar fi
neeconomicos să stăm de vorbă cu toţi locuitorii (tineri şi adulţi). Ne decidem să construim un
eşantion pe cote. Ne gândim: ce caracteristici sociale importante pentru problema pe care vreau să
o studiez prezintă populaţia din respectivul oraş? Vârsta, apartenenţa la gen (masculin / feminin),
ocuparea în activităţile de muncă pot fi în acest caz criterii de eşantionare. în alt caz, pentru o altă
problemă, vor fi probabil semnificative alte criterii (de exemplu, nivelul de şcolaritate pentru
sondajele preelectorale). Dacă în totalul populaţiei procentul tinerilor (al persoanelor cu vârsta
cuprinsă între 16 şi 25 de ani) este de 27 la sută, atunci şi în eşantionul de 1100 de persoane
proporţia tinerilor trebuie să fie tot de 27 la sută. Dacă femeile din respectiva localitate reprezintă
53 la sută, în eşantion vom avea grijă să se regăsească aceeaşi proporţie. La fel procedăm pentru
fiecare criteriu în parte.
• Am precizat deja că în anchetele sociologice şi în sondajele de opinie publică se folosesc
tehnicile interogative. Una dintre aceste tehnici este interviul.

Interviul sociologic este o tehnică de obţinere în scop ştiinţific a informaţiilor prin intermediul întrebărilor şi
răspunsurilor verbale.______________________________________________________________________________
Interviul de cercetare sociologică nu trebuie confundat nici cu interogatoriul de tip judiciar,
nici cu simpla conversaţie cotidiană, deşi de fiecare dată se pun întrebări şi se formulează
răspunsuri. Interviul sociologic se desfăşoară după reguli metodologice şi se realizează în scop
ştiinţific pentru descrierea stărilor de lucruri sau pentru a verifica ipotezele cauzale.
în cercetările sociologice există mai
multe tipuri de interviuri, în raport de numărul
persoanelor participante la schimbul de infor-
maţii, vom face distincţie între interviul
individual şi interviul de grup. în funcţie de
libertatea cercetătorului de a introduce în
discuţie teme noi şi de a schimba ordinea
întrebărilor, avem de-a face cu interviuri
structurate (în care întrebările şi temele se
succed într-o ordine dinainte stabilită) şi
interviuri nestructurate. în cadrul interviurilor
nestructurate un loc important îl ocupă
interviul clinic, folosit atât în psihoterapie, cât
şi pentru producerea datelor de interes
sociologic.
în fine, după modul de desfăşurare, există
interviuri directe (face-to-face) şi interviuri
telefonice. Acest din urmă procedeu de
intervievare tinde să dobândească o importanţă din ce în ce mai mare, pe măsura dotării cu aparate
telefonice a cât mai multor gospodării şi persoane, concomitent cu progresele de ordin
metodologic (intervievarea asistată de calculatorul electronic).
Deşi fiecare tip de interviu are reguli proprii, câteva cerinţe sunt de ordin general. Pentru a
se face acceptat de populaţie, operatorul de interviu trebuie să explice scopul şi obiectivele
cercetării, să arate metoda prin care au fost selectate persoanele din eşantion, să declare instituţia
care girează cercetarea şi, mai ales, să-i asigure pe interlocutori de anonimatul şi de caracterul
confidenţial al răspunsurilor. în ceea ce priveşte modul de punere a întrebărilor şi de înregistrare a
răspunsurilor, sunt fixate, de asemenea, reguli ce trebuie respectate cu stricteţe. Adesea, pentru a
SOCIOLOGIE 21

uşura munca operatorilor de interviu, sunt puse la dispoziţia acestora aşa-numitele ghiduri de
interviu (lista problemelor ce urmează a fi puse în discuţie).
• Chestionarul. Privit ca tehnică de cercetare (întrebarea în scris a persoanelor) şi ca
instrument de cercetare (coala de hârtie pe care sunt scrise întrebările), chestionarul reprezintă
modalitatea cel mai larg răspândită în cercetările sociologice.
Chestionarul de cercetare sociologică reprezintă un ansamblu de întrebări şi, eventual, de imagini grafice,
ordonate logic şi psihologic, care determină răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în* scris, în vederea
rezolvării unei probleme de interes ştiinţific._____________________________________________________________
Rezultă din definiţia dată că un chestionar nu este o grămadă de întrebări puse la întâmplare
pe o coală de hârtie. Chestionarul de cercetare are o structură logică (întrebările se succed de la
cele cu conţinut general la cele particulare, de exemplu), dar şi o ordonare psihologică a lor (se
începe cu întrebări „de spart gheaţa", menite să „încălzească atmosfera", să-i facă pe subiecţi să
răspundă şi la întrebările importante pentru tema cercetării. De exemplu, un chestionar de opinie
nu va începe cu întrebarea „Câtă încredere aveţi în actuala guvernare?", ci va debuta cu întrebări la
care să se poată răspunde rapid, fără a suprasolicita gândirea şi fără a genera reacţii afective. ,J\fulţi
oameni se interesează de modul în care este guvernată ţara. Credeţi că este bine ca populaţia să
fie informată despre activitatea guvernului? Alegeţi una dintre variantele de-răspuns: DA (1) NU
(2) NU ŞTIU (3)". La începutul chestionarului este preferabilă o astfel de întrebare închisă (cu
răspunsuri preformulate) faţă de o întrebare deschisă (la care subiecţii trebuie să elaboreze ei înşişi
un răspuns).

Sigur că am părerile mele, dar nu sunt de acord cu ele! Ce mă fac însă dacă pic într-un eşantion?
Le spun ce gândesc eu sau ce doresc ei să audă? Mai bine declar sincer: „Nu ştiu ".

George Gallup a stabilit o schemă pentru chestionarele de cercetare a opiniei publice, pe

care o puteţi experimenta dacă doriţi să aflaţi ce părere au colegii dv. despre o problemă sau alte,
despre viitorul lor, de exemplu.
• Se începe cu o serie de întrebări închise pentru determinarea gradului de cunoaştere de
către subiecţi a problemei puse în discuţie;
• Urinează una sau mai multe întrebări deschise privind atitudinea faţă de respectiva
problem ă;
• Intervine un set de întrebări închise referitoare la aceeaşi problem ă;
• Se introduc mai multe întreb ări deschise despre motivaţia opiniilor exprimate;
• în fine, chestionarul se încheie cu câteva întreb ări închise pentru m ăsurarea
intensităţii atitudinilor şi opiniilor subiec ţilor din eşantion.
La construcţia chestionarelor trebuie să se acorde foarte multă atenţie formulării
întrebărilor. Astfel, în legătură cu fiecare întrebare ar trebui să ne gândim dacă: sunt greutăţi de
înţelegere a limbajului? Nu cumva întrebarea este prea abstractă? Depăşeşte puterea de observaţie
a celui chestionat? Este plicticoasă? Generează teamă? Provoacă reacţie de prestigiu? Dacă suntem
convinşi că nu se întâmplă aşa ceva, trecem la punerea în pagină a întrebărilor, având grijă ca în
final chestionarul să fie corect şi estetic.

5. Experimentul

în unele domenii ale sociologiei, experimentul nu este numai posibil, dar şi de dorit a fi
aplicat: de exemplu, în psihosociologie sau în sociologia grupurilor şi a organizaţiilor. în ştiinţele
socio-umane experimentul este preluat din ştiinţele naturii, unde a fost utilizat cu succes de foarte
 22 SOCIOLOGIE

mult timp. De altfel, metoda experimentală a fost expusă pentru prima dată de savantul biolog
francez Claude Bernard în 1865, în lucrarea Introducere în studiul medicinii experimentale.

Nu trebuie să credem în observaţiile noastre decât sub rezerva experimentării [...] Silind natura să i se dezvăluie prin
experiment, cercetătorul nu trebuie să răspundă niciodată în locul ei sau să-i asculte pe jumătate răspunsurile şi să reţină
din experienţă numai acele rezultate care-i sprijină sau îi confirmă ipoteza.
Claude Bernard. [1865](1958). Introducere in studiul medicinii experimentale. Bucureşti, Editura Ştiinţifică
_____________________________________________________,___________________________________(P. 103).

Dar ce este un experiment? Care este valoarea experimentului în ştiinţele socio-umane? Ce

dificultăţi întâmpinăm când facem experimente pe oameni? Cum trebuie să procedăm pentru a nu
leza demnitatea umană şi a nu ajunge la concluzii greşite? Vom încerca să răspundem la aceste
întrebări foarte pe scurt.
Experimentul constă în analiza acţiunii unor variabile independente asupra variabilelor dependente într-o
situaţie controlată, cu scopul verificării ipotezelor cauzale.__________________________________________________

Definiţia propusă necesită câteva precizări terminologice. Prin variabile independente

înţelegem factorii introduşi în experiment de către cercetători. Variabilele dependente reprezintă
factorii asupra cărora se exercită influenţa variabilelor independente. Dacă într-un experiment se
urmăreşte influenţa proximităţii fizice asupra formării diadelor (grupurile formate din două
persoane), distanţa spaţială este variabila independentă, iar prietenia sau formarea diadelor maritale
constituie variabila dependentă. Prin control înţelegem eliminarea tuturor factorilor care ar putea
interveni în relaţia dintre variabilele independente şi cele dependente şi care ar putea conduce la
concluzii greşite, de tipul celei din istorioara următoare.
Puricele fără picioare nu aude
Un „savant" şi-a propus să cerceteze performanţa puricilor la săritura în lungime. A aliniat puricii şi a bătut
din palme. Puricii au sărit fiecare după puterile lor. Savantul a măsurat foarte precis cât de departe au
sărit, l-a aliniat din nou, dar a rupt unuia un picior, celuilalt două picioare ş.a.m.d., ultimului rupându-i toate
picioarele. A pocnit din nou din palme. Puricii au sărit ceva mai puţin, fiecare după cât era de invalid. Cel
fără picioare nu s-a mişcat din loc. După ce a gândit profund şi îndelungat, savantul a tras concluzia din
titlul povestioarei noastre.___________________________________________________________________________

Pentru a verifica relaţia cauzală dintre fenomene, se recurge atât la experimente de

laborator (desfăşurate în condiţii artificiale, în spaţii special destinate realizării lor), cât şi la
experimente de teren, în mediul natural de existenţă al oamenilor (în clasa şcolară, pe stradă, în
instituţii etc). Fiecare modalitate de experimentare are valoare şi limite de cunoaştere. Va trebui să
decidem ce fel de experiment facem şi, mai ales, ce concluzii tragem, să nu procedăm ca „savantul
din poveste". Sunt recomandabile experimentele de teren în care comparăm performanţa grupului
experimental (la care introducem variabila independentă) cu performanţa grupului de control (la
care nu introducem variabila independentă). Dar, atenţie! Cele două grupuri trebuie să fie foarte
asemănătoare, dacă nu identice în ceea ce priveşte caracteristicile subiecţilor de experiment: vârstă,
sex, nivel de şcolaritate, domiciliu etc.

6. Studiul documentelor sociale

în cercetarea realităţii sociale facem adesea apel la ceea ce numim documente sociale. Ele
nu se limitează la actele oficiale, emise de autorităţi. Dimpotrivă, cele mai pline de semnificaţie
sociologică sunt obiectele, produsele activităţii de muncă a oamenilor, înscrisurile neoficiale.
Astfel de documente au fost utilizate cu precădere în cercetările monografice realizate de Şcoala
sociologică de la Bucureşti.

Un document social este un obiect sau un text care oferă informaţii despre viaţa socială din prezent sau din trecut a
colectivităţilor umane. Documentele sociale sunt urme ale faptelor sociale.
SOCIOLOGIE 23

Dacă vrem să cunoaştem mentalităţile elevilor, nu este nevoie neapărat să proiectăm o

anchetă sociologică. Este uneori suficient să analizăm înscrisurile de pe bănci, desenele de pe
zidurile şcolii. Facem o observaţie indirectă. Analiza documentelor este o observaţie indirectă. Dar
nu numai textele ne dau informaţii sociologice, ci şi clădirile, uneltele de muncă, spaţiile construite
etc. Geograful, etnograful şi filosoful român Simion Mehedinţi (1869-1962) a arătat în discursul
său de recepţie la Academia Română cum poate fi caracterizat un popor prin uneltele sale.
Pentru a caracteriza un popor nu-i altă cale decât să cunoşti munca sa de creare, începând de la unelte, scule şi tot
rostul vieţii sale materiale [...] Pentru a îndruma o naţiune spre o cultură mai înaltă, nu-i alt chip decât să o hrăneşti mai
întâi din propriul său avut sufletesc, adunat în curgerea veacurilor de moşii şi strămoşii săi.

Simion Mehedinţi. [1920](1999). Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale. în
__________ _____________________Civilizaţie şi cultură. Bucureşti: Editura Trei (p. 65)._________________________

Cum s-a văzut, documentele sociale sunt, după natura lor, documente materiale şi
documente scrise. La rândul lor, documentele scrise por fi cifrice (exprimate în cifre) şi necifrice.
Recensământul populaţiei, ca tip de document cifric, oferă posibilitatea de a afla volumul
total al populaţiei unei ţări, precum şi anumite caracteristici socio-demografice (vezi subcapitolul
despre sursele de informaţii în demografie). Recensămintele, înregistrarea totală a populaţiei la un
moment dat, se fac de regulă din zece în zece ani. Pentru anul 2002 se prevede realizarea celui de-
al doisprezecelea recensământ modern din România. Primul recensământ modern pe teritoriul de
azi al României a avut loc în 1938. La recensământul din 1930, s-a introdus prelucrarea electronică
a datelor, ceea ce a sporit exactitatea rezultatelor. Datele recensămintelor servesc pentru elaborarea
politicilor sociale) şi pentru prognoza socială (vezi capitolul despre politicile sociale. Din Anuarul
statistic al României şi din publicaţiile Institutului Naţional de Statistică (Buletinele statistice
lunare, trimestriale sau semestriale) aflăm
informaţii cifrice de cea mai mare importanţă
pentru a ne face o imagine corectă despre
evoluţia economică, demografică, socială şi
culturală a ţării.
Documentele necifrice oficiale sau
neoficiale sunt de cel mai mare ajutor în
cercetările sociologice. în mod deosebit,
Constituţia, Hotărârile de Guvern, legile
promulgate de Parlament şi de Preşedinte ne
ajută să înţelegem cum se desfăşoară viaţa
socială. Va trebui să le studiem înainte de a porni
o cercetare sociologică de teren. Dar nu numai
astfel de documente oficiale Sunt Ţăran
din Muscel, jud. Argeş (Foto utile. Pentru diferite
teme de cercetare vom face apel şi la documente
neoficiale, precum: scrisori, jurnale intime,
biografii sociale, literatură beletristică, fotografii,
presă scrisă sau audiovizuală.
Biografiile sociale, povestea vieţii
oamenilor, furnizează informaţii nu numai despre
cel care relatează, despre experienţa lui de viaţă,
dar şi despre societatea în care a trăit şi s-a format ca personalitate. Va trebui să îmbinăm
informaţiile din documentele scrise şi nescrise, cifrice şi necifrice, oficiale şi neoficiale pentru a
avea o cunoaştere cât mai exactă şi cât mai completă a realităţii sociale.
 24 SOCIOLOGIE

In acest capitol am prezentat doar câteva dintre metodele şi tehnicile utilizate în cercetările
sociologice. Numărul lor este mult mai mare şi regulile de utilizare, mult mai amănunţite. Am
încercat să vă ajutăm să faceţi primul pas în cercetarea concretă a realităţii sociale. Drumul este
lung, dar dacă nu facem primul pas nu avem nici o şansă să ajungem în apropierea adevărului
cunoaşterii ştiinţifice.

Termeni cheie
• anchetă sociologică • metodă de cercetare
• biografie socială • normativitatea metodologică
• chestionar • sondaj de opinie publică
• experiment • tehnică de cercetare
• interviu • teorie referenţială
• metodologie

Test de autoevaluare a cunoştinţelor

1. Care este rolul metodologiei în cercetarea sociologică?
2. Ce reprezintă teoria referenţială?
3. Ce este normativitatea metodologică?
4. Cum se formulează o ipoteză în cercetarea sociologică?
5. Care sunt cele mai importante metode de cercetare sociologică?
6. Fixaţi o temă pentru un sondaj de opinie în rândul tinerilor şi arătaţi semnificaţia ei
socială.
7. Elaboraţi un chestionar pentru a afla aspiraţiile profesionale ale elevilor din liceul
dumneavoastră.
8. Prin ce se deosebeşte observaţia de experiment?
9. Ce documente sociale puteţi să folosiţi pentru a cunoaşte frecvenţa şi caracteristicile
comportamentului antisocial în perioada de tranziţie din România?
10.încercaţi să vă scrieţi autobiografia şi analizaţi experienţele cruciale, momentele care v-
au marcat parcursul vieţii.
CAPITOLUL 3

Factorii demografici şi viaţa socială

1. Starea şi mişcarea populaţiei

2. Sursele de informaţii în demografie
3. Starea populaţiei
4. Mişcarea populaţiei

1. Starea şi mişcarea populaţiei

Populaţiile umane constituie obiect de studiu pentru numeroase ştiinţe sociale. Una dintre
aceste ştiinţe este demografia. Ceea ce conferă, particularitate demografiei este studiul populaţiei
sub raportul numărului, al distribuţiei spaţiale, al structurilor, precum şi al mişcării naturale şi
migratorii. în aria demografiei se înscrie, de asemenea, şi studiul relaţiilor reciproce dintre
populaţie şi factorii socio-economici.
O populaţie umană nu este altceva decât o comuniune de aproximativ 100 de generaţii la un
moment dat. Ea reprezintă un ansamblu aflat în continuă schimbare a numărului, a repartizării în
teritoriu ori a structurilor sale, pentru că în orice moment într-o populaţie au loc intrări şi ieşiri.
Intrările sunt prin naşteri şi migraţie (sosiri), iar ieşirile se produc prin decese şi migraţie (plecări).
Intrările şi ieşirile prin naşteri şi decese constituie mişcarea naturală a unei populaţii, iar cele prin
migraţie (schimbări de domiciliu, de reşedinţă) poartă denumirea de mişcare migratorie.
Dacă am privi şi analiza o populaţie la un moment dat („oprind" toate intrările şi ieşirile
care au loc), am avea o expresie fidelă a ceea am putea denumi starea populaţiei, definită prin
număr, distribuţie spaţială şi structuri socio-economice şi de altă natură. Această stare nu este
altceva decât rezultatul tuturor intrărilor şi ieşirilor, precum şi al influenţei altor factori, dintr-o
lungă perioadă de timp anterioară. în acelaşi timp, starea populaţiei la un moment dat determină,
într-o anumită măsură, dimensiunea componentelor mişcării. Legătura dintre cele două faţete ale
unei populaţii - stare şi mişcare - este directă: starea este rezultatul mişcărilor dintr-o lungă
perioadă de timp anterioară, iar mişcarea este, în bună măsură, rezultatul caracteristicilor stării. O
reprezentare grafică a stării şi mişcării populaţiei, ca şi a componentelor celor două faţete, este
prezentată în figura 1.

POPULAŢIA

Ji.

Stare

Structuri Distribuţie Naturală

Număr
spaţială
 £ Migratorie
1
Demografice Socio-economice Internă Externă

Pe sexe Imigraţie
După religie
Pe vârste Emigraţie
După
naţionalitate
După starea civilă Schimbări de
După limba domiciliu
maternă

După nivelul de instruire Schimbări de reşedinţă

Natalitate
După caracteristici economice Mortalitate

m Nupţialitate

Divortialitate

Fig. 1. Componentele stării şi mişcării populaţiei

2. Sursele de informaţii în demografie

înainte de a trece rapid în revistă principalele aspecte ale stării şi mişcării populaţiei, credem
că se impune a spune câteva cuvinte despre sursele de informaţii ale demografiei. Toate ştiinţele
care studiază, direct sau indirect, populaţia, dispun de sisteme bine puse la punct de colectare a
informaţiilor de bază. în domeniul demografiei putem spune că dispunem de surse extrem de
bogate, valoroase şi variate. O astfel de situaţie nu ar trebui să surprindă, populaţia fiind cea mai
mare bogăţie a unei ţări, iar preocupările de cunoaştere a acesteia datează din cele mai vechi
timpuri.
Se apreciază că în istoria civilizaţiei umane statistica a început, firesc, cu înregistrarea şi
cunoaşterea populaţiei. Putem vorbi despre patru surse majore.de informaţii în domeniul
populaţiei: i • recensămintele populaţiei.
• statistica stării ciyjle (i se spune şi statistica demografic ă curentă). ~> • anchetele
demografice.
• registrele de populaţie.
Recensămintele populaţiei sunt principala sursă de informaţii asupra stării populaţiei (dar ne
oferă şi informaţii asupra mişcării populaţiei). Aceste operaţiuni statistice sunt extrem de complexe
şi costisitoare. Ele implică, într-un fel sau altul, întreaga populaţie a unei ţări. Există practici
internaţionale bine statuate în pregătirea, efectuarea şi publicarea datelor de recensământ.
Organisme internaţionale de specialitate elaborează la fiecare zece ani recomandări privind
organizarea recensămintelor, caracteristicile care se înregistrează, modul în care trebuie prezentate
rezultatele etc. România ţine cont de aceste recomandări în efectuarea recensămintelor populaţiei.
Ultimul recensământ al populaţiei (şi locuinţelor) a avut loc în ţara noastră la 7 ianuarie
1992. Următorul recensământ va avea loc în martie 2002.
Ce informaţii statistice ne oferă recensămintele populaţiei? lată câteva dintre ele: numărul populaţiei, începând de la sate,
comune şi continuând cu oraşe (municipii) şi judeţe; structura populaţiei pe sexe, vârste, stare cjvilă, nivel de instruire,
participare sau neparticipare la activitatea economică (populaţia activă economic şi populaţia inactivă economic);
structura populaţiei active economic pe ocupaţii, ramuri ale economiei naţionale; şomaj; tipurile de populaţie inactivă
economic; condiţiile de locuit şi multe altele.

A doua sursă majoră de informaţii în demografie este starea civilă (statistica demografică
curentă). Este vorba de un sistem bine organizat de înregistrare a evenimentelor demografice şi a
caracteristicilor lor. Toate evenimentele demografice - naşteri, decese, căsătorii, divorţuri,
schimbări de domiciliu sau reşedinţă sunt înregistrate la organe specializate (oficiile de stare civilă
ale primăriilor (pentru naşteri, decese şi căsătorii), judecătorii - pentru divorţuri şi secţiile de poliţie
pentru schimbări de domiciliu şi reşedinţă. Aceste înregistrări au o finalitate administrativă, dar
toate informaţiile sunt transpuse în buletine statistice speciale şi servesc exclusiv cunoaşterii
ştiinţifice a mişcării naturale şi migratorii a populaţiei.
Anchetele demografice sunt cercetări selective concepute şi organizate în scopul
aprofundării cunoaşterii manifestărilor fenomenelor şi proceselor demografice îndeosebi sub
raportul cauzalităţii schimbărilor şi al implicaţiilor acestor schimbări pe plan demografic şi socio-
economic. în sfârşit, registrele de populaţie sunt sisteme informatizate de înregistrare a populaţiei
şi evenimentelor demografice, pe măsură ce ele se produc. Este vorba despre un sistem mai puţin
răspândit (costă mult şi implică o foarte bună funcţionare a administraţiei), putând fi întâlnit în
unele ţări din nordul Europei. Un astfel de sistem informatizat la nivel local, regional şi central
asigură toate informaţiile asupra stării şi mişcării populaţiei.
3. Starea populaţiei
Când ne referim la starea populaţiei spuneam că ne referim la trei mari , aspecte:
numărujjpopjjljrtiei; distribuţia spaţială; structurile populaţiei.
1. Numărul populaţiei. Putem vorbi despre trei tipuri de număr al populaţiei:
număr înregistrat, număr calculat (estimat) şi număr proiectat. In primul caz este
vorba despre numărul populaţiei pe care ni-l oferă rezultatele recensământului
populaţiei; numărul calculat este cel determinat de statistica oficială (statistica
demografică curenjă) a ţării pentru toţi anii de după un recensământ (până la
recensământul următor); numărul proiectat este cel determinat, prin calcule, pentru
uri moment calendaristic situat într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat,
pornind de la ultimul număr înregistrat sau calculat şi adoptând un set de ipoteze
asupra evoluţiei probabile a celor trei componente ale evoluţiei populaţiei:
natalitatea (fertilitatea), mortalitatea şi migraţia.

Exemplificări:
- număr înregistrat: populaţia României la recensământul din 7 ianuarie
1992 a fost de 22 810 035
locuitori;
număr calculat: populaţia României la 1 iulie 2000 a fost de 22 435 205 locuitori;
numărul proiectat al populaţiei României la mijlocul anului 2025, în varianta
medie a proiectărilor demografice elaborate de Divizia de Populaţie a Naţiunilor
Unite, este de 19 950 000 locuitori.
2. Distribuţia spaţială
Populaţia unei ţări nu este distribuită uniform pe teritoriul său. Atât factori
geografici - cum sunt forma de relief, clima, altjtudinea, cât şi factori de natură
economică şi socială pot explica repartizarea inegală a populaţiei în teritoriu.
Indicatorul cel mai uzual de măsurare a gradului în care un teritoriu este locuit
Desigur, există în demografie şi alte surse, secundare, de informaţii.
este (densitatea populaţiei} calculată ca raport între numărul populaţiei şi
suprafaţa teritoriuluij respectîv (în km pătraţi). În general, suprafaţa este cea totală
(uscat şi ape interioare). Densitatea populaţiei României la 1 ianuarie 2000 era de
95 de locuitori pe km pătrat. Fiind o valoare medie, pentru întreg teritoriul naţional
se înţelege de la sine că la nivelul judeţelor densitatea are valori diferite. Iată
câteva valori pentru anul 1999 (loc/km ): judeţul Prahova - 183, judeţul Tulcea -
31, municipiul Bucureşti - 8471.

3. Structurile demografice şi socio-economice

Populaţia care se afiă pe un teritoriu, la un moment dat, este compusă dintr-o sumă de
subpopulaţii, definite prin variate caracteristici demografice şi socio-economice.
Din perspectivă demografică, trei sunt structurile importante: structura pe sexe, pe vârste şi
structura după starea civilă. Cunoaşterea structurilor demografice ale unei populaţii are o
importanţă fundamentală, atât pentru evoluţia fenomenelor demografice (natalitatea si mnrtalitatea
îndeosebi)) cât şi pentru evaluarea potenţialului economic al populaţiei, privit ca număr al
populaţiei în vârstă de muncă (20-65 ani), şi ca raport dintre populaţia în vârstă de muncă şi
populaţia tânără şi vârstnică, inactivă economic îr cea mai mare parte.
La naştere, din 100 de născuţi vii, 51 sunt băieţi şi 49 sunt fete. Acest raport
este valabil pentru toate populaţiile, cu mici variaţii, şi este determinat de factori
biologici doar parţial cunoscuţi. Dar, o dată cu avansarea în vârstă, mortalitatea
populaţiei masculine este mai mare decât cea a populaţiei feminine, astfel că
avantajul numeric al bărbaţilor se menţine numai până la vârsta de aproximativ 40
de ani, după care, numărul femeilor devine mai mare. Pentru întreaga populaţie a
României, femeile reprezintă 52 la sută, iar bărbaţii, 48 la sută. Un astfel de raport
este caracteristic majorităţii populţiilor europene. Nu însă şi în cazul populaţiilor din lumea arabă
sau din alte ţări din Africa şi Asia, unde mortalitatea populaţiei feminine este mai mare decât cea a
populaţiei masculine, astfel că în aceste ţări populaţia masculină este mai numeroasă.
Structura pe vârste a populaţiei este cea mai importantă dintre toate structurile, atât din
perspectivă demografică, dar şi economică. Cunoaşterea ei ne ajută să înţelegem mai bine
manifestările fenomenelor demografice, având în vedere că intensitatea acestora variază
considerabil în funcţie de vârstă. Pe de altă parte, din perspectivă economică, este bine ştiut faptul
că numai o parte a populaţiei este activă economic, şi participarea la activităţile economice
producătoare de bunuri şi servicii în economia
naţională depinde de vârstă. Copiii şi persoanele
vârstnice nu sunt, în cea mai mare parte, persoane
active economic. în schimb,..întreaga populaţie
este consumatoare de bunuri şi servicii.
Când vorbim despre structura
populaţiei pe vârste, trebuie precizat ca este
vorba despre vârsta exprimată în ani împliniţi
(cea de la ultima aniversare). Cu alte cuvinte,
în populaţia în vârstă de 15 ani la 1 iulie 2000,
al cărei efectiv era de 341371 de persoane, s-
au inclus atât cele care aveau 15 ani şi câteva
zile, cât şi cele care aveau 15 ani şi 360 de
zile.
În studiul structurii pe vârste
dispunem de un instrument grafic
extrem de eficient - piramida
vârstelor. Acest grafic permite o
perfectă vizualizare a structurii
populaţiei pe vârste şi sexe, iar o serie
de piramide pentru aceeaşi populaţie,
la momente diferite de timp, ne
perrriîte să examinăm schimbările care
intervin în timp în structura pe vârste.
Structura pe vârste a populaţiei la un moment dat este rezultatul tuturor
intrărilor şi ieşirilor (pe cale naturală şi prin migraţiune) dintr-o perioadă anterioară de circa 100 de
ani. În lectura unei piramide a vârstelor se ţine cont de două tipuri de efecte. Primul este vizibil în
îngustarea
lăţimii piramidei dinspre bază spre vârful ei, ca urmare a relaţiei pozitive dintre
vârstă şi intensitatea mortalităţii; efectul de generaţie constă în deformări masive
la anumite vârste şi are drept cauză istoria demografică particulară a generaţiilor
aflate la vârstele respective. Piramida populaţiei României este extrem de
defformată, datorită tocmai efectelor de generaţie. Marile deformări sunt rezultatul
variaţiilor extrem de mari ale natalităţii în cireumstanţe şi din motivaţii diferite. În anii de
război, natalitatea este mai scăzută din cauza unei multitudini de factorijsituaţia economică,
mobilizări masive ale bărbaţilor tineri şi separarea soţiilor , amânarea căsătoriilor, deplasări de
populaţie etc). Tot efect de generaţie este şi pronunţata îngustare a piramidei, generaţiile născute
după 1956 fiind din ce în ce mai mici, în condiţiile scăderii rapide a natalităţii, o data cu accesul
liber la întreruperea sarcinii, introdus în 1957. Măsurile pronataliste brutale adoptate la sfârşitul
anului 1966 şi întărite în duritatea.lor în 1973 şi 1984 au dus la alte deformări, pentru ca după 1989
generaţiile născute să fie considerabil mai mici şi baza piramidei să se îngusteze dramatic.
 Structura pe vârste a populaţiei cunoaşte un proces de continuă schimbare,

100 150 200 250 - mii pers.

Fig. 2. Populaţia României pe sexe şi vârste la 1 ianuarie 2000

prin efectele conjugate ale natalităţii şi mortalităţii. Există însă o schimbare
dominantă, bine definită prin caracteristici şi proprie tuturor populaţiilor umane în
istoria lor demografică. Este vorba despre scăderea ponderii populaţiei tinere şi
creşterea, paralelă a ponderii populaţiei vârstnice. Această schimbare poartă
denumirea de îmbătrânire demografică,
şi este unul dintre cele mai complexe
procese demografice din perspectiva
implicaţiilor sale demografice şi socio-
economice.
Îmbătrânirea demografică are
drept cauză majoră, scăderea de lungă
durată anatalităţii.. In felul acesta,
dimensiunea generaţiilor tinere a devenit
din ce în ce mai mică, ceea ce a atras
după sine o scădere a ponderii acestor
generaţii şi creşterea automată a ponderii
populaţiei vârstnice (de 60 de ani şi
peste). Consecinţele procesului de îmbătrânire demografică sunt negative în esenţa lor, atât din
punct de vedere demografic, cât şi din punct de vedere economic şi social. Pentru ţările
europene, unde gradul de îmbătrânire demografică este cel mai ridicat, consecinţele acestui proces
sunt din ce în ce mai prezente şi reclamă mijloace financiare în creştere rapidă, îndeosebi pentru
bugetele de asigurări sociale şi medicale.
Populaţia în vârstă de 60 de ani şi peste a crescut în România de la aproape 11% în anul
1960, la 19% în anul 2000. Perspectivele procesului sunt îngrijorătoare.
Structurile socio-economice ale populaţiei sunt cele referitoare la naţiona-
litate, religie, limbă maternă, nivel de instruire, situaţie economică (activ sau inactiv
economic), ocupaţie, statut profesional, ramură a economiei naţionale şi altele.
Importanţa cunoaşterii acestor structuri este dublă. Pe de o parte, aceste
caracteristici îşi pun amprenta pe manifestările fenomenelor demografice, şi
cunoaşterea lor ne ajută la o mai corectă înţelegere a diferenţelor pe care le întâlnim
de la o subpopulaţie la alta în ceea ce priveşte nivelul şi alte particularităţi ale
fenomenelor demografice. Se ştie, de pildă, că există diferenţe de nivel al fertilităţii
(număr de copii} în funcţie de naţionalitate, religie, nivel de educaţie sau ocupaţie. Pe de altă parte,
cunoaşterea structurilor socio-economice este indispensabilă programelor vizând învăţământul în
limba maternă, activităţi culturale şi religioase specifice. Structura populaţiei după religie,
naţionalitate, limbă maternă şi nivel de instruire este cunoscută prin datele de recensământ.
Structura populaţiei după caracteristicile economice se cunoaşte la recensăminte, dar şi prin
anchete (cercetări selective) specializate. Astfel de cercetări se efectuează regulat (trimestrial) şi în
ţara noastră, după metodologiile internaţionale recomandate, ceea ce asigură o bună
comparabilitate a datelor, într-un domeniu de importanţă particulară cum este cel al utilizării forţei
de muncă.

4. Mişcarea populaţiei

Starea populaţiei la un moment dat nu este altceva decât rezultatul intrărilor şi ieşirilor
dintr-o perioadă anterioară de timp (foarte lungă în cazul structurii pe vârste).
Care sunt componentele mişcării populaţiei? Putem distinge mişcarea naturală şi mişcarea
migratorie. În primul caz, este vorba despre natalitate, mortalitate, nupţialitate şi divorţialitate. În
cazul mişcării migratorii, putem face distincţia între mişcarea migratorie internă şi mşscarea
migratorie externă. Componenta majoră a mişcării migratorii interne este cea cu schimbarea
domiciliului. În cazul migraţiei externe este vorba despre schimbarea domiciliului permanent dintr-
o ţară în altă ţară (migraţiune şi imigraţie).
1. Mişcarea naturală
Natalitatea reprezintă ansamblul născuţilor vii dintr-un an calendaristic.
Rata natalităţii are o dimensiune anuală, şi se obţine ca raport între numărul total de născuţi vii şi
populaţia medie, din anul, respectiv In anul 1999 s-au înregistrat
în România aproape 235 de mii de născuţi vii, rata natalităţii fiind de 10,4 născuţi
vii la 1000 de locuitori. Pentru un studiu mai aprofundat al reproducerii populaţiei
se recurge la indicatori mai rafinaţi, ai fertilităţii populaţiei. In acest caz, studiul
născuţilor vii este mai relevant, pentru că se face în raport cu populaţia feminină
de vârstă fertilă – cea de 15 – 49 deani, iar indicatorii folosiţi sunt mai complicaţi.
Mortalitatea ca fenomen demografic, este ansamblul deceselor dintr-un an calendaristic.
Indicatorul cel mai frecvent folosit pentru măsurarea fenomenului este rata mortalităţii generale:
număr de decese la 1000 de locuitori într-un an. În anul 1999 au avut loc în ţara noastră 265 de mii
de decese, ceea ce înseamnă o raţă a mortalităţii generale de 11,8 la mie. Rata mortalităţii generale
este un indicator influenţat considerabil de structura pe vârste a populaţiei. În două populaţii având
aceleaşi rate de mortalitate pe vârste, rata mortalităţii generale va fi mai mare în populaţia care are
o pondere mai ridicată a persoanelor várstnice (este mai îmbătrânită demografic). De aceea. în
studii comparative, folosirea ratei mortalităţii generale poate conduce la concluzii eronate asupra
adevăratei stări de sănătate în cele două populaţii. Pentru a elimina acest neajuns al ratei
mortalităţii generale, este-indispensabilă folosirea altor indicatori, neinfluenţaţi de structura pe
vârste. Ratele de mortalitate pe vârste, şi mai ales, nivelul speranţei de viaţă la naştere (i se spune
şi durata medie a vieţii) reprezintă astfel de indicatori. Credem că o exemplificare se impune şi am
ales datele pentru România şi Suedia, pentru anul 1999.

Tabelul 1. Mortalitatea populaţiei. Analiză comparativă România şi Suedia

România Suedia
Rata mortalităţii generale (decese la 1000 de locuitori) 11,8 10,7
Speranţa de viaţă la naştere (în ani)
- Bărbaţi 67 77
- Femei 74 82
Ponderea populaţiei de 65 ani şi peste (în %) 13 17
 Iată, rata mortalităţii generale nu este foarte diferită în ţara noastră faţă de Suedia. în
schimb, durata medie a vieţii are valori incomparabil mai mari în Suedia, ceea ce reflectă, de fapt,
diferenţele dintre gradul de dezvoltare economică şi socjală. Explicaţia valorilor apropiate ale
ratermortalităţii generale se află în gradul diferit de îmbătrânire demografică în cele două populaţii.
în orice populaţie mortalitatea este mai ridicată la vârstele avansate, şi ponderea mai ridicată a
persoanelor de 65 de ani şi peste în Suedia atrage după sine un număr mai mare de decese la aceste
vârste şi, implicit, la întreaga populaţie. Ce semnificaţie are, de fapt, speranţa de viaţă la naştere?
Iată cum trebuie interpretate valorile de mai sus: dacă o g^nerăŞe ipotetică (fictivă) ar trăi pe tot
parcursul vieţii în condiţiile intensităţii mortalităţii pe vârste din cele două ţări, în anul 1999, un
născut de sex feminin din această generaţie ar trăi, în medie, 74 de ani, în cazul României, şi 82 de
ani, în condiţiile din Suedia, iar un născut de sex masculin ar trăi 67 şi, respectiv, 77 de ani.
Un accent particular în studiul mortalităţii populaţiei se acordă mortalităţii în primul an de
viaţă (mortalitatea infantilă). Mortalitatea în primele zile, săptămâni şi luni de viaţă este mult mai
ridicată decât la celelalte vârste. De aceea, rată mortalităţii infantile reprezintă expresia directă a
gradului de dezvoltare materială şi spirituală a populaţii. Rata mortalităţii infantile a fost în
România, în anul 1999, de 18,6 decese în primul an de viatăla 1000 de născuţi vii. Este o valoare
încă foarte ridicată în raport cu ţările dezvoltate (unde valorile sunt în jur de 5 la mie), dar pentru
perima dată indicatorul a coborât sub 20 la mie, ceea cetrebuie consemnat. Alte aspecte importante
în studiul mortalităţii sunt cele referitoare la mortalitatea pe vârste, pe sexe şi cauze de deces.
Nupţialitatea se referă la ansamblul căsătoriilor dintr-un an calendaristic.
Indicatorul folosit pentru măsurarea intensităţii nupţialitâţii este rata nupţialităţii -
număr de căsătorii la 1000 de locuitori într-un an calendaristic. In acelaşi fel se
determină şi rata divorţialităţii, ca raport între numărul de divorţuri într-un an
calendaristic şi populaţia medie din anul respectiv. In anul 1999, rata nupţialităţii
a fost de 6,2 la mie, iar rata divorţialităţii, de 1,5 la mie. Desigur, în căzui ambelor
fenomene există şi alţi indicatori, mai rafinaţi şi mai relevanţi, care permit aprofundarea studiului
celor două fenomene.

2. Mişcarea migratorie
Mişcarea migratorie a populaţiei este cea de-a doua componentă a evoluţiei unei populaţii.
In mişcarea migratorie internă cea mai importantă componentă este schimbarea
domiciliului. In anul 1999 şi-au schimbat domiciliul 276.000 de persoane, rata migraţiei interne
fiind de 12 persoane la 1.000 de locuitori. Dacă la nivel naţionaTnumârul celor plecaţi din diverse
localităţi este egal cu numărul celor sosiţi în alte localităţi, la nivel de judeţ, de oraş sau de comună
lucrurile sunt diferite şi în acest caz diferenţa dintre numărul celor sosiţi şi al celor plecaţi
reprezintă migraţia netă (sau soldul migraţiei), care poate fi pozitivă (cánd numărul sosiţilor este
mai mare decát numărul plecaţilor) sau negativă (în situaţia inversă). Raportând aceste valori
absolute la numărul mediu al populaţiei vom obţine rate de migraţiune (la 1.000 de locuitori). In
anul 1999, de pildă, în 23 de judeţe s-a înregistrat un sold negativ al migraţiei interne, iar în 19
judeţe (incluzând şi municipiul Bucureşti) mijraţia netă a fost pozitivă. Din cele 83 de municipii,
numai în 12 migraţia netă a fost pozitivă. Cea mai importantă modificare survenită în migraţia
internă în anii `90 este însă schimbarea raportului dintre mărimea fluxului migratoriu din mediul
urban în cel rural şi mărimea fluxului din rural în urban. Pentru prima dată în istoria socială a
României, numărul celor plecaţi din urban în rural a fost în anul 1997 mai mare decât fluxul din
din rural în urban. În anii 1998-1999 tendinţa s-a consolidat. Creşterea şomajului urban, costul
vieţii la oraş (inclusiv al cheltuielilor legate de locuinţă), precum şi restituirea pământului foştilor
proprietari se află la baza acestei schimbări extrem de complexe din perspectiva implicaţiilor sale.
Migraţia externă se referă la schimbarea domiciliului permanent dintr-o ţară în alta. Numărul
de imigranţi, numărul de emigranţi şi migraţia externă netă (imigranţi minus emigranţi) sunt
(indicatori pe care îi putem folosi în analiza migraţiei externe, ca şi ratele de imigraţie, de
emigraţie şi de migraţie netă (la 1.000 de locuitori).

Tabelul 2. Populaţia României şi principalii indicatori demografici

în anii 1989, 1990, 1995 şi 1999
 în tabelul 2 sunt prezentaţi principalii indicatori ai mişcării naturale şi migratorii a
populaţiei României în perioada 1989-1999. Schimbările pe care le-a cunoscut societatea
românească după 1989, şocul şi rigorile tranziţiei, precum şi profunda criză economică şi socială
şi-au pus cu forţă amprenta pe evoluţia fenomenelor şi proceselor demografice. Se poate vorbi
despre o deteriorare generală a situaţiei demografice, dominantele acestei deteriorări fiind
scăderea natalitaţi, creşterea mortalităţii, scăderea numărului populaţiei şi accentuarea procesului
de îmbătrânire demografică.
In studiul populaţiei sunt şi alte domenii importante care intră în atenţia specialiştilor, cum
sunt prognozele (proiectările) demografice, studiul relaţiilor reciproce dintre factorii demografici
şi cei socio-economici, problemele de politici în domeniul populaţiei (politicjdemografice) şi altele.

Te Tieni cheie
8
* demografia natalitatea
* migraţia externă * nupţialitatea
9
* migraţia internă piramida vârstelor
* mişcarea populaţiei • starea populaţiei
* mortalitatea

Test de autoevaluare a cunoştinţelor________________________

1. Principalele informaţii demografice pe care ni le furnizează recensămintele populaţiei.

2. Ce este îmbătrânirea demografică şi care este factorul cauzal major?
3. Mişcarea naturală a populaţiei şi principalii ei indicatori.
4. Care sunt componentele stării şi mişcării populaţiei?
5. Ce este piramida vârstelor?
 CAPITOLUL 4

Comunităţile umane
2________________________________________

1. Definiţia şi funcţiile comunităţii

2. Comunitatea sătească
3. Vecinătatea
4. Comunitatea urbană. Urbanul şi oraşul
5. Urbanismul, ca mod de viaţă
6. Urbanizarea

• 5 func£iajdejup^rţjnuţuaL (acordarea de ajutor în caz de necesitate, în special în

societăţile tradiţionale).
Aceste caracteristici ale comunităţii sunt valabile pentru
comujutăţile mici, cum sunt satele, care se bazează pe relaţii directe,
de cunoaştere reciprocă, între membrii săi, dar în care reproducerea
poate avea loc fără consangvinitate.
Chiar dacă membrii comunităţii locuiesc un anumit spaţiu teritorial,
graniţele comunităţii sunt dificil de localizat, mai ales în cazul
comunităţilor urbane, aflate adesea într-un rapid proces de
expansiune. Pentru cele rurale,
7.

limitele sunt adesea marcate de drumuri, râuri etc, comunităţile

luând forma
aşezărilor risipite, grupate şi lineare. ţ

Schimbarea comunităţii esteţdată de'dinamica populaţiei,'de

dezvoltarea tehnologica şfinvestipi, de relaţiile ceritru-periferie etc.
în sociologia din România, între cele două războaie mondiale
a fost acordată o atenţie specială comunităţilor săteşti prin studiile
monografice întreprinse de Şcoala de la Bucureşti condusă de
Dimitrie Gusti.
 Din punct de vedere teoretic, conceptul de "comunitate" a
fost fundamentat încă de la sfârşitul secolului XIX (1887) de către
Ferdinand Tonnies care a făcut distincţia dintre comunitate
(Tjemeinschaft) şi societate (Gesellschaft). în lucrarea sa
Comunitate şi societate, F. Tonnies defini" comunitatea drept o
formă de asociaţie (asociere) pe care o realizează oamenii pentru a
trăi viaţa în comun. Asociaţia se bazează, în concepţia sa, pe relaţii
pozitive care conduc la conservarea grupului. Prinjisociere, fiinţele
umane pot forma comunităţi sau societăţi.
Din această perspectivă, comunitatea este definită ca acea
formă deasociere pentru a trăi viaţa în comun, care se bazează pe
voinţa organică (este organic ceea ce este real, dependent de
realitate).
Caracteristicile vieţii în comun în cadrul comunităţii sunt
date de plăcere, intimitate, obişnuinţă, memorie şi se bazează pe
legături de sânge, legături spaţiale şi spirituale. Prototipul
comunităţii îl reprezintă familia, apoi satul şi oraşul mic. (Desigur
că nu sunt excluse comunităţile de prietenie, profesionale,
religioase,,dur ele sunt unidimensionale).
'"Societatea"reprezintă, în concepţia lui F. Tonnies, o formă
de asociere virtuală, mecanică, bazată pe voinţa reflectată (produs al
gândirii care nu are realitate proprie decât în raport cu subiectul
gânditor, adică ar reprezenta o grupare de indivizi independenţi).
Prototipul societăţii îl reprezintă marele oraş, naţiunea şi
lumea.
Forma de viaţă comunitară specifică familiei, satului şi
oraşului mic este reală şi durabilă, modul de viaţă în aceste
comunităţi se bazează pe concordie (armonie sufletească a familiei),
cutumă (funcţia socială a satului) şi religie (conştiinţă), în timp ce
forma de viaţă societală este mecanică şi virtuală şi se bazează pe
convieţuire (socialul marelui oraş), politică (statul) şi opinia publică
(republica democratica).

