Constituirea gândirii sociale.

Timpul liber ca fenomen social 

A realizat: Botnaru
Marius grupa 217
Gândirea sociala

• Gandirea sociala este in proximitatea simtului comun sau

al cunoasterii cu ajutorul simtului comun. Asa cum se
stie, deosebita de cunoasterea prin simt
comun, cunoasterea stiintifica este bazata pe instrumente
rationale, logice, pe verificari stiintifice, experimentale,
adesea pe punerea intre paranteze sau chiar respingerea
simtului comun. Dimpotriva, psihologia sociala acorda o
importanta deosebita cunoasterii cu ajutorul simtului
comun, deoarece ea este cea care traduce imaginea
despre lume a membrilor societatii. 
 Caracteristicile gandirii sociale

• Gandirea sociala nu are caracter logic, ci este adesea impregnata de elemente irationale,
de prejudecati, de opinii preconcepute, transmise din generatie in generatie, de
generalizari fara fundament stiintific, distorsionanta, dar toate aceste elemente intra in
compunerea tabloului general al lumii dupa care se ghideaza activitatea practica a
multor comunitati. De aceea, inciuda caracterului sai „aproximativ” din punct de
vedere stiintific, gandirea sociala este esentiala pentru echilibrul social. Gandirea
sociala nu este decontextualizata, ca cea logic-stiintifica, dimpotriva, depinde in mod
direct de mediul social in care apare (sau este „secretata”). Adesea, gandirea sociala
este impregnata de zvonuri, credinte nefondate, ideologii, practici magice aparent fara
fundament. De asemenea, gandirea sociala este, se poate spune, autonoma de gandirea
stiintifica, fara sa fie total rupta de aceasta. Ea este, de asemenea, o gandire cu o
structura ferma, ce decurge din elementele exterioare, ale mediului social. Ea este,
adesea, distorsionata de afectivitate. Este interesant de remarcat ca, desi este mai labila
din punct de vedere logic, gandirea sociala este adesea mai puternica decat cea
• Gandirea sociala se poate exprima prin reprezentari sociale, acestea
fiind „aspecte ale mediului social” (S. Moscovici), sau prin memoria
sociala, si ea, ca si reprezentarile sociale, fiind in buna masura tributara
contextului social si cultural, istoric, politic. Memoria sociala are un
caracter schematic si nu se suprapune perfect peste memoria istoriografica
sau peste istoria stiintifica. Ca si in cazul reprezentarilor sociale sau al
gandirii sociale in general, memoria sociala are reguli proprii de
cristalizare, care decurg din complexitatea mediului cultural, etnic,
socioeconomic si politic unde apare. Memoria sociala este extrem de
selectiva, iar cunoasterea legilor ei de constituire este o provocare greu de
invins.
• Timpul reprezintă o dimensiune a existenţei umane, care îi permite omului
să acumuleze o anumită experienţă de viaţă. Important este să reţinem
fenomenul ireversibilităţii timpului, ca să nu avem apoi remuşcări de
conştiinţă cu privire la faptele noastre, modul de viaţă ales, calitatea
acesteia. Timpul liber poate fi definit ca intervalul de timp pe care îl folosim
la bunul nostru plac, care poate fi planificat şi dirijat în conformitate cu
propriile imbolduri, interese, dorinţe, alegând şi realizând activităţile care
corespund înclinaţiilor şi aspiraţiilor personale. Ideea de timp liber nu este
nouă, ea este vehiculată încă din Antichitate şi credem că acest fapt nu
trebuie să ne mire, deoarece, dacă oamenii muncesc, practic, întreaga viaţă,
apoi desigur că, în conformitate cu logica existenței umane, ei trebuie să
aibă un răgaz, ca să se odihnească. Astfel, Aristotel menţiona că timpul liber
nu înseamnă sfârşitul muncii, ci, dimpotrivă, munca înseamnă sfârşitul
timpului liber. Această idee este valoroasă prin faptul că scoate în evidenţă
caracterul continuu al muncii.