Prejudecăţi

Stereotipuri şi prejudecăţi
Stereotipurile: „o idee fixă pe care oamenii o au despre cum este cineva
sau ceva, în special despre ceva greşit”.
= idei preconcepute, clişee
“=credinţe despre caracteristici psihologice şi/sau comportamentale ale
unor categorii de indivizi, grupuri sociale (de sex, vârstă, etnice,
religioase etc.)" ex.“ţiganii au ureche muzicală”, “nemţii sunt harnici”...
Prejudecăţile: „o opinie sau sentiment nedrept şi nerezonabil, format
fără îndeajuns de multă gândire sau cunoaştere”.
= sentimente iraţionale de frică şi neplăcere.
Pot fi înţelese ca nişte filtre de protecţie împotriva afluxului de
informaţii care ne permit să judecăm oamenii fără a-i cunoaşte
personal sau cunoscându-i numai superficial: ele ne limitează opinia
despre realitate.
• (+) Ne permit să luăm repede o decizie
• (-) Justifică și susțin opinia majorității
• (-) „Comunul” este perceput ca „normal” iar
lucrurile realizate de grupuri sociale distincte
sau minorităţi sunt neapreciate, dacă nu se
conformează acestor „norme”.
• (-) Sunt create de cei puternici şi aplicate celor
slabi, care nu pot controla modul în care sunt
percepuţi de ceilalţi şi
nu pot schimba
aceste percepţii.
 În Psihologia socială, STEREOTIPUL
«o reprezentare mentală a unui grup social şi
a membrilor acestuia» și reprezintă o listă
de trăsături considerate caracteristice unui
grup şi membrii acestuia, ca şi aşteptări
comportamentale corespunzătoare, sunt
credinţe suprageneralizate, suprasimplificate
sau exagerate despre o categorie sau un
grup de oameni.
Dincolo de aspectul lor pur cognitiv individual,
stereotipurile pot fi concepute în
dimensiunea lor socială, ca fiind apropiate
noţiunii de reprezentare socială.
• Astfel, stereotipurile nu sunt simple «imagini în
creier», ci structuri cognitive şi afective
obiectivate asupra grupurilor sociale, împărtăşite
de un număr important de membri ai societăţii şi
care apar şi sunt difuzate într-un mediu politic şi
social specific, la un moment istoric dat . Ele sunt
construite social şi discursiv, prin intermediul
comunicării cotidiene şi, odată obiectivate, sunt
considerate ca o realitate independentă şi uneori
prescriptivă.
Prejudecata

• este o atitudine ce implică respingerea

membrilor unui alt grup faţă de care se manifestă
sentimente negative, o antipatie bazată pe
generalizare inflexibilă şi eronată.
• Unii cercetători consideră totuşi că există şi
prejudecăţi cu caracter pozitiv.
• In esenţă, prejudecata ar consta deci în evaluarea
membrilor unui grup pe baza imaginii stereotipe
asupra grupului respectiv.
 Stereotipurile şi prejudecăţile
• sunt comportamente învăţate care se
autoperpetuează.
• In privinţa raporturilor dintre prejudecăţi şi
stereotip, o opinie frecventă este aceea că
indivizii ce posedă stereotipuri puternice
asupra unui grup vor avea automat prejudecăţi
la adresa membrilor grupului respectiv.
• Dimpotrivă, o serie de studii au arătat că
existenţa prejudecăţilor determină formarea şi
dezvoltarea unui stereotip negativ.
• Există un stereotip ataşat marii majorităţi sau chiar
tuturor grupurilor cunoscute în interiorul societăţii.
Aceste stereotipuri au o existenţă independentă şi
formează o parte a patrimoniului cultural comun,
existând ca imagini sau reprezentări definite pe
bază de consens.
• Ca membri ai societăţii, suntem cu toţii supuşi
influenţei acestor stereotipuri sociale, atât de des, pe
parcursul procesului de socializare încât ne formăm
reprezentări mentale interne ale stereotipurilor sociale .
• E frecvent vehiculat încât produce o asociere automată
cu grupul la care se referă. Aceasta nu înseamnă însă că
fiecare membru al societăţii va interioriza stereotipul
social.
ETICHETAREA
 Teoria etichetarii
• A fost dezvoltata de Howard Becker in cartea sa din
1963 “Cei din afara:comportamentul deviationist este
comportamentul pe care il eticheteaza astfel oamenii”.
• Etichetele emană de la un fel de autoritate: parinti,
profesori, persoane importante. Aceasta se repetă
pană devine asociată unui individ.
• Jane Elliot, in SUA, 1968 a demonstrat efectele
dezastruoase ale etichetarii – “Ochi albastri, ochi
caprui”
Jane Elliott a facut un studiu in care a spus ceva de genul:
Cercetatorii au descoperit ca oamenii cu ochi albastri sunt din
punct de vedere intelectual superiori oamenilor care au ochii
caprui. Si apoi au facut un test. Oamenii cu ochi albastri au luat
un punctaj foarte mare, iar cei cu ochii caprui mai mic si asta
intareste descoperirea.
Dar exista si o mica inversare, pentru ca urmatoarea zi, ea vine in
aceeasi clasa, aceiasi copii si spune: O, stiti, am inversat /
amestecat informatia. De fapt, oamenii cu ochi caprui sunt
intelectual superiori si oamenii cu ochi albastri de fapt inferiori si
apoi au dat un test.
Cei cae înainte luasera un punctaj foarte mic, deodata au luat un
punctaj mare, iar cei cu ochii albastri care crezusera ca sunt
intelectual superiori, au luat un punctaj foarte mare luni, iar marti
groaznic.
Aceasta arata ca modul in care percepem, ce etichete
punem oamenilor pe care ii ridicam (sau chiar si noua
insine), le / ne modifica destinul.
 Efecte
• Exista diferite modalitati prin care profesorii
isi pot eticheta si clasifica elevii:
• Daca elevul a fost clasificat ca fiind
“inteligent”, atunci i se tolereaza dificultatea
si i se ofera ajutor / consiliere.
• Daca elevul a fost clasificat ca “prost” sau
“lenes”, profesorul poate considera, cel
putin, ca nu se straduieste indeajuns.
• Alti elevi si profesori vor ajunge sa
recunoasca eticheta pe care si-a atras-o
elevul si se vor comporta in functie de
aceasta.
• Jacobson a sugerat ca etichetarea poate crea
o “anticipare autorealizabila” in momentul in
care elevul este etichetat ca “Stralucit”, el
avand posibilitatea de a se ridica la nivelul
asteptarilor respective, elevul isi valorifica
potentialul.
• DAR, etichetarea negativa este parca mai
puternica si are acelasi efect profetic.
 “Sansa” de a fi etichetat
depinde de
• Cat de des este etichetat elevul;
• Cat de importanta este persoana care
atribuie eticheta;
• Cati altii o mai aplica;
• Cat de larg este caracterul public al etichetei.
“Dacă îmi spui destul de des că
sunt o problemă, voi sfârşi prin
a-ţi demonstra că
ai dreptate…”