2. Comunitatea sătească

La nivelul comunitătii vom avea de-a face cu voinţa

organică, eul personal, posesiunea pământului, dreptul familial, pe
când la nivelul societăţii, cu voinţa reflectată, eul societal, bunurile
şi banii, dreptul obligaţiilor. Sunt două tipuri ideale, forme pure
(între, ele, desigur, există un continuum), am putea spune, unul în
care este inclus omul comunitar care trăieşte prin cutumă,
emoţionalitate şi conştiinţă religioasă, şi unul reprezentând. om.uL
societal sau convenţional, care trăieşte prin comunităţi politice şi o
mentalitate dominată de cunoştinţe şi de circulaţia opiniilor.
Dincolo de dihotomizarea propusă de F. Tonnies, preluată şi
de alţi sociologi care disting între formele preurbane bazate pe
„solidaritate organică" şi formele moderne de evoluţie a
comunităţilor bazate pe „solidaritate mecanică", alte concepte care
redau această bipolaritate rufăi-urban sunt: agricol-nonagricol,
static-dinamic, natural-artificial, primitiv-civilizat, preîiterat-literat,
societăţi bazate pe status - societăţi bazate pe contract, sacru-profan,
integrare-anomie, moral-corupt, personal-anonim, omogen-eterogen
etc.
Satul a fost privit mult timp ca o comujjrjatejnchisă, un fel de
societate folclorică, ideală. Sociologul american R. Redfield
caracteriza tipul ideal de comunitate încă din 1955, ca fiind de
dimensimie, mică şi având omogenitate mare, identitate proprie şi
autonomie relativă.
Unul dintre reprezentanţii de seamă ai şcolii sociologice româneşti,
H.H. Stahl, a adus o contribuţie notabilă la cunoaşterea satului
românesc, în special a celui devălmaş, în
volumul publicat în 1946, de
Fundaţia
Regele Minai
I, sub titlul
„Sociologia
satului
devălmaş
românesc",
(voi. I).
Analiz
ând
organizarea
economică şi
juridică a
tipurilor de
moşie, H.H.
Stahl
defineşte
satul
românesc
astfel: „Este o
formă de
convieţuire
socială, pe un
tip de moşie,
a unui grup
biologic
închis,
deseori legat
prin rudenie
de ceată,
trăind în
gospodării
familiale,
asociate într-
o obşte care,
prin hotărâri
luate de
adunările ei
generale, are
dreptul de a
se amesteca
în viaţa
particulară a
fiecărei
gospodării,
potrivit
regulilor
juridice ale
devălmăşiei
şi conform
mecanismului
psihic al
obştei pe bază
de tradiţii
difuze".
3. Vecinătatea

S-a constatat că şi în oraş există comunităţi şi chiar oraşul

însuşi reprezintă,
în sens larg, o formă de comunitate, chiar dacă interacţiunea dintre
oameni se
bazează mai puţin pe relaţii primare, emoţionale, personale, şi mai
mult pe
convenţii, relaţii impersonale, secundare, fragmentare, «funcţionale
etc. Când se
vorbeşte despre oraşe, adeseori comunitatea este asociată cu
vecinătatea, adică este privită ca un gruplocal relativ independent în
interiorul oraşuIui. Aşadar, vecinătatea este comunitatea în
interiorul oraşelor. Uneori, astfel de vecinătăţi pot fi identificate în
interiorul oraşului şi cu ochiul liber după tipul de case, tipul de
bisericijii magazine, copiii care se joacă în jurul clădirilor etc,
elemente care ajută observatorul să-şi formeze o idee despre nivelul
de educaţie, veniturile familiilor din acele zone, etnia lor etc.
Sociologii au identificat patru caracteristici, ale unor subzone
urbane din oraşe, în funcţie de care ele pot fi definite ca vecinătăţi.
Acestea sunt:
1. vecinătatea este o unitate ecologică, respectiv are
capacitatea de a-şi satisface anumite nevoi rezidenţiale
relativ autonom (oamenii petrec timpul liber, merg la
biserică, fac cumpărături şi chiar lucrează în aceeaşi
arie);
2. vecinătatea este o arie naturală, rezidenţii sunt
preponderent omogeni în ceea ce priveşte venitul (bogaţi,
săraci), etnicitatea. rasa etc. (Aceste vecinătăţi au fost
denumite şi „arii naturale”., în sensul c ă nu au fost
 planificate ca atare de cineva, ele fiind utilizate uneori şi ca
unităţi de bază pentru cercetare şi recensământ).
3. vecinătatea are, un grad mare de interacţiune socială sau
de „ contacte de vecinătate" între rezidenţii unei arii (sunt şi
zone în oraş cu imigranţi care întreţin relaţii specifice satului
sau altele, unde se formează relaţii specifice gheţourilor, unde
delincventa este mai ridicată).
4. vecinătatea presupune o puternică angajare simbolică,
adică membrii săi au un ( grad mare de identificare cu aria
social -geografică respectivă, uneori fiind legată de anumite
avantaje de status al zonei, alteori, cu anumite str ăzi mai
ctinoscute etc.
Totuşi, nu este suficient să definim comunităţile urbane
numai prin vecinătăţile pe care acestea le includ. Vecinătăţile apar şi
dispar.
Interacţiunea urbană în ansamblu face ca oraşele însele să
devină comunităţi în sens sociologic larg.
Fiecare sat şi oraş are scopurile sale, un rol de jucat în
diviziunea muncii. pattern-uri tipice de interacţiuni, norme de
reglementare a comportamentului, tehnici de control social şi un
sistem de ordine socială. Spre deosebire de majoritatea grupurilor
sociale, comunităţile au dimensiuni spaţiale distincte, reprezintă
oameni care locuiesc împreună într-o anumită arie geografică.
Modelele de interacţiune variază considerabil, în funcţie de
mărimea comunităţii. Interacţiunea într-o comunitate mică implică
relaţii primare, contacte
SOCIOLOGIE 41

strânse şi frecvente între prieteni, rude şi cunoştinţe. Detaliile privind căsătoriile, bolile, obiceiurile
de a bea şi schimbarea locului de muncă devin subiecte de bârfe şi uneori chiar de îngrijorare
personală.
Rezidentul marelui oraş are mai multe relaţii interpersonale „secundare" cu oameni pe care
nu-i cunoaşte personal, cum sunt vânzătorii, şoferii de autobuz, funcţionarii de bănci sau poştali
etc. El intră în relaţii nepersonale, dar adesea funcţionale. Chiar prieteniile de la locul de muncă nu
se extind şi în perioadele de timp liber.
Normele într-o comunitate mică sunt mai omogene şi mai larg acceptate decât într-un mare
oraş.

4. Comunitatea urbană. Urbanul şi oraşul

Urbanul. Localităţile urbane sunt definite fie în funcţie de numărul minim de locuitori, fie
după criterii administrative specifice fiecărei ţări. Şi într-un caz şi în celălalt, entităţile definite ca
„urban”diferă foarte mult de la o ţară la alta. Dintr-un studiu publicat sub egida Naţiunilor Unite în
1989 referitor la direcţiile urbanizării pe glob, rezultă o imagine care ridică serioase semne de
interogaţie privind relevanţa unor analize comparative internaţionale asupra nivelurilor şi
ritmurilor urbanizării. Aşa, de exemplu, sunt considerate localităţi urbane aşezările cu numărul
minim de locuitori cuprins între 100 de locuitori, în Uganda, 200, în ţările nordice, 1.000, în
Australia, 2.500, în SUA, 5.000, în Austria, 10.000, în Grecia şi 30.000, de locuitori în Japonia.
Un astfel de criteriu are o capacitate redusă de a oglindi nivelul de civilizaţie şi condiţiile de
viaţă din colectivităţile umane respective. Astfel, se pot întâlni situaţii în care satele unor ţări oferă
un nivel de urbanizare superior oraşelor altora.
Cealaltă direcţie de definire a urbanului, în funcţie de criterii administrative „ascude" şi ea
mari disparităţi în evoluţia urbană, inclusiv opţiuni politice diferite.
42 SOCIOLOGIE

1 Masculin W/ÂWrfm Feminin

Fig. 1. Structura populaţiei pe sexe şi medii, la 1 iulie 1999
În Románia, în mediul urban sunt incluse, ca unităţi administrativ-teritoriale, municipiile şi
oraşele. În general, oraşul este definit ca fiind centrul de populaţie mai dezvoltat din punct de
vedere economic social-cultural şi edilitar-gospodăresc. Conform prevederilor legislative, oraşele
care au un număr mai mare de locuitori, o însemnătate deosebită în viaţa economică, social-politică
şi cultural-ştiinţifică a ţării sau care au condiţii de dezvoltare în aceste direcţii pot fi organizate ca
municipii.

Cu toate limitele lor, definiţiile „administrative" ale oraşelor stau la baza celor mai multe
studii comparative internaţionale.
În ceea ce priveşte definirea pentru viitor a concentrărilor urbane, este ilustrativă tipologia
urbanistului şi sociologului grec C. Doxiadis, întemeietorul ekisticii, care grupează aşezările în
funcţie de numărul minim de locuitori, astfel:
habitatul grupat - număr minim de locuitori, 40;
mica vecinătate - număr minim de locuitori, 250;
vecinătatea - număr minim de locuitori, 1 500;
oraşul mic - număr minim de locuitori, 9 000;
oraşul - număr minim de locuitori, 50 000;
oraşul mare - număr minim de locuitori, 300 000;
metropola - număr minim de locuitori, 2 milioane;
conurbaţia - număr minim de locuitori, 14 milioane;
megalopolisul - număr minim de locuitori, 100 de milioane;
regiunea urbană - număr minim de locuitori, 700 de milioane;
continentul urban - număr minim de locuitori, 5 miliarde;
ecumenopolisul - număr minim de locuitori, 30 de miliarde.
Oraşul. Oraşele reprezintă proiecţii la nivelul spaţiului, ale diferitelor forme de grupare
socială şi deci forme de comunitate. Prin urmare, realităţile urbane, în evoluţia lor, formează
anumite forme de comunitate care, în funcţie de caracteristicile pe care le dobândesc, în special în
expansiunea lor teritorială, sunt conceptualizate diferit. încercând să depăşească limitele definiţiilor
urbanului, acceptate în statisticile curente, diferiţi specialişti au propus definiţii cât mai riguroase
SOCIOLOGIE 43

ale oraşului. Mai cuprinzătoare par a fi cele propuse de "sociologi, care pot fi grupate, în esenţă, în
următoarele categorii:
din perspectiva ecologiei sau neoecologiei urbane
din perspectiva structuriisociale, a relaţiilor sociale sau a „spaţiului social";
din punctul de vedere al modului de viaţă urban sau/şi al imaginii pe care oamenii şi-o formează
despre oraş
Definirea oraşului din perspectivă ecologică a fost oferită cu precădere de reprezentanţii
Şcolii de la Chicago şi discipolii lor. Modelul explicativ al ecologiei urbane dezvoltate de
reprezentanţii acestei şcoli (în principal de Robert E. Park, McKenzie şi Burgess) se bazează pe
evidenţierea relaţiilor dintre cadrul fizic al oraşului (environment) şi comportamentul uman (înţeles
atât din punct de vedere biologic, cât şi sociologic, dar determinat biogenetic). Oraşul este, din
această perspectivă, rezultatul procesului de adaptare a omului şi a mediului. Acest proces,
respectiv competiţia care conduce la organizarea spaţiului, este determinat de factori biogenetici
sau de factori culturali, respectiv de relaţiile de cooperare. Dezvoltarea organizării spaţiale în
centrul căreia se află pattern-unls de utilizare a terenului este guvernată de lupta pentru existenţă a
organismelor vii. Astfel, McKenzie apreciază că hipta pentru ocuparea unei poziţii în spaţiul social
este deterrmnată de fenomenele de „invazie", „competiţie", „succesiune" şi „acomodare". Aplicând
această concepţie, Burgess ajunge la concluzia că organizarea spaţială a unui oraş bine constituit
prezintă, în mod ideal, cinci zone concentrice, care pleacă de la centrul oraşului: nucleul urban
central (centrul de afaceri); zona de tranziţie care-l înconjoară, care înglobează centre de industrii
uşoare şi de afaceri; zona ocupată de muncitorii industriali care au reuşit să scape din zona de
tranziţie aflată în deteriorare; zona rezidenţială, cu clădiri unifamiliale, unde locuiesc păturile
înstărite, şi zona de navetă care le înconjoară pe toate, respectiv, zona de navetă (suburbană sau a
oraşelor - satelit) aflată la o distanţă de 30 - 60 de minute de nucleul central de afaceri.
44 SOCIOLOGIE

Teoria zonelor concentrice Teoria sectorială Teoria centrelor mujjiple

Fig. 3. Modele teoretice ale structurii urbane: teoria zonelor concentrice, teoria sectorială,
teoria centrelor multiple 1. zona centrală de afaceri; 2. zona industriei
uşoare; 3. zona rezidenţială pentru săraci; 4. zonă rezidenţială pentru clasa de mijloc; 5. zona rezidiului pentru
bogaţi; 6. zona industriei grele; 7. zona comercială exterioară; 8. zona rezidenţială suburbană; 9. zonă
industrială suburbană; 10. zona navetismului.

Definirea oraşului ca spaţiu social, sau „producţie socială a spaţiului", presupune înţelegerea
acestuia ca proiecţie a societăţii pe"' sol". Oraşul nu constituie o masă nediferenţiată şi nici o
colecţie întâmplătoare de clădiri şi oameni, în structura rezidenţială a oraşului este reflectat un
„mozaic al lumii sociale". Cu timpul, fiecare sector şi cartier al oraşului împrumută ceva din
caracterul şi calităţile locuitorilor săi, iar oraşele în sine reflectă un anumit tip de societate.

5. Urbanismul, ca mod de viaţă

Definirea oraşidui ca mod de viaţă se bazează, în esenţă, pe analiza activităţilor umane din urban
şi a imaginilor pe care şi le formează indivizii despre oraşe şi viaţa urbană. Majoritatea socio -
logilor urbani, inclusiv diferiţi reprezentanţi ai Şcolii de la Chicago, au înţeles că oraşul înseamnă
mai mult decât un proces de adaptare a oamenilor la mediul înconjurător în anumite condiţii de
densitate. Chiar R.E. Park (The City, 1925), unul dintre
fondatorii ecologiei urbane, aprecia că oraşul este „... o stare a minţii, un corp de obiceiuri şi
tradiţii, de atitudini organizate şi sentimente care sunt implicate în aceste obiceiuri şi sunt
transmise prin tradiţie. Oraşul nu este, cu alte cuvinte, un simplu mecanism fizic şi o construcţie
artificială. El este implicat în procesele vitale ale oamenilor care-1 compun". Louis Wirth, un
discipol al Şcolii de la Chicago, este cel care a definit în mod expres oraşul prin modul său de
viaţă.
Concepţia sociologică modernă asupra oraşelor din perspectiva „modului de viaţă" pleacă
de la studiul lui Louîs Wirth (1938), Urbanism as a Way of Life, considerat de acum clasic în
sociologia urbană. Definind oraşul ca o comunitate permanentă relativ largă, caracterizată printr-o
mare densitate şi eterogenitate, Wirth determină o structură socială în care relaţiile de grup,
primare, au fost înlocuite cu altele, de tip nou, bazate în esenţă pe contacte secundare, devenite
impersonale, fragmentare, superficiale, tranzitorii şi adesea devastatoare în raport cu natura. în
esenţă, în sociologia urbană, urbanismul este văzut ca rezultatul procesului de urbanizare, ca un
mod specific de viaţă al populaţiei din societăţile urbane, şi nu ca o activitate de amenajare a
oraşelor, ca în arhitectură.

6. Urbanizarea

Procesul fundamental prin care se caracterizează evoluţia oraşelor este cel de urbajugare.
Cercetarea sociologică a procesului de urbanizare cunoaşte şi ea importante schimbări în structura
conceptelor şi tehnicilor de investigaţie. Astfel, în locul analizei dihotomice, s-a impus în ultimele
decenii tratarea analitică pe un „continuum" de urbanizare a localităţilor. Conform acestei teorii,
între raralul pur şi urbanul pur există un continuum rural - urban în care localităţile ocupă locuri
distincte în funcţie de gradul lor de urbanizare. Prin urmare, nu poate exista o limită absolută care
45 SOCIOLOGIE

să indice despărţirea netă a celor două tipuri de comunităţi; diferenţele sunt o chestiune de grad,
rezultat din interferenţa elementelor urbane şi rurale. Drept criteriu definitoriu pentru plasarea unei
localităţi pe acest continuum a fost utilizată mai frecvent variabila „mărimea localităţii" (volumul
populaţiei). Procedând astfel, în S.U.A., de exemplu localităţile au fost clasificate pe următoarea
scală a continuumului rural - urban: vecinătate rurală - sat agricol - mic orăşel - arie rural-urbană
-comunitate suburbana - oraş mic - oraş metropolitan.
Dar aceasta clasificare nu a putut fi verificată empiric în toate situaţiile, deoarece njci
mărimea localităţii, nici densitatea sau întinderea nu pot oferi, singure, un criteriu suficient pentru
determlriarea gradului de urbanizare. Utilizarea mai multor criterii (grad de ocupare a populaţiei,
structură demografică, ecologică etc.) este mai adecvată pentru "măsurarea nivelului de
urbanizare, dar poate contrazice teoria continuumului rural - urban.
În esenţă urbanizarea „înseamnă mai mult decât extinderea sau creşterea oraşelor, ea fiind
înţeleasă ca o schimbare socială care presupune transformarea concomitentă a oraşelor şi satelor
atât sub aspectul formelor spaţiale, cât şi al structurii sociale. Urbanizarea are tendinţa de a deveni
un proces universal, generând diferite forme urbane denumite prin diferiţi termeni precum:
Suburbanul - comunitate legată prin navetă de oraş. Comunitate care are legături puternice, permanente "şi variate cu
oraşul
Zona metropolitană (aglomerare) - oraşul central + suburbii administrate de oraş + teritoriul înconjurător
Metropola - oraş mare şi polarizator în raport cu o ţară, stat sau regiune
Conurbaţia - unire spaţială a două oraşe sau mai multe de-a lungul unei căi majore de transport
Megalopolisul - oraş foarte mare (minimum 15 milioane de locuitori) dezvoltat în sens regional
Sistemul urban - reţea de oraşe legate între ele şi ierarhizate
Ecumenopojişul - oraş mondia
Există chiar opinii conform cărora exnansiunea nemăsurată a megalopolisurilor (fenomen
vizibil mai ales în cazul oraşelor americane, dar şi în cel al unor megalopolisuri specifice
continentului european sau Japoniei) reprezintă o tendinţă în dezvoltarea aşezărilor umane către
„oraşul mondial" pe care Doxiadfs 1-a denumit eucomenopolis. Proiectând tendinţele actuale de
evoluţie a populaţiei urbane într-o perspectivă mai îndepărtată, Doxiadis ajunge la concluzia că la
sfârşitul secolului XXI 98% din populaţia lumii va locui în aşezări urbane, şi numai 2%, în mici
aşezări orientate spre producţia agricolă. Populaţia totală a aşezărilor viitorului va fi de 100 de ori
mai mare decât în prezent (mărindu-se conform creşterii coeficientului de populaţie) şi de 30, 40
sau chiar 50 de ori ca suprafaţă. Conform părerii urbanistului grec, ecumenopolisul începe deja să
se contureze în diferite părţi ale globului, dar dacă nu se va interveni asupra procesului său de
formare, va jntra în agonie din cauza enormei presiuni care va apăsa asupra oraşelor existente,
respectiv a nucleului de bază al oraşului mondial. Oricum, „oraşul" viitorului va fi foarte diferit de
cunoscutul oraş tradiţional.

Termeni cheie
• comunitatea • urbanismul
• oraşul • urbanizarea
• satul • vecinătatea

Test de autoevaluare a cunoştinţelor________________________

1. Prin ce se caracterizează o comunitate? Care sunt principalele sale funcţii?
2. In ce constă diferenţa dintre comunitate şi societate în concepţia sociologului german
Ferdinand Tonnies?
3. Ce fel de caracteristici presupune vecinătatea?
4. Enumeraţi formele sub care se prezintă concentrările urbane.
5. Cum este definit oraşul?
6. Care sunt principalele trăsături ale urbanismului, ca mod de viaţă?
7. Ce este urbanizarea?
46 SOCIOLOGIE

CAPITOLUL 5

Structura socială
1. Definirea structurii sociale
2. Clasele sociale şi stratificarea socială
3. Mobilitatea socială
1. Definirea structurii sociale

La o primă aproximare, definim structura socială a unei societăţi prin ansamblul

relaţiilor (interacţiunilor) dintre oameni.
Viaţa şi activitatea oamenilor presupun dezvoltarea de interacţiuni multiple, în
afara cărora este de neconceput însăşi existenţa umană şi, prin urmare, a societăţii.
Aceste interacţiuni sunt cosubstanţiale omului. El îşi poate trăi viaţa ca fiinţă
umană numai în interacţiune cu semenii săi, ceea ce conduce la constituirea de
sisteme sociale.
Prin sistem se înţelege o mulţime de elemente care acţionează între ele atât de
intens încât stările lor sunt interdependente, modificările unuia ducând la
modificări determinate în toate celelalte. Prin natura sa, viaţa socială prezintă
caracteristica de sistem la toate nivelurile sale de organizare. (Dicţionar de
sociologie. Coord. C. Zamfir, L.Vlăsceanu, Ed.Babel Bucureşti, 1993 (reeditat în
1998). Cel mai simplu sistem social este dat de interacţiunea dintre două
persoane. În ordinea complexităţii urmează interacţiunea din grupurile mici;
familia, clasa de elevi, grupul de joacă, echipa de muncă, şcoala, întreprinderea.
Acestea şi altele asemănătoare alcătuiesc aşa-numitele microsisteme sociale,
pentru ca la un nivel mâi înalt de diversificare a relaţiilor sociale să vorbim de
macrosistoinc, de tipul colectivităţilor teritoriale, claselor sociale, naţiunii,
societăţii ca întreg. Acesteia din urmă îi corespunde sistemul social global. Ei
subsumează sistemele sociale particulare (subsistemele) ca forme de convieţuire şi
de organizare a activităţii omeneşti.
Vom putea acum să definim mai adecvat structura socială ca ansamblul
relaţiilor (interacţiunilor) din cadrul sistemului social global, precum şi între
sistemele (subsistemele) sociale componente şi în interiorul acestora între
persoanele cârel convieţuiesc şi desfaşoară activităţi specifice.
Structură socială caracterizează sistemele sociale, fie acestea aflate şi în
stadii incipiente de formare. Din moment ce un număr" de persoane
interacţioneazg în cadrul unei activităţi comune sau pur şi simplu persoanele sunt
dispuse într-o proximitate spaţială, începe să se cristalizeze un sistem social şi o
structură socială.
De-a lungul timpului, s-au constituit diverse forme de convieţuire socială pe baza
relaţiilor de rudenie, căsătorie, origine etnică, apartenenţă natiojială, locuire etc. în
funcţie de aceste relaţii, principalele tipuri de convieţuire socială sunt: familia,
grupul etnic, poporul, naţiunea, colectivităţile teritoriale, comunitatea statală,
omenirea ca atare.
Ne dăm seama de excepţionala importanţă a formelor de convieţuire
umană, deoarece atunci când unele lipsesc, se impune suplinirea lor, cum este
cazul unui substitut de familie pentru copiii rămaşi fără părinţi sau abandonaţi,
ajutorarea bolnavilor şi a persoanelor vârstnice singure etc, eventual un sprijîft din
afară pentru familiile cu probleme, în vederea înlăturării dificultăţilor de
funcţionare şi asigurarea îndeplinirii rolurilor specifice.
47 SOCIOLOGIE

În cel de-al doilea plan, orientat după organizarea activităţilor desfăşurate

de oameni în cadrul comunităţilor umane, distingem o multitudine de sisteme
sociale cu structurile lor, de la activităţile de producere de bunuri lacelee de natură
politică şi cuturală, dintre care se detaşează structurile ocupaţionale, de clasă şi de
stratificare socială.
Structura socială existentă la un moment dat se modifică în funcţie de
acţiunea unor factori de natură demografică, economică, socială, culturală şi
chiar politică. Astfel, creşterea sau descreşterea numărului populaţiei, apariţia de
noi ocupaţii, constituirea de noi stilurile viată şjjnqdele de consum, formarea de
noi norme şi valori sociale, dezvoltările de ordin educaţional şi cultural,
schimbarea regimului politic sunt tot atâţia factori în măsură să conducă la
modificări în structura socială.

Clasele şi stratificarea socială

Având în vedere faptul că unele componente ale structurii sociale fac
obiectul unor lecţii distincte, în continuare ne vom referi numai la clasele sociale
şi la stratificarea socială, care au o serie de caracteristici comune. Atât clasele
sociale, cât şi straturile sociale sunt grupuri umane deispuse ierarhizat şi deci
evidenţiază anumite grade de diferenţiere şi inegalitate socială în ceea ce priveşte
tipurile de activitate, nivelul de instrucţie şi de cultură, condiţiile de viaţă,
veniturile şi averea, puterea pe care o deţin oamenii în societate, prestigiul social
etc.
In condiţiile în care inegalitatea socială este foarte accentuată, se ajunge la
fenomene de polarizare socială, caz în care, pe de parte , se connstituie un grup
relativ mic de persoane foarte bogate şi, pe de altă parte, mari mase de săraci, care
nu dispun de posibilităţile de asigurare a traiului zilnic şi cu atât mai
puţin dispun şansă de dezvoltare şi afirmare sociala, inegalitatea sociala poate fi
accentuată prin acţiuni de discriminare la care este supusă o parte a populaţiei pe
criterii diverse: sex (discriminarea femeilor, vârstă (discriminarea tinerilor şi a
vârstnicilor), originea socială etc. Necesitatea eliminării acestor forme de
discriminare socială este evidentă. în societăţile democrate practicile
respective sunt incriminate şi pedepsite legal, în cazul în care se constată
încălcarea drepturilor şi libertaţjlbr umane. Inegalitatea prin polarizare socială
extremă devine disfuncţională şi în raport cu dezvoltarea socială, precum şi o
sursa de „tensiuni şi conflicte sociale. Din aceste considerente, un obiobiectiv
constant al societăţilor moderne este acela de a determina discrepanţele sociale, nu
atât prin
plafonarea veniturilor şi averilor celor bogaţi, cât prin îmbunătăţirea situaţiei
pentru întreaga populaţie, care sa devină beneficiară a nivelului înalt de dezvoltare
economică atins prin libera iniţiativă. Totodată, se utilizează pârghii fiscale
adecvate pentru mpozitarea veniturilor şi averilor, precum şi un sistem de
transferuri băneşti şi servicii sociale în beneficiul săracilor, fără a se urmări
nivelarea socială şi înlocuirea funcţiei stimulatorii a diferenţierii şi inegalităţii
sociale. Numai regimurile comuniste au ambiţionat realizarea unor utopice
proiecte de omogenizare socială, dar preţurile umane, sociale şi economice au
fost imense, iar după înlăturarea vechilor forme de inegalitate, în principal prin
desfiinţarea proprietăţii private şi constituirea proprietăţii socialiste, s-au constituit
alte forme de inegalitate, de această dată însă unele nefuncţionale, care au opus
popuraţîei o nouă clasă politică. Revenirea la proprietatea privată şi la
economia de piaţă se dovedeşte a fi un proces de durată, costisitor, dar necesar,
pentru a restabili mecanismele fireşti ale vieţii sociale bazate pe libera iniţiativă a
48 SOCIOLOGIE

oamenilor într-un stat democrat.

Clasele sociale sunt grupuri de oameni care se diferenţiază între ele pe
criterii economice (proprietate, funcţii îndeplinite în societate etc). Totodată, în
interiorul claselor se înregistrează diferenţieri importante între oameni.
La rândul lor, straturile sociala sunt grupuri de oameni constituite în
funcţie de condiţiile de viaţă şi comportamentele (stilurile de viaţă) ale populaţiei.
În una şi aceeaşi clasă socială se pot identifica mai multe straturi sociale, după
cum acestea din urmă pot grupa persoane aparţinând unor clase diferite.
Deşi se constata o anumita interferenţă între clase şi straturi sociale, ele
reprezintă totuşi realităţi diferite. Clasele sociale au relevanţă mai ales pentru
populaţia ocupată, în timp ce (Stratificarea socială priveşte ansamblul populaţiei.
In definirea claselor sociale se urmează mai multe direcţii de abordare:
unele dintre aceste direcţii se raportează la criteriul economic al proprietăţii,
altele sunt orientate după specificul ocupaţiei sau natura muncii.
Prima direcţie de definire şi cercetare a claselor sociale este ilustrată de K.
Marx şi Max Weber. Pentru Marx clasele sunt grupuri mari de oameni care se
deosebesc după raportul faţă de mijloacele de producţie: dacă sunt sau nu
proprietari ai mijloacelor de producţie. După acest criteriu, fiecare orânduire
socială are propriul sistem de clase sociale fundamentale aflate în opoziţie şi
conflict inerent. Este vorba despre stăpânii de sclavi şi sclavi, nobili şi ţărani
aserviţi, capitalişti şi proletari. În acelaşi timp, se constituie şi alte clase sociale.
De exemplu, în capitalism sunt clasele micii burghezii şi ţărănimii libere, dar
Marx este preocupat de conflictul fundamental, de relaţiile de exploatare a unei
clase de către alta, precum şi de proiectarea unei societăţi fără clase.
Dacă exegeţii reţin valoarea delimitărilor de clasă pentru societatea
capitalistă, operate de Marx, se fac observaţii în legătură cu simplificarea
situaţiilor pentru societăţile jprecapitaliste şi mai ales se pune la îndoială modelul
unei societăţi viitoare fără clase.
La rândul său, Weber porneşte tot de la criteriul economic al proprietăţii, dar
defineşte clasele sociale ca posibilitate a unor persoane de a fi în aceeaşi clasă
socială prin modul în care îşi procură bunurile şi obţin o anumită poziţie în
societate. Pentru Weber, clasele din societatea capitalistă sunt: proprietarii,
muncitorii, mica burghezie, intelectualii şi specialiştii lipsiţi de proprietate, cei
privilegiaţi prin proprietate şi educaţie.
Dezvoltarea societăţii capitaliste, introducerea sistemului acţionarului şi
separarea proprietarului de organizarea efectivă a~producţiei, apariţia funcţiilor
manageriale au estompat distincţia proprietari/nonproprietari. Noţiunea de clasă
îşi păstrează însă actualitatea. Dacă avem în vedere România, consemnăm că
pentru secolul al XX-lea putem identifica trei mari perioade de evoluţie a
structurii sociale în general, şi a structurii de clasă în particular, marcate de două
momente de ruptură, de destructurare şi restructurare. Astfel, în prima jumătate a
secolului s-au continuat procesele demarate anterior de edificare a unei structuri
de clasă specifică societăţii capitaliste, cu creşterea numărului burgheziei, pe de o
parte, şi a muncitorilor, pe de altă parte, în condiţiile industrializării. Cu toate
acestea, ţărănimea a rămas clasa socială dominantă. În timpul regimului comunist
au fost desfiinţate clasele sociale bazate pe proprietatea prjvată şi s-a constituit o
structură de clasă determinată de proprietatea socialistă (de stat şi cooperatistă).
Clasa muncitoare şi ţărănimea au devenit principalele clase sociale. La
recensământul populaţiei şi locuinţelor din 1977 au fost înregistraţi 54% din
locuitori aparţinând clasei muncitoare şi 23%, ţărănimii cooperatiste, iar
intelectualii reprezentau 13%. După Revoluţia din 1989 se produce o nouă ruptură
49 SOCIOLOGIE

la nivelul stucturii sociale ca urmare a d esfiinţării proprietăţii socialiste,

reintroducerea liberei iniţiative, retrocedarea proprietăţilor, privatizarea şi evoluţia
spre economia de piaţă. Recensământul din anul 2002 ne va arăta cum a evoluat
structura socială de clasă în ultimii ani.
B. A doua mare direcţie de tratare a problematicii claselor sociale porneşte de la
ocupaţie. Diferenţierile se fac pe clase (categorii) socio-ocupaţionale în funcţie de
natura şi complexitatea ocupaţiei, gradul de calificare cerut, prestigiul social atri-
buit diferitelor ocupaţii.
Un posibil sistem al claselor socio-ocupaţionale care diferenţiază persoanele
după natura muncii este alcătuit din intelectuali (nonmanuali ), persoane care
desfăşoară activitate preponderent fizică (manualii, clasa muncitoare), fermierii
(ţăranii) şi diferite subclase (persoane marginalizate, excluse social).
Alte astfel de sisteme se referă la structura populaţiei ocupate pe sectoare
economice, respectiv la stdtutufprofesknial al populaţiei ocupate.
La nivelul anului 1999, în România, 41% din populaţia ocupată, de 8,420
milioane persoane, lucra în agriculturră şi silvicultură, 28%, în industrie şi
construcţii, 41%, în servicii. (Anuarul Statistic al României. Institutul Naţional de
Statistică, Bucureşti, 2000). Evoluţiile spre o societate dezvoltată economic
presupun o sporire considerabilă a proporţiei populaţiei ocupate în servicii,
comparativ cu celelalte două sectoare.
La rândul său, repartiţia populaţiei ocupate după statutul profesional
relevă încă predominanţa salariaţilor şi o prezenţă modestă a patronilor şi a
lucrătorilor pe cont propriu. Salariaţii reprezentau la nivelul aceluiaşi an 58% din
populaţia ocupată, lucrătorii pe cont propriu, 22%, lucrătorii familiali
neremuneraţi, 19% şi patronii, numai 1%.
C. Alte abordări ale claselor sociale se apropie mai mult de ceea ce efectiv
reprezintă un anumit sistem de, stratificare socială. Apropierea este anticipată
chiar de M. Weber, prin modul în care defineşte clasele sociale. Intenţia este de a
construi un sistem al claselor sociale perfect ierarhizat de tipul: clasa de sus, clasa
mijlocie, clasa de jos. Eventual, o distribuţie pe mai multe clase: vârful clasei de
sus (elita), mijlocul clasei de sus, baza clasei de sus etc. Relevanţa specială a
acestui demers de delimitare a claselor sociale, inclusiv prin autoidentificare a
oamenilor cu una dintre clasele respective, se referă la punerea în evidenţă a clasei
mijlocii, care a ajuns să deţină ponderea (peste 130%) în structura de clasă din
societăţile dezvoltate şi să devină astfel, un criteriu de apreciere a modernităţii
structurii sociale a unei societăţi.
Într-o cercetare efectuată în anul 1998 la Institutul de Cercetarea Calităţii
Vieţii, s-a solicitat subiecţilor investigaţi să se autoplaseze într-una din clasele
sociale "Dumneavoastră cărei clase sociale, dintre cele enumerate mai jos, credeţi
că aparţineţi ?". Rezultatele au fost următoarele: 1% au indicat clasa de sus, 27%
clasa mijlocie, 40% clasa muncitoare, 28% ţărani (fermieri), 4% nonrăspuns
(I.Mărginean).
Specificul cercetării stratificării sociale se constituie din încercările de a
se obţine o dispunere ierarhizată a grupurilor (straturilor) sociale în funcţie de
poziţiile sociale pe care le deţin oamenii în societate, caracterizate după mai mulţi
indicatori (criterii).
Poziţia socială a unei persoane (grup) se constituie prin luarea în
considerare a unui set de indicatori (criterii) cu relevanţă pentru determinarea
situaţiei în care se află persoana (grupul): ocupaţia, pregătirea şcolară, veniturile
(averea), puterea politică, modelele de consum şi stilul de viaţă, prestigiul
social etc. Totalitatea poziţiilor existente într-o societate la un moment dat
50 SOCIOLOGIE

alcătuiesc spaţiul social al acestei societăţi. Spaţiul social se constituie prin

activităţile care se desfăşoară în societate, sistemul de recompense materiale şi
morale, asociat diverselor activităţi, reglementările şi controlul asupra practicării
unor cupaţii şi a accesului la poziţii de putere etc. Spaţiul social este într-o
continuă modificare. Ne putem imagina poziţiile sociale, doar în legătură cu
deţinătorii lor. În acest sens, mereu apar noi poziţii sociale în timp ce altele dispar.
Cele noi pot fi similare celor dispărute sau diferite de acestea, în funcţie de
schimbările din
societate în ceea ce priveşte nivelul pregătirii şcolare a populaţiei, structura
ocupaţională, nivelul dezvoltării economice, regimul politic sau alte componente.
Straturile sociale se determină prin gruparea poziţiilor sociale asemănătoare şi
constituirea unei ierarhii (stratificări) sociale. Cea mai simplă structură de
stratificare rezultă din ierarhizarea persoanelor după un singur criteriu de
diferenţiere. Este mai relevantă însă constituirea de modele de stratificare după
mai multe criterii deodată, în acest fel, primul strat este alcătuit din persoane a
căror poziţie este descrisă de cele mai scăzute valori la fiecare criteriu (cum ar fi
persoanele fără pregătire şcolară, fără ocupaţie, lipsite de venit personal). Din
aproape în aproape, se ajunge la vârful ierarhiei sociale din care fac parte
persoanele cele mai bogate, şi deţin cele mai importante funcţuu de putere în
societate (economice, administrative, culturale, politice etc). In realitate, având
de-a face cu o ordonare după mai multe criterii, delimitarea straturilor sociale este
dificilă, prin faptul că foarte frecvent avem de-a face cu incongruenţe ale valorilor
de caracterizare a poziţiilor sociale ale unor persoane. Altfel spus, valorile
respective nu se află toate la acelaşi nivel (de exemplu, pregătire şcolară înaltă şi
venituri scăzute; pregătire şcolară scăzută şi venituri înalte). Toate acestea
multiplică numărul straturilor sociale existente la un moment dat.

3. Mobilitatea socială
Prin mobilitate socială se desemnează trecerea unor persoane de la o poziţie
socială la alta în spaţiul social. Mobilitatea socială este un efect al schimbărilor
din structura socială, şi nu cauza acestora. Pentru ca mobilitatea socială să apară,
trebuie să se producă mai întâi anumite schimbări în structura socială. Numai în
societăţile aflate în schimbare apar procese de mobilitate socială, fiind implicate
atât schimbările intervenite pe parcursul vieţii unei persoane - mobilitate interge-
neraţională, cât şi în succesiunea generaţiilor - mobilitate intergeneraţională. în
societăţile stagnanta, copiii preiau poziţiile sociale ale părinţilor, şi rămân pentru
întreaga viaţă în aceeaşi clasă (strat).
Analiza mobilităţii sociale priveşte nu numai volumul acesteia, ci şi
ritmul, sensul şi distanţele dintre poziţiile de plecare şi acelea de sosire. Dacă
trecerea de la o poziţie socială la alta se realizează în cadrul aceleiaşi clase
sociale, avem de-a face cu mobilitatea socială orizontală. Frecevea se poate
realiza şi în plan vertical, mobilitate socială verticală, cu sens ascendent (de la o
poziţie socială inferioară la una superioară), respectiv cu sens descendent (de la o
poziţie socială superioară la una inferioară).
Un interes aparte se acordă descompunerii mobilităţii totale (brute) în
mobilitate socială structurală (forţată, impusă) şi mobilitate socială netă
(circulatorie de schimb). în timp ce mobilitatea structurală este determinată de
schimbările configuraţiei structurii sociale (diminuarea/sporirea volumelor unor
clase, straturi sociale), mobilitatea netă) depinde de gradul de deschidere socială şi
şansele de promovare pe bază de competenţă, ceea ce ar însemna că persoane
provenite din familii modeste (situate în rural, familii cu mulţi copii, părinţi cu
51 SOCIOLOGIE

ocupaţii manuale etc.) acced la poziţii înalte, în timp ce persoane cu origine

socială relativ înaltă coboară pe scara socială, ca urmare a lipsei îor de
performanţă.
Analiza mobilităţii sociale se realizează prin evidenţierea schimbărilor în
timp înregistrate la nivelul structurii sociale (trecerea agricultorilor în ocupaţii
neagricole din industrie şi/sau servicii, a celor din industrie în servicii etc), la
nivel de generaţie (tabele de mobilitate), de familie şi persoane (studii de caz).
Redăm în continuare câteva exemple pentru a ilustra situaţii sociale
diferite în ceea ce priveşte prezenţa, amploarea şi componentele mobilităţii
sociale.

SOCIETATE ÎNCHISĂ SOCIETATE DESCHISĂ

Structura socială în două tipuri de societăţi
Două tipuri de piramide sociale: Liniile de stratificare sunt impenetrabile
într-o societate de castă, într-o societate cu clase sociale deschise liniile de
stratificare sunt mai puţin distincte şi mobilitatea verticală este încurajată. Acolo
unde oportunităţile economice sunt numeroase şi unde mobilitatea verticală este
încurajată, clasa de mijloc tinde să fie dominantă.

Tabele de moblitate intergeneraţională, tată-fiu, mamă fiică (modele ipotetice)

- Valori în procente –
a) Societate stagnantă
Clasele dociale ale taţilor (mamelor)

Clasele sociale ale fiilor (fiicelor) 1 2 3 total

1 40 40
2 35 35
3 25 25
TOTAL 40 35 25 100
Nu se înregistrează mobilitate socială. Descendenţii rămân în clasele sociale ale
părinţilor.

b. Societate în schimbare (1)

clasele sociale ale taţilor (mamelor)

52 SOCIOLOGIE

Clasele sociale ale fiilor (fiicelor) 1 2 3 total

1 30 30
2 10 30 40
3 5 25 30
TOTAL 40 35 25 100

Mobilitate structurală înregistrată 15%. (Valorile din afara diagramei principale).

Mobilitatea maximă posibilă este de 20% (suma diferenţelor dintre totalurile
marginale).
b.Societate în schimbare (2)

clasele sociale ale taţilor (mamelor)

Clasele sociale ale fiilor (fiicelor) 1 2 3 total

1 20 5 5 30
2 15 20 5 40
3 5 10 15 30
total 40 35 25 100
Mobilitatea totală 45% din care mobilitatea structurală 20% şi mobilitatea netă
25%.

b. societate în schimbare (3)

clasele sociale ale taţilor (mamelor)

Clasele sociale ale fiilor (fiicelor) 1 2 3 total
1 30 30
2 10 15 5 30
3 10 10 20
4 10 10 20
total 40 35 25 100
Mobilitate totală 45%, structurală 40%, netă 5%.

b. Societate în schimbare (4)

clasele sociale ale taţilor (mamelor)

Clasele sociale ale fiilor (fiicelor) 1 2 3 total
1 20 10 10 40
2 10 20 5 35
3 10 5 10 25
total 40 35 25 100

Mobilitatea netă 50%.

Similar mobilităţii sociale, se pot analiza mobilitatea ocupaţională (profesională),
educaţională şi teritorială (migraţia).

Legat de problematica mobilităţii educaţionale, ocupaţionale şi sociale, se

cercetează în mod distinct egalitatea şanselor de acces social a fiecărei persoane
în cadrul societăţii. Egalitatea de şanse desemnează faptul că accesul la nivelurile
superioare de învăţământ (liceu, facultate), la ocupaţii de prestigiu social, la
53 SOCIOLOGIE

funcţii înalte şi afirmarea profesională şi socială sunt determinate de competenţă

şi efort personal. Situaţia opusă constă în determinarea poziţiei sociale a
oamenilor de către originea lor socială, cu rezultatul că cel de origine socială
modestă (urmaşii ţăranilor, ai muncitorilpr, cei din rural cei din familii sărace) nu
au acces la poziţii sociale înalte. Or, acest ultim aspect se întâlneşte atât în
societăţile tradiţionale, relativ închise din punct de vedere social, fără fluxuri de
mobilitate socială, cât şi în societăţile moderne, deschise. Factorii de influenţă
sunt însă diferiţi. în primul caz, avem de-a face cu un efect al imobilismului
social, descendenţii moştenesc poziţiile părinţilor lor într-un mediu social închis.
în cel de-al doilea caz, poziţiile sociale privilegiate se transmit prin intermediul
sistemelor de stratificare socială şi familială.

Termeni cheie poziţia socială

clasele sociale sistemul social
comunităţile umane stratificarea socială
diferenţierea şi inegalitatea socială structura socială
mobilitatea socială

Test de autoevaluare a cunoştinţelor

Ce reprezintă structura socială ?
Care este semnificaţia cunoaşterii structurii sociale pentru caracterizarea vieţii
oamenilor şi a societăţii ?
Cum se defineşte poziţia socială ?
Pe ce criterii se realizează poziţia claselor sociale ?
în ce constă un model de stratificare socială ?
Ce semnifică procesul de mobilitate socială ?
Care sunt componentele mobilităţii sociale şi ce importanţă au ?

CAPITOLUL 6

Relaţiile sociale ca relaţii interpersonale

54 SOCIOLOGIE

1. Criza umană şi relaţiile interpersonale

2. Relaţii sociale şi relaţii interpersonale
3. Importanţa relaţiilor interpersonale pentru viaţa umană
4. Efectele dezvoltării sociale asupra relaţiilor interpersonale
5. Modele şi stiluri de relaţii interpersonale
6. Spre un nou tip de relaţii sociale

1. Criza umană şi relaţiile interpersonale

Societatea actuală se află într-un moment crucial de schimbare a centrelor de

interes. Întreaga istorie de până acum a fost obsedată de câteva probleme critice:
cum să se învingă raritatea bunurilor vitale vieţii, cum să se controleze mai eficace
natura în folosul omului, cum poate societatea să evite forţele interne distructive:
războaie, criminalitate, violenţe sociale. Creşterea tehnologică şi economică
extrem de rapidă din secolul al XX-lea a rezolvat o mulţime de probleme care
păreau mai înainte insolubile, a generat oportunităţi nesperate, dar a deschis
totodată şi perspectiva unor noi probleme nu mai puţin vitale: cum trebuie să-şi
construiască omul propria viată, inclusiv mediul său uman direct: relaţiile cu
ceilalţi. Dincolo de succesele extraordinare realizate in ultimul secol, societatea
modernă se confruntă cu o criză acută generată de orientarea excesivă spre
problemele creşterii economice şi ale dezvoltării tehnologiilor industriale în
detrimentul cunoaşterii de sine şi cultivării intenoritaţii umane. Acest fapt a creat
un decalaj crescând între cunoaşterea lumii exterioare şi a lumii interioare; a
condus la ideea eronată că dezvoltarea economică se converteşte automat în
creştere şi satisfacţie umană. în explozia construcţiilor sociale din cele mai diferite
domenii, omul riscă să se simtă pierdut. Modernizarea rapidă a societăţii este
însoţită de o profundă criză a identităţii de sine.
S-a crezut mult timp că totul depinde de resurse. Dacă se dispune de mai multe
resurse şi bunuri, oamenii vor fi mai fericiţi. Resursele sunt evident un lucru
esenţial; problema este însă a utilizării lor eficiente din punct de vedere uman. S-
a crezut că este suficient să ştii cum să produci (competenţa producătorului), dar
s-a cristalizat tot mai mult ideea că la fel de important este să ştii şi cum să
consumi (competenţa consumatorului) şi mai ales cum să te raportezi la tine şi la
ceilalţi în procesul de-producere şi de consum.
În ultimii 50 de ani, în literatura psihosociologică au început să se repună întrebări
fundamentale care au însoţit în permanenţă reflecţia filosofică încă din
antichitate?
C e este omul cu adevărat şi care sunt necesităţile lui autentice?
- Cum poate el să-şi organizeze viaţa într-un mod cât mai satisfăcător?
- Cum trebuie el s ă se relaţioneze cu ceilalţi oameni din jurul său?
- Cum pot fi folosite resursele disponibile, mai mici sau mai mari, în aşa fel
încât
- să se obţină maximum de satisfacţie umană?
- C u m să alegi stilul de viaţă care să corespundă cât mai bine talentelor,
- aspiraţiilor şi posibilităţilor individuale?
- În contextul acestor întrebări, relaţiile interpersonale au primit o atenţie
specială, ele având o contribuţie distinctă la modelarea vieţii umane.

Lipsa de cunoaştere privitoare la propria noastră viaţă, la sensurile ei, la căile de

soluţionare a numeroase probleme ce apar la tot pasul, generează moduri de viaţă
dezvoltate la întâmplare, având un grad scăzut de maturitate şi producând un grad
55 SOCIOLOGIE

scăzut de satisfacţie mană.

Relaţii sociale şi relaţii interpersonale

Toate relaţiile din cadrul societăţii - dintre colectivităţi, dintre instituţii, dintre
grupuri sociale, dintre persoane - sunt relaţii sociale. Cu alte cuvinte, ele sunt
modelate de logica globală a organizării sociale, fiind „cărămida" fundamentală
din care societatea se constituie. Doar o parte însă dintre relaţiile sociale implică
relaţii directe între persoane. Dar întotdeauna relaţiile sociale includ direct sau
indirect relaţii interpersonale. De exemplu: relaţiile dintre state se realizează prin
relaţiile dintre şefii statelor, dintre politicieni, diplomaţi, oameni de afaceri, dar şi
dintre simplii cetăţeni.
Relaţiile interpersonale au însă un statut distinct. Ele nu sunt simple expresii ale
relaţiilor sociale, ci exjjrmră totodată logica proprie a interacţiunii dintre persoane
umane. Organizarea şi structura lor sunt influenţate de logica ambelor sisteme:
societate şi individ. Pe de o parte, angrenate în logica globală a organizării şi
funcţionării ansamblurilor sociale, ele sunt modelate de logica acestora. Pe de altă
parte însă, ele sunt guvernate şi de o logică proprie, conţinută în interacţiunea
dintre persoane, indiferent de contextul social dat. Sociologia a evidenţiat în
ultimele decenii atât modul în care relaţnle interpesonale îşi pun amprenta pe
constituirea vieţii sociale, cât şi a modului în care organizarea socială modelează
relaţiile interpersonale, influenţând semnificativ, prin aceasta, viaţa umană de zi
cu zi. Ele reprezintă o parte esenţială a vieţii umane. în alţi termeni, relaţiile
interpersonale influenţează profund satisfacţia cu viaţa a individului şi calitate
mediului său uman.
În acest capitol, atenţia va cădea asupra logicii proprii a relaţiilor interpersonale şi
a importanţei acestora pentru viaţa individului.
Relaţiile interpersonale implică procese psiho-sociale de tip interactiv, legături
directe, dintre două sau mai multe persoane. Ele au o puternică încărcătură
afectiv-emoţională şi vizează aspecte particulare ale vieţii individului (familie,
prietenie, timp liber, dragoste, muncă).
Relaţiile interpersonale sunt:
Reciproce - fiecare persoană influenţează şi este influenţată la rândul său
 Directe (face-to-face) – interacţiunea dintre persoane se realizează conştient, nemijlocit
 Valorizatoare – relaţiile interpersonale creează mediul necesar structurării şi afirmării
individuale prin raportarea la cadrul de referinţă valoric (cine sunt eu, ce vreau, spre ce
tind, ce aspiraţii am etc.)
 Motivante – fiecare persooană intră în relaţii cu ceilalţi în scopul tranzacţionării unor
informaţii, sentimente, activităţi, bunuri, servicii, idei pentru satisfacerea unor nevoi
personale şi/sau sociale

În funcţie de durata, intensitatea trăirilor şi specificul substratului interacţiunii,

relaţiile interpersonale angajează persoanele în grade diferite.
Profund, complet, cu angajare afectivă mare şi o solicitare pe termen lung, ca în
cazul relaţiilor de prietenie, de dragoste, de familie etc.
Fragmentar, limitat, sporadic, pe durată scurtă, ca în siituaţia cumpăr ător-
vănzător, şofer-agent de circulaţie, medic-pacient etc.
Substratul psihologic, atitudinea comportamentală, motivaţia sunt cu totul altele în
cele două situaţii, iar relaţia interpersonală este structural diferită, exercitând o
influenţă în grade diferite asupra stării individului.
În alţi termeni, relaţiile interpersonale, în funcţie de specificul lor, influenţează
56 SOCIOLOGIE

profund sau mai puţin profund satisfacţia cu viaţa a individului şi calitatea

mediului uman în care el trăieşte.

