Termenul de sociologie şi definirea lui Cunoaşterea comună şi cunoaşterea ştiinţifică Obiectul de studiu şi temele majore ale sociologiei Funcţiile sociologiei Locul sociologiei în cadrul ştiinţelor sociale Abordarea realităţilor sociale în sociologie Ramurile sociologiei. Interferenţa cu alte discipline.
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 2
CONSTITUIREA SOCIOLOGIEI CA ŞTIINŢĂ
În contextul socio-politic al Europei din a 2-a
jumătate a sec. al 19-lea şi pe fondul derulării unor procese economico-sociale de amploare, au fost necesare studii prin care să se descrie şi să se explice realităţile sociale şi să se prefigureze evoluţii ale fenomenelor sociale. Probleme precum: industrializarea, modernizarea, urbanizarea necesitau preocupări pentru organizarea vieţii sociale şi rezolvarea problemelor sociale generate de aceste procese având costuri sociale cât mai mici.
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 3
CONSTITUIREA SOCIOLOGIEI CA ŞTIINŢĂ
Noţiunea de sociologie a fost introdusă de Auguste
Comte (1798-1857), în anul 1832, în locul noţiunii de fizică socială, lansată de el în anul 1822 în lucrarea Planul lucrărilor necesare pentru reorganizarea societăţii. Comte foloseşte pentru prima dată acest termen în lucrarea Curs de filozofie pozitivă, publicată în 1838. În această lucrarea el a definit conceptul de sociologie ca fiind o „ştiinţă a societăţii”. În opinia lui, sociologia este ştiinţa care cercetează componentele sistemului social pentru a determina raporturile dintre acestea, modul de funcţionare şi legităţile după care ele interacţionează.
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 4
TERMENUL DE SOCIOLOGIE ŞI DEFINIREA LUI
Sociologia – ştiinţa despre societate
Termenul e compus din socius+logos lat. socius – soţ, asociat, companion, tovarăş; gr. logos – discurs, teorie, sistem, cuvânt.
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 5
TERMENUL DE SOCIOLOGIE ŞI DEFINIREA LUI
„Numim sociologie – scria Max Weber – o ştiinţă care-şi
propune să înţeleagă prin interpretare, activitatea socială şi, prin aceasta, să explice cauzal derularea şi efectele ei. Noi înţelegem prin activitate un comportament uman (puţin importă dacă este vorba despre un act exterior sau intim, de omisiune sau de toleranţă), atunci când şi atât cât agentul sau agenţii îi comunică un sens subiectiv; iar prin activitate socială acţiunea care, după sensul vizat de agent sau agenţi, permite raportarea la comportamentul altuia, în funcţie de care se şi orientează derularea sa”. (Max Weber, Economie et societe, vol I, Paris, Plon 1971, p.1)
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 6
TERMENUL DE SOCIOLOGIE ŞI DEFINIREA LUI
Max Weber a apreciat sociologia drept ştiinţa care studiază
acţiunea socială.
George Gurtvich a considerat că „sociologia este ştiinţa
fenomenelor sociale totale, care are drept obiect studiul global al relaţiilor sociale, societatea ca integralitate de raporturi”.
Alain Touraine răspunzând la întrebarea „ce este sociologia?”
afirmă că ea constă în „studierea conduitelor unui actor identificat, individual sau colectiv, orientat spre un alt actor, atunci când relaţiile lor sunt definibie în raport cu nişte norme sau valori sociologice”.
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 7
DEFINIŢII ALE SOCIOLOGIE DE AUTORI ROMÂNI
Sociologia – ştiinţa unităţilor sociale, de la cele mai simple (cercuri
de prieteni, familie, echipe de muncă), până la cele mai complexe (popoare, naţiuni, ţări, organizaţii internaţionale). Sociologia – ştiinţa naţiunii care are ca funcţie cunoaşterea realităţii sociale (Dimitrie Gusti). Sociologia – ştiinţa societăţilor omeneşti ce se ocupă cu studiul vieţii sociale, al formelor de comunitate umană, de convieţuire socială (Traian Herseni). Sociologia – ştiinţa care se ocupă cu studiul vieţii sociale în general şi cu studiul comparativ al societăţilor (Mihail Ralea). Sociologia – studiul integrativ structural şi dinamic al societăţii, abordată în unitatea şi diversitatea componentelor sale unitare (Petre Andrei).
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 8
CUNOAŞTEREA COMUNĂ ŞI CUNOAŞTEREA ŞTIINŢIFICĂ
Apariţia sociologiei ştiinţifice a fost precedată de o sociologie
spontană, de o cunoaştere comună a societăţii, înţelegând prin aceasta un set de cunoştinţe lipsite de sistemicitate referitoare la viaţa socială şi care erau originate în simţul comun sau bunul – simţ.