Importanţa relaţiilor interpersonale pentru viaţa umană

Tipul de relaţii care se cristalizează între indivizi poartă amprenta semnificativă a

specificului personalităţii fiecărui individ.
În acest sens, vom pleca de la ideea răspândită în literatura de specialitate că
personalitatea individului apare ca un sistem complex organizat, compus atât din
activităţi actualizate (obiectivate), cât şi din activităţi potenţiale, în curs de
cristalizare. Ea apare ca un sistem dinamic deschis, receptiv şi sensibil la acţiunile
celor din jur, în continuă schimbare şi perfecţionare, a cărei structură prezintă un
grad relativ ridicat de mobilitate
Relaţiile interpersonale, în varietatea lor, reprezintă un mediu necesar, activ,
semnificativ al vieţii personale. Ele exprimă, totodată, condiţii favorabile sau nu
afirmării şi dezvoltării individului, oferă sau implică şansa actualizării potentelor
individuale în pluralitatea situaţiilor de muncă şi viaţă în care respectiva
persoană reprezintă un agent activ.

Pe de o parte, relaţiile interpersonale cristalizează, modelează stilul de viaţă al

fiecăruia, iar pe de altă parte, condiţionează calitatea mediului uman. În acest sens
ele pot afecta pozitiv său negativ calitatea vieţii individului.
În diferite sfere sociale şi umane, în diverse contexte situaţionale,
individul are, desigur, moduri diferite de manifestare şi deci de interacţiune- cu
semenii săi. Exemple în această direcţie pot fi: sfera prieteniei, a dragostei, a
familiei, a muncii, a timpului liber, a participării la viaţa comunităţii etc, unde
fiecare poate să se manifeste ca prieten, iubit-iubită, soţ-soţie, tată-fiu, coleg-
colegă, condu-cător-subordonat, simplu cetăţean sau contribuabil deţinător al unei
funcţii bine stabilite în sistemul relaţiilor interpersonale, fiind un factor activ în
realizarea variatelor roluri sociale.
Datorită faptului că personalitatea individului apare ca un sistem dinamic
deschis, niciodată încheiat definitiv, cu posibilităţi multiple de actualizare şi
potenţe nebănuite, relaţiile interpersonale nu pot la un moment dat să acopere
toate aceste posibilităţi de dezvoltare a individului. Astfel, orice contact (fie
profund, fie superficial) între persoanele care intră în interacţiune nu ar putea să
satureze decât o parte dintre potentele/cerinţele acestora, altele rămânând nerea-
lizate, neacoperite. Exemplu: un medic poate la un moment dat să aibă un număr
limitat de pacienţi, un profesor, un număr limitat de elevi, un om poate să
iubească un număr limitat de persoane, să aibă un număr limitat de prieteni etc.

Într-un mod plastic, acest caz ar putea fi imaginat astfel: să considerăm două
persoane ce intră în relaţie ca două mingi de cauciuc; ele pot intra în contact în
unul sau mai multe puncte ale suprafeţei, dar niciodată nu se vor suprapune total,
nu se vor lega prin toate punctele deodată. Viaţa indivizilor este
compusă dintr-o multitudine de relaţii, niciodată încheiate, fiecare realizându-se
într-o varietate largă de situaţii, de sfere, de timp. Chiar relaţiile de dragoste, de
prietenie, de familie, care se impun ca legături trainice, de profunzime, cu mare
angajare pentru individ, nu pot fi considerate ca relaţii ce epuizează legăturile
interpersonale de acest tip, nu apar ca definitive, absolut încheiate pentru individ.

Efectele dezvoltării sociale asupra relaţiilor interpersonale

57 SOCIOLOGIE

Societatea contemporană, caracterizată printr-o explozie a complexităţii,

complementar cu o înaltă diferenţiere a contextelor sociale, dezvoltând activităţi
diferit structurate din punct de vedere al rolurilor indivizilor, are un efect
contradictoriu asupra relaţiilor interpersonale şi, prin intermediul acestora, asupra
vieţii umane.
• Pe de o parte, ea a dus la o ade»arată explozie a experienţelor umane.,Rolurile
sociale pe care indivizii le au de îndeplinit s-au diversificat enorm. Dacă în
(colectivităţile arhaice ele erau reduse la câteva care vizau sfera familiei, a
vecinătăţii imediate, a cooperării în munca puţin diferenţiată şi în cadrul unei
comunităţi restrânse, în societatea modern1 cu greu s-ar putea realiza o listă
completă a tuturor rolurilor îndeplinite şi, corespunzător acestora, a tipurilor de
relaţii interpersonale pe care oamenii le pot iniţia. Individul este stimulat să-şi
dezvolte potenţele la nivelul cerinţelor sistemelor sociale la care devine un
participant activ. Totodată, el este presat să-şi dezvolte capacităţile de a se
exterioriza, d e a se recunoaşte în leg ături variate şi complex diversificate, cu
treceri rapide de la o stare la alta, de la un rol la altul. Creşterea diferenţierii
sociale, multiplicarea activităţilor umane au dus la o varietate largă a tipurilor
de relaţii în care oamenii sunt antrena ţi.
• Pe de altă parte, creste riscul unei sărăciri umane, reducându-se posibilitatea
unor relaţii interpersonale de durat şi cu implicare emoţional-afectivă mai
adâncă datorită diversificării rolurilor. Fiecare persoană, la un moment dat,
îndeplineşte un rol şi interac donează cu alte persoane doar în m ăsura în care
acestea joacă alte roluri complementare necesare desfăşurării activităţilor
iniţiate de contexte sociale. Reiaţiile sunt reduse la situaţii formale sărăcite de
conţinut afectiv şi reglementate strict de normele cooper arii în cadrul diviziunii
sociale. Datorită acestui fapt, pe parcursul interacţiunii sociale, se reduc
posibilităţile unei implicări directe. Profunde şi personalizate. Generalizarea şi
accentuarea relaţiilor interpersonale fragmentate şi specializate, dictate de o
logică socială exterioară persoanei umane, pot avea ca efect o fragmentare a
eului, un proces de pulverizare şi alienare în mul ţimea rolurilor şi ipostazelor
impuse persoanei de mulţimea contextelor sociale. Creşterea numărului
situaţiilor diferite cerute de contextele sociale complexe impune interacţiuni
multiple între indivizi, conducând la multiplicarea enormă a potenţialilor
parteneri angajaţi în relaţii interpersonale.

Modele şi stiluri de relaţii interpersonale: modelul mecanicist

Care este perspectiva acestei sfere a relaţiilor interpersonale, extrem de
importantă pentru viaţa umană, în contextul schimbărilor sociale rapide ale
societăţii contemporane? în ce direcţie vor evolua ele? Răspunzând la aceste
întrebări, două modele pot fi formulate în această privinţă: modelul mecanicist şi
modelul organic.
Modelul mecanicist este caracterizat de relaţii interpersonale puternic diferenţiate
şi standardizate.
Caracteristic relaţiilor interpersonale din perspectiva mecanicistă este-lipsa de
angajare afectivă, şi reducerea strictă a legăturii dintre persoane la exigenţele
cerute de rolul sociai.
În funcţie de multiplele roluri şi situaţii, relatiile interpersonale cunosc un
proces rapid de specializare şi standardizare, dictat de logica sistemului social. Ele
tind să se reducă la interacţiuni abstracte, impersonale de funcţii, fund dictate cu
stricteţe de logica rolurilor sociale jucate. Oamenii se raportează între ei exclusiv
58 SOCIOLOGIE

în termenii dictaţi de normele generale şi formale cerute de situaţiile sociale

existente în diferite sfere ale vieţii sociale: muncitor-maistru, şef-subordonat,
doctor-pacient, profesor-student etc. Relaţiile se simplifică, devin strict
funcţionale pentru sistemul instituţional în care se dezvoltă, sunt golite de orice
„impurităţi" generate de particularităţile persoanelor implicate.
Evoluţia societăţii moderne impune o mare diversificare a rolurilor şi
comportamentelor pe care omul le deţine atât simultan, cât şi succesivjn timpul
vieţii sale. Fiecare tip de rol, de comportament trebuie gândit şi proiectat de la
început cât mai adecvat pentru fiecare tip de situaţie în parte. Astfel, are loc un
proces înalt de standardizare a comportamentului. Doctorul învaţă nu numai cum
să trateze o boală, dar şi cum să intre în relaţii şi să se comporte cu bolnavul.
Vânzătorul învaţă cum să stabilească relaţii eficiente şi să se comporte cu clientul.
Standardizarea relaţiilor în societatea modernă se extinde rapid, de la acţiunea
asupra maşinii la interacţiunile dintre oameni. Să recurgem la un exerciţiu de
imaginaţie. Cineva este în oraş. E ora prânzului şi se hotărăşte să ia masa la un
restaurant. Intră, se aşază la o masă-Ospătarul vine imediat. Se înclină. Oferă lista.
Aşteaptă două minute necesare ca să o parcurgă. întreabă ce a ales. Notează
comanda. Zâmbeşte. Se înclină. Se retrage.
Puteţi răspunde la întrebarea: este ospătarul din descrierea de mai sus om sau
robot? După cum se poate observa, ambele din răspunsuri sunt justificate. Este un
caz de relaţie de rol strict determinat, cu un comportament bine învăţat,
specializat. Ospătarul în cauză poate fi foarte bine înlocuit cu un robot. Ba chiar o
asemenea înlocuire ar fi avantajoasă, cu o precizare însă. Un robot este şi rămâne
totuşi un robot. El nici măcar nu ar trebui să simuleze că este vesel în cazul în care
este trist. El va fi cum programul i-o dictează. Dimpotrivă, un om trist în acel
moment trebuie totuşi să surâdă profesional, la comandă, creând o relaţie
artificială, alienantă pentru el. Eroul povestirii de mai sus, intrând în restaurant
într-o astfel de societate, va prevedea cu precizie ce se va întâmpla. în cel mult
două minute de când s-a aşezat la masă, ospătarul va veni să-i ofere lista şi va şti
cu precizie că în orice restaurant, orice ospătar se va înclina politicos, îi va zâmbi,
îi va da lista, pentru că aşa a fost învăţat să facă. Deci, comportamentul uman, în
astfel de situaţii devine o tehnologie pusă la punct inginereşte de către specialişti
şi însuşită /învăţată apoi de fiecare individ.
Modelul mecanicist accentuează depersonalizarea şi separarea strictă a rolurilor.
Omul poate fi eficientjn jiecare. dintre rolurile pe care le îndeplineşte, cu condiţia
de a se comporta strict după cerinţele rolului său, fără nici un fel de amestec al
vieţii sale personale.
Eşti doctor şi ai o discuţie complicată cu un pacient grav bolnav. Trebuie să intri
în rolul de doctor, să-i zâmbeşti deşi poate eşti trist, să-i dai curaj şi încredere în
viaţă, deşi poate că eşti dezamăgit ca persoană. Individul nu trebuie deci să se
exprime pe el însuşi în rol, ci să reproducă un comportament standardizat pe care
1-a învăţat.
Autonomia şi complexitatea vieţii personale pot perturba desfăşurarea normală ii
vieţii sociale. Omul poate combina logica vieţii sale personale cu logica
sistemelor sociale la care participă ca actor. Intri în magazin. Vânzătorul îţi
zâmbeşte. Te serveşte amabil pentru că te cunoaşte. Dar dacă nu te cunoaşte? Sau
dacă nu-i place cum eşti pieptănat? Sau dacă el s-a certat acasă cu soţia şi este ner-
vos? Se transferă deci un proces afectiv dintr-o sferă în alta. Imaginaţi-vă ce s-ar
întâmpla dacă, pe scenă, un actor, în rolul său, într-o seară, ar amesteca mereu
fragmente şi stări de spirit ale sale cu cele prescrise de rolul jucat. O comedie ar
putea deveni tragedie şi invers. Desigur, acest amestec de sentimente pe scenă nu
59 SOCIOLOGIE

se va întâmpla în cazul unui actor bun, care şi-a învăţat bine rolul din piesă.
Potrivit modelului mecanicist, individul nu trebuie să combine sau să substituie
rolurile. Omui este format şi funcţionează după un sistem mecanic (precum
maşinile bine puse la punct). Astfel, cineva, o persoană, poate fi la serviciu un
director eficient, care ştie să impună ordine şi disciplină, seriozitate, să elimine
orice familiarism, să nu îngăduie nici o abatere, iar acasă poate fi un părinte
iubitor, care ştie să-şi îngrijească copiii, să fie îngăduitor, înţelegător, să le spună
poveşti, să râdă etc. Nimic din rolul de părinte nu trebuie transferat în cel de
director şi nici invers.
Un asemenea model de organizare a relaţiilor interpersonale pare să fie extrem de
eficient funcţional şi în acord cu cerinţele societăţii contemporane înalt
tehnicizate.
Factorii implicaţi în standardizarea relaţilor interpersonale
* Factori de eficienţă
Cerinţa maximizării eficienţei activităţilor sociale şi umane în societatea modernă
presupune un comportament strict orientat spre un snop în cadrul unor interacţiuni
funcţionale, sever controlate, din care sunt eliminate "impurităţile" altor situaţii
particulare de viaţă, alte motivaţii suplimentare.
* Factortde timp
Interacţiunile funcţionale existente într-un cadru formal limitează cu stricteţe
timpul desfăşurării relaţiilor interpersonale, pe când rolurile umane mai complexe,
cu implicaţii personale afective, profunde, tind să mărească şi intervalul de timp
necesar realizării lor. Solicitarea activă a individului pe multiple planuri şi în
diverse situaţii reduce timpul interacţiunii lui cu ceilalţi la minimumul necesar.
* Efectul masei
Relaţiile cu o înaltă angajare afectivă au nevoie nu numai de timp, dar şi de un
consum mare de energie umană, motiv pentru care numărul jor este limitai la un
moment dat pentru individ. De regulă, pe o anumită perioadă de timp, un bărbat
nu poate iubi cu adevărat decât o femeie, o persoană nu poate avea
decât un număr limitat de prieteni, un doctor, un număr limitat de pacienţi, un
profesor, un număr limitat de elevi etc.
Intr-o societate arhaică, unde numărul membrilor colectivităţii, ai grupului, este
foarte redus toat relaţiile puteau să fie putermc personalizate. Într-o societate
modernă, unde zi de zi ti era re individ intră în relaţii cu zeci de noi si nnj
persoane, capacitatea sa de implicaţie afertivn xc reduce substanţial. în t
concluzie, se poate afirma că relaţiile standardizate, înalt formalizate,s-au impus şi
ca o soluţie la numărul mare de parteneri cu care trebuie să interacţioneze
individul.
Modelul mecanicist şi criza identităţii de sine. Limitarea strictă, a relaţiilor dintre
persoane doar la modelul mecanicist are, în timp, efecte distructive asupra
autenticităţii persoanei umane, a echilibrului psiho-emoţional. Jucând, pe rând,
atâtea roluri diferite impuse de varietatea enormă a activităţilor moderne, omul nu
mai ştie clar cine este el cu adevărat, care este identitatea lui de sine, ce rol îl
reprezintă mai bine, încotro se îndreaptă. Aceste efecte au fost analizate pe larg în
literatura de specialitate de către sociologi, psihologi, filosofi, dar mai ales de
reprezentanţii psihologiei umaniste. Semnificative sunt în acest sens lucrările lui
Herbert Marcuse, Abraham Maslow, Cari Rogers, Chris Argyris şi alţii.
Modularizarea persoanei umane. “Pulverizat" în mulţimea rolurilor şi situaţiilor
diferite, omul nu se mai regăseşte pe el ca individ, cu un statut propriu, nu se mai
recunoaşte ca personalitate distinctă în ansamblul reliporsale. Se produce în cele
din urmă o alienare a omului de sine însuşi şi de ceilalţi,
60 SOCIOLOGIE

ajungându-se la o instabilitate şi labilitate comportamentală caracteristica „omului

modular", cum îl numeşte Alvin Toffler, ;
Standardizarea şi specializarea tind să anuleze caracterul unic şi complex al
persoanei. Fiecare învaţă cum să-şi îndeplinească o mulţime de roluri înalt
standardizate, tipizate în diferite situaţii: cum să se comporte pe stradă, în tramvai,
la doctor, la întreprindere etc. În realitate însă, viaţa lui individuală este „spartă"
în module distincte, puse unul lângă altul, după o logică exterioară a situaţiilor lui
de viaţă şi nu după una interioară, proprie autenticităţii lui.
Există riscul ca omul să se piardă în muţimea acestor module, să se înstrăineze de
propria lui identitate. El nu mai ştie cine este el cu adevărat şi ce este el însuşi în
afara şi dincolo de comportamentul tipizat pe care l-a învăţat. Devine o
combinaţie ciudată de elemente prefabricate, îngrămădite unele peste altele.
Pe lângă standardizare, modelul mecanicist adaugă şi caracterul impersonal al
rolurilor şi normelor sociale. Fiecare trebuie să acţioneze nu aşa cum ar fi orientat
de dinamica sa interioară, ci după un program impersonal şi general impus de
situaţii exterioare. Aceasta impune omului fragmentarea sa în multitudinea
relaţiilor standardizate, orientate de „logici" străine subiectivităţii si autenticităţii
fiinţei umane, o „logică"" exterioară impusă de rolurile cerute de organizarea
moderna a sistemului social la care participă. Fragmentarea omului în relaţiile sale
formale îl împiedică să creeze un mediu favorabil desfăşurării unei vieţi personale
autonome. Stilul de viaţă îşi pierde coerenţa, modularizându-se şi el Persoana
tinde a deveni o anexă a multiplelor roluri în care este implicată. Riscul este ca, în
timp, să se producă o „dezintegrare" a personalităţii. Astfel, un individ pulverizat
în multitudinea de roluri, situaţii şi poziţii sociale în care nu se recunoaşte pe el
însuşi, cu greu îşi va găsi unicitatea şi autenticitatea sa interioară în cadrul unui
stil de viaţă personal, coerent, clar definit. în ultimă instanţă, efectul standardizării
excesive în relaţiile interpersonale frânează dezvoltarea umană, blochează
creşterea semnificativă în complexitate a personalităţii.
Viaţa într-o societate înalt standardizată ultragiază complexitatea umană, îi
atrofiaza stilul ei unic, inhibând spontaneitatea şi creativitatea. Una dintre nevoile
umane fundamentale este aceea a autoactualizării: nevoia de a trăi nivelul
capacităţilor sale, de a-şi actualiza potenţele proprii. Spre exemplu, o maşină
foarte sofisticată nu va suferi dacă tot timpul vor fi comandate doar câteva operaţii
pe care poate să le efectueze. în schimb însă, un om va fi profund nesatisfăcut
când capacităţile sale vor fi subutilizate, când mediul său de viaţă nu-i va oferi
oportunităţi suficiente de dezvoltare personală.
Am putea, de exemplu, concepe un mare artist care pentru o perioadă îndelungată
este obligat să copieze mecanic picturile altora? Intuitiv ne dăm seama că această
activitate ar fi distructivă pentru însăşi activitatea creatoare a artistului şi de aceea
va fi refuzată sau, dacă va fi acceptată, va fi plătită cu preţul talentului. Din acest
motiv, unul dintre imperativele existenţei umane cere fiecărei persoane de a
accepta şi de a-şi dezvolta propriul stil de viaţă. A fi tu însuţi reprezintă o condiţie
a unei vieţi personale depline şi satisfăcătoare.
Pe de altă parte, creativitatea şi dezvoltarea personală sunt cerinţe care descriu o
altă faţetă impusă de însăşi dinamica societăţii actuale. Situaţiile complexe, aflate
mereu în schimbare, cer răspunsuri flexibile, creative, înalt elaborate. Soccietatea
actuală nu poate fi susţinută de indivizi „robotizaţi", ci numai de indivizi cu
capacităţi înalt dezvoltate. Creativitatea nu reprezintă un lux, ci o necesitate acută
a societăţii actuale.

Înstrăinarea umană proliferează: înstrăinarea de sine însuşi este dublată de

61 SOCIOLOGIE

înstrăinarea de ceilalţi. Indivizii nu se mai raportează unii la ceilaţi ca fiinţe

umane complexe, în unicitatea şi integralitatra lor, ci doar prin relaţii limitate de
roluri fragmentare, temporare, în care înţelegerea umană, simpatia, cooperarea,
sprijinul reciproc, dorinţa de raportare umană propriu-zisă sunt dramatic
diminuate şi treptat eliminate. Fiecare îl tratează pe celălalt şi la rândul său este
tratat nu în semnificaţia sa umană, ci ca o ipostază simplificată a unui rol, a unei
poziţii sociale la un moment dat. Riscwl standardizării şi depersonalizării îl
constituie însingurarea în mijlocul aglomeraţiilor umane.
Modelul mecanicist are drept cconsecinţă o sărăcire si dezagregare a
personalităţii umane. Omul îşi pierde identitatea de sine, pulverizându-se în
mulţimea rolurilor şi comportamentelor standardizate. Dincolo de acestea, el nu se
mai regăseşte pe sine, nu mai reprezintă unitatea organică pe care fiecare
persoană o are potenţial. Complexitatea comportamentului nu mai este o expresie
a complexităţii interioare, ci este o alcătuire exterioară pe care individul o
reproduce în mod mecanic.

Spre un nou tip de relaţii sociale

Modelul mecanicist este mai degrabă un risc, decât o realitate propriu-zisă. De

aceea, două reacţii corective aufost dezvoltate simultan.
MODELUL complementarităţii. Suprimată în identitatea şi unicitatea sa în câmpul
înalt standardizat al relaţiilor sociale, individul îşi caută posibilităţi de exprimare
şi antoactualizare în sfera vieţii personale, intime - în timpul liber, în familie, în
relaţiile de prietenie, de dragoste. Viaţa socială este sfera participării
standardizate, dominată de o logică exterioară, viaţa privată preia funcţia unui
spaţiu de exprimare a propriei identităţi. Riscul este al unei alienări acute a vieţii
acute a vieţiisociale şi a celei private. Supusă unei presiuni excesive, viata
privată este adesea distorsionată de adevărate procese patologice, de tip
compensatoriu: violenţă, tendinţe de dominare a celorlalţi, însingurare, orientare
spre gratificaţii imediate.
Modelul organic. Alternativa la modelul complementarităţii este umanizarea
relaţiilor sociale. Probabil că aici se găseşte una dintre marile provocări ale
secolului al XXI-lea: refacerea unităţii organice dintre sistemele sociale, tot mai
complexe şi mai diferenţiate, şi nevoia persoanei umane de exprimare completă,
globală a propriei sale identităţi în toate sferele de activitate. îndeplinirea rolurilor
specializate se poate realiza nu neapărat prin epurarea sinelui actorilor, ci prin
expresia specifică a acestuia. Acţionánd într-un rol specializat, actorul poate
învăţa să se exprime pe sine, cu toată bogăţia sa interioară. Iar acest lucru nu se
poate realiza decât raportându-se la partenerii săi sociali, nu numai ca actori care
ocupă poziţii sociale specificate, ci ca persoane umane, în toată complexitatea lor.
Modelul organic presupune depăşirea separării dintre rolul social şi persoana ca
atare. Cenuşiul unei vieţi sociale standardizate şi depersonalizate este înlocuit de
culoarea dată de expresia personalităţilor care interăcţionează. Relaţiile sociale
redevin relaţii interpersonale cu sens uman. Omul nu se mai limitează pe sine în
relaţiile sale sociale, ci se regăseşte în complexitatea lui, construindu-şi aici un
spaţiu specific de manifestare personală.
O nouă cultură a relaţiilor interpersonale se dezvoltă astfel în sânul societăţii
moderne. Ea reprezintă know-how-ul omului modern care nu se mai simte alienat
în noul său mediu social, ci se simte „la el acasă" în complexele sisteme sociale.
Omul ştie să fie el însuşi în toate poziţiile sale sociale şi este capabil să trateze
partenerii săi sociali ca persoane umane. Noua cultură a relaţiilor interpersonale se
62 SOCIOLOGIE

bazează pe sinteza armonioasă dintre cerinţele tot mai specializate generate de

creşterea în complexitate a societăţii moderne şi cerinţele persoanei umane de a se
exprima în întreaga ei autenticitate, în toate manifestările sale.
Noua cultură organică a relaţiilor interpersonale reia celebra formulare a
imperativului categoric, norma morală fundamentală formulată de filosoful
german Immanuel Kant:
Acţionează în aşa fel încât umanitatea din tine, cât şi din celălalt să reprezinte
întotdeauna scop în sine şi niciodată mijloc.

Termeni cheie
« relaţiile interpersonale • standardizarea relaţiilor
• relaţiile sociale • modelul mecanicist
* stilul de viată • modelul organic

Test de autoevaluare a cunoştinţelor

Faceţi distincţia dintre relaţii sociale şi relaţii interpersonale.
Care este specificul modelului mecanicist al relaţiilor sociale?
Daţi exemple de manifestări compensatorii în viaţa privată pentru standardizarea
relaţiilor sociale.
Imaginaţi-vă o situaţie socială oarecare. încercaţi să vă imaginaţi cum s-ar derula
relaţiile în conformitate cu modelul mecanicist şi cu cel organic.
Analizaţi relaţiile de rol în şcoala voastră; în ce direcţie se îndreaptă acestea?
în ce măsură diferitele relaţii de rol din şcoală sunt dublate de expresia
personalităţii actorilor? Se încurajează sau nu în relaţiile de rol de aici exprimarea
personalităţii participanţilor?
Ce tipuri de personalitate produc cele două modele, mecanicist şi organic?
Interpretaţi imperativul categoric kantian.
Daţi exemple de cazuri în care „umanitatea din tine sau din celălalt" este tratată ca
mijloc, iar nu ca scop; evidenţiaţi efectele negative ale unor asemenea cazuri
asupra dezvoltării umane.
CAPITOLUL 7

__________________Organizaţiile______________
1. Ce sunt organizaţiile?
2. Managementul ştiinţific clasic
3. Teoria birocratică
4. Teoria relaţiilor umane
5. Resursele umane ale organizaţiei
6. Organizaţia şi mediul organizaţional

Ce sunt organizaţiile?

Societatea contemporană este, mai mult ca oricând, o societate a organizaţiilor.

Organizaţiile (economice, educaţionale, de cercetare ştiinţifică, politice) sunt
actorii cei mai activi ai dezvoltării rapide a societăţii actuale. Ele afectează
totodată profund viaţa fiecăruia dintre noi. Cu un secol în urmă, marea majoritate
a oamenilor interacţionau doar sporadic cu organizaţiile. Acum, începând chiar cu
momentul naşterii (ne naştem în maternităţi, şi nu acasă) şi cu copilăria timpurie
(suntem duşi la'creşă sau la grădiniţă) devenim membri sau clienţi ai unor
63 SOCIOLOGIE

organizaţii. Mergem la şcoală, apoi devenim angajaţii sau angajatele unor firme.
în timpul liber ne uităm la televizor, mergem la cinema, la restaurant, sau facem
cumpărături în magazine - toate aceste servicii fiind oferite de organizaţii.
Desigur, putem merge în parc cu prietenii sau să facem cumpărături. în piaţă, de la
ţărani; nu trebuie să uităm însă că până şi parcurile, aparent pur „naturale", sunt
îngrijite de o organizaţie, iar piaţa este şi ea în administraţia unei organizaţii.
Ce este, la urma urmei, o organizaţie? La o primă vedere, ea înseamnă o clădire,
nişte instrumente/tehnologii, multe acte şi hârtii de tot felul, şi oameni. Totuşi,
caracteristica principală, dar mai greu vizibilă, a unei organizaţii este coordonarea
eforturilor individuale în vederea realizării unui scop comun. Oamenii nu se
comportă într-o organizaţie după bunul lor plac - aşa cum pot face acasă sau între
prieteni (deşi, desigur, şi în comportamentul nostru faţă de cei apropiaţi există
norme nescrise pe care ni le impunem unii altora). Această coordonare este
obţinută printr-o serie de reguli formale (regulamente scrise), dar şi prin reguli
informale, nescrise, de comportare.
Organizaţiile pot avea însă ca membri nu numai indivizi, ci şi alte organizaţii.
Există şi organizaţii internaţionale, în care participă ca membri numeroase state -
precum Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), Organizaţia Internaţională a Muncii
(OIM), Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură
(UNESCO), Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), Fondul
Monetar Internaţional (FMI), Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi
Dezvoltare (sau Banca Mondială), Uniunea Europeană (UE), Consiliul Europei.
Coordonarea acţiunilor în organizaţii
Gradul ridicat de coordonare a comportamentului în organizaţii poate fi ilustrat
comparând coordonarea în organizaţii cu coordonarea ce are ioc în pieţele
economice. Desigur, pieţele deseori prezintă o stabilitate şi predictibiiitate
considerabilă. Un vânzător îşi aduce bunurile pe piaţă având o aproximare i destul
de clară a cantităţii ce va fi vândută şi a preţului la care va fi vândută. Dar el nu
ştie dinainte cine exact va fi cumpărătorul mărfurilor sale, sau care va fi preţul
precis. Ţran-zacţiile care au loc în organizaţii sunt mult majjies preplanificate şi
precoordonate decât în cazul pieţelor. Compartimentul de producere a motoarelor
într-o fabrică de maşini ştie exact câte motoare să producă - nu fiindcă ar fi făcut
un studiu de piaţă, ci deoarece planul său de producţie este coordonat cu planurile
din celelalte departamente ale întreprinderii, astfel încât să producă automobile
complete.
O analogie biologică este potrivită aici, cu condiţia să o luăm doar ca simplă
analogie. Organizaţiile sunt ansambluri de fiinţe umane care interacţionează, şi
sunt cele mai mari ansambluri din societatea noastră care au ceva asemănător unui
sistem coordonator central. Trebuie să observăm însă că aceste sisteme de
coordonare nu sunt nici pe departe la fel de dezvoltate precum sistemul nervos
central în organismele biologice superioare - organizaţiile seamănă mai mult cu o
râmă decât cu o maimuţă. Totuşi, specificitatea ridicată a structurii şi a
coordonării în organizaţii, contrastând cu relaţiile difuze şi variabile dintre
organizaţii sau dintre.indivizii neorganizaţi, marchează organizaţia individuală ca
o unitate sociologică comparabilă ca semnificaţie cu organismul individual în
biologie.
James G. March şi Herbert A. Simon, Organizaţii, 1958.
În general viaţa noastră se desfăşoară în cadrul unei mulţimi de organizaţii. La
şcoală sau la serviciu ne petrecem în jur de opt ore pe zi; după aceea, ne întoarcem
acasă sau printre prieteni. Există însă anumite organizaţii speciale care
monopolizează viaţa membrilor săi, numite şi instituţii totale (închisori, aziluri,
64 SOCIOLOGIE

mănăstiri etc).
Instituţiile totale
O caracteristică de bază a societăţii modeme este că individul tinde să doarmă,
să se joace şi să muncească în locuri diferite, cu parteneri diferiţi, sub autoriîăţi
diferite, şi fără un plan global raţional. Caracteristica centrată a instituţiilor
totale poate fi descrisă ca o prăbuşire a barierelor care în general separă aceste
trei sfere ale vieţii. în primul rând, toate aspectele vieţii se petrec în acelaşi loc şi
sub o aceeaşi autoritate unică. în al doilea rând, fiecare fază a activităţii zilnice a
membrilor se petrece în compania imediată a unui iarg grup de persoane, toţi
fiind trataţi în acelaşi fel şi cerându-li-se să facă acelaşi lucru împreună. în al
treilea rând, toate fazele activităţii zilnice sunt strict programate (...). Instituţiile
totaie sunt nişte hibrizi sociali, fiind parţial o comunitate rezidenţială, parţial
organizaţie formală; în aceasta constă interesul lor sociologic deosebit. Există
însă şi alte motive de interes pentru aceste stabilimente. în societatea noastră, ele
sunt reşedinţele constrângătoare ale persoanelor în schimbare; fiecare este un
experiment natural privind modul în care poate fi schimbat şinele.
Erving Goffman, Aziluri: eseuri asupra situaţiei sociale a pacienţilor bolnavi
psihic şi a altor persoane instituţionalizate.
De eficienţa organizaţiilor depinde într-o măsură hotărâtoare bunăstarea întregii
colectivităţi. Nu este întâmplător că, încă de la apariţia sa, la sfârşitul secolului al
XlX-lea, sociologia şi-a propus să perfecţioneze activitatea organizaţiilor, să le
sporească randamentul. Soluţiile pe care sociologii le-au oferit de-a lungul
timpului au fost variate. S-a încercat identificarea modelului celui mai bun
deorganizare, dar şi a unor modele care asigură eficienţa în contexte specificate.

Managementul ştiinţific clasic

În primele decenii ale secolului al XX-lea s-a dezvoltat managementul ştiinţific
clasic, al cărui principal scop era identificarea principiilor uhei organizări optime,
eficiente şi raţionale. Problemele examinate erau de tipul: cum să fie divizate
muncile şi responsabilităţile în organizaţie? Care să fie structura ierarhică? Cum
să se realizeze controlul activităţilor? Această concepţie se baza pe câteva
principii de bază.
Principiul muncii simplificate. încă în ultimii ani ai secolului al XlX-lea,
americanul Frederick W. Taylor a formulat o serie de întrebări fundamentale
pentru organizarea eficientă a muncii, ca de exemplu: este mai eficientă o muncă
divizată, simplificată, sau una complexă! Dacă, de exemplu, dorim să producem
pantofi, putem organiza munca în două feluri: fiecare muncitor să producă în
întregime câte o pereche de pantofi, realizând deci o activitate complexă, sau,
divizând munca, fiecare să realizeze doar o operaţie (unul să croiască, altul să
coasă părţile, altul să lipească talpa şi ultimul să pună şireturile). Opţiunea lui
F.W. Taylor în favoarea diviziunii muncii: munca simplificată este mai eficientă
decât munca complexă. Aceasta a fost de altfel filosofia urmată de întreaga
industrie la începutul secolului. Muncile complexe au fost descompuse în operaţii
mai simple, acestea fiind atribuite unor muncitori diferiţi. Liniile de asamblare, a
căror realizare exemplară o găsim în marile întreprinderi de autoturisme, sunt
întruchiparea cea mai clară a acestui principiu. Diviziunea muncii face posibilă
specializarea foarte îgusta uşor de realizat. Muncitorii specializaţi ştiu să realizeze
foarte bine porţiunea lor de activitate, dar se pricep mai puţin la celelalte porţiuni.
Principiul „metodei celei mai bune" („one best way"). Fiecare muncă poate fi
făcută prin mai multe metode. Aceste metode nu Sunt egale în ceea ce Charles
Chaplin în filmul „Timpuri noi" (1936) priveşte eficienţa. Mereu există însă o
65 SOCIOLOGIE

singură metodă care este cea mai bună, optimă. în mod natural, oamenii nu
reuşesc să descopere metoda cea mai bună ~de muncă, oprindu-se la una
satisfăcătoare. Este sarcina specialistului să identifice metoda cea mai bună de
muncă şi să-1 instruiască pe muncitor în realizarea ei.
Principiul „homo oeconomicus". Managementul ştiinţific clasic se baza pe
o teorie a naturii umane: omul este de la natură o fiinţă pasivă, leneşă. El este
motivat să obţină performanţe, doar de dorinţa de câştig şi de cea de a evita
sancţiunile. Este celebra teorie a „morcovului şi băţului". /
O aplicare recentă şi influentă a principiilor managementului clasic o reprezintă
organizarea de tip McDonald's. într-o lucrare interesantă şi influentă, sociologul
afherican George Ritzer argumentează că succesul acestui tip de servicii (care în
societatea americană în special s-a extins dincolo de restaurante în cele mai
diverse domenii) este de natură a tinde să modeleze întreaga viaţă socială. Este
ceea ce G. Ritzer defineşte ca „McDonaldizarea societăţii".

McDonaldizarea societăţii
Ray Kroc, geniul din spatele francizei McDonald's, a fost un om cu idei mari şi
ambiţii grandioase. Dar nici chiar Kroc nu ar fi putut anticipa influenţa uimitoare
pe care creaţia sa urma să o aibă. McDonald's este una dintre cele mai influente
schimbări în America secolului XX. Impactul său ajunge dincolo de graniţele
Statelor Unite şi ale industriei de fast-food. A influenţat o zonă largă de activităţi,
chiar stilul de viaţă, a unei porţiuni considerabile a lumii. Şi această influenţă va
continua să se extindă într-un ritm accelerat în viitorul previzibil.
(...) La baza succesului modelului McDonald's, şi, în general, la baza procesului
McDonaldizării, există gatru principii atractive şi simple.
In primul rând, McDonald's oferă eficienţă. (...) McDonald's oferă cele mai bune
mijloace disponibile pentru a ajunge din starea'de a ?/ flămând la starea de a fi
sătul. (...)
În al doilea rând, mcdonald's ne oferă mâncare şi servicii care pot fi cu uşurinţă
cuantificate şi calculate. (...) Avem sentimentul că primim mujtă mâncare pentru o
sumă modestă de bani. Cantitatea devine echivalentă cu calitatea: dacă e mult,
înseamnă că trebuie să fie şi bun. (...) Oamenii de asemenea cred, în mod corect
sau eronat, că le va lua mai puţin timp să meargă şi să mănânce la fast-food
decât sărmănânce acasă.
În al treilea rând, McDonald's oferă predictibilitate. (...) Simţim un confort
considerabil ştiind că McDonald's nu ne oferă surprize, că mâncarea pe care o
mâncăm'într-un moment dat într-un anume loc va fi identică cu mâncarea pe care
o vom mânca în alt moment, în alt loc. (...) Succesul modelului McDonald's
ne'îridîcă faptul că mulţi oameni au ajuns să prefere o lume în care nu există
surprize.
În al patrulea şi ultimul rând, este exercitat un control asupra fiinţelor umane
care intră in lumea McDonald's, în special prin înlocuirea "tehnologiei umane cu
una neumană (...) cum ar fi distribuitorul de băuturi care se opreşte când paharul
este plin,'sau maşina de făcut cartofi prăjiţi care ţiuie când cartofii sunîcrocanţi.
(...) Persoanele care lucrează în restaurantele fast-food sunt instruite să facă un
număr foarte limitat de lucrufl, exact în modul în care li s-a spus să le facă. (."'.)
În concluzie, McDonald's şi modelul McDonald's au avut succes deoarece oferă
clientului eficienţă şi predictibilitate, şi deoarece par să ofere multă mâncare
pentru puţinibani şi puţin efort. De asemenea, a înflorit deoarece a fost în stare să
exercite un control crescut asupra angajaţilor şi a clienţilor prin utilizarea
tehnologiilor nonumane. George Ritzer, McDonaldizarea societăţii, 1993.
66 SOCIOLOGIE

Teoria birocraţiei
Paralel cu mişcarea „managementului ştiinţific", se conturează influenta teorie a
birocraţiei a lui Max Weber. în fapt, intenţia lui M. Weber, similară cu cea a
întemeietorilor managementului ştiinţific clasic, era de a răspunde la întrebarea:
care sunt caracteristicile unei organizări raţionale a activităţii, care să asigure
atingerea scopurilor propuse? Max Weber a considerat că birocraţia este o astfel
de organizare raţională.
Caracteristici definitorii ale birocraţiei
Numai şeful suprem al organizaţiei îşi ocupă funcţia prin apropriere devine
proprietarul acelei poziţii, prin alegeri, sau ca moştenitor al poziţiei respective.
Dar chiar şi autoritatea'sa limitează la sfera „competenţe legale". întregul
personal administrativ de sub autoritatea supremă sunt funcţionari numiţi, care
activează după următoarele criterii:

Caracteristici Exemple
3. Fiecare funcţie are o sferă de Funcţionarul nu este sclavul şefului;
competenţă clar definită legal. şeful nu poate ordona subordonatului ce
să facă în său timpul liber.
Este întotdeauna clar cine este
subordonat cui.
4.Funcţia este ocupată printr-o relaţie Funcţionarul de stare civilă poate să
contractuală liberă. Deci, în principiu, încheie căsătorii, dar nu poate să
există o selecţie liberă a candidaţilor. elibereze paşapoarte sau să dea ajutor
5.Candidaţii sunt selectaţi pe baza social.
calificărilor tehnice. în cel mai raţional
tip, calificările sunt testate prin Funcţionarul nu este obligat să aibă acel
examinare sau sunt garantate de serviciu.
diplome care certifică o anume
calificare, sau prin ambele mijloace. Funcţionarii nu sunt numiţi pe bază de
Candidaţii sunt numiţi, nu aleşi. rudenie („nepotism"), prin tragere la
6.Funcţionarii sunt remuneraţi prin sorţi, sau aleşi de populaţie precum
salarii fixe în bani, având în general primarii sau parlamentarii. Ei sunt
dreptul la pensie. Autoritatea care i-a numiţi pe baza competenţei lor,
angajat poate să-i demită pe dovedită prin diplome slu prin
funcţionari doar în anumite condiţii, examinarea
dar funcţionarii sunt liberi să îşi dea Funcţionarii îşi primesc salariul în bani,
demisia oricând. Mărimea salariului nu în produse (mâncare, hârtie, haine
depinde în principal de rangul în etc). Salariile sunt stabilite în funcţie de
ierarhie. criterii impersonale fixe, nu în funcţie
7.Funcţia este singura, sau cel puţin de caracteristici personale ale
principala ocupaţie a funcţionarului. funcţionarului (sex, etnie, oraşul în care
8.Funcţia constituie o carieră. Există s-a născut, relaţia de rudenie cu şeful).
un sistem de promovare bazat pe
vechime în funcţie sau pe merite
profesionale, sau pe ambele criterii. Funcţionarul îşi petrece relativ mult
Promovarea depinde de evaluarea timp la serviciu.
superiorilor. Funcţionarul nu va rămâne în poziţia sa
9.Funcţionarul lucrează fără să fie pentru totdeauna: este foarte probabil să
67 SOCIOLOGIE

proprietarul mijloacelor de promoveze o dată cu trecerea timpului.

administrare sau ai funcţiei sale.
10. Funcţionarul este supus unei
discipline stricte, sistematice, şi
controlului în ceea ce priveşte Funcţionarii de la Primărie nu sunt
comportamentul în funcţie proprietarii clădirii Primăriei sau a
copiatorului, faxului, mobilei.
Funcţionarii nu au libertatea de a
schimba regulamentele sau de a face ce
le treţe prin cap. ~

Max Weber, Economie şi

societate, 1922

Încă de la începutul anilor treizeci a început să devină tot mai clar faptul că forma
de organizare propusă atât de managementul ştiinţific clasic, cât şi de Weber, este
departe de a fi raţională şi eficientă, aşa cum s-a crezut. în special birocraţia a fost
criticată, fiind indicate efecte disfuncţionale structurale, ce apar inevitabil într-o
organizaţie birocratică.
Robert K. Merton» argumenta în 1940 că o organizaţie birocratică generează:
Ritualism: regulamentele devin scopuri în sine, în loc să fie considerate mijloace
pentru realizarea acţiunii. Respectarea reglementărilor devine astfel mai
importantă decât rezolvarea problemei. Astfel apar conflicte, cu clien ţii
nemulţumiţi. Pentru a se apăra, funcţionarii vor aplica şi mai strict
reglementările, indiferent de situaţiile concrete, fapt care duce la o creştere a
nemulţumirii clienţilor, declanşându-se un adevărat cerc vicios.
Orientare defennsivă: organizaţia birocratică devine din ce în ce mai preocupat ă
de apărarea împotriva insatisfacţiei clienţilor, invocându-se supremaţia
regulamentelor.
Sintetizând evidenţa acestor efecte structurale negative, sociologul francez Michel
Crozier definea birocraţia ca „o organizaţie care nu-şi poate corecta
comportamentul, învăţând din erorile sale".
Criticile adresate birocraţiei includ şi observaţii foarte populare. Este cazul
celebrului principiu al lui Peter, formulat de fizicianul Peter Franken: într-o
organizaţie, o persoană tinde să fie promovată, până îşi atinge nivelul său de
incompetenţă; o dată ce persoana ajunge la nivelul său de incompetenţă, ea nu va
mai fi promovată, dar, datorită rigidităţilor birocraţiei, nici nu va fi retrogradată.
Consecinţa ar fi că, în timp, organizaţiile ar tinde să fie populate de incompetenţi.
Legea lui Parkinson, formulată de C. Northcote Parkinson: într-o organizaţie,
„cantitatea muncii creşte astfel încât să ocupe integral timpul alocat pentru
realizarea obiectivulul fixat". Prin urmare, chiar dacă sarcinile reale ale unei
organizaţii scad, funcţionarii îşi vor umple timpul cu activităţi practic inutire,
continuând să fie astfel foarte ocupaţi. Un corolar al acestui principiu este că
organizaţiile tind să îşi sporească continuu numărul de funcţionari, indiferent de
obiectivele pe care trebuie să le realizeze.

Teoria relaţiilor umane

În anii '20-'30 ai secolului al XX-lea, în SUA, interesul pentru tehnicile noi de
perfecţionare a organizării muncii începuse să crească tot mai mult. Se realizau tot
68 SOCIOLOGIE

felul de studii legate de găsirea unor metode mai bune de organizare. într-un astfel
de studiu, o echipă de psihologi şi sociologi, condusă de Elton Mayo, a fost
solicitată să studieze la întreprinderea de produse electrice din Hawthorne efectele
pe care le aveau asupra productivităţii muncii condiţiile de muncă precum: durata
zilei de muncă, numărul şi mărimea pauzelor, iluminatul locului de muncă etc.
Cercetarea se desfăşura în paradigma managementului ştiinţific clasic, dar a
sfârşit
prin a schimba radical această concepţie. Experimentul principal care a condus la
nouar-abordare se referea la influenţa iluminării locului de muncă. O echipă de
muncitoare au fost scoase de la locul de muncă obişnuit şi, într-o sală de
experimentare specială, au fost supuse la variaţii mari în modul şi intensitatea
iluminării locului de muncă, pentru a se determina influenţa factorului iluminării.
Surpriza a constat în faptul că, indiferent de variaţia "condiţiilor de iluminare,
productivitatea acestui grup s-a menţinut la un nivel superior productivităţii
grupului martor care lucra în condiţiile normale ale întreprinderii. Neintenţionat,
cercetătorii acţionaseră asupra unui alt factor: factorul uman. Relaţiile umane de
la locul de muncă (denumite şi moral, sau climat uman al muncii) influenţează
foarte mult calitatea şi cantitatea muncii prestate.
Climatul uman al întreprinderii americane de la începutul secolului era deosebit
de dur, ca de altfel în toate ţările, în prima fază a dezvoltării capitaliste. In acest
context specific, comportamentul oamenilor de ştiinţă era cu totul nepbişnuit:
respect pentru-persoana umană, lipsa mijloacelor de autoritare dure, contacte
sociale mai destinse au făcut ca munca să fie mai satisfăcătoare, iar acest lucru a
dus la creşterea performanţei, indiferent de modul de iluminare a locului de
muncă.
Toate aceste observaţii au pus sub semnul întrebării presupoziţiile modelului
homo oeconomicus asupra naturii umane. Omul este o fiinţă socială, fiind
interesat nu numai de câştig, ci având un set de nevoi sociale: un climat social
pozitiv, respect pentru persoana umană, afecţiune, prietenie, înţelegere
interumană.
O nouă politică de dezvoltare a sistemului industrial s-a conturat: politica
relaţiilor umane. Un şef eficient nu este cel care ştie să se facă temut, ci acela care
este capabil să construiască o atmosferă socială satisfăcătoare, rnotivatoare pentru
performanţă. Instruirea în relaţii umane şi stiluri de conducere a devenit o parte
esenţială a formării personalului. Un rol esenţial în îmbunătăţirea climatului uman
al muncii îl are conducerea întreprinderii: aujnceput să fie dezvoltate diferite
programe sociale (grădiniţe, asigurări) care să demonstreze interesul şi sprijinul
patronatului faţă de angajaţi.

Resursele umane ale organizaţiei

Mişcarea „resurselor umane" a apărut ca o continuare a relaţiilor umane,
amplificând preocupările acesteia. Ideea fundamentală'a acestei noi abordări este
că," aşa cum organizarea tehnologică este realizată prin aplicarea ştiinţelor
inginereşti, tot aşa şi organizarea socială a unei organizaţii trebuie proiectată, prin
aplicarea ştiinţelor social-umane. Întrebarea este cum organizaţia poate folosi mai
bine resursele umane pe care le are: talentele şi competenţele variate ale
membrilor săi, diversitatea preocupărilor lor.
Dacă mişcarea relaţiilor umane a arătat importanţa nevoilor umane de afiliere şi
afecţiune, adepţii resurselor umane merg mai departe şi observă că un climat
uman prietenos este necesar, dar nu.este suficient. Climatul uman trebuie în
acelaşi timp să susţină o motivaţie ridicată a performanţelor, o'comunicare şi o
69 SOCIOLOGIE

cooperare mai bună. Munca trebuie să contribuie ea însăşi la împlinirea persoanei

umane. Oamenii trebuie să găsească un sens în munca pe care o realizează, să îşi
îndeplinească prin ea proiectele personale de autorealizare. Recunoaşterea socială
şi- împlinirea personală sunt/principalele motivaţii pe care mişcarea resurselor
umane le aduce în prim-plan.
În locul principiului muncii simplificate este promovat principiul muncii
îmbogăţite. O persoană se implică în munca sa dacă activitatea pe care o
realizează este variata, complexă, presupune capacităţi dezvoltate; altminteri,
munca devine plictisitoare şi lipsită de sens.

Stiluri de conducere
Cercetările din acest curent al resurselor umane s-au focalizat asupra stilurilor de
conducere în organizaţie şi a influenţei lnr asupra productivităţii oamenilor.
Ce stil de conducere este jrnai eficient? Rensis Likert clasifică stilurile de
conducere, în funcţie de modurile de luare a deciziilor, în patru mari tipuri:
- Stilul autoritar subiectiv: deciziile sunt luate de c ătre şef fără a ţine
seama de părerile membrilor organizaţiei, chiar descurajând orice
sugestie sau opinie din partea acestora.
- Stilul autoritar obiectiv: şeful ia toate deciziile, dar este receptiv la
părerile subalternilor, dacă aceştia şi le exprimă şi dacă i se par
justificate.
- Stilul democrat consultativ: şeful ia decizii pe baza consultăriii sistematice
a membrilor grupului, stimulând exprimarea p ărerilor, opiniilor
acestora.
- Stilul democrat participativ: deciziile sunt luate de c ătre grup, şeful fiind
un coordonator/ animator al proceselor de grup.
S-a acumulat o masă mare de date ale sociologiei, psihologiei sociale şi
psihologiei care susţin estimarea că stilurile democrate, mai ales cele de tip
participativ, oferă posibilitatea maximizării atât a satisfacţiei în muncă, dar şi a
performanţei.

Organizaţia şi mediul organizaţional

Cercetările recente au arătat că nu există soluţii unice de organizare. Pentru a

funcţiona eficient, o organizaţie trebuie să identifice soluţiile cele mai bune în
raport cu mediul în care acţionează.
O organizaţie are atât un mediu exterior, cât şi un mediu interior.
Mediul exterior constă din societatea mai largă în care activează organizaţia:
organizarea socială şi politica a societăţii, clienţii şi partenerii ei, competitorii şi
adversarii, dar şi resursele pe care le foloseşte, tehnologia de care are nevoie.
Pentru a fi eficientă, organizaţia trebuie să ţină seama, printre altele, de:
cultura societăţii în care trăieşte, modul în care oamenii din interiorul şi din
exteriorul organizaţiei văd lumea. De exemplu: cât de importantă cred ei că este
munca? spiritul de disciplină şi corectitudine, le place"să rişte, sau preferă „să
sufle şi-n iaurt"? le place să lucreze în echipă, sau individual?
ritmul în care se schimbă condiţiile ei de activitate - de exemplu, tehnologia sau
preferinţele consumatorilor. Studiile sociologice au arătat că organizaţiile
birocratice, conduse autoritar, au performan ţe destul de bune în condiţiile unui
mediu stabil (tehnologie care se schimbă lent, probleme previzibile, personal slab
calificat). Totuşi, în condiţiile unui mediu dinamic sau chiar turbulent (tehnologia
se schimbă radical în fiecare an, produse noi revolu ţionează piaţa), organizaţiile
70 SOCIOLOGIE

birocratice eşuează şi cele flexibile, bazate pe cooperare, care stimulează

inventivitatea şi comunicarea între angajaţii puternic calificaţi, sunt cele care
au succes.
Mediul interior se referă la caracteristicile membrilor organizaţiei: nivel de
calificare, atitudine faţă de muncă, deprinderi de a comunica şi coopera,
problemele pe care le au în muncă, dar şi în afara muncii. în funcţie de
personalităţile diferite ale membrilor, o modalitate sau alta de structurare a
organizaţiei poate fi mai eficientă.
Se vorbeşte frecvent despre cultura organizaţiei: valorile, atitudinile,
competenţele membrilor unei organizaţii. Cultura unei organizaţii reprezintă o
sursă foarte importantă a performanţelor.

Termeni cheie *■
• birocraţia: caracteristici, probleme • mişcarea „ relaţiilor umane "
• coordonarea în organizaţii şi pieţe • mişcarea „ resurselor
• McDonaldizarea societăţii i umane"
• mediul stabil / mediul turbulent • munca simplă / complexă
al organizaţiei • regulile formale / informale
• mişcarea „ managementului ştiinţific clasic " • stilul de conducere

Test de autoevaluare a cunoştinţelor

Ce organizaţii vă influenţează cel mai mult viaţa? Alcătuiţi o listă a lor.
Ce ştiţi despre fiecare dintre organizaţiile internaţionale menţionate? Ce alte
organizaţii internaţionale mai cunoaşteţi?
Comparaţi o organizaţie (o şcoală, o întreprindere, un club) cu un organism
biologic (un animal, o plantă). în ce fel se aseamănă şi în cel fel diferă cele două
structuri? Ce înseamnă naşterea şi moartea pentru o organizaţie?
Analizaţi pe rând toate caracteristicile definitorii ale birocraţiei în concepţia lui
Max Weber. Găsiţi exemple şi contraexemple pentru fiecare.
încercaţi să caracterizaţi cultura organizaţională a şcolii voastre.
Comentaţi „principiul lui Peter" şi „legea lui Parkinson". Credeţi că sunt
adevărate? De ce?
Credeţi că un şef trebuie să acorde mai multă atenţie muncii oamenilor, sau
problemelor lor personale? De ce?
CAPITOLUL 8

Grupurile sociale

1. Ce este grupul social?

2. Tipuri de grupuri sociale
• Grupuri primare şi grupuri secundare
• Grupuri de apartenenţă şi grupuri de referinţă
• Alte tipuri de grupuri
3. Structura grupurilor
• Sistemul rol-status-urilor sociale

1. Ce este grupul social?

Oameni care să trăiască absolut izolaţi de semenii lor nu există. Robinson Crusoe,
cel care a supravieţuit un timp în singurătate, este doar o ficţiune a scriitorului
englez Daniel Defoe (1660-1731). în realitate, ne naştem în cadrul unui grup
informai (familia), creştem, ne maturizăm, ne formăm ca personalităţi tot în cadrul
grupurilor (şcolare, de prieteni şi colegi de muncă etc.) şi sfârşim, de asemenea,
înconjuraţi de membrii propriului grup (rude, prieteni) sau de cei ai grupului
formal (medici, surori medicale etc). Nu întâmplător, filosoful grec Aristotel (384-
322 î.Hr.) a consacrat ideea despre om ca fiinţă socială (gr. zoon politikon). Dar să
vedem ce se înţelege prin termenul de „grup social", ce tipuri de grupuri compun
societatea, care este structura grupurilor, cum poate fi ea studiată. Despre toate
acestea vom vorbi pe scurt în capitolul ce urmează.
înainte de orice, grupul socialiste un ansamblu mai mult sau mai puţin numeros de
persoane. Dar două sau mai multe persoane aflate laolaltă, numai prin acest fapt,
nu formează un grup. în metrou sau în autobuz, chiar dacă suntem alături de alte
persoane, nu constituim un grup. Putem vorbi despre existenţa unui grup doar în
cazul în care persoanele inţera^ţipnează şi au în acelaşi timp sentimentul de
apartenenţă la grup, aşa-numitul „sentiment de noi".
In sensul ce__ma[_largv^fri/pur//e soc/a/eT-sunt ansambluri de persoane
diferite ca mărime, care au un grad
mai înalt sau mai redus de"lifrlicturare şi o durată mai mâ7e~sW7riaTlTii^
influenţei
interpersonale. '. -
Astfel definit, termenul de „grup social" se referă la o gamă extinsă de fenomene
sociale, precum cuplurile maritale (soţ - soţie), diadele (formate din două persoane
între care s-au stabiîit relaţii de prietenie sau de iubire), dar şi comunităţile urbane
sau rurale, confesiunile religioase, clasele sociale sau naţiunile în întregul lor.
Pentru a opera cu termenul de „grup", vajtrebui să-i asociem o determinare, ştiind
că totdeauna avem în vedere un grup sociairCarifTauzim vorblndu~."e~despre
„grupurile de presiune", despre „grupurile secundare" sau despre „grupurile de
referinţă" ş.a.m.d., înţelegem că toate sunt grupuri sociale.

2. Tipuri de grupuri sociale

Societatea este formată din numeroase grupuri. Ele au caracteristici şi funcţii

sociale diferite. Le putem clasifica după mai multe criterii. în acest capitol ne vom
ocupa doaFcle{grupurile informate) adică ansamblurile umane constituite
neoficial, fără reguli de rnleracţiune~~îcTise' şi scopuri tixate pnn legi~său acte
juridice. Grupurile care se formează şi funcţionează în baza unei' hotărâri
judecătoreşti, a unei hotărâri guvernamentale^sau prezidenţiale (o firmă
comercială, un partid politic, o universitate etc.Ysunt numite grupuri formale sau
organizaţii. '
Grupuri primare^ şi grupuri secundare. Prototipul grupului primar este familia^ în
familierelaţiile dintre soţi, copii şi bunici sunt nu numai directe (face-to-face), dar
şi relativ stabile, de lungă durată şi pline de afectivitate. Din categoria
gmpuriloFpTTmărelhai făc pane şi grupurile de prieteni, de colegi de clasă şcolară,
precum şi echipele formate la locul de muncă. Astfel de grupuri au o influenţă
puternică asupra individului. Membrii grupului primar trăiesc intens „sentimentul
de noi", se sprijină reciproc în acţiunile lor, se ajută, grupul oferind fiecăruia
securitate^emoţională.

Termenul de (jgfup primar" a fost utilizat pentru prima dată de psihosociologul

american Charles H. Cooley în lucrarea Organizarea socială (1909). în concepţia
acestuia, grupurile primare constituie „solul fertil al formării naturii umane" şi
acţionează primordial şi fundamental asupra individului, ideritîlicându-1 cu grupul.
Prin grupuri primare înţelegem acele grupuri_caracterizate prin asocţereaji
cooperarea intimă. Ele sunt primare în mai multe sensuri, dar mai*aîes
pentru că îndeplinesc o funcţie fundamentală în formarea nafurirsociâle'
'şTăîdeâlUfiîor Indivizilor umani. Rezultatul unei asocierfintime este- din
punct de vedere psihologic- o anumită fuziune a indivizilor într-un ansamblu
comun, în aşa fel încât eul propriu al fiecăruia este format, cel puţin în unele
privinţe, din viaţa comună şi scopul grupului. Poate cel mai bun mod de a
descrie acest caracter de ansamblu ar fi să spunem că el este noi, ca el implică
un fel de simpatie şi de identificare reciprocă pentru care termenul noi
reprezintă expresia naturală, individul trăieşte simţindu-se parte a
ansamblului şi îşi găseşte scopurile principale ale voinţei în modul de a simţi
al grupului.
Cooley, Charles H. (1909). Social Organization. New York, p. 15.
ikjrupul secundar**-este caracterizat prin contrast cu grupul primar: este alcătuit
dintr-un număr mare de persoane, relaţiile dintre membrii grupului sunt indirecte şi
sentimentul apartenenţei la grup este mai slab. Elevii care frecventează acelaşi
colegiu sau liceu formează un grup secundar. In timp ce cu colegii de clasă vă
întâlniţi aproape zilnic, discutaţi şi vă simţiţi bine împreună, pe ceilalţi elevi îi
vedeţi mai rar, vorbiţi cu ei întâmplător, iar prezenţa lor vă este oarecum
indiferentă. Relaţiile dintre membrii grupurilor secundare au o durată mai redusă şi
sunt impersonale, fără implicare afectivă. Nu este însă exclus ca, pe termen lung,
relaţiile interpersonale să se stabilizeze şi să dobândească o încărcătură afectivă. In
astfel de situaţii, grupurile secundare se apropie, din
punctul de vedere cel puţin al unor caracteristici (conştiinţa de noi,
emoţionalitatea relaţiilor interpersonale ş.a_), de grupurile primare. Să ne gândim,
de exemplu, la cele câteva mii de muncitori aintr-o fabrică: într-o acţiune grevistă
grupul secundar aproape se transformă într-un grup primar.
• Grupurile de apartenenţă şi grupurile de referinţă. Facem parte, aşadar, din mai
multe grupuri primare şi secundare (familie, clasă şcolară, comunitate religioasă,
naţiune). Aparţinem cu fiinţa noastră acestor grupuri. Ele sunt pentru noi grupuri
de apartenenţa? cu care ne identificăm şi care, de cele mai multe ori, ne
influenţează modul de a gândi, simţLşi acţiona. Dar nu numai grupurile de
apartenenţă exercită o influenţă asupra noastră. Este posibil ca alte grupuri din care
nu facem parte să joace un rol comparativ sau normativ. Ne comparăm, de
exemplu, cu grupurile de elevi din clasele mâi mari şi începem a ne comporta ca
ei. Adoptăm normele de comportare şi valorile la care aderă ei. Astfel de grupuri
sunt pentru noi grupuri de referinţa". Pentru unii dintre noi, grupul de apartenenţă
estejtn acelaşLfjmpl^-gnip.„de referinţă: ne comparăm cu colegii de clasa şi ne
comportăm asemenea lor. De multe ori, grupul de referinţă este grupul din care
aspirăm să facem parte: suntem elevi, dar^dorim să devenim studenţi. Studenţii
sunt adesea grupul de referinţă al elevilor din ultimele clase de liceu. Profesorii,
academicienii, artiştii, oamenii politici sau sportivii de performanţă pot constitui,
de asemenea, grupuri de referinţă pentru elevi.
Sociologul american (jRobert K. Mertorî este fondatorul teoriei despre grupurile
de referinţă şi despre roluHojMn societate (SociafTheory and Social Structure,
1949). Robert K. Merton face distincţie între grupurile de referinţă pozitive^hle
căror jionne şi valori sunt preluate de către alte grupuri sajtLPersQane,
şi(grupurile de referinţă negative} ale căror norme şi vaJOTi__smLt,mspinse.
Această distincţie este importantăjtii_analiza devianţei şi a subculturilor
delincvente. Teoria grupurilor de referinţă ne ajutaj să înţelegem curtine fixării
InveluT de aspiraţii: cu cât grupul de referinţă are o poziţie mai înalţă în ierarhia
organizării sociale, cu atât nivelul de aspiraţii este mai ridicat. Atenţie, deci, cu
cine ne comparăm: djică ne stabilim un grup de referinţă prea înalt şi ne
identificăm cu acesta (vedetele tv sau sportive, oamenii de ştiinţă şi cultură celebri
pe plan mondial etc), prin comparaţie cu propria poziţie socială, putem să trăim un
sentiment de frustrare relativă. Daca avem un grup de referinţă caracterizat printr-
o poziţie socială prea scăzută, s-âf putea să avem un nivel de aspiraţii redus,
situaţie care se repercutează negativ în planul dezvoltării personalităţii noastre.
Este „cu minte" să ne luăm ca referinţă un grup din zona proximei noastre
dezvoltări!
• Alte tipuri de grupuri. în afara grupurilor despre care am vorbit, întâlnim şi alte
tipuri de grupuri. Din unele facem parte chiar noi:, sunt aşa-numitele „grupuri
internet (sau în terminologia anglo-saxonă acceptată pe plan mondial ingroups);
altele sunt dincolo de noi şi le numim ,(grupuri externe* (outgroups). Membrii
ingroup-nnlov au un puternic sentiment de loialitate şi adesea manifestă ostilitate
faţă de membrii outgroup-\xn\or.
Să ne gândim la,grupurile etazceXiraniţele dintre astfel de grupuri sunt nu numai
geografice, dar şi culturale. Unificarea Europei, integrarea României în structurile
economice şi politice ale Europei presupun contactul strâns dintre grupurile etnice
şi reducerea stereotipurilor negative şi despre outgroup-uri. Acesta este unul dintre
scopurile educaţiei muhiculturale.
Dar oamenii se grupează nu numai în funcţie de etnie sau de naţionalitate, ci şi în
funcţie de profesie, vârstă, sex, confesiune religioasă sau regiune geografică.
Medicii, şoferii, profesorii, inginerii, economiştii ş.a.m.d. alcătuiesc tot atâtea
grupuri profesionale?"Deşi nu se cunosc între ei, membrii unor astfel de grupuri
manifestă loialitate faţă de ingroup. Acelaşi lucru se poate spune despre grupurile
de vârstă,>grupurile degŞh (masculin/femenin) etc.
persojjnele de vârsta-aJreia (de peste 65 de ani) sunt mai conservatoare decât
tinerii sau adolescenţii, care au concepţii de viaţă mai radicale. Generaţia tânără să
nu uite că va ajunge şi ea la vârsta a treia şi chiar a patra (peste 80 de ani), dată
fiind creşterea speranţei de viaţă (a se vedea capitolul despre populaţie).
în presa scrisă sau la televiziune se vorbeşte despre un tip aparte de grup: grupul
de presiune? format pentru atingerea unor scopjirljcoje^ţiy^^ldx^tun politice,
libertate, egalitate a~şănselor etc.) şi pentru a influenţa deciziile politice. Prin ce se
caracterizează"{şprupîmle"de presiune?"Prin aceea că au._s^cjuri organi.zaţionale
relativ bine delimitate, au scopuri colective (interese materiale sau ideologice) şi
exercită presiuni sub diferite forme (declaraţii de presă, marşuri şi mitinguri etc.)
asupra autorităţii de stat.
\Qrupurile nominale,1 spre deosebire de grupurile despre care am amintit
anterior, sunt mai degrabă grupări statistice decât grupuri psihosociale. Tinerii din
România alcătuiesc un grup nominal. Sigur că nu toţi tinerii se cunosc între ei, că
nu interacţionează şi, poate, nici nu au sentimentul apartenenţei la grup. Sunt însă
o categorie de persoane care se diferenţiază pe baza unei caracteristici (vârstă) de
alte grupuri (de exemplu, categoria persoanelor vârstnice). Luarea în calcul a
grupurilor nominale ajută la analiza structurii sociale (a se vedea capitolul despre
structura socială). _
O altă distincţie este cea dintre igrupurile naturale\i grupurile artificiale.2
1 Sistemul rol-status-urilor sociale. Dacă ne referim la grupurile mici, în care relaţiile dintre
indivizi sunt face-to-face, observăm cu uşurinţă că oamenii îşi ajustează comportamentul după
poziţia socială, după (status-ul sojgmf al persoanei cu care interacţionează în conformitate cu
modelul cultural împărtăşit îh societate la uri^o"melffliă^ pFpTfofesorii dinTîceu şi într-alt fel pe
colegii de clasă. Conform modelului nostru cultural, suntem obligaţi să ne alegem cu grijă cuvintele
când ne adresăm directorului sau directoarei, profesorilor în general, dar putem să apelăm la
cuvinte din jargon în discuţiile cu prietenii. N-aş sfătui nici un elev să procedeze invers. De ce?
Pentru că, în funcţie de status-vX nostru SjOciah_aşteptăm în mod legitim anumite comportamente
din partea celorlalţi. Un medic, de exemplu, se aşteaptă ca pacientul să-i urmeze prescripţiile
medicale, să se lase examinat, să-i prezinte toate semnele maladiei şi împrejurările îmbolnăvirii. în
acelaşi timp, pacientul manifestă un sistem de aşteptări referitoare la medic (competenţă, înţelegere
umană a suferinţei lui etc). Relaţia medic -pacient a fost analizată de Talcott Parsons (1951).
Bolnavul are dreptul necondiţionat îa ajutor, obligaţia de a dori însănătoşirea sa şi datoria de a
coopera cu medicul pentru a se vindeca. Bolnavul nu este responsabil pentru situaţia în care se află.
Medicul trebuie să aibă competenţă profesională, să trateze orice pacient în limitele specializării
sale, să manifeste neutralitate afectivă, dezinteres material sau financiar, altruism. Sigur, este vorba
doar despre o analiză teoretică. ~
La modul general spus, fiecărui status social îi corespunde un rol social, un sistem de aşteptări
legitime din partea celorlalţi. Unele status-uri sunt prescrise (nu optăm pentru a Te avea: spre
e^mplii, nu noi decidem să ne naştem cu un
2 Sistemul rol-status-urilor sociale. Dacă ne referim la grupurile mici, în care relaţiile dintre
indivizi sunt face-to-face, observăm cu uşurinţă că oamenii îşi ajustează comportamentul după
poziţia socială, după (status-ul sojgmf al persoanei cu care interacţionează în conformitate cu
modelul cultural împărtăşit îh societate la uri^o"melffliă^ pFpTfofesorii dinTîceu şi într-alt fel pe
colegii de clasă. Conform modelului nostru cultural, suntem obligaţi să ne alegem cu grijă cuvintele
când ne adresăm directorului
Grupsaudedirectoarei,
vecinătateprofesorilor în general, dar1929)
(Drăguş, Transilvania, putem să apelăm la
cuvinte din jargon în discuţiile cu prietenii. N-aş sfătui nici un elev să procedeze invers. De ce?
Pentru că, în funcţie de status-vX nostru SjOciah_aşteptăm în mod legitim anumite comportamente
din partea celorlalţi. Un medic, de exemplu, se aşteaptă ca pacientul să-i urmeze prescripţiile
medicale, să se lase examinat, să-i prezinte toate semnele maladiei şi împrejurările îmbolnăvirii. în
Grupurile primare sau secundare, de apartenenţă sau de referinţă, sunt grupuri
exisTente~rrrcondiţiile obişnuite ale realităţii sociale, sunt grupuri naturale". Dacă
facem însă un experiment de laborator (a se vedea capitolul despre metodele
sociologiei), atunci construim, în conformitate cu design-u\ cercetării, grupuri
experimentale şi de control, formate ad-hoc din persoane care anterior nu se
cunoşteau întreeTeTiuTmteracţionau. Acestea sunt numite (^grupuri artificiale**.
^ în fine, în sociologie, dar mai ales în psihosociologie, s-au cercetat
( grupurile mici (small groups), care sunt numite astfel nu atât pentru că au un
volum mlcT^cuprind un număr mic de persoane (două până la douăsprezece
persoane sau, în mod excepţional, treizeci de_ persoane), ci pentru că permit
interacţiunea face-to-face a fiecărui membru cu toţi ceilalţi. în contrast^ grupurile
mari, formate din sute şi mii de persoane (vezi mulţimile, popoarele, naţiunile), nu
asigură interacţiunea directă a persoanelor, fiecare cu fiecare.
3. Structura grupurilor
Am văzut că grupurile nu sunt pur şi simplu mai mulţi oamem laolaltă, care fac
acelaşi lucru. Ei interacţionează în conformitate cu normele grupului (reguli de
comportare, aprecien^ credinţe etc.) care influenţează comportamentul indivizilor
adesea mai puternic decât normele sociale general acceptate. Fiecare grup are o
structură a sa, un sistem de poziţii ierarhice, în virtutea cărora 'membrii grupului se
raportează unii la ceilalţi.
O In conTinuare, în acest capitol, când veţi întâlni termenul de „grup" fără nici o
altă determinare, să ştiţi că se are în vedere grupul mic.
anumit sex, nu facem nici un efort să ne naştem într-o familie bogată, să fim tineri
sau bătrâni). Alte status-uri sunt dobândite (ne străduim să accedem la anumite
poziţii sociale, cum sunt cele legate de profesie). în societăţile moderne,
democratice^ status-unle dobândite se bucură de un prestigiu deosebit: nu în
primul rând vârsta, sexul sau originea socială a familiei conferă valoare persoanei,
ci competenţa sa, adică status-ul dobândit prin efort susţinut şi adesea prin
renunţarea la satisfacţiile mărunte în vederea desăvârşirii profesionale şi morale.
In lucrarea Fundamentul cultural al personalităţii (The Cultural Background of
Personality, New York, 1945)'^alph Linton~(1983-1953) a adus contribuţii
fundamentale la înţelegerea societăţii ca un sistem complex de roluri şi status-uri
sociale, considerând că relaţiile interpersonale se desfăşoară în funcţie de poziţiile
pe care le ocupă persoanele în structura societăţii.
Locul_pe care îl ocupă, într-un anumit sistem, un anumit individ, într-un
anumit moment, va fi desemnat ca
status ai iui în raport cu respectivul sistem. Termenul de poziţie a fost folosit
de alţi cercetători aTsjnjcturîr
sociale într-un sens foarte apropiat, dar fără a recunoaşte clar factorul
temporal sau exjstgnţa unor
sisteme simultane de organizare în cadrul societăţii. Sfafus-ul a fost multă
acelaşi timp, pacientul manifestă un sistem de aşteptări referitoare la medic (competenţă, înţelegere
umană a suferinţei lui etc). Relaţia medic -pacient a fost analizată de Talcott Parsons (1951).
Bolnavul are dreptul necondiţionat îa ajutor, obligaţia de a dori însănătoşirea sa şi datoria de a
coopera cu medicul pentru a se vindeca. Bolnavul nu este responsabil pentru situaţia în care se află.
Medicul trebuie să aibă competenţă profesională, să trateze orice pacient în limitele specializării
sale, să manifeste neutralitate afectivă, dezinteres material sau financiar, altruism. Sigur, este vorba
doar despre o analiză teoretică. ~
La modul general spus, fiecărui status social îi corespunde un rol social, un sistem de aşteptări
legitime din partea celorlalţi. Unele status-uri sunt prescrise (nu optăm pentru a Te avea: spre
e^mplii, nu noi decidem să ne naştem cu un
vreme folosit cu referire la
pozfj[aj^UMvirUa& grisul actual, noţiunea cuprinde şi poziţia
indivjduMJnJecare dintre celelalte sisteme. Al doilea termen.^roTva fi folosit
pentru a desemna suma totală a modelelor culturale asociate unui anumit
status.
Linton, Ralph [1945](1965). Fundamentul cultural al personalităţii. Bucureşti,
Editura Ştiinţifică (p. 111).
Fiecare dintre noi nu avem doar un singur status social şi, corelativ, nujucăm un
singur rol social. Suntem copii faţă de părinţii noştri, elevi, faţă de profesori (sau
profesori faţă de elevi), colegi, cu cei de-o seamă cu noi etc. Avem, deci, asociat
un sistem de rol-status-uri sociale. între status-urile pe care le avem pot apărea
tensiuni, conflicte interstatus (de exemplu, un profesor care predă într-o clasă în
care este elev şi fiul sau fiica lui). Unele status-uri sunt intrinsec conflictuale: de
exemplu, status-u\ adolescenţei, purtătorul acestui status este considerat „prea mic
pentru a fi mare şi prea mare pentru a fi mic". Şi status-ul maistrului într-o
întreprindere industrială, al asistentului universitar, ca şi al altor poziţii sociale
generează conflicte intrastatus. Depinde de personalitatea fiecăruia de a depăşi
conflictele legate de sistemul rol-status-urilor sale.
Diferitele status-uri sociale sunt exprimate simbolic prin vestimentaţie, titulatură,
privilegii. V-aţi întrebat de ce într-o întreprindere industrială muncitorii lucrează în
salopete albastre, inginerii, în halate albe sau altfel colorate decât cele ale
muncitorilor şi directorul general poartă la serviciu haine de stradă? Aţi observat
că uniformele militare nu sunt ... deloc uniforme? (Uniformele ofiţerilor se
deosebesc de cele ale subofiţerilor). V-aţi gândit că puteţi să aflaţi poziţia unei
persoane în ierarhia unei organizaţii fără să întrebaţi ce funcţie ocupă? (Este
suficient să observaţi la ce etaj este plasat biroul acesteia şi, eventual, să număraţi
câte aparate de telefon are pe birou, ca să nu mai vorbim de tipul acestora). Cucât
un şef este mai mare cu atât are biroul mai mare, la etajul unu sau doi, dar nu la
parter. Are pe birou expuse mai multe telefoane şi la masa de Jucru fotolii din
piele, nu scaune de lemn. Şi leafa este mai mare (Salariul fiind confidenţial..., nu
discutăm!). Prin toate acestea salariaţii îşi exprimă status-u\ pe care îl au.
între status, rol şi personalitate există o strânsă unitate, în sensul că, pe de o parte,
rolurile sunt corelative status-uxWor şi împreună influenţează personalitatea, iar pe
de altă parte, personalitatea poate contribui la modificarea prescripţiilor de rol şi,
prin aceasta, să inlluenţcze status-u\ social. Rolul de profesor, de exemplu, are
prescripţii: unele sunt esenţiale (transmiterea de cunoştinţe), altele sunt indiferente
(a spune glume elevilor), iar altele, în fine, se referă la conduitele interzise
(primirea de foloase necuvenite). Cum îşi joacă fiecare profesor rolul depinde de
personalitatea lui. Ne conformăm prescripţiilor de roi,'dar încercăm să fim noi
înşine, inconfundabili. Totuşi, sistemul rol-status-un\ox sociale îşi pune amprenta
asupra unor laturi ale personalităţii. Un profesor, un medic, un ofiţer sau un preot
se disting de ceilalţi prin anumite trăsături de personalitate, prin anumite
comportamente: altruismul, de exemplu. Status-ul profesional, de cele mai multe
ori, imprimă personalităţii a configuraţie aparte.

Termeni cheie
• coeziunea grupului • grupul
• conflictele interstatus • relaţiile interpersonale
• conflictele intrastatus • rolul social
• diada • statusul
Test de autoevaluare a cunoştinţelor
Identificaţi cât mai multe tipuri de grupuri sociale din mediul de viaţă în care trăiţi.
Prin ce se diferenţiază unele de celelalte?
Ce se înţelege prin expresia zoon politikon?
De ce familia este considerată prototipul grupului primar?
Care sunt prescripţiile rolului social al mamei? Dar al tatălui?
Care este sistemul rol-status-uvllox dv.?
Aveţi un grup de referinţă? Ce fel de grup este?
Prin ce se exprimă status-ul social pe care îl au profesorii? Dar elevii?
CAPITOLUL 9
Comportamentul colectiv
Ce este comportamentul colectiv?
Dimensiunile comportamentului
colectiv

Scopul
Gradul de organizare
Durata
3. Procesele psihosociale
ale comportamentelor colective
Contagiunea comportamentală
Deindividualizarea
Convergenţa opiniilor
Emergenţa normelor comportamentale
4. Forme de comportamente colective
Mulţimile
Opinia publică
 SOCIOLOGIE 79

Ce este comportamentul colectiv?

Analiza vieţii sociale impune luarea în considerare şi a interacţiunilor dintre

persoanele „aflate în situaţia de mulţime (mari adunări populare, publicul
stadioanelor, mulţimea greviştilor'şi a protestatarilor, masa oamenilor curioşi care
asistă la derularea unor evenimente publice: accidente rutiere grave, incendii
devastatoare etc, dar şi festivităţi de celebrare sau sărbători oficiale), precum şi a
fenomenelor psihosociale generate de aceste interacţiuni. în acest capitol vom
arăta prin ce se deosebeşte comportamentul colectiv de comportamentul individual
(al persoanelor aflate în situaţiile obişnuite ale vieţii cotidiene). Din multitudinea
formelor de comportamente colective vom examina doar mulţimile şi opinia
publică. Nu ne vom referi la mişcările sociale sau la revoluţii, în care sunt
implicate comportamente colective, pentru că aceste fenomene sociale sunt tratate
în alte capitole ale manualului.
Termenul de „comportament colectiv" desemnează fenomene la prima vedere
foarte diferite. Ce au comun, de exemplu, publicul stadioanelor cu greviştii dintr-o
întreprindere industrială? Sau moda cu zvonurile; opinia publică şi panica? Deşi
astfel de fenomene au caracteristici diferenţiale evidente, ele au în comun faptul că
rezultă din interacţiunea comportamentală (acţională sau verbală), mai mult sau
mai puţin spontană, a persoanelor aflate în număr mare laolaltă.
Comportamentul colectiv este un tip de comportament spontan, ghidat de norme
adesea divergente faţă de cele general acceptate, create de participanţi în situaţia
dată.

Când oamenii se adună în număr mare (sute sau mii de persoane) pentru a-şi cere
drepturile cetăţeneşti sau pentru a-şi exprima bucuria, ei se manifestă relativ
spontan (huiduie, fluieră, strigă lozinci, ameninţă cu pumnul strâns şi braţul ridicat
etc. saii aplaudă, cântă, se îmbrăţişează, dansează etc). Nimeni nu planificase să se
manifeste într-un anumit mod, dar până la urmă toţi se comportă aproape în
acelaşi fel se subordonează noimei (modelului) create ad-hoc, aici şi acum.
Interesant este că aceste norme comportamentale cuprind elemente constituente
ale normelor sociale general acceptate, dar în ansamblu sunt contrapuse acestora.
In mod obişnuit, când ne bucurăm, devenim expansivi, dar numai în situaţia de
mulţime îmbrăţişăm şi sărutăm absolut la întâmplare persoane necunoscute (de
exemplu, când echipa favorită înscrie golul victoriei). Dacă am face acelaşi lucru
pe stradă, când oamenii se grăbesc spre casă, foarte probabil că am fi sancţionaţi
moral sau juridic. Ce aţi spune dv. despre un lider sindical care în cursul
negocierilor salariale s-ar ridica de la masa tratativelor şi ar începe să huiduie?
Ceea ce considerăm comportament normal în situaţia de mulţime (în cadrul unui
marş de protest, ca să rămânem la acelaşi exemplu) este privit ca anormal
(comportament,deviant) în cadrul oficial al unei instituţii (în sala consiliului de
conducere a unei întreprinderi, de exemplu).

Dimensiunile comportamentului colectiv

Pentru a analiza comportamentele colective trebuie să luăm în considerare trei

dimensiuni (repere): scopul constituirii lor gradul lor de organizare şi durata
acestora.
După scop, se face distincţie între comportamentele colective expresive şi 5
80 SOCIOLOGIE

comportamentele colective instrumentale. Ne punem întrebarea: ce urmăresc

oamenii care s-au reunit şi care se comportă într-un mod diferit de cel obişnuit din
viaţa de zi cu zi? Dacă scopul este acela de a se elibera de o tensiune emoţională
pozitivă sau negativă, atunci spunem că avem de-a face cu un comportament
colectiv expresiv. Dacă însă oamenii s-au strâns laolaltă spontan pentru a obţine
anumite drepturi, pentru a schimba o anumită stare de lucruri, atunci
comportamentul colectiv este instrumental nu expresiv. în realitate, distincţia
expresiv/instrumental nu este atât de tranşantă. în fiecare comportament colectiv
instrumental putem descoperi şi elemente de expresivitate, de exteriorizare a
trăirilor emoţionale. Şi reciproca este valabilă. Când suporterii unei echipe de
fotbal îşi susţin cu frenezie jucătorii din teren, ei dau, fără îndoială, expresie unei
tensiuni emoţionale puternice, dar în acelaşi timp îi stimulează să obţină victoria.
Aşadar, între caracterul expresiv şi cel instrumental al comportamentelor colective
nu există un hiatus, ci un continuum nuanţat: mai mult expresiv decât
instrumental, expresiv şi instrumental în aceeaşi măsură etc.
În ceea ce priveşte gradul de organizare, adică existenţa unui lider formal sau
informai, ca şi existenţa unui plan de acţiune, comportamentele colective se
deosebesc foarte mult. Chiar o grevă spontană are un grad de organizare mai înalt
decât mulţimea adunată pe străzi şi bulevarde cu ocazia sărbătoririi Anului Nou. în
primul caz, oamenii dau totuşi ascultare liderilor sindicali, în cel de-al doilea caz,
oamenii nu recunosc autoritatea nici unui lider. Ei acţionează oarecum haotic. Este
posibil ca şi în această situaţie să apară un lider informai (neoficial), care să
direcţioneze comportamentele colective, desigur fără un plan dinainte stabilit. Şi
în legătură cu gradul de organizare a comportamentelor colective trebuie să avem
în vedere existenţa mai multor niveluri: mulţimi înalt organizate (mitingul
susţinătorilor unui candidat fn alegerile prezidenţiale), mulţimi slab organizate
(spectatorii la un concert în aer liber) ş.a.m. d.
Cât priveşte durata comportamentelor colective, nu este greu să identificăm
diferenţele dintre comportamentele colective de durată mare, cum ar fi
manifestările non stop ale protestatarilor, şi comportamentele colective cu durată
efemeră, prilejuite, de exemplu, de trecerea unei coloane oficiale, de apariţia în
public a unei vedete, a unui actor îndrăgit sau a unui sportiv cu faimă mondială.
Între dimensiunile amintite există anumite corelaţii: un comportament expresiv
are, de regulă, un grad mai redus de organizare şi durează mai puţin decât un
comportament colectiv instrumental; durata mai mai." a unui comportament
colectiv poate conduce la apariţia unui lider formal şi la elaborarea unei strategii
de acţiune etc. Când veţi caracteriza comportamentele colective pe care le
observaţi, să nu uitaţi să faceţi corelaţiile ce se cuvin între dimensiunile amintite:
scop, grad de organizare şi durată.

Procesele psihosociale ale comportamentelor colective

Este uşor de observat că oamenii aflaţi în număr mare laolaltă, în acelaşi timp şi
într-un spaţiu relativ restrâns au un comportament oarecum uniform, aparent
neorganizat, încărcat de emoţionalitate şi, foarte adesea, opus normelor sociale
general acceptate într-o anumită societate sau cultură.
Încă la sfârşitul secolului al XlX-lea psihosociologul francez Gustave Le Bon
(1841-1931), a formulat aşa-numîta lege afinităţii mintale a mulţimilor. Potrivit
acestei legi psihosociologice, comportamentul colectiv s-ar caracteriza prin
unanimitate, prin aceea că toţi participanţii fac acelaşi lucru, au aceleaşi gânduri şi
sentimente. Comportamentul oamenilor în mulţime se degradează din cauza
 SOCIOLOGIE 81

anonimatului, a credinţei lor că nu pot fi identificaţi. Anonimatul scade

responsabilitatea oamenilor pentru acţiunile lor, astfel că în mulţime ei comit
adesea" acte antisociale. Unanimitatea este acompaniată de emoţionalitate
crescută, dogmatism şi de intoleranţă, precum şi de un sentiment al puterii
nelimitate - considera Gustave Le Bon în celebra sa lucrare Psihologia mulţimilor
(Psychologie des foules, Paris, 1895).

In anumite împrejurări, şi numai în acestea, o aglomerare de oameni capătă

caracteristici noi, extrem de diferite de ale fiecăruia dintre indivizii ce o compun.
Personalitatea conştientă dispare, sentimentele şi ideile tuturor elementelor
componente fiind orientate într-o aceeaşi direcţie. Se formează un suflet
colectiv, desigur temporar, dar prezentând caracteristici foarte clare. Colectivitatea
devine atunci ceea ce voi numi, în lipsa unei expresii mai potrivite, o mulţime
structurată sau, dacă preferaţi, o mulţime psihologică. Ea constituie o unică fiinţă
şi se supune legii unităţii mintale a mulţimilor. Gustave Le Bon (1895) (1991)
Psihologia mulţimilor, Bucureşti, Editura Anima (pp 12-13)

De ce există unanimitate în mulţime? Pentru că în starea de mulţime între indivizi

are loc un fenomen de contagiune mintală. Gustave Le Bon a dat această
explicaţie, probabil, sub influenţa descoperirii în epocă a microbilor şi barililor
care produc bolile transmisibile. (In 1882, bacteriologul german Robert Koch a
descoperit barilul tuberculozei şi în 1883 vibrionul holerei). în psihosociologie
lucrurile nu stau însă deloc aşa: nu s-au descoperit şi foarte probabil că nici hu
există~"particule materiale care, fără a fi văzute cu ochiul liber, asemenea
microbilor, se transmit de la un om la altul şi care îi fac pe toţi să gândească, să
simtă şi să se comporte identic. Relativa unanimitate a comportamentelor
colective poate fi explicată prin ceea ce sociologul american Herbert Blumer
(1900-1987)"numeăîh eseul Introducere la comportamentul colectiv (Outline of
Collective Behavior, 1934) reacţie circulară, prin care indivizii în mulţime îşi
reflectă reciproc sentimentele, uniformizându-le şi intensificându-le astfel? Se
produce o contagiune comportamentală, nu mintală. Dacă suntem martorii unui
accident de circulaţie", victima ne produce un sentiment de compasiune, dar şi de
furie faţă de şoferul în stare de ebrietate, să spunem. Expresia facială a emoţiei,
vorbele, gesturile noastre îi stimulează pe ceilalţi martori ai accidentului, care deja
sunt emoţionaţi de-starea victimei. Astfel, sentimentele lor sunt şi mai puternice.
La rândul nostru, suntem stimulaţi emoţional de furia celorlalţi şi, în final,
inhibarea comportamentului agresiv va slăbi, putându-se ajunge la agresarea
verbală sau fizică a şoferului.
Se apreciază astăzi că în mulţime apare fenomenul de deindividualizare (termen
cu semnificaţie apropiată celui de anonimat), datorită căruia se reduce sau se
blochează chiar conştiinţa de sine a indivizilor, fapt ce dezinhibă comportamentele
şi conduce uneori îa acţiuni agresive. Numeroase fapte de observaţie şi
experimente susţin aceasta teza. Iăta un experiment de teren făcut de
psihosociologul american Philip Zimbardo (1969): un automobil mai vechi,
decapotabil, fără număr de înmatriculare, a fost abandonat ca din întâmplare
undeva în centrul New York-uluT. După număi zece mmute, autovehiculul a fost
vandalizat. A mai rămas din el doar caroseria. Pentru comparare, a fost abandonat
un automobil asemănător şi într-un mic orăşel (Palo Alto). Automobilul a rămas
practic neatins. (Un singur trecător s-a oprit să tragă în jos capota pentru că
începuse sa plouă). Concluzia: în marile aglomerări urbane oamenii au
sentimentul că nu pot fi identificaţi şi deci pedepsiţi. Se produce fenomenul de
82 SOCIOLOGIE

deindividualizare.
• Aflaţi în mulţime, oamenii tindsă gândească la fel şi să-şi exprime gândurile în
acelaşi mod, folosin expresii identice, verbalizate în acelaşi ton. Sloganul maselor
(semnificând etimologic „strigătul de luptă" este simplu, constând doar din câteva
cuvinte ritmate. în cursul evenimentelor din decembrie '89 mulţimile scandau:
„Nu vă fie frică, Ceauşescu pică!", „Jos dictatorul!", „Nu plecăm acasă, morţii nu
ne laş!" Toţi participanţii gândeau la fel, strigau într-un singur glas aceleaşi
cuvinte. Se produsese o convergenţă a opiniilor. S-a pus însă întrebarea: nu
cumva convergenţa opiniilor se datorează faptului că participanţii aveau anterior
reunirii lor atitudini şi idei foarte asemănătoare? Cei care au manifestat în
decembrie '89 pentru democraţie cu siguranţă că s-au reunit având deja o atitudine
antidictatorială, împotriva regimului comunisto-ceauşist. Nu starea de mulţime a
condus la convergenţa opiniilor. Ea a facilitat doar exprimarea opiniei populare.
Concepţia aparent ştiinţifică a lui Gustave Le Bon despre psihologia mulţimilor
trebuie privită cu rezerve,. Psihosociolotml francez a emis mai degrabă judecăţi de
valoare decât să construiască o teorie bazată pe raţionamente ştiinţifice autentice.
El a presupus că există un „suflet colectiv" de factură inferioară, instinctual,
capabil doar de raţionamente rujhrientere, şi a atribuit mulţimilor exclusiv un rol
distructiv. A intuit fenomenul, dar nu a reuşit să elaboreze un aparat
cohcepfuâllîdecvat şi nici să dea o explicaţie ştiinţifică..

Prin simplul fapt că aparţine unei mulţimi, omul coboară aşadar cu mai multe
trepte pe scara civilizaţiei. Izolat, el poate fi un individ cultivat, în mulţime însă
este un instinctual, prin urmare un barbar. Are spontaneitatea, violenţa, cruzimea
şi, totodată, entuziasmul şi eroismul fiinţelor primitive. Se apropie încă mai mult
de ele prin uşurinţa cu care este impresionat de cuvinte, de imagini şi condus la
acte care îi lezează cele mai evidente interese. în mulţime, individul este un fir de
nisip printre alte fire de nisip, pe care vântul le împrăştie după voie.
Gustave Le Bon [1895](1991). Psihologia mulţimilor. Bucureşti,
Editura Anima (p. 17).

Astfel de idei au fost respinse de (gândirea sociologică modernă) care

atribuie comportamentului colectiv „un loc central în schimbarea socială şi prin
aceasta - cel puţin parţial -, o dimensiune creatoare" (Raymond Boudon, 1997,
p. 314). Se insistă în prezent nu pe forţa distructivă a mulţimilor, pe iraţionalitatea
şi pe versatilitatea lor, ci pe potenţialul constructiv, raţional şi adesea elitist al
mulţimilor. Există mulţimi recrutate din lumea interlopă, dar şi mulţimi formate
din straturile superioare ale societăţii (de exemplu, mitingul studenţilor şi
profesorilor bucureşteni împotriva extremismului, desfăşurat înaintea alegerilor
prezidenţiale din 2000).
• Emergenţa unor norme de comportament caracterizează, de asemenea,
comportamentul colectiv. Confruntaţi cu situaţii inedite, neprevăzute, surprin-
zătoare, oamenii aflaţi în mulţime nu mai se pot ghida după normele vechi. Să ne
gândim ce se întâmplă cu o colectivitate în urma unei catastrofe naturale (seism,
inundaţie, incendiu devastator, secetă prelungită etc.) sau sociale (război,
rebeliune, acţiuni teroriste etc). Oamenii trebuie să inventeze modele de
interacţiune, moduri de relaţionare unii cu ceilalţi şi cu autoritatea de stat, altele
decât cele dinaintea catastrofei, pentru că situaţia de ansamblu s-a schimbat. In
urma unui cutremur de pământ când s-au prăbuşit multe clădiri cine mai face
cerere la primărie pentru a obţine aprobarea de a amplasa un cort pe domeniul
public?! Toţi încep să-şi instaleze un adăpost oriunde se nimereşte, cât mai ferit de
 SOCIOLOGIE 83

posibilele replici seismice. Nu este vorba despre nici o contagiune mintală sau
comportamentală, ci pur şi simplu de apariţia unor noi norme („Să ne găsim cu
orice preţ un adăpost"), faţă de care indivizii, în marea lor majoritate, se
conformează. Normele comportamentale noi, dictate de situaţie, includ desigur şi
elemente ale vechilor norme.

Forme de comportamente colective

Termenul de „comportament colectiv" se referă, aşa cum s-a precizat în

introducerea capitolului, la fenomene multiple şi variate, precum mulţimile, opinia
publică, zvonurile, panica, isteria colectivă şi moda (Norman Goodman, 1998~ pp.
425-435). Dintre acestea, vom analiza în continuare două dintre formele cele mai
semnificative pentru viaţa socială.
 Mulţimile constituie cea mai uşor observabilă formă de comportament
colectiv.

Prin „mulţime" se înţelege un număr mare de persoane reunite spontan într-un

spaţiu delimitat, pentru o perioadă temporară relativ redusă. Apropierea fizică
dintre indivizi şi slaba lor organizare constituie, de asemenea, caracteristici
definitorii ale mulţimii.

Călătorii din staţiile de metrou supraaglomerate, îmbulzeala de pe bulevarde,

spectatorii din tribunele stadioanelor, greviştii din curtea fabricilor etc. reprezintă
tot atâtea tipuri de mulţimi. Herbert Blumer, despre care am mai amintit când am
vorbit despre „reacţia circulară", a identificat cinci tipuri de mulţimi:
întâmplătoare, convenţionale, expresive, active şi protestatare. Primul tip de
mulţimi este dat de adunarea temporară, de foarte scurtă durată, a unui număr
mare de indivizi provocată pe neaşteptate de un eveniment neobişnuit, care le
atrage atenţia: un accident auto, de exemplu. Astfel de reuniri de persoane sunt
numite mulţimi întâmplătoare. În cadrul lor, interacţiunea interpersonală abia dacă
se manifestă. Comportamentul oamenilor în situaţia de mulţime întâmplătoare se
conformează în bună măsură normelor'sociale; existente.
Mulţimile convenţionale sunt cu scop. Persoanele ce se adună într-un anumit loc
(săli de spectacole,, de conferinţe, stadioane etc.) au un scop comun. Interacţiunea
dintre indivizi este slabă şi acţiunea lor şe desfăşoară, în principal, după normele
sociale existente. La un concert simfonic publicul aplaudă la finalul simfoniei, dar
nu şi la finalul părţilor acesteia. Respectă regula instituită. Aplaudă individual, dar
într-un mod general acceptat de ceilalţi, nici prea zgomotos, nici prea anemic
(ceea ce ar semnifica mai degrabă un blam decât o gratificaţie morală a soliştilor,
dirijorului sau orchestrei). ,
Mulţimile expresivele formează în jurul unor evenimente cu mare încărcătură
emoţională. Astfel de mulţimi sunt slab organizate, iar normele comportamentale
sunt în stadiu naşcendi, se formează "aici şi acum". Sărbătorirea Anului Nou în
Piaţa Revoluţiei, care a prins a se forma ca tradiţie la bucureşteni, este un bun
exemplu de mulţime expresivă.
Mulţimile active se manifestă emoţional foarte puternic, dar au un scop
preponderent instmental, urmăresc adesea sancţionarea violentă a ceea ce indivizii
laolaltă consideră că trebuie pedepsit. Molestarea de către suporteri a unui arbitru
de fotbal care a decis greşit un penalti constituie o manifestare a mulţimii active,
din păcate, des întâlnită pe stadioane, nu numai în România.
În fine, mulţimile, atrag cel mai mult atenţia nu numai sociologilor, ci şi
84 SOCIOLOGIE

guvernanţilor sau societătii civile. Greviştii dintr-o întreprindere, reuniţi mai mult
sau mai puţin spontan, dau un semnal că ceva nu merge bine în societate. Puterea
politică, dar şi oamenii în general nu pot rămâne indiferenţi. Mulţimile
protestatare au caracteristicile atât ale mulţimilor convenţionale cát şi ale
mulţimilor active.
Din punctul de vedere al intervenţiei psihosociologice, se face distincţie între
mulţimil a căror reunire a fost decisă anterior (care au un embrion de organizare,
un şef recunoscut şi ascultat; mulţimile propriu-zis convenţionale (reunite în
locuri şi în momente dinainte cunoscute, fără nici un şef, dar cu norme
comportamentale cunoscute şi respectate) şi mulţimile cu adevărat spontane (fără
şefi, fără structuri organizatorice, în absenţa regulilor de comportare specifice). În
primul caz, se pot asigura condiţiile fizice şi sociale pentru ca acţiunea laolaltă a
oamenilor să nu devină distructivă (spaţiile în care se adună oamenii să fie bine
amenajate cu dotările de igienă necesare etc). Când se reunesc mulţimi
convenţionale normele de organizare trebuie respectate cu stricteţe (amplasarea la
o anumită distanţă a scaunelor şi tribunei în sala de craferinţe, semnalizarea
luminoasă discretă a uşilor de evacuare a publicului în caz de necesitate,
asigurarea serviciilor ş.a.m.d.). In cazul .mulţimilor reunite spontan pericolul de
degenerare în violenţă a comportamentului colectiv este ireal. Trebuie ca forţele
de ordine să fie atente ca persoanele turbulente să nu aibă acces în mulţime sau
măcar să nu posede obiecte ce ar putea fi folosite pentru agresarea celorlalţi. Iată
de se fac filtre la intrarea pe stadion a suporterilor, mai ales în meciurile
internaţionale de fotbal, ca să dăm un exemplu foarte cunoscut de altfel.
• Opinia publică se încadrează şi ea în categoria comportamentelor colective, cu
toate că acest fenomen psihosocial tinde să fie tratat de sine stălator, constituind în
prezent un domeniu de studiu ştiinţific relativ independent.
Termenul de „opinie publică" designează preferinţele publicurilor cu privire la o
problemă socială actuală, exprimate verbal, în urma discuţiilor colective.
Pentru înţelegerea semnificaţiei termenului de „opinie publică" este bine să
apelăm la etimologia lui: în limba latină „opinio" înseamnă „părere, idee,
judecată" şi „publicus" desemnează „ceea ce aparţine tuturor, adică poporului".
Simplu spus, opinia publică este „părerea poporului". înainte de orice, o opinie
este o judecată, un raţionament, dar de un tip aparte Distincţia dintre opinie (1.
greacă „doxa") şi cunoaşterea ştiinţifică (1. greacă „logos") a fost făcută încă din
Antichitate de către filosoful Platon (427-347 î.e.n.) în Dialogul Menon.
Oamenii evaluează evenimentele sociale şi percep personalităţile publice, ca şi pe
ei înşişi, pe baza unor teorii implicite. Cu ajuţorul lor, atribuie cauze
comportamentelor, se pronunţă „pro" sau „contra" în problemele ce le afectează
viaţa. Ei fac apel la ceea ce psihosociologii desemnează prin termenul de „cogniţie
socială" (achiziţionarea, stocarea şi prelucrarea informaţiilor sociale). Procesele
cogniţiei sociale se deosebesc de cele ale cunoaşterii ştiinţifice şi se realizează
conform unor reguli speciale: conform tendinţei naturale a oamenilor de a fi
coerenţi în cogniţiile lor, făcând atribuiri cauzale, stabilind corespondenţe între
comportamentul observat şi trăsăturile de personalitate, apelând îa scheme
cognitive şi la euristici, la scurtcircuitarea raţionamentelor, altfel spusf~la
„scurtături" ale drumului cunoaşterii. Aceste mecanisme ale cogniţiei sociale pot
conduce la formarea unor opinii, care sunt de multe ori departejie adevăr. Dar,
chiar şi aşa, ele influenţează indivizii şi viaţa socială, iar guvernanţii într-un regim
democratic trebuie să ţină seama de ele, pentru că, aşa cum spunea istoricul şi
omul politic florentin Niccolo Machiavelli (1469-1527) în lucrarea Principele
(1516\^,,poporul este cel mai tare şi cel mai puternic" (cap. XIX).
 SOCIOLOGIE 85

Opiniile devin publice dacă sunt comunicate şi altora, care le preiau, le discută, le
rectifică sau chiar le resping. Numai în dezbaterea colectivă (prin intermediul
presei, al cărţilor tipărite, al conversaţiilor, al mitingurilor etc.) opinia devine
opinie publică. însă, pentru ca oamenii să discute despre un eveniment, despre o
situaţie creată sau despre o personalitate politică, ştiinţifică, sportivă sau culturală,
trebuie ca acestea să aibă o semnificaţie de actualitate, să influenţeze puternic
viaţa unor categorii largi din populaţie, dacă nu întreaga populaţie a ţării. Despre
sărăcie, ca problemă socială gravă, despre „copiii străzii" - problemă de cea mai
mare actualitate în perspectiva integrării României în structurile politice şi
economice europene - toţi oamenii îşi spun părerea în public. Despre schimbarea
orarului la un liceu nu sunt interesaţi decát elevii respectivei instituţii de
învăţământ. Nu vom avea opinie publică, ci doar o opinie colectivă (a grupului
relativ restrâns de persoane afectate de situaţia nouă, poate disfuncţională).
În cadrul unei societăţi determinate, a unei ţări, pot fi identificate nu un singur
public, ci mai multe publicuri, mai multe grupuri de persoane, variabile ca mărime
şi în ceea ce priveşte caracteristicile celor ce le compun. Se face astfel distincţie
între publicul general (totalitatea persoanelor dintr-o ţară) electorat (persoanele cu
drept de vot), publicul interesat (ansamblul persoanelor afectate de o anumită
problemă) şi publicul activ (sau elitele politice, elitele guvernamentale şi elitele
neguvernamentale).
Cunoaşterea opiniei publice, în mod obişnuit, se face cu ajutorul sondajelor de
opinie publică (vezi capitolul Metodologia cercetării sociologice. Metode şi
tehnici de cercetare). Acest tip de cercetare sociologică se bazează pe tehnicile
interogative de obţinere a informaţiilor (chestionar, interviu, discuţii de grup,
convorbiri aprofundate) şi pe teoria eşantionării (numărul relativ mare al
persoanelor intervievate şi regula hazardului, care dă şanse egale fiecărei persoane
de a fi inclusă în eşantion).
Există mai multe tipuri de eşantioane, dar pentru sondarea opiniei publice se
utilizează, de regulă, eşantionarea probabilistă. Un eşantion probabilist cu un
volum de 1075 de persoane este reprezentativ pentru o populaţie de câteva zeci
sau sute de milioane, marja de groare de +/- 3 % fiind acceptată. Prin marjă de
eroare se înţelege abaterea în jurul mărimii adevărate a măsurării: dacă 48,7% din
eşantionul probabilist cu volumul de 1075 de persoane se declară în favoarea unui
candidat în alegerile parlamentare, aceasta înseamnă că, probabil, între 45,7% şi
51,7% din electorat simpatizează cu respectivul om politic, nu fix 48,7%. Nivelul
de "încredere al sondajelor se acceptă a fi de 95%, adică din o sută de sondaje
efectuate concomitent doar cinci dintre ele ar "da rezultate care nu s-ar înscrie în
marja de eroare prestabilită.
Să învăţăm, aşadar, să interpretăm datele sondajelor de opinie publică şi să
eliminăm prejudecata conform căreia precizia este echivalentă cu exactitatea, cu
adevărul. Totdeauna există o eroare de măsurare care poate fi estimată şi a cărei
mărime se acceptă prin convenţie. Să nu cerem sondajelor de opinie publică ce ele
nu pot da; este suficient dacă aflăm tendinţa, polarizarea şi distribuţia opiniilor.
Istoria sondajelor de opinie numără aproape două sute de ani. Specialiştii
apreciază că în 1824, cu ocazia alegerilor prezidenţiale, s-au făcut în S.U.A.
primele sondaje de opinie publică. Ele aveau limite metodologice serioase (nu
foloseau eşantionarea, şi tehnicile interogative erau rudimentare). Astfel de
sondaje preelectorale erau numite „vot de paie". Apariţia sondajelor de opinie
publică ştiinţifice este legată de numele lui George Gallup (1901-1982). El a
teoretizat în teza sa de doctorat susţinută în 1928 posibilitatea utilizării
eşantionării în cercetarea opiniei publice şi a înfiinţat, în 1935, Institutul American
86 SOCIOLOGIE

de Opinie Publică (American Institute of Public Opinion), cunoscut azi în întreaga

lume sub numele de Institutul Gallup.
George Gallup a contribuit la internaţionalizarea sondajelor de opinie publică. Sub
influenţa şi cu sprijinul lui metodologic s-au înfiinţat institute de sondare a opiniei
publice în Marea Britanie (1937) şi apoi în Franţa (1938). De asemenea, sub
îndrumarea lui aulnceput să funcţioneze, în timpul şi imediat după al doilea război
mondial, departamente sau institute de sondare a opiniei publice în Austria,
Canada, Danemarca, Elveţia, R. F. Germania, Olanda, Finlanda, Norjvejua, Italia.
S-au înfiinţat astfel de institute şi în Asia şi în America Latină.
În deceniul al şaptelea al secolului trecut s-au realizat primele sondaje finale (exit
polls) ieşirea din secţiile de votare. Astfel de sondaje făcute pe eşantioane de mii
de persoane (în România, cu prilejul alegerilor generale şi prezidenţiale din
noiembrie 2000, s-au făcut sondaje finale pe eşantioane de 17-18 000 de persoane
care s-au prezentat la vot). În timp ce sondajele preelectorale permit aflarea
intenţiei de vot, sondajele finale estimează numărătoarea voturilor. Pe baza lor se
află rezultatul votului la câteva minute după închidereasecţiilor de votare. Dar nu
acest lucru este cel mai important. In fond, merită oare să se cheltuiască zeci de
mii de dolari pentru a afla cu o anumită probabilitate ce se va cunoaşte în trei-
patru zile cu exactitate? Dacă numai acesta ar fi scopul unui exit poli, cu siguranţă
s-ar renunţa, dat fiind efortul financiar, organizatoric şi mai ales uman. Dar numai
prin realizarea unui exit poli se poate cunoaşte structura pe clase de vârstă,
apartenenţă la gen (masculin/feminin), nivel de şcolaritate etc. a susţinătorilor
unui partid sau a unui candidat. In plus, sondajele finale permit cunoaşterea
dinamicii electoratului, schimbarea preferinţei votanţilor.
Apariţia şi sporirea numărului institutelor de sondare a opiniei publice şi în ţara
noastră este un semn al democraţiei. Dacă democraţia înseamnă, în principal,
suveranitatea poporului (1. greacă „demos" popor; „kratos" putere), atunci opinia
publică trebuie să fie cunoscută, iar guvernul trebuie să articuleze în aşa fel
deciziile politice încât să satisfacă în cea mai mare măsură preferinţele şi
aşteptările celor pe care îi reprezintă.
Chiar dacă vocea poporului nu este divină (Vox populi, vox Dei), ea nu este nici
vocea prostimii (Vox populi, vox stultorum). Părerea poporului - opinia publică -
nu trebuie ignorată, ci respectată.

Termeni cheie
• anonimatul • mulţimea
• cogniţia socială • opinia
• comportamentul colectiv • opinia publică
• deindividualizarea • publicul
• eşantionul • reacţia circulară
• exit poll-ul • sondajul de opinie publică

Test de autoevaluare a cunoştinţelor •

Poporul, în întregul lui, poate fi considerat o mulţime?
Ce relaţii există între dimensiunile comportamentelor colective?
In ce condiţii mulţimile pot deveni violente?
De ce în mulţime unele persoane au comportamente agresive?
Comentaţi concepţia lui Gustave Le Bon despre degradarea fiinţei umane în
situaţia de mulţime.
 SOCIOLOGIE 87

Daţi^exemple de mulţimi constructive, nu distructive.

Care sunt notele definitorii ale opiniei publice?
Ca volum, electoratul este mai numeros decât publicul interesat?
Pe ce principii se bazează eşantionarea?
10.Ce deosebeşte un sondaj preelectoral de un exit poli?
1 l.Ce limite de cunoaştere au sondajele de opinie publică? 12.Este îndreptăţită
afirmaţia că sondarea opiniei publice constituie un exerciţiu al democraţiei?

CAPITOLUL 10

Controlul social şi devianţa comportamentală

1 / wîy^-r i yrk

1. Ce reprezintă controlul social?

2. Dimensiuni şi sensuri ale controlului social 3 Control şi
sancţiuni sociale z^'/:'
4. Tipuri şi mijloace de control Sfy 5 /fc^f^
5. Funcţiile şi limitele controlului social J
6. Devianţa / f <*ţ *««
7. Evoluţii şi tendinţe ale deviantei şi'criminalităţii

1. Ce reprezintă controlul social?

în orice societate, educarea morală şi socializarea reprezintă principalele i. procese prin care
.se asigură atât conformitatea indivizilor faţă de normele şi valorile sociale, cât şi prevenirea
„devierii" de la acestea. însă realizarea unei socializări concordante, având ca Finalitate acceptarea
şi respectarea de către marea majoritate a indivizilor şi grupurilor sociale a „modelului" etico-
juridic şi cultural al societăţii, nu se poate face în absenţa sau fără intervenţia unor mijloace de
„control" al comportamenmlui social.
Noţiunea de (control social "a fost utilizată, pentru prima dată, de reprezentanţii şcolii
„jurisprudenţei sociologice" americane (E.A. Ross, Social Control, 1901), care au fost preocupaţi
88 SOCIOLOGIE

de identificarea mijloacelor şi mecanismelor prin care o societate (şi în special cea americană) îşi
asigură şi menţine stabilitatea (establishment-ul) şi funcţionalitatea. Ei au observat că înţto
societate, datorită pluralităţii şi varietăţii de norme şi valori, nici un individ nu este capabil să se
conformeze tuturor imperativelor şi exigenţelor legale, motiv pentru care va respecta pe unele
dintre ele şi va încălca pe altele. în consecinţă, pentru a observa şi respecta normele, indivizii nu
trebuie constrânşi prin mijloace represive, cât mai ales „controlaţi" periodic în privinţa
comportamentului, fiind de presupus că aceştia sunt cinstiţi şi corecţi, până la proba contrarie, cea
a incorectitudinii comportamentale. Pentru acest motiv, în noţiunea de control social erau incluse^
alături de drept şi legislaţie, şi alte mijloace mai „blânde", precum arta, educaţia, etica, idealul
social, moravurile, obiceiurile, uzanţele şi practicile sociale, opinia publică etc.
Ulterior, prin noţiunea de control social a fost desemnat ansamblul de forme, mijloace şi
mecanisme de constrângere şi presiune socială, dar şi de recunoaştere şi recompensare prin care
societatea evaluează diferenţiat comportamentele şi acţiuride indivizilor, respingând pe unele şi
premiind pe altele.
2. Dimensiuni şi sensuri ale controlului social

Controlul social include un ansamblu de mecanisme sociale şi culturale prin intermediul

cărora:
a. b.
sunt impuse indivizilor o serie de interdicţii şi
constrângeri sunt permise indivizilor anumite
acţiuni) sau fapte

INu ai voie să faci un anume lucru sau îţi este) Tot ceea ce nu este interzis este permis, cu|
interzis să faci o anumită acţiune condiţia să nu dăuneze societăţii

în decursul existenţei sale, orice individ devine conştient, prin intermediul diferitelor
„poziţii" şi „roluri" sociale pe care este chemat să le îndeplinească, de principiile de organizare ale
societăţii în care trăieşte, ajungând, treptat, să le respecte fie deliberat şi voluntar, fie constrâns sau
silit.
y Pentru acest motiv, controlul social include două dimensiuni:
a.
Dimensiunea externă Dimensiunea internă

Ea se referă la_conformarea indivizilor faţă de norme Ea se referă la conformarea deliberată, conştientă

datorită presiunilor şi influenţelor) exercitate asupra şi voluntară a indivizilor faţă de norme datorită
lor fie de societate, fie de grupul în care trăiesc. „învăţării" şi interiorizării acestora, considerate ca
făcând parte din „eul" lor.

Consecinţa: Individul respectă normele din| cauza
fricii impuse de existenţa unei pedepse Exemplu:
„Nu trec pe culoarea roşie a semaforului de teamă
că mă vede agentul de circulaţie şi mă amendează".
Consecinţa: Individul respectă numele nu din
cauza fricii de pedeapsă, ci datorită convingerii şi
credinţei în valabilitatea acestora. Exemplu: ,Nu
trec strada pe culoarea roşie a semaforului jpentru
că nu am voie".

Sensul noţiunii de control social vizează cu precădere ansamblul proceselor de socializare şi

integrare morală, dar şi al presiunilor pe care le suportă un individ din partea celorlalţi membri sau
chiar a societăţii în general.

3. Control şi sancţiuni sociale

în orice societate există, deci, un sistem de instituţii^, influenţare şi integrare a indivizilor,
de promovare _şi_apjrare a normelor şi valorilor_SOGÎale~care ^^ntjric^m şi
dej;esj3mgj2rej}ijşajictionare a conduitelor nepermise, denumit s-âncţiuni sociale.
" Controlul social utilizează o gamă variată^d_e__sancţiunL^Lj^ompense sociale,
pnnTntermediul cărora sunt aprobate (recompensate) sau dezaprobate (respinse) diversele
 SOCIOLOGIE 89

comportamente şi acţiuni ale indivizilor. Deşi sunt extrem de diverse, sancţiunile sociale pot fi
grupate în patru categorii:
[Sancţiunipozitive organizate)Includ reacţiile de exprimare a recunoştinţei publice, acordarea
de distincţii, premii, ordine şi recompense pentru, acele comportamente care sunt conforme cu
normele şi valorile sociale sau care se remarcă peste „media" comportamentelor recunoscute într-o
societate. Exemplu: în şcoală, elevii care învaţă bine sunt recompensaţi prin note şi calificative
apreciative sau chiar prin diplome de merit.
/ Sancţiuni pozitive neorganizaţe/. Includ reacţiile de__a,prohare din partea membTiToTunui
grup social (prieteni, colegi, vecini, cunoştinţe etc.) sau chiar a opiniei publice faţă de
compo^amentele care sunt în conformitate cu cerinţele sau normele grupului (exemplu:
aplauze^JIaţare, idolatrizare etc). Exemplu: într-un grup de prieteni sau colegi, dacă te remarci ca
lider, te bucuri de aprecierea şi respectul acestora.
/ Sancţiuni negative orgflmzafeJFundamentate pe forţa şi constrângerea unor instituţii şi
organizaţii specializate, prin care sunt „amendate" şi pedepsite persoanele care încalcă normele şi
valorile sociale (excludere, expulzare, detenţie, privare de drepturi sau bunuri etc). Exemplu: Dacă
faci o faptă necinstită (furi un lucru),' eŢtTpeTIepsîf de lege.
I Sancţiuni negative rmnisanizate. Reprezentate_d£...e\prpsii1e de,~respin&ere verbală
(dispreţ, batjocură, satirizare etc) sau de condaninare_jiiojaJă-4izolare, marginaiizare) a
conduitelor neconforme cu regulile grupului. Exemplu: Dacă foloseşti un limbaj indecent sau te
manifeşti agresiv, prietenii sau colegii se feresc de tine, te evită sau te „marginalizează".

4. Tipuri şi mijloace de control social__________________________________________________

-

£\ • în funcţie de caracterul permisiv sau, dimpotrivă, represiv al mijloacelor

utilizate, controlul social poate fi pozitiv sau negativ. ~~
/ Control social p^iiivpSe fundamentează, în principal, pe_cunoaşterea şi interiorizarea
de .găţre_indivizi a normelor şi valorilor sociale, ca şi pe motivaţia acestora de a le respecta din
convingere. Această motivaţie poate ffreaFzaiă prin sugestii, ^probări, pcompense şTltîmulente, ca
şi prin recunoaşterea oficială a acţiunilor şi comportamentelor dezirabîle.~
[Control social^ negjnTv/£e bazează. în special, pe temerile individului_că va fi sancţionat în
cazul nerespectării sau încălcării normelor şi regulilor sociale. El include o_serie~""de"
Tăb~uuTî~~ş\ interdicţii de~nă~tură juridică, morală, religioasă, culturală, adrruiiistrativă etc, prin
care societatea respinge şi pedepseşte comportamentele care violează normele sociale.
• în funcţie de instituţiile sau „instanţele" care realizează controlul social, acesta poate fi
organizat (instituţionalizat) sau neorganizat (neinstituţionalizat).
[Control social organizaL^Este exercitat de societate în ansamblul ei, prin
intermediul unor instituţii şi orgarnzaţiij^ecralîz^ etc.)
{^Control soll^neorganizaţ^ealizat de anumite grupuri sociale (de prieteni,
colegi, vecini etc), prin intermediul unor~obrceîun7~to^ şi
culturale.
• Mijloace. Controlul social include o serie de forme, mijloace şi instrumente, de presiune şi
recompensare, directe şi indirecte, formale şi informale, explicite şi implicite.

5. Funcţiile şi limitele controlului social

Noţiunea de control social are însă şi anumite implicaţii evaluative şi chiar ideologice,
motiv pentru care însăşi realizarea controlului social în societate poate duce atât la conformitate,
cât şi la „devianţă", în funcţie de cine controlează, ce controlează şi, mai ales, cum o face.

CONTROL SOCIAL
90 SOCIOLOGIE

(+) (-)

• CONFORMITATE • NONCONFORMITATE
• ORGANIZARE • DEZORGANIZARE
• LEGALITATE • DEVIANŢĂ
• LEGITIMITATE • DELINCVENTĂ

în consecinţă, care sunt funcţiile şi limitele controlului social? A.

FUNCŢII LIMITE

• asigură ordinea şi stabilitatea socială • reprezintă o „ intervenţie" în sfera vieţii private a

1
realizează evaluarea „ rolurilor prescrise "
şi„ rolurilor jucate " de individ
•asigură realizarea sistemului de recompense şi
pedepse
individului
• instituie controlul „paternalist" al statului (chiar al
bunăstării)
• creează „devianţă " în mediile defavorizate

Pentru a explica comportamentul social al individului nu este suficient a considera doar

motivaţiile sale interne (autocontrolul), ci şi modul în care acestea
reu^es^c_să__se .adaptezecerinţelor sociale, nojmglor_ şi valorilor culturale. Ca rezultat al
socializării şi controlului social, individur~va manifesta puternice tendinţe de adeziune la normele
şi valorile sociale, iar societatea va aştepta ca el să se manifeste în moduri previzibile social.
VALORI ŞI NORME
SOCIALE ŞI CULTURALE

COMPORTAMENTE INDIVIDUALE

ACCEPTARE ŞI RESPECTARE RESPINGERE ŞI ÎNCĂLCARE

A B

CONFORMITATE ŞI CONFORMISM NECONFORMITATE ŞI DEVIANŢA

Conformitate şi conformism. Reprezintă tendi^a_comportamentului de a fi în concordanţă

cu regulile sociale ale grupului sau societăţii. Ea se deosebeşte de conformist, care constă în
acceptarea mecanică a unor norme, chiar împotriva propriilor convingeri ale individului. Deşi, în
general, comportamentul unui individ se conformează normelor grupului din care face parte, nu de
puţine ori, în societate pot apărea comportamente „variante" sau „deviante", care se îndepărtează
de la „standardele" valorice existente.
Un (comportament^ devianT este un comportament care îngalgă_ normele şi valorile
sociale, intrând în conflict cu standardele acceptate social, moral şi cultural în cadrul unor grupuri
sau sisteme sociale.
El acoperă o marejvarietate de tipuri, mergând de la aşa-numitul comportament „excentric",
definit prin gesturi" ^insolite", vestimentaţie aparte şi dezordine comportamentală, pahă.Ia
comportamente aberante, delincvente sau chiar criminale. De exemplu, mulţi tineri poartă părul
lung şi se îmbracă, uneori, mai neglijent (blugi vechi, tricouri colorate sau inscripţionate) sau
folosesc un limbaj aparte (arogant). In contextul societăţii actuale, astfel de comportamente sunt
considerate deviante în generaL_dar nu reprezintă o ..ameninţare" suficientă pentru ordinea
socială, astfel încât să fie definite drept criminale, după cum, până recent, purtarea cerceilor era
considerată nepotrivită pentru băieţi, dar fără ca ea să reprezinte un delict.
 SOCIOLOGIE 91

Dacă anumite acte şi fapte comise de indivizi, cum ar fi, de pildă crimele, violurile sau
furturile sunt mai uşor de definit întrucât încalcă codurile legale, mai dificil de definit sunt acele
fapte care, deşi sunt deviante din punct de vedere social, nu intră în conflict cu legile penale, cum
sunt, de exemplu, alcoolismul, prostituţia, homosexualitatea,'sinuciderile, bolile psihice etc.
Fiind prioritar un fenomen social, devianţa nu poate fi înţeleasă ca un atribut al unui individ
şi nici explicată din punctul de vedere al trăsăturilor individuale ale acestuia, ci în funcţie de
contextul sociaJ_şi cultural în care acesta trăieşte.
Pentru acest motiv, teoria sociologică concepe fenomenul devianţei în două sensuri:
• Un sens mai restrâns, prioritar normativ_____________________________________________
Devianţa negativă. Echivalent cu încâicarea normelor şi regulilor sociale şi care generează, de regulă,
comportamente antisociale şi prejudicii materiale şi morale________________________________________________

• Un sens maijprg, prioritar social____________________________________________________

Devianţa pozitivă. Echivalentă cu „revolta" individului faţă de anumite reguli şi convenţii sociale şi tendinţa
de a le1, schimba cu altele noi_______________________________________________________________________

în plan general, devianţa este facilitată de:

• lipsa de claritate sau consistenţă a anumitor norme;
Individul nu ştie dacă norma permite, impune sau interzice anumite acţiuni. De exemplu,
câţi dintre oameni ştiu că nerestituirea unui bun găsit se sancţionează sau că procurarea şi
consumul anumitor substanţe sau medicamente cu efect halucinogen este interzisă de lege sau că
vagabondajul prelungit al copiilor pe străzi poale reprezenta un delict?
• incompatibilitatea dintre normeşi'aşteptările individului;
De multe ori indivizii consideră că sunt
neîndreptăţiţi de „lege, motiv pentru 75are
încearcă să-şi realizeze scopurile (hrană,
îmbrăcăminte, resurse financiare, sex etc.) prin
mijloace imorale_sau ilegale. I * „ agenţii"
(mecanismele şi influenţele);
Anumite „medii sociale" încurajează
tendinţele de nohconformitate, astfel
încât mmTlKKvTz1~care manifestă un
comportament „bizar" sau „inso-
lent" şi care le-a fost tolerat sau
permis în anumite contexte sociale,
consideră legitim să se comporte
identic în alte contexte, însă unde nu
sunt acceptaţi. Demonstraţie antiglobalizare (Vancouver, 2000)

Relativitatea noţiunii de devianţa în

diferite contexte. Extensia până la care un comportament poate FfcălificăTca deviant depinde de
coeziunea (omogenitatea) grupului, de gradul său de toleranţă şi de mijloacele de control social
(sancţiunile) pe care le are la dispoziţie. Ceea ce într-un grup social poate apărea ca devianţa, în alt
grup constituie un comportament obişnuit. Totodată, indivizii nu sunt socializaţi într-o cultirră
oomună unei singure sau întregi societăţi, ci într-o serie de subculturi sau culturi diferite. Deviant
faţă de normele şi valorile unei culturi (sul?culhiri7rc6rriportamenturpoate fi conform cu normele
şi valorile alteia. Devianţa nu exclude deci confonnitatea faţă de normele unui anumit grup sau
„subcultură" (delincventa, de pildă, dezvoltă o subcultură care cere respectarea unor norme precise
ale unor grupuri marginale).

Relativitatea şi universalitatea devianţei

Pentru a sublinia relativitatea criteriilor pe baza cărora facem distincţia dintre drept şi nedrept, Pascal scria:
„furtişagul, incestul, uciderea copiilor şi a taţilor, toate au avut locul lor printre acţiunile virtuoase". Astăzi relativitatea
devianţei este unuldin locurile comune ale sociologiei.
92 SOCIOLOGIE

Mai întâi, este important să se evite anumite confuzii. Când afirmăm că devianţa este relativă,
acestJucrupQatejnsemna trei lucruri foarte diferite:
' 1/ Un act ya fi condamnat dacă este pus într-o anumită situaţie şi nu va fi în alte împrejurări. Să
luăm exemplul unui bărbat şi al unei feme^care fac dragoste. Această activitate va părea perfect normală
dacă ea se desfăşoară într-un dormitor şi dacă femeia consimte. Ea va fi judecată ca indecentă dacă
actul sexu>Iaj|lo^ public. Iar dacă femeia nu consimte/ bărbatul riscă să fie
urmărit pentru viol. Se înţelege de la sine că un act nu poate fi izolat de situaţia în care el se produce, dacă dorim să-i
descoperim sensul şi calitatea.
21 Un ajrtjvajsau nu jJeviant în funcţie de statutul sau rolul autorului său. într-o societate în care sinuciderea este
dezaprobată, se poate întâmpla ca un căpitan care a acceptat să piară în timpul naufragiul ui vasului său să flellecorat
postum. A omo^ţeste q~crimă extrem de gravă, dar nu şi pentru soldatul aflat în război.
3/Tn sfârşit, devianjava depinde de contextul normativ în care apare. Ceea ce este condamnat în sânul unei culturi
sau într-o epocă este adesea tolerat în altă parte sau în alte vremuri. Trebuie să ne oprinî mai mult asupra acestui aspect
al problemei, datorită importanţei sale~în cadrul dezbaterilor contemporane.
______________________________________________Raymond, Boudon, Tratat de sociologie, 1997 (p. 442).

Criteriul sociologic al calificării devianţei. Pentru acest motiv, din punct de vedere
sociologic, devianţa nu poate fi luată în considerare decât în contextul unei definiţii sociale, care
ţine seama de relaţia dintre indivizii pare se angajează în anumite tipuri de comportamente şi
comunitatea socială care defineşte aceste comportamente.
Marginalitate şi devianţa. în majoritatea societăţilor există un conflict normatiy__nfre^uj|
ura_dominanJă şi diversele subculturi deviante, între socializarea concordantă şi cea discordantă.
Acest^ conflict, odată interiorizat şi resimţit de indivizi, le produce acestora o stare de
ambivalenţa/âtitudinală, făcându-i să oscileze între reperele normative ale culturilor aflate în
conflict. Raportându-se, simultan, la normele ^şîTegliTiB^e^ondjuită ajetie^ăra^dinţre ele,
indivizii se marginalizează. Marginalitatea este astfel o stare conflictuală resimţită de indivizi
datorită participării lor la două grupuri culturale cu norme distincte. Prin extensie, ^omul
margifî&l" este acel individ care este, simultan, membru a două sau mai multe grupe ale căror
norme şi valori culturale sunt diferite, unele faţă de altele (un asemenea om este, de exemplu,
emigrantul, a cărui dualitate culturală atrage după sine o stare de inadaptare socială ce îl împinge
spre periferia societăţii). Din punct de vedere sociologic, margrnâlftafea este echivalentă cu starea
de inadaptare socială şi frustrare resimţită de individ, ca urmare a oscilaţiei comportamentului său
între sistemul normativ al societăţii globale şi sistemul normativ al subculturii de care aparţine sau
pe care o ia ca bază de
referinţă. ^ ,
Devianţa şi anomie.' Distingând caracteristicile sociale ale^devianţei, teoria sociologică
consideră că aceasta este, în general, produsul unei stări sociale denumite anomie, caracterizată
prin absenţa sau conflictul normelor şi a(al)~ standardelor comune de comportament şi aspiraţie. în
absenţa unui ghid normativ sau în condiţiile" oscilaţiei sale între sisteme normative conflictuale,
individul resimte o proIimaT"stare de dezorientare şi inadaptare socială, ceea ce face din el un
marginal sau un deviant. Se subînţelege însă că o stare socială caracterizată prin absenţa oricărei
norme este de neconceput.
Caracteristicile generale ale stării detânomie 1. Anomia se referă deci la o
stare^dejgnTTTct nofmăWTde"ăbsentaT^unui ghid de conduită care[împiedică - cel puţin
temporar - pe indivizi să se orienteze în acţiunile şi comportamentele lor după standarde precise.
Ea nu este o proprietate a comportamentului individual, ci o proprietate~caracţeristică stnreţuril
sociale, dejfuiiţă_ prin dezorganizare şi conflict social (schimbările sociale bruşte provoacă, de
obicei, asemenea stări „anarhice" şi îh care prevalează dezordinea şi absenţa orientării după norme
precise). Utilizată pentru prima dată de Durkheim, cu referire la trecerea ~de la „solidaritatea
mecanică" la „solidaritatea organică" din cadrul diviziunii muncii, noţiunea sintetizează acea stare
a organizării sociale, lipsite de coeziune, din cauza pierderii caracteruluTTeglativ al vechilor
norme şi întârzierii apariţiei unor norme noi.
Conţinutul anontiet. Dacă pentru o serie de autori anomia are, preponderent, un sens
subiectiv, apărând ca produs al desocializării sau marginalizării individului, pentru alţi autori ea
are un sens, prioritar, obiectiv, fiind echivalentă cu dezinstituţionalizarea, cu ruperea completă a
 SOCIOLOGIE 93

ordinii normative şi cu absenţa complementarităţii structurate a proc^eslHui de interacţiune.

Conciliind conţinutul acestor două sensuri, sociologul american(|LK. Mertoft consideră că
situaţiile anomice izvorăsc din lipsa de adecvare a împrejurărilor sociale obiective la aşteptările
indivizilor-de a realiza scopurile la care valorileculturale ale grupului îi îndeamnă să aspire.
în consecinţă, unii dintre indivizi ajung să utilizeze mijloace ilegitime de atingere a
scopurilor personale, angajându-se în comportamente deviante sau delincvente care
af5cteaza~or3inea socială şi ofensează spiritul colectiv. Anomia este deci un factor generator de
delincventă, şi nu invers, fiind caracteristică, mai ales, societăţilor Tnlîăre~există multiple conflicte
între două sau mai multe sisteme normative, saulrTcareTuncŢionăTităteă sistemului normativ
dominant încetează temporar de a-şTexercita influenţa.

6. Explicaţii şi cauze ale devianţei

^j{i
UnMajoritatea
prim răspuns oamenilor
la acestese conformează
întrebări susţinenormelor societăţii
că etiologia datorită procesului
comportamentului deviantde socializare
rezidă în
prin care au trecut şi controlului social exercitat asupra lor de către societate (legi, poliţie,
administraţie etc). însă ce se întâmplă cu oamenii care nu respectă sau violează normele? Ce anume
le determină comportamentul şi ce măsuri şi pedepse ar trebui să adopte societatea faţă de ei?

personalitatea individului; în funcţie de acest răspuns ău fost exprimate numeroase puncte de

vedere care s-au constituit în adevărate direcţii şi orientări (şcoli) printre care:
• orientarea clasică (R, Saleilles şi alţii) care localizeazjtcauzalitatea devianţei la nivelul
libertăţii de voinţă individuală a individului, care poate alege liber între „plăcerea"
cejlecurge din încălcarea legii penale şi sancţiune;
• orientarea antropologică (C. Lombroso) care conferă factorilor biologici-ere-ditari o
importanţă hotărâtoare în geneza crimei şi devianţei, cauzele,acestora rezidând în
diversele anomalii şi deficienţe anatomo-fiziologice ale organismului individului;
• orientarea psihiatrică şi psihologică ce consideră că geneza actului deviant rezidă în
dezechilibre şi debilităţi psiho-fiziologice care apar şi se transmit de cele mai multe ori
pe cale ereditară (în acest sens, Gabriel Tarde susţine ideea că individul nu se naşte
criminal, ci, sub influenţa imitaţiei, învaţă să se comporte ca atare).
B. Cel de al doilea răspuns consideră devianţa ca un fenomen de inadaptare socială
generat de conflictul între idealul" individului, sistemuPsăU valoric şT^posibilităţile oferite de
societate, conflict acompaniat de scăderea controlului social dintr-o societate. în acest sens,cJeoria
frustraţi ei sociale (M. Clinard)^teoria conflictelor culturale (T. Sellin),;teoria asocierii diferenţiale
(E.A. Sutherlahd), teoria subculturilor delincvente (A.K. Cohen) şi teoria etichetării (H. Becker)
sunt numai câteva dintre orientările raliate acestui răspuns.
Specificul crimei. > între formele de devianţa socială se numără şi crima, care include acele
acte şi fapte care violează flagrant codurile penale, impunând adoptarea unor sancţiuni organizate,
coercitive şi punitive faţă de persoanele respective. Un comportament criminal este definit de o
serie de caracteristici specifice:
• este consecinţa unei acţiuni (sau inacţiuni) cu caracter ilicit, imoral şi ilegal, prinsoare
sunt violate cele mai importante valori sociale (cum ar fi, de pildă, viaţa şi sănătatea
individului, proprietatea, libertatea etc.) ;
• acţiunea sau fapta este comisă de o
anumită persoană care este conştientă şi
responsabilă (în consecinţă, minorii sub o
anumită vârstă sau persoanele bolnave
psihic, chiar dacă comit o crimă, nu au
răspundere penală, deoarece nu au con-
ştiinţa şi voinţa actelor comise);
• acţiunea sau fapta este prevăzută de lege şi
sancţionată printr-o pedeapsă (de exemplu,
nici o persoană nu poate fi pedepsită pentru
o faptă care nu este considerată de lege
94 SOCIOLOGIE

drept crimă). Justiţia este totdeauna oarbă

Tipuri de crime. Crimele reprezintă violări ale codurilor penale, unele fiind însă mai grave
şi mai frecvente decât altele. Există mai multe modalităţi de a clasifica crimele, care diferă sensibil
de la o societate la alta şi de la o ţară la alta.
în Statele Unite, Biroul Federal de Investigaţii (F.B.I.) foloseşte un index al crimelor (Uniform Crime
Reports for the United States-), în care sunt incluse şapte categorii de crime: omorul, violul, atacul cu
violenţă fizică, tâlhăria, efracţia, hoţia şi furtul de automobile. în România, legislaţia actuală stipulează
drept delicte: contra vieţii şi integrităţii persoanei, patrimoniului, siguranţei statului, autorităţii, vieţii
sexuale, sănătăţii relaţiilor de convieţuire socială etc. __________________________________________

In general,.există tendinţa de a grupa diversele crime în funcţie de: valorile care sunt
violate, frecvenţa (intensitatea), amploarea şi gravitatea acestora:
• crime comise împotriva persoanei, de regulă cu violenţă şi agresivitate, care generează
sentimente de insecuritate şi nelinişte în rândul oamenilor; aici se înscriu, cu
preponderenţă, omorurile, violurile, jafurile armate etc.;
• crime comise împotriva proprietăţii (patrimoniului), care implică luarea ilegală a unor
bunuri şi -valori materiale care aparţin altcuiva, cum sunt, de pildă, furtul, hoţia,
înşelăciunea, efracţia, delapidarea etc.;
• crime comise prin fraudă şi corupţie, care implică mita şi corupţia, şantajul şi
constrângerea fizică şi morală, evaziunea fiscală etc.;
• crime fără victime, care includ acte şi fapte care nu au victime evidente, în sensul că
nimeni nu depune o plângere că ar fi victima unui furt sau al unui atac violent, cum ar fi,
de exemplu, jocurile de noroc, consumul de băuturi alcoolice (alcoolismul), prostituţia,
homosexualitatea;
• crime comise de „gulerele albe" (white collar crime), care includ violări ale legilor de
către indivizi respectabili şi onorabili, proveniţi din clasa „de sus" a societăţii, ce
utilizează poziţia şi funcţia lor socială pentru derularea unor operaţiuni ilegale şi
frauduloase, cum ar fi: publicarea de reclame false, fixarea preţurilor, poluarea
niediului, vânzarea ilegală de alimente, băuturi sau droguri, concurenţă neloială etc.
• descoperită, a cărei amploare şi intensitate este mai redusă faţă de cea reală, iiîtrucât
nu'toate crimele comise sunt descoperite sau instrumentate de organ ele de poliţie,
7. Evoluţii şi tendinţe ale devianţei, criminalităţii şi terorismului

Estimarea şi evaluarea devianţei şi criminalităţii se face în funcţie de anumite statistici

oficiale ale poliţiei, procuraturii şi justiţiei, care relevă existenţa a treiJipuri de_d^um^şj_arimă:

altele nefiindu-le semnalate (cum sunt, de exemplu, delictele de viol sau maltratare
fizică în familie, al căror număr este mult mai mare decât cel înregistrat oficial);
• judecată, al cărei volum este mult diminuat deoarece nu toate cielictel e descoperite
sunt şi judecate şi nu to ţi delincvenţii sunt sancţionaţi.
Crima în România. După 1989, crima cunoaşte o. evoluţie ascendentă în ţara noastră, fiind
generată de o serie de cauze sociale şi individuale, generale şi particulare, obiective şi subiective,
specifice perioadei de tranziţie.
Conform datelor existente, rezultă anumite tendinţe ale crimei în România:
• între Jj990-1999_ au fost trimişi în judecată anual, în medie, 93.418 indivizi,
reprezentând zilnic 255 de persoane;
• rata criminalităţii (calculată la 100.000 de persoane) a fost de 227 de delincvenţi în
1990, 517 delincvenţi în 1995, pentru ca să se situeze la 377 de delincvenţi în 1999;
• bărbaţii reprezintă peste 96% dintre delincven ţii judecaţi, iar pentru unele delicte
(cum este cel de viol), ei ating ponderea de 99,8%;
• minorii delincvenţi reprezentau doar 6,1% în 1990 în ansamblul delincvenţilor,
ponderea lor crescând la 10,9% în 1999. Mai mult, se poate spune că s-au înmulţit
 SOCIOLOGIE 95

delictele comise deluTeh prin violenţă şi agresivitate sau comise în grup (bandă),
apărând chiar şi proliferându-se consumul de droguri în rândul tinerilor;
• au crescut simţitor■delictele de abandoni familial şi de exploatare sexual ă a
minorilor (pedofilie, incest, pornografie), precum şi cele de violen ţă familială
(domestica).
Politicile de prevenire a crimei, mai ales ale crimei juvenile, trebuie să urmărească,
prioritar, protecţia şi ocrotirea^ socială şi juridică a copiilor şi adolescenţilor, atenţionarea lor
asupra pericolului potenţial pe care îl reprezintă asocierea în grupuri antisociale, consumul de
droguri, prostituţia şi proxenetismul.
Ţ3Terorismul, In prezent, principala preocupare a statelor lumii a devenit combaterea
internaţională a terorismului, care reprezintă un pericol deosebit de grav, cu urmări catastrofale nu
numai pentru securitatea indivizilor, ci şi pentru comunităţile sociale. Terorismul constituie şi un
atac psihologic, dar realitatea lui este mult mai complexă, fiind rezultatul unor factori şi motivaţii
de~naFură politică, economică, religioasă şi ideologică.
Atentatele teroriste de la World Trade Center {New York) şi de la Pentagon (Washington),
care au şocat întreaga lume democratică, demonstrează că acest flagel este principalul inamic al
stabilităţii relaţiilor internaţionale, violând valorile supreme ale umanităţii: libertatea, democraţia,
viaţa şi demnitatea indivizilor şi chiar a statelor.

„Turnurile gemene" de la World Trade Center (New York) înainte de atacul terorist din 11 septembrie 2001

Coşmarul de după acţiunea criminală împotriva SUA şi a valorilor democratice ale umanităţii
• crima „gulerelor albe" • indexul crimei
• crima juvenilă • marginalitatea
• devianţa • sancţiunile sociale.

3 reală (denumită şi cifra neagră a devianţei), care se referă la totalitatea actelor deviante şi
criminale comise în mod real într-o societate, indiferent dacă ele au fost descoperite sau
instrumentate juridic; volumul şi amploarea ei nu pot fi âunoscule niciodată, deoarece multe
crime nu sunt descoperite sau reclamate, uneori existând chiar crime cu „autori necunoscuţi" (dar
nu şi „crime perfecte ");
96 SOCIOLOGIE

• terorismul
• violenţa familială
Test de autoevaluare a cunoştinţelor
1. Familia sau şcoala reprezintă factori de control social?
2. Definiţi principalele caracteristici ale noţiunii de control social.
3. Care sunt mai eficace (după părerea dvs.): sancţiunile organizate sau cele neorganizate?
4. Ce credeţi că are cea mai mare importanţă în comiterea devianţei: personalitatea individului
sau situaţia socială în care trăieşte?
5. Credeţi că un tânăr bine socializat şi educat poate comite aceste deviante?
6. Credeţi că aşa-numiţii „copii ai străzii" reprezintă „anticamera" crimei juvenile?
7. Sunteţi de acord cu consumul de droguri în rândul tinerilor?

CAPITOLUL 11
■

Familia
1. Definiţii, caracteristici, tipuri
2. Structura familiei
3. Funcţiile familiei
4. Noi modele familiale în perioada de tranziţie
5. Instabilitatea familiei

1. Definiţii, caracteristici, tipuri

Familia este una dintre realităţile sociale cele mai intime nouă. Este, poate, fenomenul
social cel mai...familiar. în toate societăţile oamenii întemeiază familii, deşi deseori aceste familii
sunt diferite de tipul de familie cu care suntem obişnuiţi în prezent.
în sens sociologic, familia este definită drept grup natural şi social fundamental, caracteristic tuturor
societăţilor, bazat pe căsătorie şi rudenie. _______________________________________________
George Peter Murdock (1949) definea familia drept grupul social ai cărui membri sunt
legaţi prin raporturi de vârstă, căsătorie sau adopţie şi care trăiesc împreună, cooperează sub raport
economic şi au grijă de copii.
Familia se distinge de alte forme de asociere umană prin următoarele caracteristici:
• , este formată din persoane unite prin relaţii de căsătorie, sânge sau adopţie;
• membrii familiei, de regulă, locuiesc sub acelaşi acoperiş, alcătuind un singur menajf
• este compusă din persoane ce interac donează, comunică în cadrul rolului de , soţ —
soţie, mamă - tată;
• menţine şi perpetuează o cultură comună, derivată în principal din cultura societăţii
date.
Familia este unicul grup social caracterizat prin determinări naturale, biologice, în care
legăturile de dragoste şi consangvinitate capătă o importanţă primordială. Familia este în
societatea contemporană singurul grup întemeiat pe iubire. Condiţiile juridice sau normele practice
nu intervin în general decât pentru a consolida legăturile reciproce de înţelegere, unitatea de
aspiraţii şi scopuri. în prezent, afecţiunea şi iubirea nu-şi au locul la serviciu, de exemplu, sau la
 SOCIOLOGIE 97

şcoală, sau atunci când facem cumpărături. Multe dintre relaţiile pe care le avem cu ceilalţi oameni
în afara familiei sunt impersonale. în secolele trecute (dar şi în multe societăţi tradiţionale
contemporane) lucrurile stau cu totul altfel: viaţa publică era impregnată de afecţiune sau ură, în
timp ce viaţa familială se desfăşura în mare măsură din datorie sau din nevoie, nu neapărat din
iubire. Mai mult, după cum arată istorici ai familiei precum Philippe Aries sau Jean-Louis Flandrin
(1998), iubirea pasională şi sexuală era rezervată exclusiv legăturilor extraconjugale; era imoral şi
dovedea lipsă de respect să îţi tratezi soţia ca pe o amantă.
Putem a defini familia şi ca un grup de persoane între care există drepturi şi obligaţii care
izvorăsc din căsătorie,"rudenie (inclusiv adopţii) precum şi din alte raporturi asimilate relaţiilor de
familie. In acest caz, accentul cade pe elementele juridice implicate în viaţa de familie.
Familia de origine este grupul din care face parte individul prin naştere, în acest caz
raporturile parentale şi filiale sunt dominante, familia de origine asigurând protecţia şi socializarea
descendenţilor.
Familia conjugală' este constituită prin alegerea partenerului şi are ca fundament căsătoria,
înţeleasă ca uniune liber consimţită între două persoane de sex opus, în condiţiile legii şi cu scopul
întemeierii unei familii. în studiile antropologice efectuate de Radcliffe-Brown acest tip de familie
numită elementară este considerată bază a sistemului de înrudire în orice societate. Existenţa
familiei elementare produce trei feluri speciale de relaţii sociale: aceea dintre părinţi şi copii, dintre
copiii aceloraşi părinţi şi dintre soţ şi soţie ca părinţi ai aceloraşi copiii.
Familia nucleară este compusă dintr-un bărbat şi o femeie căsătoriţi şi urmaşii lor. Naşterea
copiilor declanşează fenomenul rudeniei. Rudenia firească este legătura de sânge şi, prin
reglementarea legală, şi legătura juridică dintre două sau mai multe persoane care coboară unele
din altele sau care au un antecesor comun.
Distanţa dintre rude se măsoară cu ajutorul gradului de rudenie, grad ce se stabileşte în
funcţie de numărul naşterilor, adică al generaţiilor. în cazul rudeniei directe, gradul de rudenie se
socoteşte după numărul naşterilor prin care se
stabileşte legătura de sânge între două
:
.. . . '
persoane. Astfel, fiul şi tatăl sunt rude de
" gradul întâi, nepotul de fiu cu bunicul sunt
rude de gradul al doilea. La rudenia în linie
colaterală, gradul de rudenie se socoteşte
după numărul naşterilor, pornind de la una
din rude, în linie ascendentă, până la autorul
comun şi, apoi de la acesta, în linie
descendentă până la cealaltă rudă. Fraţii
sunt rude de gradul al doilea, unchiul şi
nepotul de frate sunt rude de gradul al
treilea, verii primarî"-rude de gradul al
patrulea.

2. Structura familiei_____________________________
98 SOCIOLOGIE

Evoluţia formelor de viaţă familială evidenţiază influenţele sociale şi culturale multiple. în

plan structural, familia a trecut de la o formă mai largă cu descendenţă mare, cu cel puţin trei
generaţii, cu o strictă diviziune a rolurilor şi autorităţilor familiale, la formă restrânsă de tip
nuclear, alcătuită din două generaţii şi cu o descendenţă redusă.
Fiecare societate are un sistem familial propriu, adică un sistem de reglementare a relaţiilor
dintre bărbaţii şi femeile de vârstă matură şi dintre aceştia şi copii. Sistemele familiale pot fi foarte
diferite de la o societate la alta, dar ele au existat şi există dintotdeauna şi oriunde în lume.
Sistemele familiale se diferenţiază între ele după gradul de cuprindere a grupului familial, forma de
transmitere a moştenirii, modul de stabilire a rezidenţei noilor cupluri, modul de exercitare a
autorităţii în cadrul familiei.
în raport cu gradul de cuprindere, familia se poate limita la soţ, soţie şi copiii lor minori
(familia nucleară) sau poate cuprinde un număr mare de rude de sânge (familia extinsă). în
prezent, familia nucleară se răspândeşte tot mai mult în lume. Un individ face parte din alte două
familii nucleare: familia părinţilor săi, sau familia de origine, în care el deţine rolul de copil şi
familia pe care şi-o constituie prin propria căsătorie, sau familia de procreaţie, în care el are rolul
de soţ sau de soţie.
Antropologi precum G.P. Murdock au avansat ideea generalizării familiei nucleare care
permite realizarea a patru juneţii fundamentale pentru viaţa socială, şi anume: funcţia sexuală,
economică, reproductivă şi educaţională. Fără realizarea primei funcţii şi celei reproductive,
societatea s-ar stinge, fără cea economică, viaţa ar înceta, fără cea educaţională, cultura s-ar sfârşi.
în raport cu modul de exercitare a autorităţii în cadrul familiei, sistemele familiale pot fi
patriarhale, matriarhale sau egalitare. în sistemul patriarhal, autoritatea în cadrul familiei este
deţinută de bărbatul cel mai vârstă (la familia extinsă), sau de soţ (în familia tiucleară). în sistemul
matriarhal, autoritatea este deţinută de femeia cea mai în vârstă sau de soţie. în societăţile moderne
este răspândit sistemul egalitar: puterea şi autoritatea fiind sensibil egal distribuite între soţ şi soţie.
Pe plan economic în societăţile tradiţionale, familia era deplin autonomă, se ocupa de
exploatarea agricolă şi asigura existenţa tuturor membrilor ei prin munca în comun în gospodăria
familială. Socializarea prin familie comporta atât formarea profesională propriu-zisă, cât şi
transmiterea către descendenţi a unor principii, norme şi reguli morale şi religioase necesare
integrării lor optime în viaţa familială şi în cea socială. Solidaritatea membrilor familiei făcea
posibilă asigurarea protecţiei şi îngrijirii copiilor, infirmilor, bolnavilor şi bătrânilor, împărţirea
resurselor între membrii grupului, asigurarea securităţii tuturor. Copiii nu constituiau un scop în
sine, ci, mai degrabă, un mod de asigurare a perenităţii grupului, pentru participarea la sarcinile
cuplului şi gospodăriei. Individul se estompează în folosul instituţiei căreia îi aparţine şi care există
atât timp cât există patrimoniul care-i asigură continuitatea.
în^Europa premodernă, căsătoria începea de regulă ca un aranjament în privinţa proprietăţii, continua cu creşterea
copiilor şi se termina cu dragostea. Puţine cupluri se căsătoreau în realitate „din dragoste", dar multe ajungeau să se
iubească în timp, în vreme ce conduceau împreună gospodăria, creşteau copiii şi împărţeau experienţele vieţii. Aproape
toate epitafurile păstrate dovedesc o profundă afecţiune faţă de soţul decedat. Prin contrast, în cea mai mare parte a
Occidentului modern, căsătoria începe din dragoste, continuă cu creşterea copiilor (acolo unde ei există) şi se termină -
adesea - cu probleme referitoare la proprietate, punct în care dragostea este absentă sau doar o amintire îndepărtată.
____________________John Boswell, The Marriage ofLikeness, 1995, p. XXI, citat în Giddens, pp. 156 - 157

In societatea modernă, ca urmare a unor puternice mutaţii economice şi sociale, structura şi

funcţiile familiei se restructurează, se redimensionează şi se reorientează. Mobilitatea geografică şi
socială a restructurat familiile care au devenit mai mobile şi mai adaptate noilor cerinţe (A. Toffler,
1975). Secolul al XX-lea a scindat unitatea dintre familie şi muncă, a antrenat schimbarea
modelelor tradiţionale, apariţia unor noi modele familiale.

3. Funcţiile familiei
 SOCIOLOGIE 99

Familia îndeplineşte anumite funcţii pentru cei care fac parte din ea, dar şi pentru societate
în general.
R. Hill (1973) prezenta drept funcţii ale familiei următoarele:
• subzistenţa fizică a membrilor familiei, prin procurare de hran ă, adăpost şi
îmbrăcăminte;
• creşterea numărului de membri ai familiei prin reproducere sau adop ţie;
• socializarea copiilor pentru rolurile de adul ţi în familie şi în alte grupuri
sociale;
• menţinerea ordinii între membrii familiei, între aceştia şi str ăini;
• păstrarea moralei şi motivaţiei necesare pentru îndeplinirea unor sarcini în familie şi
alte grupuri sociale;
• producerea şi distribuţia de bunuri şi servicii necesare pentru men ţinerea unităţii
familiei.
Familia este o instituţie universală, întâlnită pretutindeni şi îndeplinind aceleaşi funcţii
principale: transmiterea moştenirii biologice şi culturale, asigurarea protecţiei materiale şi
emoţionale pentru descendenţi, formarea unui climat de dezvoltare a personalităţii tuturor
membrilor ei. In orice societate familia s-a distins ca grup specific caracterizat printr-o puternică
sudură internă, menţinută atât prin acţiunea unor forţe interne, cât şi prin presiunea societăţii.
Forţele interne care unesc familia contemporană sunt sentimentele de dragoste şi ataşament
al soţilor, precum şi al părinţilor şi copiilor, respectul reciproc, solidaritatea membrilor. Alte forţe
interne importante sunt nevoile de sprijin material şi psihologic - atât ale copiilor cât şi ale
adulţilor. Supravieţuirea este mai uşoară într-o familie decât pe cont propriu, în special în
societăţile sărace.
Presiunea socială pentru întemeierea şi menţinerea unei familii a scăzut în ultimul timp. în
secolele trecute, celibatul sau divorţul erau foarte greu acceptate de societate. în prezent toleranţa a
crescut şi indivizii au posibilităţi mai mari de a-şi hotărî singuri viaţa. Totuşi, presiunea socială în
favoarea familiei încă mai există şi este puternică. O femeie necăsătorită după o anumită vârstă, de
exemplu, este etichetată ca „fată bătrână" şi este deseori considerată „ciudată", „neîmplinită".
O familie se individualizează în raport de alte grupuri sociale prin stilul propriu de viaţă:
prin limba, regulile de comportament, obiceiurile, valorile specifice poporului şi categoriei sociale
cărora le aparţine.

4. Noi modele familiale în perioada de tranziţie_________________________________________

Schimbările survenite în anii '90 în România au dinamizat evoluţia tuturor componentelor

structurii familiei, apărând astfel noi tipuri de familii prezentând avantaje sau dezavantaje
specifice.
Restructurarea familiei, ca urmare a schimbărilor petrecute include: cuplurile fară^
descendenţi, familiile monoparenîale, persoanele divorţate, concubinajul, celibatul.
Potrivit datelor recensământului populaţiei din 1992, în România există 7.288.676
gospodării din care: menaje de o singură persoană - 17%, familiile fără copii - 20%, familii
monoparentale - 7%. Rezultă deci o frecvenţă mare, 44% a gospodăriilor cu altă configuraţie decât
cea clasică asociată familiei nucleare (soţ, soţie şi copii). O pondere importantă a populaţiei este
regăsită şi în modelul concubinajului.
Celibatul sau nonmariajul reprezintă un model de menaj în care individualitatea se afirmă
în deplină libertate. în general, cauzele extinderii fenomenului de celibat sunt de natură obiectivă
cât şi subiectivă. Cele de natură obiectivă pot fi grupate în câteva categorii:
• cauze de ordin sexual: impoten ţă sexuală, dificultăţi de adaptare sexuală;
, • cauze de ordin psihorelaţional: lipsa unor atitudini pentru parteneriat, stări depresive,
complexe de inferioritate;
• cauze de ordin material: constrângeri economice, lipsa locuin ţei etc. Cauzele de natură
subiectivă pot fi:
• existenţa unor imagini deformate asupra familiei şi asupra sarcinilor ei;
• lipsa de curaj în asumarea responsabila ăţilor familiale şi parentale;
100 SOCIOLOGIE

• psihotraume, cauzate de conflictele conjugale grave din familia d e origine; Din analiza
acestor cauze nu trebuie să se înţeleagă că celibatul înseamnă
neapărat frustraţie şi neîmplinire, cel puţin pentru persoanele care îl acceptă deliberat şi care nu au
trăit niciodată vreun mariaj. Celibatul induce o serie de avantaje celor care îl adoptă: independenţa
economică şi libertatea personală, varietatea şi schimbarea, accentul pus pe realizarea profesională.
Totodată, celibatul se confruntă cu o serie de probleme de ordin psihologic şi social, cum ar
fi: sentimentul de frustrare în raport cu colegii, cunoscuţii sau rudele care îşi au familiile lor;
sentimentul de culpabilitate faţă de sine şi faţă de societate; sentimentul izolării şi abandonului,
sentimentul egoismului şi individualismului. Mai mult, cu cât persoana celibatară înaintează în
vârstă, cu atât ea se confruntă cu mai multe probleme, iar sentimentul abandonului se accentuează,
la care se adaugă sentimentul de insecurizare socială. Totuşi, nu înseamnă că celibatul induce
astfel de stări pentru că există oameni care, deşi căsătoriţi, se simt singuri, izolaţi faţă de societate
aşa cum există celibatari care sunt perfect integraţi psihosocial.
Consecinţele celibatului sunt multiple şi complexe în plan social. în primul rând, se
diminuează nupţialitatea şi natalitatea, ceea ce poate antrena dezechilibre demografice pe termen
lung.
Familiile fără copii reprezintă o formă a restructurării familiei, cu o pondere importantă în
ţara noastră (20%) şi totodată un model spre care se orientează o parte semnificativă a populaţiei
tinere. în România, procentul cel mai important este întâlnit la cuplurile urbane şi la cele în care
soţia urmează o carieră profesională.
în cadrul familiei fără copii, axul central al vieţii familiale nu îl mai reprezintă copiii, ci
cuplul soţ - soţie, care devine centrul de greutate, în jurul căruia gravitează dorinţele, aşteptările,
speranţele, plăcerile. Partenerii din această categorie, explică alegerea acestui tip prin dorinţa de a
fi independenţi în relaţia lor faţă de copil. Apariţia copilului într-un cuplu deseori restrânge sfera
activităţilor profesionale şi extraprofesionale şi totodată determină o serie de responsabilităţi
parentale faţă de aceştia.
Un alt motiv important care a dus la apariţia şi dezvoltarea acestui tip de cuplu este
emanciparea femeii. Renunţând la poziţia de gospodină casnică, supusă soţului şi societăţii, multe
femei au renunţat şi la maternitate. Libertatea de a fi mamă, de a da viaţă se înţelege ca o datorie
faţă de ceilalţi, de umanitate în general. Lipsa unui copil în familie poate fi explicată şi de
dificultăţile economice cu care indivizii sunt confruntaţi, mai ales în zilele noastre: şomaj, lipsa
unei slujbe stabile, venituri foarte mici. Tinerii se gândesc că un copil crescut în astfel de condiţii
ar fi cel mai nefericit şi ajung la concluzia că este mai bine fără copil.
La cuplurile fără descendenţi, funcţia de reproducere nu există, din aceasta rezultând şi
absenţa funcţiei de socializare. In schimb, familiile fără copii maximizează funcţia economică şi
cea sexuală. Astfel, cuplurile fără copii îşi duc existenţa între o viaţă economică sigură şi una
lipsită de freamătul existenţei urmaşilor. Atâta timp cât ea reuşeşte să treacă peste insatisfacţiile
generate de lipsa copiilor, raţiunea ei de a fi este motivată şi justificată.
Concubinajul sau uniunea consensuală reprezintă un model de asociere, un mod de a trăi
împreună al cuplurilor moderne, în afara contractului căsătoriei. O diferenţă semnificativă între
aceste cupluri şi familia nucleară nu există deoarece
partenerii care trăiesc în cadrul uniunilor libere realizează
majoritatea funcţiilor familiei normale şi se confruntă cu
aceleaşi probleme.
Cauzele care conduc la formarea uniunilor libere
sunt multiple şi complexe. Conştientizarea faptului că
uniunea liberă este un mod mai economic, mai plăcut şi
mai confortabil de a trăi împreună, ca şi dorinţa de a avea
relaţii intime emoţionale nesubordonate vreunui contract
legal fac ca popularitatea acestui mod de viată să crească
simţitor, mai ales în ultimii ani. Afirmarea deplină a senti-
mentului libertăţii şi plenarităţii de manifestare a
partenerilor în toate planurile face ca opţiunea pentru

Dacă cineva din încăpere cunoaşte vreun motiv pentru care aceşti doi oameni nu-şi pot muta lucrurile în
 SOCIOLOGIE 101

concubinaj să satisfacă nevoia de autonomie. Refuzul partenerilor pentru un contract legal poate
reprezenta respingerea unor raporturi disfuncţionale între individ şi societate.
Regula fidelităţii liber consimţite, ce
decurge din acordul mutual între cei doi
parteneri, poate______fi__mai puternică „.decât
mariajul. In uniunea liberă, tinerii se angajează în vederea unei creşteri calitative a relaţiei spre
deosebire de cei care optează pentru căsătorie care o fac sub temerea de degradare datorită faptului
că în momentul în care se încheie contractul marital, vigilenţa tinerilor faţă de posibilele infidelităţi
creşte imediat.
Uniunea liberă poate fi, deci, o simplă etapă premergătoare căsătoriei. Totuşi, realitatea
socială demonstrează că acest stil de viaţă se impune tot mai mult ca un model de convieţuire
susceptibil de a se extinde asupra întregii vieţi şi de a înlocui căsătoria.
Familiile monoparentale sunt reprezentate de menajele formate dintr-un singur părinte şi
copiii acestuia, menajere pot apărea fie în urma divojlulur, abandonului familial, decesului unuia
dintre părinţi, a adopţiei realizate de o persoană singură, sau a creşterii copiilor în afara căsătoriei.
Societatea tradiţională, prin mecanismele ei, dezaproba monoparemaiiţatea şi încuraja
stigmatizarea celor ce alegeau, voit sau nu, acest stil de viaţă.
în societatea modernă, datorită apariţiei şi generalizării familiei nucleare, ruptura de
comunitate a permis schimbarea viziunii şi percepţiei faţă de acest tip de menaj. Familia clasică nu
mai este atât de importantă pentru dezvoltarea personalităţii optime a copilului, în anumite condiţii,
bineînţeles. Pentru un copil este mai indicată o familie monoparentală decât una în care există
certuri şi probleme. Dacă în trecut familiile cu căsătorii nereuşite trebuiau să rămâiiă împreună de
dragul copiilor, în prezent se apreciază că este mai bine pentru copii dacă părinţii se despart, în loc
să-i supună unui permanent conflict în familie.
în ceea ce priveşte repercusiunile asupra adulţilor, se consideră că pentru bărbaţi, cele mai
mari sunt costurile psihologice, având în vedere faptul că rolul matern este imposibil de substituit,
în timp ce pentru femei prevalează costurile materiale. Spre deosebire de alte modele familiale
menajele monoparentale se confruntă cu dificultăţi economice şi socializatoare mai mari.
* _______" —JL--------------------------------------------------------------------:-----------------------------

S-au evidenţiat o serie de consecinţe negative şi pentru copii. Astfel, băieţii din familiile
monoparentale prezintă o rată mai mare a comportamentelor deviante. La nivelul familiei
monoparentale, funcţiile nu mai pot fi realizate în mod optim, apărând astfel o serie de dificultăţi şi
deficienţe. Funcţia sexuală şi cea reproductivă sunt minimizate deoarece separarea soţilor şi
dificultatea părintelui rămas cu copii în a-şi găsi un partener care să-i accepte situaţia împiedică
realizarea respectivelor funcţii.
Elementul cel mai vizibil care influenţează viaţa familiilor monoparentale este costul ridicat
al vieţii, implicând eforturi deosebite din partea părintelui rămas cu copiii. O situaţie deosebită la
familia monoparentală o prezintă funcţia de socializare. Lipsa unui părinte poate determina lipsa
afectivităţii de care are nevoie copilul, acesta nerealizând actul unei socializări fireşti şi integrarea
în societate. Totuşi, în zilele actuale sistemul şcolar înlocuieşte, în mare măsură, procesul instructiv
- educativ al familiei. Mai mult, chiar în familiile complete părinţii nu mai dispun de timpul
necesar realizării procesului instructiv - educativ, iar o parte dintre ei nu au conştiinţa necesităţii
acţiunilor educative.
în concluzie, nu se poate afirma cu certitudine că familia monoparentală nu este indicată
pentru evoluţia ulterioară a copilului, din moment ce şi familia clasică se confruntă cu probleme
similare.
Mutaţiile sociale, economice, culturale şi normative înregistrate în lumea contemporană au
determinat noi dimensiuni ale relaţiei conjugale şi ale celei parentale. Rol-status-urile în familia
tradiţională aveau o configuraţie potrivit căreia bărbatul era şeful absolut, cel de care depindeau
resursele materiale şi de prestigiu social, în timp ce femeia era valorizată doar prin munca ei
casnică, de mamă şi gospodină. Educaţia şi socializarea descendenţilor - ilustrând perfect aceste
raporturi - legitimau modelul autorităţii masculine absolute. Valorile morale, culturale, civice,
religioase pe care părinţii le transmiteau copiilor erau simple, dar clare şi pure.
102 SOCIOLOGIE

Societatea modernă - ca rezultat firesc al emancipării şi progresului - au modificat criteriile

şi valorile socializării. Independenţa şi emanciparea tinerei generaţii în plan profesional au antrenat
mutaţii comportamentale, noi motivaţii, scopuri şi atitudini.
Tinerii doresc să realizeze o instrucţie înaltă, să obţină o profesie cu un standard ridicat şi
aducătoare de venituri mari, doresc fericire personală şi o poziţie socială bine definită.
Familia modernă - nucleară sau
monoparentală - se confruntă cu un nou tip de
problemă, de a cărei rezolvare depinde
funcţionalitatea şi viitorul acestei structuri sociale
fundamentale. Noile valori care influenţează
astăzi viaţa conjugală se centrează pe cariera
profesională a fiecăruia, pe încredere,
comunicare, empatie, adaptabilitate şi orientare
spre exterior. Familia nu mai este astăzi „o cetate
închisă" indiferentă la ceea ce se întâmplă în
societate. Deschiderea spre universul social a
făcut-o femeia, interesată să obţină independenţa
materială şi să se implice, ■
deopotrivă, în viaţa publică. -
Şi să nu te mişti de aici dacă nu vrei s-o păţeşti"
Emanciparea femeii, accederea spre cariera profesională tot mai valorizată de societate
restructurează rolurile casnice, diviziunea muncii în gospodăria familială, manifestarea autorităţii.

Ce cred astăzi românii despre responsabilităţiie pe care femeile şi bărbaţii le au intr-o familie? Cât de
tradiţionaliste sunt atitudinile în familiile româneşti?
0 cercetare realizată în august 2000 observă următoarele opinii:
- 63% dintre persoanele intervievate cred că „este mai mult datoria femeilor decât a bărbaţilor să se ocupe de treburile
casei". Proporţia este mai mică la cei tineri, sub 30 de ani (doar 58%) şi mai mare la cei vârstnici, peste 60 de ani (71%).
De asemenea, doar 42% dintre cei cu educaţie superioară cred acest lucru, comparativ cu 61% dintre cei cu educaţie
medie şi 76% dintre cei cu educaţie primară.
- 70% din totalul persoanelor intervievate cred că „este mai mult datoria bărbaţilor decât a femeilor să aducă bani în
casă". Şi aici există diferenţe în funcţie de vârstă şi de educaţie.
- 53% dintre cei anchetaţi cred că bărbaţii nu „pot creşte copii la fel de bine ca şi femeile".
- 83% cred că „bărbatul este capul familiei".
- 81% cred că muncile casnice nu sunt „cele mai uşoare munci".
■ 53% dintre persoanele anchetate cunosc, printre prietenii, rudele sau colegii lor, cazuri de bărbaţi care îşi bat
partenerele /soţiile. 17% dintre persoane cunosc cazuri în care femeile îşi bat partenerii I soţii. -18% dintre femei declară
că au fost bătute cel puţin o dată de soţ / partener. 1% dintre bărbaţi declară că au fost bătuţi de soţie / parteneră.
- 50% dintre persoane cred că în România nu „există egalitate reală în drepturi între femei şi bărbaţi" (dintre bărbaţi, 47%
cred acest lucru, iar dintre femei, 53%).
________________________________________________________(Barometrul de gen, România, august 2000)
Modificarea rolurilor, reorganizarea structurii familiei, redimensionarea contribuţiei
fiecăruia la bunul mers al familiei au creat o nouă imagine asupra a ceea ce trebuie să fie astăzi
instimţia familială.
Mileniul trei va diversifica tabloul varietăţii formelor de convieţuire umană în lume.
Schimbările privind structura, funcţiile, atribuţiile familiei se vor accelera şi probabil vor deveni
mai frecvente noi modele şi forme de asociere umană. Comportamentele sexuale precoce şi
premaritale, uniunile consensuale, monoparentalitatea, celibatul, uniunile hetero şi homosexuale
legiferate sau nonlegiferate vor concura cu familia clasică, stabilă, cu doi părinţi şi cu copii.

5. Instabilitatea familiei

Instabilitatea familiei poate fi determinată de o multitudine de cauze interne şi macrosociale

care pot degenera în violenţă, abuz, abandon,^ divorţ.
 SOCIOLOGIE 103

Deşi familia trebuie asociată cu stabilitatea, echilibrul, moralitatea şi durabilitatea, în multe

situaţii ea devine opusul acestora.
Chiar dacă de familie se leagă o serie de elemente indispensabile omului şi societăţii: copiii,
casa şi gospodăria, protecţia, siguranţa, afecţiunea, intimitatea, valorile morale - unele dintre
acestea sunt realizate şi în alte forme de convieţuire, mai mult sau mai puţin acceptate. Aşa se face
că în paralel cu forma universală recunoscută a familiei - întâlnim modele nonmaritale care pun
problema legitimităţii instituţiei clasice a familiei.
104 SOCIOLOGIE

Dinamica societăţii şi proliferarea formelor alternative nu trebuie şi nu poate să determine

dispariţia familiei. Familia trebuie să rămână ceea ce a fost dintotdeauna, „leagănul naturii umane",
unitatea structurală de bază a oricărei societăţi.

Termeni cheie
• celibatul • familia nucleară şi familia extinsă
• familia • funcţiile familiei
• familia monoparentală • uniunea consensuală

Test de autoevaluare a cunoştinţelor_______________________

1. Câţi fraţi şi surori au avut bunicii dvs.? Dar părinţii voştri? Dar voi? Observaţi vreo
schimbare?
2. Cum s-au schimbat ocupaţiile în familia voastră, de la străbunici, bunici şi până la voi?
Dar nivelul de educaţie cum s-a schimbat? Cum credeţi că a influenţat acest lucru
viaţa în familie?
3. Cum diferă familia musulmană de cea creştină?
4. Care sunt restricţiile impuse familiilor chineze de către stat?
5. Câte feluri de iubire există? Cum diferă ele unele de altele?
6. Care credeţi că trebuie să fie rolul femeii în familie? Dar rolul bărbatului? Există
diferenţe? De ce?
7. Din ce cauză credeţi că femeile trăiesc, în medie, mai mult ca bărbaţii?
8. Cum credeţi că se va schimba tipul dominant de familie în România în viitorii ani? De
ce?

CAPITOLUL 12

ins W• ■

__________________________Religia_________________________

7. Ce este religia?
2. A trăi în modernitate. Religia şi societatea modernă
3. A trăi premodernitatea. Religie şi societate
4. Modernitate, religie şi sociologie
5. Sociologia şi sociologia religiei

1. Ce este religia?

Probabil că nici un cuvânt dintre cele pe care le folosim cel mai adesea în vocabularul
nostru cotidian nu conţine atâta ambiguitate, nu este atât de greu de definit, de prins în propoziţii
 SOCIOLOGIE 105

clare, limpezi, lămuritoare. Cine, confruntat subit cu această întrebare, are pretenţia că poate
răspunde repede şi precis la ea? Un lucru e cert: nimeni nu ar răspunde că nu ştie ce e religia. Căci
ştim cu toţii, sau credem că ştim, sau intuim, cel puţin, la ce se referă acest cuvânt. Biblia,
colindele, liturghia de duminică, Crăciunul, postul, muzica lui Bach, mănăstirile, preoţii, Pastele,
icoanele etc. etc. - toate acestea, şi multe altele, se leagă de religie. Ştim asta cu toţii; ceea ce nu
ştim este să răspundem explicit la întrebarea „CE este religia?".
Şi nu e nefiresc să FIE aşa. Căci perplexitatea provine din conştiinţa pe care o avem cu toţii
că, deşi folosesc acelaşi cuvânt - religie -, cu totul altfel SE raportează şi vorbesc despre EA „cei
care cred" şi „cei care nu cred", preoţii, teologii, credincioşii, oamenii de ştiinţă, psihologii sau
sociologii.
Despre acest fel particular de a vorbi despre religie va fi vorba în ceea ce urmează - anume,
despre cel al sociologiei. Căci, după cum vom vedea, destinul acestei discipline se leagă în mod
esenţial de problema religioasă, de chestiunea abordării şi definirii religiei. Această miză a fost una
principală pe agenda primilor mari sociologi, de la cumpăna secolului al XX-lea, a sociologiei
clasice, cum zicem astăzi, şi nu e exagerat să spunem că raportarea la religie a însoţit permanent
constituirea sociologiei ca ştiinţă, aşa cum ne apare ea în zilele noastre.
Această poveste a relaţiei dintre religie, societate şi sociologie, în particular a modului în
care sociologia a definit şi abordat religia, vom încerca să o parcurgem împreună.
2. A trăi în modernitate. Religia şi societatea modernă

A trăi în modernitate. Trăim în societăţi moderne sau ne străduim ca acestea să devină

astfel; suntem moderni sau trebuie să fim astfel. Ce înseamnă, sociologic vorbind, aşa ceva? Cum
am defini, iarăşi sociologic, lumea în care trăim?

Modernitatea este un termen desemnat să indice complexitatea, particularitatea şi dinamismul unor procese sociale
declanşate în secolele XVIII-XIX şi care au marcat o deosebire fundamentală faţă de formele tradiţionale de viaţă care
prevalaseră până atunci.

Ştim că, în limbajul cotidian, „modernitate" înseamnă „adus la zi", „contemporan" etc.
Sociologii, am văzut, folosesc termenul cu alte conotaţii. Cum spunea un sociolog: „Societăţile
moderne au o istorie lungă!". Procesul s-a declanşat, e drept, în secolele indicate, dar „Marea
Transformare", cum o numea Karl Polany într-o carte faimoasă din 1973, s-a declanşat mai
devreme, în secolele XV-XVI, ajungând să se concretizeze în veacurile XVIII-XIX.
„Marea Transformare" este numele dat unui moment istoric caracterizat prin masive
schimbări sociale, culturale, religioase, tehnologice, economice etc, care au marcat începutul
modernităţii. Modernitatea, ca interval istoric, se caracterizează prin aşa-numitul „proiect al
modernităţii", care indică noul tip de credinţe şi angajamente ce caracterizează aceste societăţi.
Proiectul modernităţii înseamnă credinţa în posibilităţile deschise de modernitate şi
presupune mobilizarea pentru realizarea progresului social printr-un tip de angajament raţional în
această lume. Raţionalitatea înseamnă, în sensul cel mai larg, preocuparea pentru a calcula şi a
utiliza cele mai eficiente mijloace pentru a atinge un ţel.
Acestea sunt, sumar, câteva trăsături principale ale lumii în care trăim. Pe noi ne interesează
în acest tablou locul 'şi rolul religiei. Unde se plasează ea şi ce statut are?
Religie şi societate în societatea modernă. Din punctul de vedere al raportului cu religia,
societăţile moderne sunt societăţi seculare. Trăim în societăţi seculare. E un cuvânt pe care îl
auzim deseori şi, în general, chiar dacă nu putem să oferim o definiţie clară, intuim că înseamnă
„ceea ce nu este legat de religie", în esenţă, despre asta este vorba. Doar că sociologia a detaliat şi
a elaborat această afirmaţie, căci fenomenul este unul extrem de complex, multidimensional, cum
spun sociologii. Să vedem cum se caracterizează aceste dimensiuni ale secularizării, aşa cum se
manifestă aceasta în societăţile contemporane. Ele sunt în număr de trei: laicizarea, scăderea
implicării religioase şi schimbarea \ religioasă.
Aceste dimensiuni ale secularizării vor da, în final, o schiţă de portret a societăţilor
moderne.
106 SOCIOLOGIE

Laicizarea sau „secularizarea obiectivă"

Laicizarea înseamnă, în esenţă, un proces de desacralizare şi diferenţiere şi se referă la faptul că
instituţiile care apar şi se dezvoltă acum prin diferenţiere, de la stat la ştiinţă, sunt deosebite, atât prin
conţinut, cât şi prin scopuri, de cele anterioare.__________________________________________
Să înţelegem şi să detaliem această definiţie, plecând de la realităţile concrete. Ştim că în
România Biserica este separată de stat. Aşa ne spune Constituţia, legea supremă a societăţii. Ce
înseamnă, efectiv, aşa ceva? înseamnă că statul nu mai depinde de valorile pe care Biserica pe
promovează şi propagă, că este independent şi neutru faţă de aceasta. în aceasta constă separaţia.
Religia nu dispare, doar că se produce un transfer al religiei din domeniul public în cei privat. Ce
înseamnă asta este că religia devine o problemă privată, particulară, adică, în care statul nu trebuie
să se amestece. Nu statul decide în ce, cum, sau de ce să credem, ci indivizii, care decid pentru ei
înşişi aceste lucruri.
Aşa funcţionează, în esenţă, toate societăţile democratice, iar statele care funcţionează aşa
sunt numite state laice. Toate statele moderne au această particularitate, chiar dacă există în multe
dintre ele un raport special, istoric justificat, între stat şi o anumită biserică (cum e cazul, la noi, cu
Biserica Ortodoxă).
Aceasta ar fi dimensiunea politică a laicizării, care însă nu epuizează fenomenul. Căci
acesta e mult mai amplu, sociologic vorbind, iar separaţia care s-a întâmplat în plan politic -
separaţia faţă de Biserică - s-a petrecut, practic, în toate sferele de activitate. Procesul de
diferenţiere a sferelor sociale a însoţit sistematic apariţia modernităţii. Religia, care, după cum vom
vedea, în perioada premodernă era implicată în toate sferele de activitate ale societăţii, ajunge
acum, în modernitate, doar una dintre instituţiile existente în societate. Un sociolog din secolul
nostru, L. Shiner, vorbea în legătură cu acest proces de separaţie despre „dezangajarea societăţii
faţă de religie", iar Peter Berger denumea procesul „secularizare obiectivă", spre deosebire de
„secularizare subiectivă", despre care vom vorbi în secţiunea viitoare (Dobbelaere, 1981). Dar
fenomenul a fost identificat încă din secolul al XlX-lea, când sociologul francez Emile Durkheim
scria despre „diferenţierile" care apar în societăţile moderne, în sensul că alte instituţii, seculare,
preiau acum sarcini îndeplinite iniţial în societăţi de instituţii religioase. Aceste instituţii noi se
deosebesc de cele anterioare atât prin conţinut, cât şi prin scopuri - educaţia laica," de pîldă^e
diferită de educaţia religioasă. Sociologul german Max Weber, cam în aceeaşi perioadă, vorbea,
adăugând o umbră de regret, despre „dezvrăjirea lumii", referindu-se tot la secularizarea care
caracterizează aceste tipuri de societăţi.
Raţionalitatea şi ştiinţa - calculul, tehnologia etc. - sunt cele care modelează şi conduc de
acum înainte lumea modernă.
„Secularizarea subiectivă "

„Secularizarea subiectivă" presupune,

în esenţă, îndepărtarea, neimplicarea sau
lipsa de interes a
indivizilor faţă de normele, învăţăturile şi
viaţa Bisericii şi ale comunităţii religioase._______________________________________________

Mai există însă un

palier pe care secularizarea poate fi
observată: cel al implicării
individuale în viaţa religioasă. Să ne
gândim, de pildă, că termenul „liber
cugetător" este folosit pentru prima
dată în Europa în secolele XVII-
XVIII; cuvântul nu exista înainte,
ceea ce indică, în esenţă, că
fenomenul nu era prezent. Oamenii
 SOCIOLOGIE 107

„au învăţat să nu mai creadă", după formula unui autor, relativ târziu în istoria europeană. Cert este
că astăzi trăim în societăţi în care, pentru prima dată în istorie, un anumit număr de indivizi privesc
lumea şi îşi gândesc destinul făcând abstracţie de
existenţa lui Dumnezeu sau ■
de interpretările teologice sau religioase. Obiectiv, fenomenul se constată prin rata participării la
slujba religioasă, frecventarea Bisericii, implicarea în viaţa Bisericii.
Să observăm că cele două dimensiuni ale secularizării descrise până acum -respectiv cea
„subiectivă" şi cea „obiectivă" - sunt legate una de alta: e limpede că reducerea sferei religiosului,
la care se referă prima dimensiune a secularizării, este conectată cu implicarea - sau lipsa de
implicare - în viaţa religioasă a indivizilor. Pe de altă parte însă, nu e obligatoriu ca cele două să
coincidă: societăţile moderne sunt, în esenţă, toate laice, dar există mari diferenţe între ele în ceea
ce priveşte atitudinea şi implicarea oamenilor în viaţa religioasă. Din acest punct de vedere, de
pildă, sondajele indică faptul că în România „secularizarea subiectivă" este mult mai redusă decât
în multe alte ţări europene.
Schimbarea religioasă
Ceea ce numim schimbări religioase exprimă modificările care se petrec la nivelul organizaţiilor religioase
- biserici, denominaţii, secte - în materie de credinţă, morală, ritualuri etc._____________________________________

Mai există însă şi un alt palier pe care putem citi secularizarea societăţilor. Dacă până acum
ne-am referit la atitudinea credincioşilor, acum ne vom referi la atitudinea Bisericii.
Sunt cunoscute, de pildă, în cazul Bisericii Catolice, discuţiile stârnite în jurul Conciliului
II Vatican începute în 1968 şi al mişcării de modernizare -Aggiornamento - declanşată atunci.
Scopul acestei mişcări era una de emancipare, de ajustare a unor învăţări şi reguli bisericeşti, în
general de adecvare a Bisericii la ritmul şi mersul societăţii contemporane. Biserica catolică a
intrat atunci într-un proces de modernizare. Tot aici poate fi inclusă, de pildă, hirotonisirea
femeilor -acceptul ca femeile să devină preoţi - în Biserica Anglicană, ca urmare a presiunilor
sociale din partea mişcărilor feministe.
Această dimensiune a secularizării, care se referă la activitatea bisericilor, a fost numită de
sociologi „conformitate cu această lume". Există şi din acest punct de vedere numeroase deosebiri.
Biserica Ortodoxă, de pildă, atât în România, cât şi în întreg spaţiul ortodox, a fost şi este cel mai
puţin dispusă dintre confesiunile creştine să modifice tradiţia, învăţăturile sau zestrea sa
dogmatică.

3. A trăi prem odern i ta tea. Religie şi societate

Dar în ceea ce priveşte raportul dintre secular şi religios, lucrurile nu au stat întotdeauna
aşa. Căci a existat o perioadă în istoria europeană când secularul nu a existat. Cuvântul latin
"saeculum", din care a derivat termenul modern de secular, însemna atunci nu un spaţiu - liber de
manifestările religiosului, cum considerăm noi astăzi -, ci un timp, respectiv intervalul dintre
Cădere şi Eschaton - care înseamnă, în religia creştină, a doua venire a lui Iisus Hristos, cu care se
va sfârşi, de altfel, şi lumea aşa cum o cunoaştem noi. Secularul în Evul Mediu, de exemplu,
desemna deci acel interval care acoperă practic toată istoria umană şi în care legislaţia coercitivă,
statul, proprietatea privată şi raţiunea naturală a omului trebuiau să încerce să corecteze efectele
sociale ale umanităţii căzute. Ceea ce exista era o singură comunitate creştină, cu aspectul său
dual, sacerdotium şi regnum. Cel dintâi îi vizează pe cei însărcinaţi direct cu gestionarea sacrului,
medierea relaţiei omului cu Dumnezeu, preoţii, în esenţă, cel de-al doilea, pe cei însărcinaţi cu
gestionarea treburilor lumeşti, regii şi împăraţii. Cele două "funcţii" nu erau în nici un caz separate,
independente sau fără legătură, aşa cum tind ele să fie în societăţile moderne. Şi în creştinismul
vestic şi în cel răsăritean, în ciuda deosebirilor, relaţia dintre cele două instanţe era de necontestat.
Nu exista putere lumească, cum am zice noi astăzi, care să se poată legitima în afara învestiturii
108 SOCIOLOGIE

instanţei religioase, aşa cum nu exista instanţă religioasă care să conducă independentă faţă de
puterea laică. Nu existau, ca în societăţile moderne, două lumi, ci una singură, cu două versante.
Valorile celor două faţete erau comune, strategiile şi rolurile lor era stabilite în funcţie de reperul
ultim - Dumnezeu. Această atitudine provenea de la înţelegerea reală a cuvântului Biserică. Pentru
cei mai mulţi dintre noi, astăzi, Biserica înseamnă Patriarhul, clerul, preoţii monahii etc; în
realitate, în credinţa creştină, Biserica suntem noi toţi, cei botezaţi, iar viaţa Bisericii este, în
esenţă, manifestarea fiecăruia dintre noi în viaţa de fiecare zi. Aşa înţelegând lucrurile, ne va fi
poate mai uşor să înţelegem şi perioada premodernă, Evul Mediu, în ciuda diferenţierilor
fundamentale care există între cele două societăţi. Poate că cel mai sugestiv exemplu pentru a
înţelege această relaţie sunt cuvintele rostite de împăratul Constantin al Bizanţului, cel care, în
secolul al IV-lea d.Hr. a întemeiat Constantinopolul - Istanbulul de astăzi - şi a impus religia
creştină în Imperiul Roman. El s-a adresat episcopilor cu aceste vorbe, definind raporturile dintre
sacerdotium (ierarhia bisericească) şi regnum (ierarhia politică): „voi aţi fost puşi de Dumnezeu
episcopi pentru cele dinlăuntru ale Bisericii şi eu am fost pus pentru cele din afară".
Nu e uşor să înţelegem acele societăţi, pentru că noi trăim într-o societate diferită, o
societate, cum spuneam mai sus, seculară, în care separaţia, nu unitatea despre care vorbeam, este
regula. Şi nu trebuie să înţelegem că oamenii aceia trăiau aşa pentru că cineva le impunea; firescul,
normalitatea acelor societăţi erau percepute aşa cum percepem şi noi secularizarea ca normalitatea
şi firescul societăţilor noastre. Lucrul cel mai important atunci era Dumnezeu şi viaţa de apoi -
străduinţa de a ajunge în Rai, nu omul şi viaţa de aici de pe Pământ.
Societăţile premoderne au i-------------------------------------;
------------------------------------------------------------------ 1
fost numite 'din această ;S «
pricină teocentrice - de la „teos",
care înseamnă Dumnezeu, deci
societăţi care au ca valoare centrală
pe Dumnezeu -, iar societăţile mo-
derne, antropocentrice — de la

„antropos", care înseamnă

om, deci societăţi care au ca
valoare centrală nmul Dificultăţile
pe care le avem noi să înţelegem
acele societăţi le-ar fi avut probabil
şi medievalii puşi să înţeleagă şi să
explice societăţile noastre.

Catedrala Patriarhală Ortodoxă Română din Bucureşti

Ce rezultă deci din această prezentare este că societăţile premoderne erau unitare, că nu
separaţia era cea care le caracteriza. Vom înţelege asta mai bine priritr-un exemplu. Pentru noi,
modernii, arta are în primul rând o funcţie estetică. Pentru noi, operele de artă, bisericile, pictura
bisericească medievale sunt precum alte lucrări de artă create în timpul nostru, obiecte estetice. Dar
ele nu erau aşa pentru cei care le-au creat. Pentru ei, aceste obiecte aveau scopuri funcţionale, în
sensul că vizau acelaşi ţel suprem, lumea invizibilă dar atât de prezentă a lui Dumnezeu. Două erau
funcţiile lor: în primul rând, erau forme de preamărire a lui Dumnezeu sau a sfinţilor, apoi forme
de laudă, rugăciune, dar şi de iertare. Ceea ce făceau teologii prin cuvânt, a-1 slăvi şi vorbi despre
Dumnezeu, făceau "artiştii" în piatră sau lemn. în al doilea rând, aceste monumente sau imagini
serveau ca mediatori, facilitau comunicarea dintre "lumea de aici" şi cea "de dincolo", care, pentru
omul medieval, avea la fel de multă realitate ca şi cea de aici. Se făcea astfel, sau şi astfel, legătura,
după cum învăţa Apostolul Pavel în Sfintele Scripturi, „de la lumea vizibilă la cea invizibilă", sau
se trecea „din lumea vizibilă către cea invizibilă". Aşa se explică, de pildă, de ce până în secolul al
SOCIOLOGIE 109

XV-lea nu exista distincţia între „artist" şi „artizan". Căci „artistul" nu crea nimic, el nu „inventa"
imagini; „artistul" nu producea, el reproducea imaginile transmise prin Biserică. El era doar
instrumentul prin care se îndeplinea funcţia de slăvire a lui Dumnezeu şi de apropiere de
Dumnezeu prin intermediul lucrului în piatră, al picturii, sculpturii etc.
De ce discutăm despre toate acestea? în primul rând, pentru că vom înţelege mai bine
societăţile în care trăim, înţelegându-le pe cele diferite de ale noastre şi, în al doilea rând, pentru că
actualele resurecţii religioase declanşează noi abordări ale raporturilor cu religia care aduc în
dezbatere şi alte modele decât cele folosite de societăţile moderne.

4. Modernitate, religie şi sociologie___________________________________________________

Am vorbit până acum despre societatea modernă şi premodernă şi despre relaţiile acestora
cu religia. Avem tabloul comparativ. Modernitatea, cum am văzut, a fost caracterizată de un
puternic val de secularizare, pe toate dimensiunile amintite aici. Religia, de la supremaţia pe care o
avea în societatea premodernă, ajunge acum, în modernitate, să capete o funcţie minoră; a căpătat
statutul unei secţiuni, unei părţi din social, una dintre instituţiile sociale - alături de educaţie,
cultură, sănătate etc. - care există la un moment dat în societate. Procesul a început în secolele XV-
XVI, dar s-a „împlinit" în secolele XVIII-XIX. Acesta este un fapt, o realitate obiectivă, indiferent
ce părere am avea fiecare dintre noi faţă de asemenea evoluţii.
Să adăugăm un alt element esenţial al modernităţii, deci şi al cadrului de constituire a
sociologiei, care a forjat semnificativ atitudinea acesteia faţă de religie: secolul al XVIII-lea, cel al
Luminilor. De ce "secolul Luminilor"? Pentru că acest curent intelectual, declanşat în Europa de
Vest la începutul secolului al XVIII-lea, dar răspândit apoi pe tot continentul şi în America, năzuia
să atingă cele mai înalte aspiraţii şi posibilităţi ale umanităţii în numele căreia vorbeau promotorii
săi. „Metoda" prin care credeau că ajung la asta era eliberarea indivizilor de orice oprelişte, orice
împilare, orice jug social care i-ar fi putut opri din aspiraţiile lor. Şi unul dintre aceste ,juguri
sociale", cel mai important, de fapt, erau religia şi Biserica. Cea mai crâncenă luptă a
Iluminismului a fost cu religia, cu Dumnezeu, în ultimă instanţă. Numai că s-a petrecut ceva care a
discreditat în bună măsură acest proiect: Revoluţia Franceză de la 1789, mai cu seamă ultima ei
parte, cunoscută sub numele semnificativ de „Regimul Terorii" (1793-1794), impusă de doi
discipoli ai Iluminismului, în special ai lui Jean-Jacques Rousseau, respectiv Robespierre şi Saint-
Just. Ce s-a petrecut atunci a fost uluitor: pe de-o parte, un furibund atac împotriva religiei în
general - biserici, preoţi, cult, obiecte religioase care au fost aruncate din biserici etc. -, pe de alta,
impunerea unui nou cult, a unei noi „religii", pseudoreligii mai bine zis, cea a Raţiunii şi
Umanităţii. Obiectele sacre din biserici - icoane, moaşte, statui sau imagini de sfinţi - au fost
aruncate şi înlocuite cu statuile sau rămăşiţele oamenilor mari ai Umanităţii; s-a ajuns până acolo
încât a fost confecţionat un nou calendar, menit să-1 înlocuiască pe cel creştin, cu alte cuvinte care,
începe numărătoarea „de la naşterea lui Hristos", calendar pe care încă îl utilizăm noi astăzi. în
timpul Terorii, pentru a obliga oamenii să se conformeze noii „religii", tribunalul revoluţionar a
condamnat la decapitare între aprilie şi iunie 1794 aproape 1500 de oameni. Iată că ceea ce
iluminiştii năzuiau să alunge pe uşă, cultul şi veneraţia a ceva de deasupra noastră, se întorc pe
fereastră la sfârşitul Revoluţiei făcute în numele valorilor iluministe, sub forma degradată a slăvirii
raţiunii şi a pseudoreligiei umanităţii.
Enorm paradox, cu care sociologia, în special sociologia religiei, va fi confruntată de la
începuturile ei. Căci problema este acum de a înţelege ce este cu acest fenomen numit religie, de
unde rezistenţa acesteia, încât nici un regim care a vroit să o extermine - regimul Terorii de la
sfârşitul Revoluţiei Franceze, ca şi mai târziu cu regimul comunist - nu a reuşit decât, eventual, să
o „înlocuiască" cu o alta, cu o „pseudoreligie", în care locul lui Dumnezeu era luat de Umanitate
sau Raţiune, altarul Bisericii creştine era împodobit cu statuile filozofilor, iar numele sfinţilor din
calendarul creştin era înlocuit de cel al „oamenilor mari ai umanităţii".

6. Sociologia şi sociologia religiei

110 SOCIOLOGIE

înţelegem acum unde se plasează apariţia sociologiei ca ştiinţă din această perspectivă, deci
din punctul de vedere al raportului cu religia, şi cum s-a conturat ceea ce numim astăzi sociologia
religiei, respectiv perspectiva sociologică asupra religiei.
Sociologia este o ştiinţă a modernităţii, căci apariţia ei este situată, cum am văzut în lecţiile
anterioare, în secolul al XlX-lea. Secţiunile anterioare ne-au revelat mai bine contextul în care
sociologia a apărut şi, astfel, prestaţia ei de la început în ceea ce priveşte religia. Contextul e
„ruptura", diferenţierea sferelor sociale operată de modernitate, rolul religiei urmând acum să fie
luat de ştiinţă, căci ştiinţa şi raţiunea ne vor coordona vieţile de aici încolo. Cel puţin aşa credeau
mulţi savanţi la aceea vreme. Sunt emblematice în epocă vorbele unui sociolog clasic, francezul
Emile Durkheim, care a dedicat o carte importantă cercetării fenomenului religios: „... ştiinţa tinde
să se substituie [religiei] în ceea ce priveşte funcţiile cognitive şi intelectuale... Totul ne
îndreptăţeşte să afirmăm că respectivul control îşi va extinde aria şi eficienţa, influenţa sa viitoare
devenind nelimitată" (Durkheim, 1995, p. 394). între ştiinţele pe care Durkheim le avea în vedere
era şi sociologia.
Dar eşecul Iluminismului din timpul Revoluţiei Franceze avertiza împotriva oricăror
exagerări în ceea ce priveşte religia şi, în special, dispariţia ei. E drept că acum, după cum scria şi
Durkheim, ştiinţa şi raţiunea sunt tot în prim-plan, dar statutul lor nu mai este cel din perioada
Revoluţiei: ele nu mai năzuiesc acum să surclaseze, să elimine brutal religia sau să o înlocuiască -
Revoluţia de la 1789 tocmai demonstrase persistenţa comportamentului religios -, ci să o explice.
Să explice de pe poziţiile ştiinţei şi cu ajutorul raţiunii resorturile religiei, locul ei în societate' şi
nevoile umane pe care aceasta le satisface. Avem acum prin urmare un „segment" social numit
religie, pe care sociologia, din afara religiei -ceea ce, cum am văzut, ar fi fost imposibil pentru
premodernitate -, năzuieşte să îl explice. Aceasta a fost, într-o primă instanţă, sarcina sociologiei şi
aşa a debutat sociologia religiei.
Ceea ce rezultă din cele prezentate până aici este însă că, pentru prima oară în istorie, avea
de-a face acum cu două tipuri de explicaţii sau de abordări ale religiei: unele naturaliste, provenind
dinspre sociologie, psihologie, filosofie etc, altele " religioase, dinspre religia însăşi. în măsura în
care explicaţiile subsumate primului tip năzuiesc să epuizeze fenomenul religios - nu doar să-1
descrie, abstracţie făcând de resorturile lui profunde - vor ajunge în contrauicţie cu celălalt tip de
explicaţie.
O abordare religioasă a religiei presupune aprioric dimensiunea transcendentală a religiei,
revelaţia, în ultimă instanţă, şi consideră că această dimensiune nu poate fi redusă la nici o altă
formă de explicaţie şi nu poate fi justificată prin nimic altceva. în jargonul tehnic al sociologiei,
abordarea religioasă a religiei consideră acest element ca variabilă primă.
O abordare naturalistă a religiei respinge perspectiva religioasă asupra religiei sau o
reinterpretează radical şi caută să reducă discursul religios la variabile empirice, fie sociale
(culturale, economice, politice), fie psihologice. Presupoziţia este că discursul religios sau
atitudinea religioasă poate fi epuizat(ă) în termenii psihologiei individuale sau sociale, eventual
cuplate cu funcţiile sociale ale religiei.
Termeni cheie
• modernitatea • secularizarea subiectivă
• premodernitatea • schimbarea religioasă
•________________________________religia
* sociologia religiei_____________________

Test de autoevaluare a cunoştinţelor________________________

1. Ce este religia?
2. Ce se înţelege prin termenul de „modernitate"?
SOCIOLOGIE 111

3. Care sunt caracteristicile laicizării?

4. In ce constă schimbarea religioasă?
5. Care este domeniul de studiul al sociologiei religiei?

CAPITOLUL 13

Educaţia
---------——____________________________________________s_____________________________

1. Definiţia şi formele educaţiei 3. Procese înnoitoare în învăţământ

• Definiţia educaţiei
• Evoluţia socială a educaţiei
• Interdependenţa formelor
2. Sistemul de învăţământ
• Analiza educaţiei în perspectivă
Organizaţia şcolară
• Structura sistemului
• Planificarea învăţământului din perspectivă sociologică
• Democratizarea învăţământului
• Informatizarea învăţământului
• Descentralizarea administrativă a de educaţie
învăţământului
4. Analiza educaţiei în perspectivă
microsociologică macrosociologică •
• Clasa de elevi de învăţământ

1. Definiţia şi formele educaţiei______________________________________________________

Educaţia constituie una dintre temele majore studiate de sociologie. Cercetările din ultimul
deceniu o plasează în categoria activităţilor realizate în instituţii sociale fundamentale, alături de
familie, religie, economie, politică, medicină.
Importanţa educaţiei este demonstrată în orice moment şi în orice domeniu al vieţii sociale
şi personale. Practic, destinul fiecărui cetăţean şi al fiecărei societăţi în ansamblul său depinde de
calitatea educaţiei. De aceea este foarte greu să dai un răspuns complet la întrebarea „Ce este
educaţia?" ... Au încercat să o facă specialişti din diferite domenii (pedagogie, filosofie,
psihologie, antropologie, economie, politologie ...) cu rezultate specifice integrate, în ultimele
decenii, în familia ştiinţelor educaţiei.
Definiţia educaţiei din perspectivă sociologică evidenţiază funcţia de maximă generalitate a
acestei activităţi specifice omului şi societăţii, realizată -printr-un „ansamblu de acţiuni sociale de
transmitere a culturii, de generare, organizare şi conducere a învăţării individuale şi colective",
(Cătălin Zamfir şi Lazăr Vlăsceanu, coord., 1993, p. 202). Este avută în vedere „educaţia în forma
ei modernă, implicând instrucţia elevilor într-un cadru şcolar special, apărut o dată cu răspândirea
materialelor tipărite", dezvoltat o dată cu industrializarea care a solicitat nu numai alfabetizarea {a
citi, a scrie, a socoti), ci şi specializarea cunoştinţelor în raport de munca mecanizată, apoi
automatizată, efectuată în diferite ramuri ale producţiei.
112 SOCIOLOGIE

Pe de altă parte, definiţia educaţiei din perspectivă sociologică permite şi evidenţierea

aspectelor dinamice ale activităţii de formare-dezvoltare permanentă a personalităţii în cadrul
societăţilor moderne şi postmoderne. Avem în vedere faptul că educaţia constituie un aspect al
procesului de socializare prin care oamenii dobândesc comportamentele necesare pentru
participarea la viaţa socială.

Socializarea prin educaţie presupune transmiterea, însuşirea, interiorizarea şi aplicarea unor valori culturale (ştiinţifice,
tehnologice, artistice, filozofice, etice, religioase, politice, economice ...)

Aceste valori culturale sunt incluse în programele şi mesajele pedagogice proiectate,

realizate şi dezvoltate la nivelul sistemului şi al procesului de învăţământ în cadrul raporturilor
speciale instituţionalizate între cei care îndeplinesc statutul de cadru didactic (educatoare,
învăţător, institutor, profesor) şi cei care îndeplinesc statutul de elev sau student.
Evoluţia socială a educaţiei confirmă existenţa unor forme aflate în interdependenţă. Este
vorba despre: educaţia formală, educaţia nonformală şi educaţia informală. La nivelul acestora
educaţia - care include, în primul rând, instruirea organizată de profesor - este realizată în
modalităţi specifice, în funcţie de gradul de organizare şi de cadrul instituţional existent.
Educaţia formală include activităţi cu conţinut pedagogic specific desfăşurate în instituţii
şcolare organizate la nivelul sistemului de învăţământ: grădiniţe, şcoli primare, şcoli gimnaziale,
şcoli profesionale, licee, colegii universitare, facultăţi, centre de formare şi perfecţionare etc. De
aceea, educaţia formală este numită şi educaţie şcolară, îndeplinind un rol major în dezvoltarea
societăţilor moderne.
Activităţile de educaţie formală angajează obiective pedagogice de mare importanţă la scara
întregii societăţi, pe termen scurt, dar mai ales pe termen mediu şi lung:
' • însuşirea şi interiorizarea cunoştinţelor şi capacităţilor ştiinţifice fundamentale, necesare
tuturor oamenilor în vederea integrării lor în societate, în prezent şi în viitor;
■

• cultivarea aptitudinilor şi atitudinilor generale şi speciale într-un cadru metodic adecvat

în vederea orientării şcolare, profesionale şi sociale optime;
• aplicarea instrumentelor de evaluare pedagogică şi socială în mod permanent (note,
calificative) şi la diferite intervale de timp (aprecieri şi caracterizări la sfârşit de an sau
ciclu de instruire, examene, colocvii ...) cu funcţie de promovare şi de selecţie şcolară,
profesională şi socială. In proiectarea, realizarea şi dezvoltarea acestor obiective se are
în vedere respectarea particularităţilor de vârstă ale elevilor şi studenţilor, dar şi
specificul fiecărei trepte şi discipline şcolare / universitare.
Educaţia nonformală, ■ realizată tot prin activităţi cu conţinut pedagogic specific,
completează educaţia formală într-un cadru flexibil, mai puţin riguros, organizat şi instituţionalizat
în interiorul sistemului de învăţământ dar şi în afara acestuia: cercuri extraşcolare (pe discipline,
interdisciplinar, tematice), concursuri, olimpiade şcolare; ansambluri artistice, sportive; excursii,
vizionări de spectacole, tabere, cluburi, activităţi specifice organizate în casele copiilor şi în casele
studenţilor, universităţi populare; activităţi care valorifică resursele tehnologiilor moderne şi
postmoderne: radio-şcoală, televiziune şcolară/universitară, videotecă, discotecă, mediatecă,
instruire asistată de calculator; activităţi organizate în mediul socioprofesional cu scop de:
perfecţionare, reciclare, instruire permanentă, popularizare a unor valori prin conferinţe, cursuri
etc. O parte dintre aceste activităţi sunt organizate în mediul şcolar (cercuri: pe discipline,
interdisciplinare, tematice), dar şi în afara acestuia, în instituţii care fac parte din sistemul de
învăţământ (cluburile elevilor/studenţilor; taberele elevilor/studenţilor, casele
elevilor/studenţilor ...).
SOCIOLOGIE 113

Activităţile de educaţie nonformală au un caracter opţional şi/sau facultativ. Ele sunt

organizate în cadrul unor structuri mobile şi deschise care pot include elevi de diferite vârste
(proveniţi de la clase sau chiar şcoli diferite), într-un număr variat şi variabil, într-un timp adaptabil
la cerinţe şi condiţii concrete, tară un orar fix. Conţinuturile şi metodele adoptate au un pronunţat
caracter aplicativ şi experimental. Evaluarea se bazează permanent pe aprecieri stimulative, evitând
ierarhizarea elevilor prin note sau calificative. Pe de altă parte, trebuie remarcat faptul că în
ultimele decenii există tendinţa includerii unor activităţi de educaţie/instruire nonformală în planul
de învăţământ ca oferte sociale de aprofundare, suplimentare, specializare a educaţiei generale.
Avem în vedere programele de educaţie nonformală care propun obiective de pregătire
profesională, de educaţie tehnologică, de educaţie estetică, de educaţie fizică şi sportivă, de
educaţie moral-civică ... în această perspectivă, programele de educaţie nonformală, adoptate în
raport de cerinţele elevilor şi ale comunităţilor locale, dobândesc un nou statut, rezultatele lor fiind
recunoscute şi validate în plan social (diplome, integrare profesională, creare de noi locuri de
muncă, reconversie profesională ...). Contribuţia lor este orientată şi în direcţia rezolvării unor
situaţii speciale (care nu pot fi rezolvate integral în cadrul educaţiei formale) - este vorba despre
elevii problemă (la limita inferioară - vezi elevii care prezintă dificultăţi la nivel de integrare
şcolară sau socială; la limita superioară - vezi elevii cu aptitudini şi atitudini superioare). în sfârşit,
trebuie remarcate marile resurse pe care le oferă educaţia nonformală pentru educaţia adulţilor
(vezi: perfecţionarea şi reconversia profesională, educaţia familiei, educaţia civică, educaţia prin şi
pentru valori ...).
Educaţia informală include numeroasele influenţe pedagogice exercitate spontan asupra
personalităţii de la nivelul mediului social (economic, cultural, politic, religios ...), de la nivelul
familiei, de la nivelul comunităţilor (locale, teritoriale, naţionale şi chiar internaţionale), de la
nivelul mass-mediei (presă, radio, televiziune), de la nivelul (micro)grupurilor umane (grupul de
prieteni ...). Spre deosebire de celelalte două forme ale educaţiei analizate anterior, educaţia
informală nu angajează activităţi cu conţinut pedagogic organizate în mod conştient şi
instituţionalizate, în mod special, prin cadre calificate în acest sens (educatoare, învăţători,
institutori, profesori). Influenţele pedagogice de tip informai provin de la nivelul întregii societăţi,
din activităţile cotidiene (economice, comerciale, publicitare, politice, culturale, religioase etc.) şi
din situaţiile de viaţă obişnuite care nu presupun proiectarea unor obiective de ordin educativ. în
raport de activităţile şi de situaţiile respective sunt înregistrate însă numeroase efecte educative
pozitive sau negative. Astfel, exemplul observabil al unei activităţi economice eficiente exercită
influenţe pedagogice pozitive asupra comportamentului elevului. La fel imaginea unei străzi
curate, ordonate exercită influenţe pozitive în planul educaţiei civice a elevului. în cazul unor
114 SOCIOLOGIE

activităţi economice ineficiente sau al unor străzi murdare, influenţele pedagogice, înregistrate
spontan, vor fi negative. Numeroase influenţe pozitive, dar, din păcate, mai ales negative provin de
la nivelul mass-mediei (îndeosebi de la nivelul televiziunii).
Societatea modernă şi postmodernă extinde aria de influenţe a educaţiei informale, care este
susţinută de „o masă informaţională enormă ca volum, dar eterogenă, foarte variată şi inegală de la
zi la zi, de la persoană la persoană" (G. Văideanu, 1988). Această „masă informaţională enormă"
include, în primul rând, un ansamblu de influenţe neorganizate, provenite din diferite medii
sociale: familie, cartier, stradă, comunitate rurală... în al doilea rând, trebuie remarcat faptul că
educaţia informală include şi un set de influenţe spontane care provin din medii sociale organizate
instituţional, dar care nu angajează scopuri şi răspunderi pedagogice directe, explicite. Este cazul
televiziunii în general, cu numeroasele sale programe cu scop distractiv, comercial, publicitar, de
consum etc. Nu trebuie confundată însă televiziunea, în general - care trebuie inclusă în educaţia
informală - cu televiziunea şcolară/universitară, care, prin faptul că proiectează şi realizează acţiuni
cu scop prioritar pedagogic, face parte din educaţia nonformală.

2. Sistemul de învăţământ
__________________
Analiza educaţiei din perspectivă macrosociologică poate fi realizată la nivel de sistem şi de
proces. La nivel de sistem avem în vedere sistemul de educaţie şi de învăţământ, dar şi relaţiile
acestuia cu familia şi comunitatea locală. La nivel de proces, avem în vedere o serie de aspecte
dinamice dezvoltate. în cadrul raporturilor existente între educaţie şi principalele subsisteme ale
vieţii sociale (vezi, ca exemple: evoluţia populaţiei şcolare, planificarea educaţiei, democratizarea
educaţiei, informatizarea învăţământului, organizarea parteneria-tului pedagogic etc.
Analiza macrosociologică la nivel de sistem*presupune abordarea educaţiei din perspectiva
organizării sale instituţionale la scara întregii societăţi. Avem în vedere sistemul de educaţie şi
sistemul de învăţământ.
Sociologia educaţiei analizează relaţia specială existentă între învăţământ şi societate,
relaţie prin care vrea să evidenţieze contribuţia şcolii la: dezvoltarea economică (raporturile
existente între succesul şcolar şi cariera profesională); schimbarea socială (raporturile existente
între evoluţia şcolii şi stratificarea şi mobilitatea socială); reproducerea raporturilor _ de putere
(rolul şcolii în reproducerea inegalităţilor culturale); confirmareq_unor modele culturale şi
comunitare (rolul şcolii în afirmarea modelului cultural al societăţii industrializate sau
postindustriale, respectiv rolul şcolii în afirmarea caracterului naţional al educaţiei etc).
Sistemul de educaţie include ansamblul organizaţiilor sociale (economice, politice, culturale, religioase şi
al comunităţilor umane (familie, comunitate locală, naţiune ...) care, în mod direct sau indirect, intenţionat
sau spontan, realizează funcţii pedagogice._____________________________________________________________

Această definiţie acoperă conceptul de societate educativă sau de cetate educativă, lansat în
anii 1970 de UNESCO. în plus, definiţia prezentată include toate formele de educaţie, deci şi
educaţia informală şi chiar ideea de integrare a acestora în perspectiva principiului educaţiei
permanente.
Sistemul de învăţământ este principalul subsistem al sistemului de educaţie, care include ansamblul
organizaţiilor sociale specializate în proiectarea şi realizarea unor activităţi de formare-dezvoltare a
personalităţii._____________________________________________________________________________________
Această definiţie are în vedere îndeosebi activităţile realizate la nivelul educaţiei formale,
dar şi unele activităţi de tip nonformal. în perspectiva analizei macrosociologice, sistemul de
învăţământ poate fi definit, deci, în sens restrâns, dar şi în sens larg. în sens restrâns, sistemul de
învăţământ include ansamblul instituţiilor de tip şcolar: grădiniţe, şcoli primare, şcoli gimnaziale,
şcoli profesionale, licee, colegii universitare, institute universitare, facultăţi ... Sistemul de
învăţământ poate fi definit astfel ca sistem şcolar. în sens larg, sistemul de învăţământ include
ansamblul organizaţiilor şcolare, dar şi unele instituţii specializate în educaţie nonformală (cluburi,
SOCIOLOGIE 115

tabere şcolare /universitare; televiziuni şcolare ...) şi agenţi sociali cu care şcoala poate stabili
periodic diferite relaţii de colaborare. Unii dintre aceşti agenţi sociali realizează relaţii
contractuale cu şcoala - de exemplu, agenţii economici implicaţi în organizarea unor şcoli
profesionale, colegii sau facultăţi tehnice; alţi agenţi sociali intervin la nivelul unor relaţii de
consens - de exemplu, fam iha, care tinde să devină din factor de educaţie informală, factor de
educaţie nonformală, complementară cu educaţia formală (şcolară).
Structura sistemului de învăţământ vizează
organizarea specifică a instituţiei şcolare pe niveluri, trepte
şi cicluri de instruire care condiţionează calitatea
curriculumului şcolar îndeosebi prin relaţia specială
existentă între „şcoala de bază, de cultură generală,
obligatorie" şi „trunchiul comun de formare generală"
(„core curriculum", „curriculum de bază ").
Calitatea sistemului de învăţământ depinde de
gradul de concordanţă asigurat între funcţiile principale
(culturală, economică şi politică) şi structurile de
organizare instituţionalizate (învăţământ primar -
învăţământ secundar -învăţământ superior, cu trepte
subordonate fiecărui nivel). Această concordanţă conferă
sistemului de învăţământ funcţionalitatea şi coerenţa
necesare pentru realizarea finalităţilor şcolii determinate la
nivel social. De aici rezultă autonomia şi adaptabilitatea
sistemului, angajate în realizarea obiectivelor specifice
domeniului educaţiei şi învăţământului.
Reformele şcolare realizate în ultimele decenii au ca
bază de proiectare teza sociologiei educaţiei referitoare la concordanţa necesară între funcţii şi
structuri.
Tendinţa articulării mai bune a celor trei niveluri de şcolaritate (învăţământul: primar-secundar-
superior) este susţinută prin instituirea treptelor sau a ciclurilor şcolare în interiorul fiecărui nivel
(vezi includerea învăţământului preşcolar ca treaptă a învăţământului primar; vezi legătura între
gimnaziu şi liceu, ca trepte ale învăţământului secundar). Treptele şcolare au ca scop facilitarea
trecerii de la un nivel şcolar la alt nivel şcolar, respectând şi valorificând la maximum
particularităţile fiecărei vârste psihologice, cu deschidere spre educaţia permanentă (vezi corelaţia
dintre educaţia/instruirea formală-nonformală-informală).

mii persoane
Masculin Vârsta Feminin
116 SOCIOLOGIE

250 200 150 100 50 0 0 50 100 150 200 250

m& » lz> m —
1 - Preşcolar ţ Pr&scftool
2 - Primar t ?nmary
3 - Gimnasta! I Secondary schooi
4 - Liceal High schooi

5 ■ Profesional şi de ucenici ' Vocaîionai and appwnticesmp

6 - Postliceal ţi de maiştri I Post high schooi and hretven
7 - Superior l Htqher &duca&on

8 - Populaţia de varjti şcolari - total Popuiatton of schooi age - totâi

;

Fig. 1. Populaţia şcolară a României pe vârste, sexe şi niveluri de

instruire în anul şcolar (universitar) 1999/2000
Reformele învăţământului, proiectate mai ales după 1968, au încercat să rezolve
disfuncţionalităţile apărute în contextul „crizei mondiale a educaţiei", concretizată, în ultimă
instanţă, în contradicţia existentă între cererea şi oferta de instruire/de calitate, între resursele
investite şi rezultatele obţinute în timp. Aceste reforme au vizat, mai ales, structura de bază a
sistemului, obiectivată la nivelul învăţământului obligatoriu, conceput, de regulă, ca învăţământ
general.
'-Obiectivele învăţământului obligatoriu, reflectând cerinţele actuale şi de perspectivă ale
societăţii informatizate, „pot fi regrupate în jurul a şase mari nuclee":
/ » „ căutarea unei veritabile egalităţi a şanselor";
• asigurarea unui învăţământ de bază, cu un trunchi comun de cultură generală, ca ofertă
socială destinată întregii populaţii până la vârsta de 16 ani; „transmiterea cunoştinţelor
şi a respectului pentru patrimoniul cultural şi istoric naţional şi universal";
1 • „pregătirea copilului pentru toate aspectele existenţei de adult", pentru adaptarea la „ o
lume care câştigă în complexitate, dar şi în incertitudine ";
• „motivarea elevilor pentru a continua să înveţe în condiţiile unei lumi în schimbare",
valorificând posibilităţile de formare continuă existente „dincolo de obligaţiile şcolare";
• susţinerea interesului pentru şcoală din perspectiva viitorului, dar şi a prezentului.

43.4
%
învăţământ gimnazial Secondaty education
SOCIOLOGIE 117

învăţământ profesional şi de

ucenici Vocational and apprenticeship

education

învăţământ liceal High school învăţământ postliceal şi de maiştn Post high school and
education
L~1 toremen education

învăţământ

superior Higher
education

Fig. 3. Personalul didactic din învăţământul de toate gradele, în anul şcolar (universitar) 1999/2000
Fig. 2. Absolvenţi din învăţământul de toate gradele în anul şcolar (universitar) 1999/2000
Analiza sociologică a acestor tendinţe de evoluţie a educaţiei evidenţiază faptul că
învăţământul obligatoriu, prelungit cel puţin până la vârsta de 16 ani, este organizat ca învăţământ
general (de cultură generală, de bază) care asigură ridicarea standardului general.de instruire a
fiecărei ţări, premisa şi garanţia dezvoltării sociale durabile. Practic, este vorba despre afirmarea
unei noi politici a educaţiei corespunzătoare cerinţelor de democratizare a şcolii în condiţiile unei
economii şi culturi de tip postindustrial, informatizate. Astfel, „prelungirea trunchiului comun
obligatoriu pentru toţi elevii din toate instituţiile publice corespunde unei mentalităţi care pune
echitatea, egalitatea şanselor şi binele elevilor înaintea conţinutului academic al programelor", a
rezultatelor şcolare de moment-şi a competitivităţii timpurii. „Şcolile trebuie să ofere o formaţie
comună: elevii trebuie să fie instruiţi în aceleaşi şcoli şi în aceleaşi clase, oricare ar fi originile lor
socio-economice şi reuşita lor şcolară". învăţământul general şi obligatoriu, prin modelul oferit în
ultimii 10-15 ani de sistemele şcolare din ţările Uniunii Europene, beneficiază de o triplă susţinere
ştiinţifică de natură:
• politică (,, toţi elevii sunt fiinţe umane egale ");
• psihologică (,,toţi elevii, oricare ar fi originile lor socio-economice, posedă aceeaşi capacitatea
de învăţare înnăscută ", aflată între 6-16 ani în plin proces de organizare şi de structurare);
• sociologică (,,toţi elevii trebuie să se bucure de un învăţământ calitativ asemănător, beneficiind de
aceleaşi şanse de reuşită în viaţă, fără deosebire de clasă").
Poziţia învăţământului general şi obligatoriu modifică, în ultimele decenii, şi statutul
liceului şi al universităţii; liceul, prin prelungirea trunchiului comun în proporţie de 70-75%, în
concordanţă cu cerinţele bacalaureatului internaţional
(limba şi literatură; o limbă străină, o ştiinţă socio-umană; matematică, o ştiinţă experimentală; o
disciplină opţională); universitatea, prin modelul Harvard bazat pe „opt cursuri obligatorii, care nu
118 SOCIOLOGIE

trebuie să fie predate la fel - literatură, artă, istorie, analiză socială, filosofie, limbi şi culturi străine,
tehnologie - obiectivul urmărit fiind de a dota studenţii din primul ciclu cu un bagaj comun de
cunoştinţe". Acest program comun, adaptat la cerinţele unei economii şi culturii informatizate,
evidenţiază importanţa socială a universităţii care încetează să mai fie un învăţământ de elită,
având ca obiectiv prioritar „modul de înţelegere şi de investigare specific fiecărei discipline" şi nu
efortul de „a prezenta o masă de informaţii puţin structurate şi analizate".
Orientarea învăţământului superior spre „o educaţie generală echilibrată care urmăreşte nu
numai obiective cognitive, dar şi dezvoltarea afectivă şi morală a persoanei", angajează „noi
tendinţe şi sfidări pentru viitor":
• specializarea largă, favorabilă „pregătirii într-un număr sporit de profesii";
• adaptarea conţinuturilor la condiţii de schimbare rapidă, specifice unei societăţi
informatizate care solicită „generalişti cu o bună pregătire şi cultură", specializaţi în
utilizarea tehnicilor de analiză şi de rezolvare de probleme şi situaţii-problemă;
• profesionalizarea prin cercetare „care va ajunge să domine în acelaşi timp producţia şi
viaţa socială ";
• susţinerea parteneriatului între universitate şi autorităţile şi serviciile publice;
• afirmarea unei noi filosofii a educaţiei universitare care acordă prioritate cunoştinţelor
fundamentale selectate pentru pregătirea specialiştilor într-o perspectivă largă şi pe
termen lung (Husen şi Torsten), op. cit., pp.191-193).

3. Procese înnoitoare în. învăţământ__________________________________________________

Planificarea învăţământului reprezintă un proces social situat la linia de intersecţie dintre
sistemul de educaţie şi sistemul economic, care implică proiectarea eficientă a resurselor pedagogice
necesare pentru realizarea activităţilor la nivelul mediului şcolar.
Planificarea învăţământului face parte dintr-un proces social mai larg, precedat de prospectare
şi prognoză şi urmat de programară Prospectarea \ implică o activitate de cercetare complexă,
multidisciplinară care urmăreşte delimitarea liniilor strategice de dezvoltare a educaţiei pe termen
lung (2-3 decenii), în strânsă legătură cu evoluţia altor sectoare sociale (demografice, economice,
politice, culturale, comunitare)., Prognoza educaţiei face apel la trei sisteme de referinţă: funcţiile
generale ale sistemului de educaţie; calitatea produselor activităţii de educaţie; tipologia proceselor
proiectate la nivelul şcolii ca activităţi de predare-învăţare-evaluare. Prognoza poate fi angajată la
nivel strategic, pe termen lung (10-15 ani), la nivel tactic, pe termen mediu (5-10 ani) şi la nivel
operaţional, pe termen scurt (3-5 ani). Toate cele trei niveluri sunt

reflectate în cadrul procesului social de planificare a învăţământului care reprezintă dimensiunea

aplicativă a prognozei.
Planificarea învăţământului transformă
fundamentele teoretice stabilite la nivel de
prospectare şi de prognoză în norme
obligatorii de proiectare, realizare şi
dezvoltare a resurselor pedagogice
(informaţionale, umane, didactico-materiale,
financiare) în cadrul organizaţiei şcolare.
Planificarea calitativă a educaţiei, proces
social complex studiat la nivel de UNESCO,
presupune cunoaşterea profundă şi
SOCIOLOGIE 119

repartizarea raţională a tuturor resurselor pedagogice existente în vederea valorificării lor la nivelul
interdependenţelor prezente şi viitoare existente între educaţie şi sistemul social global (cu
principalele sale subsisteme: natural, economic, politic, cultural, comunitar).
Programarea reprezintă dimensiunea operaţională a planificării învăţământului, realizată pe
termen scurt, de la 1-3 ani la 3-5 ani. Programarea constituie acţiunea aflată la baza numeroaselor
planuri elaborate în cadrul organizaţiei şcolare: plan general pe ciclu sau treaptă de învăţământ,
plan anual, plan pe compartimente de activitate etc. Structura oricărui plan, în calitatea acestuia de
instrument al proiectării, realizat prin acţiunea de programare, include:
• bilanţul critic al activităţii desfăşurate anterior;
• stabilirea obiectivelor generale; precizarea obiectivelor specifice pe domenii, sectoare;
stabilirea obiectivelor' concrete şi a resurselor necesare pentru îndeplinirea lor;
precizarea mijloacelor de evaluare periodică şi permanentă cu funcţii implicite şi
explicite de reglare-autoreglare a activităţii.
(Democratizarea învăţământului .reprezintă un proces social situat la linia de intersecţie
dintre sistemul de educaţie si sistemuLrxuilic, care vizează perfecţionarea activităţii de conducere a
şcolii, la toate nivelurile sale. în mod necesar este vorba despre crearea structurilor instituţionale
necesare pentru:
• i egalizarea şanselor de reuşită şcolară a tuturor elevilor în cadrul unui
învăţământ general şi obligatoriu, între 6 şi 16 ani;
• promovarea managerilor şcolari, la toate nivelurile sistemului pe criterii de competenţă
pedagogică şi socială confirmate la diferite intervale de timp.
Abordarea conceptului de egalizaryjxjajjşelpr, din perspectiva sociologiei educaţiei, implică
analiza raportului dintre reuşita şcolară şi apartenenţa socială a elevilor. Studiile efectuate în anii
1970 evidenţiază faptul că "şansele de a urma studiile variază după apartenenţa socială a elevilor
chiar în condiţii de reuşită egală". Pe parcursul şcolarităţii această tendinţă este confirmată în
măsura în care influenţele mediului social sunt mai mari decât cele strict şcolare, iar diferenţele
sociale âu un impact mai mare decât diferenţele pedagogice. Nereuşita şcolară depinde de
precaritatea moştenirii culturale preluate de elev de la familia sa: statut economic, dar şi nivel de
aspiraţii redus; practicile educaţionale negative (relaţia între părinţi, relaţia părinţi-copii; climatul
familial; atitudinea faţă de şcoală). Nivelul cultural relativ scăzut al familiei (vezi conceptul de
deficit cultural) generează şi întreţine nereuşita şcolară, între anumite limite rninime-maxime.
/Inegalitatea este generată şi de practici pedagogice negative persistente în mediul şcolar:
etichetarea timpurie, uneori şi definitivă, a copiilor; clase/grupe de nivel, care creează complexe de
superioritate şi de inferioritate, inacceptabile din punct de vedere psihologic; creşterea
necondiţionată a efectivelor de elevi; promovarea unei didactici a competiţiei care ignoră resursele
unei pedagogii a succesului şcolar, bazat pe individualizarea instruirii.
(Soluţijje propuse de sociologia educaţiei pentru rezolvarea la scară socială a problemelor
prezentate anterior, vizează democratizarea reală a învăţământului prin:
j » prelungirea şcolarităţii generale şi obligatorii cel puţin până la vârsta de 16 ani;
• proiecta?'e^curriculară ajnsjrmrii (a planului de învăţământ, a programelor şi a
manualelor şcolare, a proiectelor de lecţie), plecând de la obiectivul cunoaşterii şi
valorificării particularităţilor de vârstă şi individuale ale fiecărui elev.
/ Democratizarea la nivelul conducerii şcolii, devine o realitate socială în condiţiile alegerii
sau numirii managerilor şcolari, la toate nivelurile sistemului, pe criterii de reprezentativitate şi
legitimitate valabile în cadrul comunităţii educative naţionale, teritoriale, locale: pregătirea socio-
profesională; activitatea socm-rjrofesjonală; activitatea metodico-ştiinţifică; activitatea didactică.
Aceleaşi criterii trebuie să opereze^ITmdomehiul selectării factorilor de decizie implicaţi în
proiectarea curriculară a pianului jde jnvăţământ, a programelor şi manualelor şcolare, a altor
materiale curriculare anexe şi conexe (metodici, culegeri, ghiduri, antologii, crestomaţii, atlase
şcolare ...).
120 SOCIOLOGIE

/ Informatizarea învăţământului reprezintă un proces social complex situat-la

linia^dtethţersecţie dintre sistemul de_educaţie şi sistemul cultural, condiţionat în ultimele decenii
de cerinţele specifice_unei societăţi postlndustriale, informatizate. Acest proces social complex
angajează asimilarea şi valorificarea noilor tehnologii_ informative în activităţile proiectate la
nivelul sistemului de învăţământ, în contextul unor acţiuni specîflce~de: alfabetizare computerială;
însuşire a cunoştinţelor studiate la disciplinele de profil informatic; realizare, a gestiunii
învăţământului; aplicare a instruirii asistate de calculator.
La nivel de politică a educaţiei, informatizarea învăţământului implică introducerea şi
utilizarea tehnologiilor informatice şi de comunicare în condiţiile interacţiunii continue dintre
hard-soft-intruirea personalului. Efectele sociale angajate pe termen scurt, mediu şi lung, vizează
calitatea procesului de învăţământ (esenţializarea informaţiei angajate în cadrul programelor
şcolare; promovarea tehnicilor de autoinstruire individualizată) şi a managementului şcolar
(optimizarea bazei de date în termeni de selecţie, procesare, stocare, circulaţie în reţea pe
orizontala şi verticala sistemului de învăţământ).
Informatizarea învăţământului stimulează activitatea de proiectare, realizare şi dezvoltare a
educaţiei la niveluri de competenţă proprii ştiinţei comunicării. Avem în vedere trei categorii de
competenţe:
• competenţa profesorului, ca emiţător de informaţie esenţializată sintactic (noutate şi
claritate), semantic (complexitate a conţinutului) şi pragmatic (efect pozitiv asupra
elevului);
• competenţa canalelor de comunicare pedagogică devenite publice prin folosirea unor
tehnologii informaţionale de largă circulaţie şi audienţă (vezi resursele de: transmitere
imediată a informaţiei noi; arhivare a informaţiei importante; consultare pentru
dobândirea informaţiei importante; memorare prin integrare în structurile de
cunoaştere dobândite anterior);
• competenţa elevului - receptor „dispus să preia mai multă informaţie, care cere şi
acordă un interes special produselor mediatice".
Descentralizarea administrativă a învăţământului-) reprezintă un proces social situat la
linia de intersecţie dintre sistemul de educaţie şi sistemul comunitar. Acest proces social urmăreşte
repartizarea raţională a resurselor educaţiei (financiare, materiale, informaţionale, umane),
valorificând condiţiile existente în plan teritorial şi local, în contextul unor criterii pedagogice
unitare. Sociologia educaţiei militează pentru asigurarea unui raport optim între cerinţele generale
ale domeniului - exprimate în termeni de centralizare ştiinţifică şi posibilităţile şi cerinţele
teritoriale şi locale - asumate în termeni de descentralizare administrativă.
Raportul dintre centralizare şi descentralizare reprezintă o problemă care solicită un tip de
analiză specific sociologiei educaţiei, abordabil în contextul teoriei conducerii şcolii. Soluţia
propusă în 1928 de pedagogul de G.G. Antonescu are rigoare sociologică, fiind adaptabilă la
condiţiile modelului cultural al societăţii postindustriale: „o descentralizare administrativă" bazată
pe „o centralizare a_rneiodelor motivate ştiinţificeşte, care trebuie aplicate în învăţământ" (subl.
n.). „Centralismul ştiinţei" asigură unitatea conducerii şcolii după criterii pedagogice clare. Este
avut în vedere faptul că:
• „învăţământul nu poate rămâne la discreţia celor care nu cunosc suficient ' principiile
psihologice şi pedagogice ";
• comisiile pentru manuale nu trebuie să includă doar specialişti în materia respectivă,
care proiectează în mod greşit, „separat de metodele didactice". „Descentralizarea
administrativă" devine semnificativă, în plan comunitar dacă aplică diferenţiat - în
funcţie de condiţiile zonale, locale şi de cele specifice fiecărei trepte, instituţii,
discipline/materii şcolare.

Termeni cheie
• educaţia formală • sistemul de educaţie
• educaţia nonformală • sistemul de învăţământ
• organizaţia şcolară • sociologia educaţiei
SOCIOLOGIE 121

• populaţia şcolară

Test de autoevaluare a cunoştinţelor________________________

1. Care sunt formele educaţiei?
2. Ce este un sistem de învăţământ?
3. în ce constă democratizarea învăţământului?
4. Ce reprezintă cultura şcolii în viaţa societăţii?
5. Prin ce se caracterizează clasa de elevi ca grup social?
6. Ce presupune modelul comunitar de analiză a clasei de elevi?

Bucureşti, Ateneul Român

CAPITOLUL 14
>
1. Context, concepte, măsurători
2. Indicatorii calităţii vieţii Calitatea *
3. Calitatea vieţii şi acţiunea individuală şi colectivă
vieţii
1. Context, concepte, măsurători

Context. Tematica de cercetare a calităţii vieţii a apărut recent, prin anii '70 ai secolului XX.
După cel de al doilea război mondial, Occidentul a cunoscut în anii '50-60 o creştere economică
rapidă, continuată pe o perioadă neobişnuit de lungă, în acest context s-au constituit două reacţii
umane diferite. Pe de o parte, o aşteptare optimistă a convertirii automate a creşterii economice în
bunăstare umană. Societatea va fi şi în viitor tot mai bogată, viaţa oamenilor va fi în consecinţă tot
mai bună, oamenii mai fericiţi. Paralel însă, s-a cristalizat tot mai insistent o anumită îndoială: va
duce creşterea economică automat la creşterea bunăstării şi fericirii? Primele alarme au fost trase
de ecologişti. Creşterea economică a produs abundenţă materială, dar a generat totodată .şi daune
importante mediului natural, punând astfel în pericol însăşi viaţa umană. Apoi s-a adăugat o
anumită insatisfacţie faţă de efectele creşterii economice asupra bunăstării individuale. Oamenii au
început să constate că, peste o anumită limită, „banii nu mai aduc fericirea". în contextul acestei
îndoieli s-a dezvoltat problematica de studiere a calităţii vieţii. Dacă creşterea economică nu oferă
122 SOCIOLOGIE

prin ea însăşi o orientare satisfăcătoare a procesului de dezvoltare socială, este nevoie să se

formuleze un obiectiv global -calitatea vieţii - care să orienteze eforturile de dezvoltare socială.
Dacă iniţial conceptul de calitate a vieţii a fost legat de calitatea mediului natural, rapid el a
înglobat problemele calităţii umane, ale tuturor condiţiilor de viaţă: activităţi profesionale, viaţă de
familie, timp liber, prieteni etc. în acelaşi context s-a dezvoltat problematica stilurilor de viaţă:
cum poate individul, utilizând resursele de care dispune, să-şi organizeze propria viaţă, în aşa fel
încât să-şi maximizeze propria sa bunăstare.
Concept. Calitatea vieţii este un concept evaluativ. Pe de o parte, el se referă la starea
condiţiilor de viaţă (mediul natural, mediul construit, mediul social, mediul interpersonal, propria
persoană) şi a activităţilor din care este compusă viaţa fiecăruia (activitatea profesională, şcolară,
activităţile de timp liber etc); pe de altă parte, el cuprinde criterii de evaluare (ce este bine,
satisfăcător sau nu pentru om; aspiraţii, aşteptări, nevoi). Conceptul de calitate a vieţii exprimă
deci evaluarea globală a întregii vieţi a omului (condiţii de viaţă şi activităţi) din punctul de
vedere al aspiraţiilor, nevoilor sale.
Se poate vorbi astfel despre calitate globală a vieţii. Dar şi despre calitatea diferitelor sfere
ale vieţii: calitatea vieţii de muncă, calitatea vieţii de familie, calitatea timpului liber, calitatea
vieţii politice, calitatea vieţii de pe stradă, calitatea vieţii de elev etc. Ea exprimă cât de
satisfăcătoare/ nesatisfăcătoare este viaţa unei persoane, în mod global, sau în diferitele sale sfere.

2. Indicatorii calităţii vieţii

Cercetarea calităţii vieţii, dezvoltată în sociologie, a fost însoţită de elaborarea unui

complex sistem de indicatori şi proceduri de măsură.
Există indicatori strici obiectivi
ai ^calităţii vieţii. Aceştia se referă la
componente simple ale vieţii. De
exemplu, calitatea mediului natural.
Aici se poate măsura starea mediului
(nivelul, în decibeli, al zgomotului, con-
centraţia diferitelor substanţe toxice, dar
şi suprafeţele verzi, de parcuri, numărul
de pomi etc). Există şi alţi indicatori
obiectivi: speranţa de viaţă şi mai ales
speranţa unei vieţi sănătoase, nivelul
securităţii personale, oportunităţile de timp liber etc. în cazurile menţionate, criteriile de
evaluare/necesităţile pot fi definite obiectiv şi oarecum universal: câţi decibeli sunt maximum
acceptabil, dincolo de care mediul devine zgomotos; ce suprafaţă verde minimă ar fi necesară
pentru o viaţă satisfăcătoare.
Sunt utilizaţi frecvent şi indicatori ai calităţii vieţii care consideră unele simptome critice:
proporţia sinuciderilor, a bolilor mentale, a bolii/stării de sănătate, nivelul criminalităţii, proporţia
condamnaţilor din închisori etc. Un indicator obiectiv global al calităţii vieţii este însă,
deocamdată, imposibil de măsurat. Un cunoscut sociolog suedez, J. Galtung, spunea, mai degrabă
glumind, că cel mai sigur indicator al calităţii vieţii este „procentul persoanelor care zâmbesc pe
stradă".
Numărul indicatorilor obiectivi ai calităţii vieţii pe care îi putem măsura la ora actuală sunt
destul de restrânşi. Cele mai multe componente ale vieţii cu greu pot face obiectul unor măsurători
obiective precise: avem nevoie de un mediu natural frumos, de un mediu construit confortabil şi
armonios, de prieteni, de un mediu social sportiv etc. Este greu să măsurăm atât starea (prietenia,
colegialitatea, dragostea), dar şi necesitatea/ aspiraţia.
SOCIOLOGIE 123

Pentru a estima calitatea vieţii acolo unde nu sunt posibili indicatori strict obiectivi, sau
aceştia sunt excluşi din cauza costului mare al înregistrărilor, sunt foarte frecvent utilizaţi
indicatorii subiectivi ai calităţii vieţii. Aceştia se bazează pe estimările făcute de persoanele însele
asupra calităţii vieţii lor.
• Indicatorii calităţii percepute a vie ///..constau în înregistrarea percepţiei pe care
persoanele însele o au asupra calităţii vieţii din diferitele sfere ale vieţii lor: relaţiile cu părinţii, cu
colegii, cu prietenii, cu profesorii, cu şcoala, ca instituţie; activitatea profesională, modul de
petrecere a timpului liber, oraşul, cartierul, ţara în ansamblu, guvernarea ţării, poliţia, justiţia etc.
Aceştia sunt indicatori parţiali ai calităţii percepute a vieţii. Ei pot ^fi agregaţi eventual într-un
indicator global al calităţii percepute a vieţii. Pentru estimarea calităţii percepute a vieţifse
utilizează de regulă scale de la 1-5: Cum apreciaţi viaţa dumneavoastră sentimentală ? l=foarte
proastă, 2=destul de proastă, 3=nici proastă, nici bună, 4=destul de bună, 5=foarte bună.
* • Indicatori de satisfacţie cu viaţa: cât de satisfăcuţi sunteţi cu viaţa dvs. Aceştia se referă la
declararea directă a gradului de satisfacţie/insatisfacţie cu viaţa sau cu diferitele sfere ale ei. Există
şi indicatori de estimare a stării de fericire. în Olanda există o bază internaţională de date
cuprinzând măsurători ale stării de fericire realizate în diferite ţări.
• Indicatori de optimism/pesimism, de alienare etc.
în ianuarie 19.90 s-a înfiinţat în România Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, în cadrul Academiei
Române. Prin amploarea sa - cu un.personal de 76 de angajaţi, sociologi, economişti, istorici, psihologi -
este cel mai mare institut de acest fel din lume. Anual se face o diagnoză a calităţii vieţii, pe un eşantion
naţional, utilizând indicatori în principal de calitate percepută a vieţii şi de satisfacţie, dar şi o serie de
indicatori ai condiţiilor de viaţă.___________________^____________________________ ~~—-

Calitatea vieţii/satisfacţie/fericire. în timp ce concertul de calitatea vieţii este relativ nou,

conceptul de fericire este poate unul dintre cele mai vechi.
Fericirea se referă la o stare psihologică „de vârf, experimentată ca împlinire maximă,
satisfacţie deplină, exaltare, având o coloratură emoţională foarte puternică. Momentele de fericire
sunt rare şi de durată relativ limitată, excluzând pe durata lor orice altă stare contrară. Când eşti
fericit, dispare durerea de măseie. Fericirea are de regulă ca sursă o componentă foarte importantă
a vieţii: dragostea împărtăşită, performanţe profesionale/sportive de vârf, recunoaştere de către
ceilalţi, o relaţie de prietenie. Complementar, nefericirea reprezintă o stare psihologică intens
negativă.
Celebrul Faust al lui Goethe este dedicat tulburătoarei întrebări: ce îl poate face pe om fericit? Mefisto îi
propune nefericitului Faust un pact: sufletul în schimbul fericirii. Ajutat de Mefisto, Faust trece prin cele
mai variate experienţe de viaţă, pentru a o găsi pe aceea capabilă să îi ofere cu adevărat fericirea. Ca
orice înţelegere, şi aceasta trebuia să conţină un criteriu clar de identificare a achitării de obligaţia
asumată. De unde vor şti cei doi că Faust este cu adevărat fericit? Nici după câteva secole de la
încheierea celebrului pact, nu avem un instrument riguros de identificare a stării de fericire. Goethe a
inventat o formulă celebră de identificare a stării de fericire. Ştiţi care este? Poţi să fii sigur că eşti fericit,
atunci când îţi schimbi fundamental orientarea faţă de clipa prezentă. Semnul cel mai clar al lipsei stării
de fericire este dorinţa perpetuă de ieşire din prezent. Clipa prezentă nu este suficient de satisfăcătoare.
124 SOCIOLOGIE

Mai lipseşte ceva. Poate clipa viitoare va aduce acel ceva, în consecinţă, pactul urma să fie încheiat
atunci când Faust va dori ca clipa prezentă să rămână!___________________________________________________

Satisfacţia este o stare psihologică pozitivă, care poate fi de lungă durată, dar mai puţin
intensă decât fericirea. Ea este de regulă specificată: poţi fi satisfăcut cu un profesor, şi nesatisfăcut
cu un altul, cu un coleg sau cu colegii în ansamblul lor, cu cartierul în care locuieşti, ceea ce nu
este cazul cu fericirea. Satisfacţia reprezintă o situaţie de echilibru între aspiraţii, aşteptări, nevoi şi
condiţiile de viaţă. Simultan, poţi fi satisfăcut cu ceva şi mai puţin satisfăcut cu altceva. Spre
deosebire de fericire, care este o stare de tipul „ totul sau nimic", satisfacţia este o stare
caracterizată prin grade: mai satisfăcut sau mai puţin satisfăcut. Viaţa noastră nu este neutră.
Mereu suntem satisfăcuţi/nesatisfăcuţi cu diferitele componente ale vieţii noastre. Şi dacă ne
analizăm puţin, putem estima
aproximativ cât de satisfăcuţi/nesatisfăcuţi suntem cu acestea.
Atât fericirea, cât şi satisfacţia reprezintă rezultatul
sintetic al experienţei subiective a calităţii vieţii.
Ce explică variaţia calităţii vieţii? Una dintre
întrebările la care sociologia încearcă să răspundă este:
care sunt factorii care explică variaţia sistematică a calităţii
vieţii? Calitatea vieţii este mai mare sau mai mică la tineri
decât la maturi sau vârstnici? Este şcoala un factor de
creştere a calităţii vieţii? Femeile sau bărbaţii tind să aibă
un nivel mai ridicat al calităţii vieţii?
Exemplu: relaţia dintre educaţie şi calitatea vieţii.
în ţările occidentale se înregistrează o relaţie pozitivă între
nivelul de şcolaritate şi calitatea vieţii (calitatea percepută
a vieţii, satisfacţia cu viaţa). Educaţia înseamnă profesii
mai bine remunerate, mai interesante, prestigiu social, mai
multe oportunităţi, acces mai larg la activităţi culturale în
sine satisfăcătoare, un stil de viaţă mai satisfăcător. în
1978, o cercetare în România, indica un lucru surprinzător: o corelaţie negativă. Creşterea nivelului
şcolar era asociată cu un nivel mai scăzut al calităţii percepute a vieţii şi al satisfacţiei cu viaţa.
Explicaţia pune în evidenţă mecanismul complex al constituirii calităţii vieţii. Sunt aici implicate
două circuite. Pe de o parte, educaţia creşte calitatea obiectivă a diferitelor componente ale vieţii.
Pe de altă parte, ea acţionează asupra criteriilor de evaluare: nivelul de aspiraţii, aşteptările sunt
mai ridicate. Acestea din urmă afectează negativ evaluarea calităţii vieţii. Se produce, în
consecinţă, o evaluare mai exigentă. în condiţiile în care beneficiile aduse de creşterea nivelului
şcolar sunt mai reduse decât creşterea aşteptărilor, a aspiraţiilor generate de şcoală, nivelul şcolar
va fi negativ legat de calitatea vieţii.

Oamenii
vor fi mai nefericiţi

Fig. 1. Cum îşi

Tabelul 1. Cât de mulţumiţi erau oamenii în anuM999 de...? (în procente)

SOCIOLOGIE 125

3. Calitatea vieţii şi acţiunea individuală şi colectivă

Fiind un concept analitic, referitor la varietatea
condiţiilor de viaţă şi la criteriile de evaluare, calitatea vieţii
conţine un program de acţiune: cum af trebui sa fie mai bine
organizată viaţa noastră pentru a fi mai satisfăcătoare. De
aceea, în diferite programe politice, tot mai mult, calitatea
vieţii apare ca un obiectiv final de realizat. Intr-o
întreprindere este important de organizat activitatea în aşa
fel încât ea să fie cât iriai satisfăcătoare: ce tip de activitate
de muncă este satisfâcătoare/frustrantă, ce stil de conducere
ar trebui să adopte şeful pentru a creşte calitatea vieţii de
muncă a colegilor săi? ce atitudine ar trebui să aibă
conducerea, cum ar trebui să fie mediul ambiant de muncă?
Se vorbeşte tot mai insistent despre o politică a calităţii
vieţii: o politică orientată explicit spre maximizarea calităţii
condiţiilor de viaţă ale colectivităţii. Şi individul poate face
mult pentru propria calitate a vieţii. Stilul de viaţă, adică
modul de organizare a propriei vieţi, este o sursă importantă
a calităţii vieţii. Stilurile de viaţă nu sunt egale din punctul
de vedere al calităţii vieţii.

□ 1990
□ 1993
□ 1996 D1999

Fig. 2. Satisfacţia faţă de viaţa de zi cu zi în rândul populaţiei

126 SOCIOLOGIE

Termeni cheie
• calitatea vieţii • satisfacţia
• fericirea • stilul de viaţă
• politicile calităţii vieţii
I—.—*--------------------------------__________i______________î________________

Test de autoevaluare a cunoştinţelor________________________

1. Determinaţi relaţia dintre conceptele: calitatea vieţii, satisfacţie, fericire.
2. Identificaţi câţiva indicatori obiectivi ai calităţii vieţii.
3. Elaboraţi un chestionar asupra calităţii vieţii, adecvat situaţiei voastre de elevi. Aplicaţi-1 şi
prelucraţi-1.
4. Identificaţi comportamente ale celor din jur care cresc sau scad calitatea vieţii voastre.
5. Fericirea are grade? Dar satisfacţia? Cum aţi face un chestionar de măsurare a fericirii? Dar
a satisfacţiei? Faceţi unul şi aplicaţi-1 la clasă (clasele din şcoală) şi prelucraţi datele.
6. Identificaţi câteva stiluri de viaţă din jurul vostru. Evaluaţi-le potenţialul pentru calitatea
vieţii.
7. încercaţi să alcătuiţi o listă cu programe politice care ar duce la creşterea calităţii vieţii.
8. Examinaţi întrebarea: tehnicile psihologice care au ca obiectiv renunţarea la urmărirea
fericirii, satisfacţiei (yoga, filosofiile ascetice) duc efectiv sau nu la o stare de diminuare a
nefericirii ?
9. Aflaţi care a fost experienţa care 1-a făcut fericit pe Faust.
10.

Bucureştii de altădată (1910)

 SOCIOLOGIE 127

Extinderea Uniunii Europene (2001)

Legenda:
i Ţările membre Ţările candidate

Ţara milioane 3,7 milioane

Bulgaria 38,7 milioane 22,5
Cehia milioane 5,4 milioane 2,0
Cipru milioane 64,3 milioane
Estonia 10,3 milioane
Letonia
Lituania
Polonia
România
Slovacia
Slovenia
Turcia
Ungaria
Suprafaţa 110.271 km2
78.866 km2 9.251 km2
45.227 km2 64.589
km2 65.300 km2
312.685 km2 238.391
km2 49.035 km2 20.273
km2 769.604 km2
93.035 knr
Nr. locuitori 8,2
milioane 10,3
milioane 0,8 milioane
1,4 milioane 2,4
CAPITOLUL 15

Schimbarea socială
1. De la 4. Provocările creşterii populaţiei şi
triburi la creşterii economice
imperii 5. Schimbare şi violenţă. Revoluţiile
2. Epoca minunilor 6. Sistemul mondial şi globalizarea
3. Creşterea populaţiei şi diferenţierea 7. Schimbarea socială din perspectiva
socială sociologiei
8. Schimbările de azi, societăţile de mâine

1. De la triburi la imperii

Controversele ştiinţifice referitoare la originea şi evoluţia omului modern încă nu sunt

complet soluţionate. Consensul a fost totuşi câştigat asupra câtorva fapte de bază. Deşi primate
inteligente care au evoluat până la Homo sapiens au existat pe Terra de cel puţin cinci milioane de
ani, oameni identici fizic cu noi au înlocuit tipurile mai vechi de humanoizi cu numai patruzeci de
mii de ani în urmă. In vremuri preistorice mediul natural era neprietenos, prin urmare, oamenii au
început să trăiască în grupuri pentru a-şi asigura supravieţuirea. Primele forme de organizare au
fost ceata şi tginta, care includeau numai oameni care aveau strămoş comun. Pentru a uşura
procurarea hranei şi pentru a se apăra, ginţile plasate pe teritorii vecine s-au unit, formând
triburile". Triburile de culegători şi vânători reprezintă primul şi cel mai simplu tip de societate,
caracterizată de relaţii sociale egalitare, lipsită de instituţii politice, cu un nivel de organizare
socială şi culturală extrem de scăzut din perspectiva anului 2000.
Cu aproape zece mii de ani în urmă, apariţia agriculturii a dus la sedentarizarea populaţiei şi
la apariţia unui nou mod de organizare socială, prin apariţia unui nou tip de societate în care a trăit
majoritatea omenirii până în secolul al XlX-lea. Stabilirea oamenilor în sate compacte, ulterior în
orăşele, a permis .acumularea unor rezerve. Au fost inventate roata, scripetele, câmpurile cultivate
au început să fie irigate şi din ce în ce mai multe animale au fost domesticite. Astfel, de la
societăţile bazate doar pe fructificarea resurselor naturale (prin culegere, vânătoare şi pescuit) s-a
trecut la societăţile producătoare de resurse. La nivel social au apărut forme primare de stratificare
socială, cu precădere bărbaţii obţinând bunăstare şi prestigiu datorită calităţilor lor de războinici,
lideri şi mediatori. Cu cât creştea densitatea populaţiei, lupta pentru zonele favorabile agriculturii
se înteţea. In plus, în interiorul acestor societăţi diferenţele socîa[e~se" "adânceau. Toate acestea
au dus la apariţia formei de organizare statală, datată în anul 3000 înainte de lisus Hristos.
Societăţile organizate statal s-au dezvoltat şi au devenit în timp societăţi stratificate, adică
organizate în grupuri, în funcţie de prestigiul social (statut), în clase sociale şi în deţinători de
putere politică. în vârful piramidei politice erau plasaţi reprezentanţii puterii politice (faraoni sau
împăraţi) cu privilegii deosebite. La baza piramidei societăţilor agrare erau ţăranii (sclavii, în
societăţile sclavagiste), care constituiau în jur de 90% din populaţie, lipsiţi de mijloace materiale şi
de drepturi. Nobilii, feţele bisericeşti, conducătorii militari, comercianţii, soldaţii formau straturile
sociale de mijloc, între familiile regale şi pătura de jos. Cum poziţiile sociale se transmiteau
ereditar, rangul unui individ era determinat încă de la naştere, şi schimbarea acestuia necesita mult
efort, calităţi deosebite şi mai ales şansă. în era premodernă, deşi are loc o cumulare permanentă de
cunoştinţe şi dezvoltare tehnologică, majoritatea populaţiei nu beneficiază de acestea, societăţile
agrare fiind caracterizate de inegalitate socială ridicată şi grad redus de mobilitate socială^
....mai mult de 90% din populaţie trăia la sate sau în orăşele; majoritatea erau ţărani. Indiferent unde se
găseau, toţi ţăranii munceau din greu, nu aveau voie să se mute şi nici să profite de pe urma muncii lor
aşa cum voiau, plăteau domnitorilor taxe mari, erau analfabeţi şi nu vedeau nici o îmbunătăţire "a vieţii
duse. Aveau mulţi copii, care mureau în proporţie de 1/3 -1/2 (în timpuri aspre chiar mai mult decât atât),
înainte de a atinge vârsta de 5 ani." (D. Chirot, 1996)_________________________

2. Epoca minunilor tehnologice

 Revoluţia industrială pornită în Anglia, în jurul anului
1780, marchează începutul dizolvării societăţilor agrare şi
apariţia societăţilor capitaliste moderne. între 1780 şi 1840
principalele dezvoltări au loc în cadrul industriei textile,
schimbări care, cornbi-nate cu aptitudinile în transportul naval şi
comerţul la distanţă au transformat Anglia în cea mai puternică
forţă a lumii. Următoarele trei decenii ale secolului XIX au fost
marcate de'apariţia unui nou produs al ingineriei moderne - şina
de cale ferată, care a revoluţionat economia, a favorizat
dezvoltarea transportului terestru, conectând regiunile periferice_
la restul lumii, devenind astfel un instrument al modernizării.
După 1870 înalta tehnologie devine reprezentată de chimicale
organice, oţel şi ulterior maşini electrice. Relaţia dintre
tehnologie şi cercetare ştiinţifică devine una directă, iar nevoia
de muncitori calificaţi este imperioasă. Raporturile de putere la
nivel mondial se schimbă, Germania şi S.U.A. preluând
conducerea prin investiţiile masive în educaţie şi cercetare. După
primul război mondial urmează era automobilelor, a produselor
petrochimice şi a industriei bunurilor alimentare, până în a doua
jumătate a secolului al XX-lea când cele mai avansate produse tehnologice încep să aparţină
electronicii şi industriei biomedicale.
Aparitia^ţranzistorului. a.mdioiilui sj televiziunii, a cipuiui de computer au produs schimbări
profunde atât în economie, cât şi la nivel social sau cultural, fiecare dintre „ciclurile industriale"
(D. Chirot) prezentate anterior a fost încheiată printr-o perioadă de tranziţie, toate_caracterTzate
drept „crize", perioade de declin, de nesiguranţă, de creştere a tulburărilor sociale, de redefinire a
raporturilor de putere atât în interiorul statelor naţiune, cât şi la nivel mondial.
„La finele secolului al XlX-lea exista în Statele Unite ale Americii teama că un magnat al căilor ferate avea să ia în
stăpânire ţara. La începutul secolului al XlX-lea cei care se temeau de puterea celor mai mari firme capitaliste au crezut
că atât Carnegie (U.S.Steel) cât şl Rockefeller (Standard Oii) vor prelua controlul mondial. în perioada anilor '50 se
zvonea că General Motors ar putea deveni cel mai puternic încât să ajungă să domine lumea. în anii 70, compania IBM
părea să preia acest rol. în anii '90 o firmă gigant, care nici nu exista în anii 70, Microsoft, este considerată periculos de
puternică. Fără îndoială, că în primul deceniu al secolului următor va apărea din senin o firmă biotehnologică
necunoscută, care va ameninţa cu monopolizarea economiei. Fireşte, nimeni nu ştie încă dacă va fi vorba despre o firmă
europeană, japoneză sau americană, însă tiparul se repetă şi va continua să o facă încă o lungă perioadă de timp."
_________________________________________________________________________________D. Chirot, 1996.

Schimbările care au loc la nivel societal (macro) s-au extins şi au avut consecinţe profunde
asupra vieţii de zi cu~zTăTndîvidului (micro),
.... tehnologia modernă a creat lucruri de neconceput în era preindustrială; camera de luat vederi,
automobilul, aeroplanul, întreaga gamă de produse electronice de la radio la computere, uzinele nucleare şi aşa mai
departe ad infinitum ... Rezultatul constă într-o varietate de bunuri şi servicii care au schimbat modul de viaţă al oamenilor
într-o măsură comparabilă numai cu schimbarea produsă de descoperirea focului: un englez care trăia în 1750 era, din
punct de vedere al oportunităţilor materiale, mai apropiat de un soldat din legiunile lui Cezar decât de propriii săi
strănepoţi."
___________________________Landes, 1969.

Nu numai dezvoltarea tehnologiei duce la schimbări sociale profunde, ci mult mai general
tot ce înseamnă inovaţie şi idei noi. Un „vast rezervor de noi idei este o garanţie a faptului că în
viitor instituţiile sociale vor continua să se modifice şi să aibă un depozit adecvat de modele pe
care să le poată folosi pentru o continuă adaptare la era modernă industrială" (D. Chirot, 1996).
Revoluţia industrială a indus consecinţe
profunde nu numai în sfera economicului şi
tehnologiei, ci şi la nivel social: creşterea rapidă a
populaţiei, urbanizarea, creşterea nivqlului de
educaţie, familii mai puţin numeroase şi cu mai puţini
copii etc. Chiar şi cele mai sărace societăţi de azi sunt
mai urbanizate, mai bogate, mai mobile şi mai
cultivate decât erau societăţile preindustriale.
3. Creşterea populaţiei şi diferenţierea socială__________________________________________
înainte de revoluţia industrială, în cele mai multe societăţi populaţia creştea lent sau nu
creştea deloc. în ultimele două secole, viteza de creştere a populaţiei a crescut semnificativ - dacă
în secolul trecut numărul locuitorilor era înjur de 1,5 miliarde, în 1987 a fost atins pragul de 5
miliarde, urmând să atingă 8 miliarde în anul 2022. Ritmul ridicat al creşterii populaţiei exercită
presiuni atât asupra resurselor naturale (15 - 20% din speciile de animale şi plante au dispărut deja
sau sunt pe cale de dispariţie), cât şi asupra sistemului economic mondial, de unde milioane de
oameni în sărăcie, malnutriţi sau cu nivel redus de educaţie. Creşterea populaţiei nu are loc
uniform, ci zonele cele mai sărace ale lumii au ritmul de creştere a populaţiei cel mai ridicat, ceea
ce înseamnă că cei mai mulţi copii trăiesc în sărăcie. în contextul societăţilor moderne, medicina
modernă, serviciile de asistenţă medicală, apariţia metodelor contraceptive, toate au determinat
schimbări profunde în structura populaţiei. Astfel, în societăţile moderne, prelungirea duratei de
viaţă şi scăderea natalităţii au schimbat modelul tradiţional (număr mare atât de naşteri, cât şi de
decese). Acest fenomen de tranziţie demografică a dus la transformarea întregii structuri sociale -
de la structura de clasă, la rolul familiei şi femeii sau la valorile religioase.

Credinţa într-o lume dreaptă

Volumul şi creşterea populaţiei joacă un rol important în teoriile sociologice care

încearca"să explice schimbarea socială şi mecanismele acesteia. Sociologul francez E. Durkheim în
celebra sa lucrare "Diviziunea socială a muncii" dezvoltă o teorie explicativă a trecerii de
solidaritatea socială construită pe asemănare („solidaritate mecanică") la solidaritatea ce are la
bază diviziunea complexă a muncii şi interdependenţă („solidaritate organică"). Societăţile arhaice
(numite „primitive" în vremea lui Durkheim) se bazau pe solidaritate mecanică - membrii clanului
erau interschimbabili, împărtăşeau aceleaşi sentimente şi credinţe colective, clanul fiind izolat
teritorial, cu o comunicare redusă cu alţii şi auto-suficienţi. Trecerea de'la aceste societăţi la
societatea modernă are loc prin procesul de diferenţiere socială, determinat de combinarea a trei
factori: volumul populaţiei, „densitatea materială" şi „densitatea morală". Volumul populaţiei
înseamnă numărul de indivizi ce aparţin unei colectivităţi. Creşterea populaţiei este o condiţie
necesară, dar nu şi suficientă a procesului de diferenţiere socială. Aceasta rezultă în diferenţiere
socială numai după ce volumul populaţiei a atins o densitate materială (număr de indivizi raportat
la o anumită suprafaţă) care duce la creşterea densităţii morale (intensificarea comunicării şi
interacţiunii sociale). Cu cât Se intensifică comunicarea, schimburile, cooperarea sau competiţia
între indivizi, cu atât mai mare este densitatea morală a colectivităţii. Mecanismul care stă la baza
diferenţierii sociale este lupta pentru supravieţuire (concept introdus de Ch. Darwin, în vogă în a
doua jumătate a secolului al XlX-lea). Cu cât este mai mare numărul de indivizi ce trebuie să
trăiască împreună în limitele unui spaţiu dat, cu atât mai intensă este lupta pentru supravieţuire.
Diferenţierea socială reprezintă în fapt soluţia paşnică a acestei situaţii, căci măreşte şansele de
supravieţuire ale individului. Prin diferenţiere, individul nu mai'este în competiţie cu toţi "ceilalţi
membri ai colectivităţii, ci doar cu un număr redus dintre aceştia -cei care ar putea să ocupe aceeaşi
poziţie, să exercite acelaşi rol şi aceeaşi funcţie. Astfel, se trece la societăţile moderne a căror
solidaritate organică are la bază tocmai individualizarea, diferenţierea socială, diviziunea socială a
muncii şi interdependenţa membrilor colectivităţii.
4. Provocările creşterii populaţiei şi creşterii economice

Dacă creşterea populaţiei a reprezentat unul dintre factorii determinanţi în perioada de

formare a actualului tip de societate, în ajpii '60 - '70 ai secolului XX amploarea fenomenului a
devenit motiv de nelinişte. In anii '60, Ehrlich a realizat următorul calcul - dacă rata de creştere se
păstrează constantă pentru următorii 900 de ani (o perioadă scurtă din perspectiva istoriei
omenirii), atunci numărul de locuitori ai globului ar fi de 60.000.000.000.000.000, adică o sută de
persoane pe yard pătrat (1 yard 2 = 0,84 m2) incluzând suprafeţele acoperite de apă. Pornind de la
această proiecţie demografică, fizicianul J.H. Fremlin (1964) a estimat că locuinţele necesare ar
acoperi Pământul în totalitate, şi pe deasupra ar fi supraaglomerate, în jur de 3 metri de suprafaţă
locuibilă revenind fiecărei persoane.
Asemenea calcule proiective stârnesc nelinişti numai celor care se sperie de drobul de sare
de pe sobă? Nici pe departe, acestea ilustrează foarte bine spiritul vremii, în care creşterea
populaţiei devenise un aspect problematic ce necesita monitorizare şi acţiune corectivă. Ultimii ani
ai deceniului şase fuseseră marcaţi de ample mişcări sociale (cu precădere studenţeşti) orientate
spre obţinerea de drepturi civile pentru Toţi, sub deviza „democratizare". Pe de altă parte, după
perioada postbelică distinctivă prin cooperare internaţională şi creştere economică, deceniul şapte a
fost un deceniu de schimbare a ordinii mondiale, fapt ce a produs în sfera economicului: şoc
petrolier, inflaţie înaltă, şomaj ridicat etc.
0 întoarcere de la Kant la Hobbes; puterea şi nu dreptul precizează ceea ce se întâmplă între naţiuni. Fiecare încearcă
să-şi impună propriile interese prin forţă proprie, chiardacă aceasta se petrece pe socoteala altora.
R. Dahrendorf, 1996.
în acest context, starea de spirit era una de nelinişte şi de pesimism, cea mai bună ilustrare a
acesteia fiind primul raport către Clubul de la Roma a lui Deflnis Meadows & co, intitulat
„Graniţele creşterii" (1972). Clubul de la Roma este un grup de savanţi, oameni de afaceri şi
politicieni importanţi, care s-a constituit în 1968, la iniţiativa lui Aurelio Peccei. Scopul acestui
grup a fost de a alcătuire a unei „problematici" (un catalog de dificultăţi greu de rezolvat): creşterea
populaţiei şi nedreptăţilor sociale, şomajul şi şocul energetic, criza monetară şi protecţionismul,
analfabetismul şi alienarea, terorismul şi corupţia etc.
Dacă tendinţele actuale de creştere în populaţia mondială, industrializare, poluare mondială, producţie alimentară şi
exploatare a resurselor continuă neschimbate, atunci limitele creşterii pe această planetă vor fi atinse cândva în
următoarea sută de ani.
_____________________________________________________________D. Meadows &co, 1972

Deşi acum ştim că previziunile sumbre ale Clubului de la Roma nu sunt confirmate de
evoluţiile ulterioare, raportul a avut meritul de a fi introdus pe agenda publică problemele cum ar fi
cele legate de mediul înconjurător. Mai mult, deschiderea unui spaţiu de discuţie pe marginea
creşterii s-a dovedit de înaltă relevanţă pentru strategiile politice de dezvoltare. Raportat la
populaţie, a început ^să fie vehiculat conceptul de „creşterea zero" (numărul naşterilor egal cu
numărul deceselor} şi au fost dezvoltate studii şi programe politice de atingere a acestui obiectiv.
In ceea ce priveşte creşterea economică şi consecinţele acesteia, a u fost purtate vii polemici. Pe de
o parte, creşterea economică era considerată a juca rolul de locomotivă ce trage după sine
dezvoltarea tuturor celorlalte sfere ale societăţii. Pe de altă parte, "creşterea economică negativă" şi
stagflaţia (stagnare economică şi inflaţie ridicată) din anii '70 creau probleme pentru a căror
rezolvare era nevoie de o nouă abordare, şi anume cea de „creştere echilibrată" sau de „creştere
calitativă", care include pe lângă creşterea economică şi aspecte de dezvoltare umană şi socială.
Lecţia anilor '70 dovedeşte o dată în plus că „mai mult" nu înseamnă neapărat „mai bine".
Creşterea, fie aceasta a populaţiei, fie economică, deşi necesare şi binevenite în anumite contexte,
deşi factori de dezvoltări, produc în timp şi peste un anume prag probleme greu de soluţionat. Aşa
cum creşterea populaţiei nu rezultă în diferenţiere socială decât prin combinare cu alţi factori, aşa
şi creşterea economică nu reprezintă panaceul tuturor problemelor unei colectivităţi, ci trebuie
acompaniată de dezvoltare la nivelul celorlalte subsisteme ale societăţii.

Fig. 1. Structura populaţiei pe medii la 1 iulie, în perioada 1930-1999

5. Schimbare şi violenţă. Revoluţiile

Revoluţiile reprezintă nu numai forme extreme de protest împotriva condiţiilor de viaţă insuportabile, dar ele promit şi noi
forme de organizare a societăţii. Ele deschid poarta unor şanse pe care vechiul regim le-a înăbuşit.
__________________________ __________________ R. Dahrendorf, 1996.

Unele dintre schimbările sociale cele mai profunde ale ultimelor trei secole au fost urmări
ale revoluţiilor şi mişcărilor sociale. Revoluţia americană (1776) şi revoluţia franceză (1789)
marchează practic începutul modernităţii în sfera politicului. „Libertate, egalitate, fraternitate" în
numele cărora au fost purtate aceste revoluţii reprezintă azi valori politice fundamentale.
Posibilitatea de a lupta şi obţine drepturi civile şi politice pentru toţi cetăţenii, prin acţiuni de masă,
a produs o schimbare esenţială şi a deschis drumul democraţiei. în sociologie, ca o serie de
evenimente să fie considerate drept revoluţie trebuie să fie îndeplinite următoarele trei condiţii (A.
Giddens 1994, p.620):
£ • să implice o mişcare de mase populare. Astfel, o l ovitură de stat care implică
numai preluarea puterii politice de către un grup, sau schimbarea partidului de
la putere prin alegeri nu sunt revoluţii în sens sociologic;
• să fie urmate de procese majore de reform ă şi schimbare. O condiţie necesară unei
revoluţii este ca noii reprezentanţi ai puterii să fie mai capabili să guverneze societatea
decât reprezentau ţii care au fost îndepărtaţi de la putere. O societate în care puterea
este preluată de un grup de lideri incapabili s ă guverneze nu se consideră că a trecut
printr-o revoluţie, ci că este în haos sau ameninţată de dezintegrare;
• să implice fie ameninţarea, fie chiar utilizarea violenţei din partea maselor. Revoluţiile
sunt schimbări politice care presupun îndepărtarea unei clase politice în ciuda voinţei
acesteia, iar violenţa reprezintă instrumentul de persuasiune folosit de mase în raport
cu acestea.
Prin asamblarea celor trei condiţii de mai sus definim revoluţia drept o schimbare a puterii de stat, prin
mijloace .violente, de către liderii unei mişcări de mase populare, în care puterea este ulterior utilizată în
iniţierea unor procese majore de reformă socială.________________________________________________________
•Specifice erei premoderne au fost rebeliunile armate, mişcări ce îndeplineau condiţiile 1 şi
2 de mai sus, dar care nu au dus la alterarea fundamentală a structurii politice existente. Revoluţiile
sunt specifice modernităţii. Cu precădere secolul al XX-lea a fost marcat de revoluţii cu implicaţii
imense, dintre care cele mai multe au avut loc în ţările în curs de dezvoltare, şi nu în ţările
industriale dezvoltate. De la revoluţia din Rusia (1917), la revoluţia din China (1949), cu
nenumărate revoluţii în ţările Lumii a Treia şi seria de revoluţii din 1989 în ţările Europei Centrale
şi de Est. Toate acestea au fost purtate în numele „libertăţii", dar majoritatea au fost urmate, pe
termen scurt, de o perioadă de represiune socială severă. Termenul de „teroare revoluţionară"
înseamnă „aplicarea sistematică a violenţei pentru a asigura obedienţa faţă de noua autoritate" (A.
Giddens, 1994, p.633). Dizidenţii, inamicii poporului sau ai revoluţiei, susţinătorii vechiului regim
au experimentat de la execuţiile publice din perioada revoluţiei franceze, până la taberele de muncă
şi încarcerările din perioada stalinistă. Pe termen lung însă, nu există o reţetă de succes, iar
evoluţiile ulterioare revoluţiilor au diferit de la o ţară la alta, în funcţie de un întreg complex de
factori interni, precum'şi de raporturile internaţionale ale ţării respective.
Cele mai multe dintre revoluţiile secolului XX au fost asociate cu marxismul şi s-au încheiat
prin accederea la putere a partidelor comuniste. Karl Marx este de altfel autorul „unei explicaţii pe
cât de strălucite, pe atât de eronate a revoluţiilor" (R. Dahrendorf). în interpretarea lui K. Marx,
istoria omenirii ne învaţă că dezvoltarea societăţilor este marcată de lupta de clasă.
Istoria oricărei societăţi trecute este istoria luptei de clasă. Oameni liberi şi sclavi, patricieni şi plebei, baroni şi iobagi,
meşteşugari şi calfe, într-un cuvânt opresori şi oprimaţi, s-au aflat într-o continuă opoziţie unii faţă de ceilalţi şi au dus o
luptă neîncetată, când în ascuns, când pe faţă, luptă care de fiecare dată s-a încheiat prin transformarea revoluţionară a
întregii societăţi sau prin distrugerea uneia dintre clasele combatante.
___________________________________________K. Marx şi Fr. Engels, Manifestul partidului comunist (1848)
Deci, schjmbarea socială_are_.kic_pinrevoJuţii, iar acestea sunt un rezultat al luptei de
clasă. Societatea capitalistă este organizată în clase sociale, dintre care „muncitorii salariaţi,
capitaliştii şi proprietarii de pământ formează cele trei mari clase ale societăţii moderne bazate pe
modul capitalist de producţie" (Capitalul, 1867). De ce clasele sociale sunt în conflict?
Antagonismul dintre clase este rezultanta tensiunilor nerezolvate ce se acumulează Ia nivelul
societăţii. Clasele conducătoare reprezintă „relaţiile de producţie" caracteristice societăţii fa un
anumit moment, iar interesul acestora este păstrarea stătu quo-ului. Spre deosebire, clasele
exploatate reprezintă „forţele de producţie" (noi tehnologii, noi forme de organizare etc.) care
impun schimbarea. într-o societate stabilă forţele de producţie şi relaţiile de producţie sunt în
echilibru, dar, pe măsură ce forţele de producţie se modifică, contradicţiile interne societăţii se
intensifică. Extrapolând caracteristicile situaţiei din vremea sa (Anglia în perioada imediat
următoare revoluţiei industriale), K. Marx prevede că o dată cu dezvoltarea industriei, dorinţa de
profit şi competiţia între capitalişti va duce la pauperizarea extremă a muncitorilor. Pe măsură ce
exploatarea se intensifică, muncitorii din industrie se conştientizează ca grup social distinct, cu
interese comune, transformându-se din „clasă în sine" în „clasă pentru sine". Pe parcursul acestui
proces lupta între cele două clase se intensifică, ducând la creşterea violenţei şi în final la revoluţie.
K. Marx combină analiza realităţii cu un apel la acţiune - contradicţiile societăţii capitaliste putând
fi eliminate doar printr-o revoluţie (sau serie de revoluţii) înfăptuită în numele idealurilor
comuniste, de către clasa muncitoare, căci „proletariatul va fi revoluţionar sau nu va fi deloc".
Dincolo de polemici, faptele sunt cele care contrazic cel mai puternic teoria expusă anterior.
Cele mai multe dintre previziunile lui K. Marx nu s-au îndeplinit; revoluţiile nu au avut loc în ţările
puternic industrializate, ci majoritar în societăţi rurale cu o economie preponderent agrară; există
multiple exemple că în ciuda faptului că muncitorii au conştiinţa unităţii lor nu sunt animaţi de
avânt revoluţionar, nu doresc înlăturarea proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie, ci s-
au organizat în sindicate şi asociaţii profesionale care îi reprezintă şi rezolvă revendicările prin
negociere şi dialog social; clasa muncitoare nu este pauperizată, de la începutul secolului până în
prezent standardul mediu de viaţă crescând continuu, iar diferenţele dintre cei mai bogaţi şi cei mai
săraci reducându-se sensibil.
Revoluţiile din 1989, din Europa fac notă aparte. Pentru a înţelege natura acestora este
necesar să subliniem că în ţările Europei Centrale şi de Est (inclusiv în România) comunismul a
fost mai degrabă impus de către
Uniunea Sovietică. Spre finele celui
de-al doilea război mondial, armata
sovietică, pe măsură ce elibera ţările
ocupate de către nazişti, impunea
acestora schimbarea sistemului
politic. împotriviri la reforma
comunistă sovietică nu au încetat să
apară: în Germania de Est în 1953, în
Ungaria şi Polonia în 1956, în fosta
Cehoslovacie în 1968. în ciuda represiunilor şi instituţiilor de lipul securităţii, mişcări dizidente au
fost active de-a lungul întregii perioade. Toate acestea reprezentau nu numai contestări ale ordinii
comuniste, ci mai ales reprezentau semnale de nesupunere faţă de Uniunea Sovietică.
La nivelul anilor '60 în statele comuniste s-au demarat procese importante de industrializare,
urbanizare, alfabetizare, ratele de creştere economică fiind asemănătoare cu cele ale ţărilor
capitaliste. Era epoca dominată de zeul „creştere economică" prin progres tehnic, căci - „cheia
istoriei economice moderne este progresul tehnic, iar acesta poate avea loc fie într-un regim
capitalist, fie într-unui socialist; acestea sunt două exemple diferite ale aceluiaşi fel de
transformare" (R. Aaron 1955). După criza anilor '70 decalajul între ţările socialiste/comuniste şi
ţările dezvoltate a devenit tot mai mare. în România, încă de la începutul anilor '80, s-a declanşat
declinul economic. Structura economică era puternic distorsionată (supraindustrializare, tehnologie
învechită, inflaţie mascată, şomaj ascuns etc). Lipsa bunurilor de piaţă, raţionalizarea produselor
alimentare, permanentele cozi făceau viaţa de zi cu zi tot mai grea. Libertăţile individuale erau
extrem de reduse. în condiţiile unei populaţii educate şi moderne nivelul de aşteptări crescuse
enorm, în timp ce oferta de bunuri şi drepturi civile era extrem de redusă. Prin urmare, populaţia
era nemulţumită, pericolul de explozie socială accentuându-se continuu.
 într-o situaţie relativ similară erau toate ţările din zonă, inclusiv Uniunea Sovietică. Iată cum
descria situaţia M. Gorbaciov, preşedintele Uniunii Sovietice, în raportul său la cel de-al 27
Congres al Partidului Comunist:
SOCIOLOGIE 135

In acelaşi tim, dificultăţile în economie au început să apară încă din anii 70, de când rata de creştere economică este în
declin vizibil.... chiar şi obiectivele mai modeste stabilite pentru cel de-al 9-lea şi 10-lea plan cincinal nu au fost atinse.
Nici programele sociale pe care ni le-am propus pentru această perioadă nu au fost îndeplinite în totalitate. Baza
materială a ştiinţei, educaţiei, asistenţei medicale, culturii şi serviciilor cotidiene este învechită. în ciuda resurselor
imense, economia suferă de lipsuri. A apărut un decalaj între nevoile societăţii şi nivelul de producţie atins, între cererea
şi oferta de bunuri... Este considerat necesar ca în viitorul imediat să fie luate măsuri suplimentare împotriva paraziţilor,
jefuitorilor proprietăţii socialiste, corupţilor şi a tuturor acelor care au apucat pe o cale străină sistemului nostru orientat
spre muncă. ... în mod justificat suntem exasperaţi de lipsurile de tot felul, precum şi de cei responsabili pentru acestea
de leneşi, de autorii de scrisori anonime, de hoti şi de micii funcţionari care iau mită.
The Times, 26/6/86.

Soluţia la toate aceste probleme, formulată de către acelaşi lider sovietic, consta într-un
pachet de reforme grupate în „glasnost" (transparenţă şi politică de deschidere faţă- de Occident) şi
„perestroika" (restructurarea economiei şi a societăţii în vederea dezvoltării). Demararea acestor
reforme s-a dovedit a fi un punct de răscruce, schimbările care au urmat în întreaga Europă de Est
fiind neaşteptate şi dramatice. Largi demonstraţii de stradă au avut loc Germania de Est în
octombrie 1989, care s-au finalizat prin căderea zidului Berlinului în luna noiembrie a aceluiaşi an.
La scurt timp, în Cehia a avut loc „revoluţia de catifea". Valul revoluţionar s-a extins cu mare
viteză, cuprinzând şi România în decembrie 1989.

Biblioteca Centrală Universitară (Bucureşti, decembrie 1989)

în afară de revoluţii există şi alte mişcări sociale care au produs schimbări sociale ample,
mai ales în secolul"aTXX-lea. O mişdare* socială este o acţiune colectivă în afara (de multe ori
136 SOCIOLOGIE

împotriva) instituţiilor existente, pentru atingerea unui ţel sau interes comun. Dacă revoluţiile duc
la transformarea radicală a societăţii, alte mişcări sociale au obiective mai limitate - de modificare
a anumitor aspecte ale ordinii sociale existente (ex. feminismul), de salvare a individului (ex.
mişcări de tip religios), de schimbare a anumitor comportamente ale indivizilor (ex. asociaţia
alcoolicilor anonimi).

6. Sistemul mondial şi globalizarea

Aruncaţi o privire atentă în primul supermarket în care veţi intra pe etichetele produselor
expuse spre vânzare. Sunt autohtone, dar şi importate din Turcia, Grecia, China, SUA, vreo ţară
europeană sau de aiurea. Cu alte cuvinte, întreaga diversitate accesibilă în prezent are în fapt în
spate o reţea complexă de relaţii economice ce se întind pe întreg globul. Numai în timpurile
recente, oamenii din fiecare parte a lumii au ajuns să fie conştienţi de existenţa sistemului social
mondial. Termenul folosit pentru interdependenţa crescândă a societăţii mondiale poartă numele
deglobalizarea Globalizarea relaţiilor sociale înseamnă în primul.rând redefinirea timpului şi
spaţiului. Comparativ cu numai câteva zeci de ani în urmă, acum este posibil să porţi o discuţie cu
persoane aflate la mii de kilometri distanţă, sau să parcurgi sute de kilometri în numai câteva ore.
Immanuel Wallerstein a elaborat cea mai sofisticată teorie a sistemului mondial. Conform
acestei teorii, sisferhul economic mondial s-a format încă din secolul al XVI-lea, când au început
să fie stabilite de-a lungul globului relaţii economice şi politice între state. Pe măsură ce economia
capitalistă mondială s-a dezvoltat, s-a constituit o structură de cercuri concentrice. în centru erau
plasate ţările cele mai dezvoltate situate în vestul şi nordul Europei. Urmau semiperiferia (sudul
Europei în vecinătatea Mediteranei), periferia (estul Europei) şi^arenele externe (Asia şi Africa).
Colonialismul şi activitatea marilor corporaţii a dus la schimbarea sistemului mondial. SUA şi
Japonia au intrat în jocurile economice internaţionale şi au ajuns în centrul sistemului mondial.
Ţările din Lumea a Treia, sărace şi slab dezvoltate, au constituit noua periferie. în cadrul
sistemului mondial puterea dominantă este deţinută de ţările din centru, care pot deci stabili reguli
ale comerţului internaţional care să le fie favorabile. Ţările periferice au o poziţie de dependenţă
faţă de centru, resursele lor fiind exploatate în mare măsură în favoarea centrului. Perspectiva
globalizării ne ajută să înţelegem ce schimbare profundă a avut loc de la triburile autarhice la
sistemul mondial cu un grad din ce în ce mai mare de interdependenţă între elementele sale
componente.
7. Schimbarea socială din perspectiva sociologiei

Am văzut deja că schimbarea socială este produsă de războaie şi tulburări sociale, de

presiuni şi mişcări datorate creşterii populaţiei sau de dezvoltarea tehnologiei şi de idei noi. Am
văzut de asemenea că eşecul economic sau politic forţează schimbarea socială. Am pus în evidenţă
că schimbarea unei societăţi poate veni din interiorul său sau datorită forţelor exercitate din
exterior. Am subliniat în mod repetat că schimbările şi-au mărit viteza în mod tulburător. Am pus
în relaţie schimbările petrecute la diferite niveluri - de la viaţa de zi cu zi a individului, la istoria
instituţiilor, naţiunilor şi chiar la nivelul sistemului mondial. Am evidenţiat că schimbarea socială
poate avea efecte dorite, precum şi efecte neplăcute, că există viteze diferite de schimbare, că
există decalaje, că schimbarea se poate petrece lent şi să treacă neobservată lungi perioade de timp
sau poate fi spectaculoasă şi să ducă la transformări radicale într-o perioadă relativ scurtă. Toate
acestea sunt doar fragmente rezumate şi extrase din literatura sociologică în care diferite aspecte de
schimbarea socială sunt pe larg descrise, studiate şi explicate.
Ce este deci schimbarea socială?

.Identificarea schimbărilor semnificative şi estimarea dimensiunii modificărilor la nivelul structurii de profunzime a unui
obiect sau a unei situaţii de-a lungul unei perioade de timp. în cazul societăţilor umane, pentru a stabili cât de departe şi
în ce sens sistemul trece printr-un proces de schimbare, trebuie să arătăm în ce măsură au fost modificate instituţiile
fundamentale, de-a lungul unei perioade.
SOCIOLOGIE 137

___________________ A. Giddens,1996, p.650.

Deci, modul în care studiem schimbarea socială va depinde de paradigma la care aderăm.
Dacă ne plasăm în paradigma structural-funcţionalistă, adoptăm o abordare evoluţionistă în cadrul
"căreia schimbarea înseamnă adaptare şi se pune accent pe relaţia societate - mediu înconjurător.
Dacă adoptăm materialismul istoric marxist, interpretăm dialectic schimbarea şi ne concentrăm pe
structura de clasă, conflicte, grupuri de interes, relaţii de putere şi punem accent pe factorii de
natură economică. Dacă facem o analiză în paradigma interacţionismului simbolic, căutăm
schimbarea la nivelul interacţiunilor cotidiene între indivizi şi discutăm eventual despre modul şi
mecanismele prin care se construieşte şi reconstruieşte permanent realitatea.
Dacă în secolul al XlX-lea era împărtăşită ideea că există o singură cale de dezvoltare' a
societăţii umane (de la simplu la complex), în ultimele decenii ale secolului al XX-lea s-a ajuns la
un consens cu privire la natura multiliniară a evoluţiei - fiecare colectivitate, chiar dacă pare să
aplice „reţete" de dezvoltare, ajunge în fapt să inoveze o cale proprie. Deşi toţi factorii amintiţi de-
a lungul lecţiei deţin un rol important în schimbarea socială, totuşi nici unul nu o explică în
totalitate. Deci, nici o teorie bazată pe un factor determinant unic nu poate explica vreun proces de
scMmbare. Aşa cum argumenta Max Weber, o strategie adecvată analizei schimbării are două
dimensiuni:
jf• identificarea factorilor care au avut o influenţă consistentă asupra schimbării sociale în
"contexte diverse. Factorii cu influenţă principală sunt: mediul fizic în relaţie cu
economia, organizarea politică (puterea politică şi militară) şi factorii culturali (religie,
valori dominante, personalităţi marcante din orice domeniu); dezvoltarea unor teorii
explicative ale unor „episoade" de schimbare (o anumită fază de schimbare socială).

8. Schimbările de azi, societăţile de mâine

Cum va arăta lumea de mâine? Societatea informaţională, societatea serviciilor, societatea

postmodernă sau societatea postindustrială sunt o mică parte din mulţimea termenilor utilizaţi în a
denumi societatea de mâine. Dincolo de diversitatea termenilor, toate aceste teorii pun accent pe
importanţa rolului pe care informaţia şi cunoaşterea o vor juca în viitor.
încă din 1973, Daniel Bell considera că societatea industrială trece printr-un proces de
tranziţie spre un nou stadiu de dezvoltare şi prevedea „venirea societăţii postiridustriale". întreaga
teorie a lui Bell este dezvoltată pornind de la analiza schimbărilor în structura ocupaţională a
ţărilor vestice, şi anume*creşterea ponderii persoanelor ocupate în servicii şi diminuarea celor
angajate în industrie. Această modificare are la bază descoperirile ştiinţifice şi indică trecerea de la
munca manuală la munca bazată pe „cunoaştere codificată" (informaţie sistematică şi coordonată).
Cunoaşterea codificată va deveni astfel principala resursă a societăţii viitoare, iar cei implicaţi în
crearea şi difuzarea acesteia vor prelua controlul din mâna industriaşilor şi antreprenorilor.
Informaţia şi cunoaşterea vor juca deci rolul de motor al schimbării către o „nouă ordine tehno-
economică". Nu producerea de bunuri, ci vânzarea acestora va deveni dominantă, iar astfel va fi
încurajată risipa şi nu economisirea. De altfel, la nivelul indivizilor vor avea loc schimbări
profunde ale stilului de viaţă, de la „etica muncii" la activităţi de timp liber în căutarea plăcerii.
Astfel, cultura societăţii postindustriale va deveni "în mod primar, hedonistă, raportată la joc,
plăcere şi satisfacţie demonstrativă" (D. Bell, 1976, p.70).
Viitorul României, Ungariei sau Cehiei va fi diferit sau nu de cel al Braziliei, Argentinei şi
al celorlalte ţări latino-americane? în ciuda amplasării geografice atât de diferite, toate aceste ţări
se află în prezent într-un proces de tranziţie spre democraţie şi economie de piaţă, iar „reformele
orientate către piaţă sunt o scufundare în necunoscut, un experiment istoric riscant, născut din
disperare şi impulsionat de speranţă, nu de beneficii justificabile....
„Fapt cert este că ţările Europei de Est îmbrăţişează ideile capitalismului şi că ele sunt sărace. Acestea sunt condiţiile
ţărilor est-europene, comune cu cele ale maselor de oameni din lumea întreagă care visează prosperitate şi democraţie.
Deci, tot ce ne putem aştepta este că ele, ţările Europei de Est, se vor confrunta cu probleme specifice economiei, politicii
şi culturii capitalismului de slabă calitate. Estul a devenit la fel ca Sudul."
138 SOCIOLOGIE

Adam Przeworski,
1996.
A prevedea tendinţele în viitor este o întreprindere riscantă ce rămâne a fi confirmată "sau
infirmată de realitate. Cum va arată societatea viitoare în fiecare dintre aceste ţări nu ştim încă, dar
ştim că în prezent situaţia acestora este tulbure fiind marcată de inflaţie, şomaj, alocare defectuoasă
a resurselor, sărăcie, neaplicare a legii, corupţie. Suntem totuşi toţi conectaţi la lume, putem urmări
programe de ştiri detaliate despre orice eveniment ce se întâmplă oriunde în lume, putem
comunica, ne putem exprima liber opinia şi avem dreptul de a participa politic. Este un fapt de
necontestat că trăim vremuri de schimbare socială profundă, pe care nu le înţelegem în totalitate şi
încă nu le putem interpretă cu sens* Avem în egală măsură motive de bucurie, dar şi temeiuri de
îngrijorare. în speranţa că prezenta lecţie v-a făcut conştienţi de toate acestea, dorim ca înainte de a
închide interogaţia pe marginea schimbării, să vă reamintim că sunteţi actori ai acesteia, că viitorul
depinde şi de voi. O atitudine realistă dar optimistă şi un comportament proactiv din partea voastră
poate deschide o nouă cale sau poate orienta prezentele schimbări spre viitorul dorit de noi toţi -
libertate individuală şi prosperitate economică.

Termeni cheie • mişcarea socială

• creşterea • revoluţia
• diferenţierea socială • schimbarea socială*
• forţele de producţie • sistemul mondial
• globalizarea • societatea postindustrială
• materialismul istoric • tranziţia

Test de autoevaluare a cunoştinţelor________________________

1. Cum evoluează societatea umană?
2. Caracterizaţi stadiul dezvoltării capitalist-industriale a societăţii moderne.
3. Analizaţi raportul dintre creşterea populaţiei şi diferenţierea socială.
4. în ce au constat provocările contradicţiei dintre numărul populaţiei şi resursele
economice?
5. Ce reprezintă evoluţiile în procesul istoric al dezvoltării sociale?
6. Prezentaţi particularităţile revoluţiilor est-europene din 1989.
7. Ce este globalizarea?
8. Cum tratează sociologia problematica schimbării sociale?