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 9
CUNOAŞTEREA COMUNĂ ŞI CUNOAŞTEREA ŞTIINŢIFICĂ
Cunoaşterea comună este cunoaşterea pe care oamenii o
realizează prin intermediul mijloa-celor naturale (simţurile, gândirea necritică, limbajul natural), în cadrul experienţei cotidiene, pe baza activităţilor practic-nemijlocite (activităţi în care valoarea supremă este „utilul” celelalte valori, inclusiv „adevărul”, fiind valori subordonate sau derivate).
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 10
CUNOAŞTEREA COMUNĂ ŞI CUNOAŞTEREA ŞTIINŢIFICĂ Cunoaşterea comună a vieţii sociale se mai numeşte şi cunoaştere cotidiană sau raţionalitate eronată şi are următoarele caracteristici: este DEZORGANIZATĂ, HAOTICĂ, ÎNTÂMPLĂTOARE: cunoştinţele sunt izolate, dobândite fără o cercetare prealabilă; este TACITĂ sau IMPLICITĂ – multe fenomene şi comportamente sociale sunt lipsite de temeiuri, fiind „de la sine înţelese”; este SUBIECTIVĂ, EMOŢIONALĂ, PASIONALĂ – se întemeiază pe interese, trăiri, convingeri personale; este adesea SELECTIVĂ / LIMITATĂ – informaţiile sunt triate pe criteriul utilităţii subiective sau în măsura în care confirmă opiniile prealabile.
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 11
CUNOAŞTEREA COMUNĂ ŞI CUNOAŞTEREA ŞTIINŢIFICĂ este FALS GENERALIZATOARE – un eveniment singular este în mod nejustificat extins la totalitatea cazurilor; este INFLUENŢATĂ DE SOCIETATE – ceilalţi ne furnizează credinţe, convingeri despre viaţa socială adesea eronate; este CONSTRUITĂ FRECVENT PE PREJUDECĂŢI; este adesea CONTRADICTORIE – de exemplu: absenteismul şcolar este adesea „explicat” de elevi şi părinţi prin calitatea slabă a instruirii iar de profesori prin dezinteresul pentru educaţie al elevilor şi părinţilor; este INCONSISTENTĂ ÎN TIMP – acelaşi fenomen social este explicat diferit în perioade distincte.
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 12
CUNOAŞTEREA COMUNĂ ŞI CUNOAŞTEREA ŞTIINŢIFICĂ Sociologia spontană a simţului comun suferă de câteva mari neajunsuri: • cunoaşterea spontană are un caracter pasional – oamenii nu se mulţumesc numai să constate ceea ce se întâmplă în jurul lor, ci adoptă atitudini, interpretează şi judecă realitatea prin perspectiva propriilor interese, concepţii, prejudecăţi, atracţii şi fobii, răstălmăcind-o şi falsificând-o. O imagine obiectivă a realităţii este imposibilă în absenţa unei pregătiri speciale şi a unui permanent examen critic; • cunoaşterea spontană are adesea un caracter iluzoriu – în cunoaşterea vieţii sociale, oamenii se iluzionează adesea, se amăgesc, autoînşelarea având şi un rop pozitiv: îl ajută pe individ să depăşească anumite obstacole, îl mobilizează să acţioneze, îl ajută să nu se lase doborât de obstacole; • cunoaşterea spontană este limitată – individul (sau grupul) are experienţe de viaţă limitate la mediul social în care trăieşte; despre ceea ce se întâmplă în alte grupuri sau în alte societăţi, individul nu află decât ocazional sau nu ştie nimic; ceea ce nu îi este familiar este considerat anormal sau scandalos; • cunoaşterea spontană este contradictorie – oamenii oscilează permanent între sentimentul fatalităţii şi cel al liberului arbitru: când îşi fac planuri sau când îşi analizează succesele, consideră că totul depinde de ei, de priceperea şi calităţile lor, că îşi pot decide destinul; dacă se confruntă cu eşecuri, ei invocă împrejurările neprielnice, ostilităţile şi comploturile puse la cale de duşmani sau de vitregia soartei. Deşi este un mecanism psihosocial cu funcţie pozitivă, pendularea în cauză este inacceptabilă într-un demers ştiinţific. 9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 13 CUNOAŞTEREA COMUNĂ ŞI CUNOAŞTEREA ŞTIINŢIFICĂ
Începând cu a doua jumătate a secolului al
XIX-lea, cunoaşterea spontană a vieţii sociale, bazată pe bunul-simţ, a fost înlocuită cu cunoaş- terea ştiinţifică. Între cunoaşterea spontană şi cea ştiinţifică există deosebiri esenţiale: ştiinţa se bazează pe evidenţe verificabile, pe observarea riguroasă a faptelor.
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 14
CUNOAŞTEREA COMUNĂ ŞI CUNOAŞTEREA ŞTIINŢIFICĂ Cunoaşterea ştiinţifică se întemeiază pe trei principii de bază: oamenii de ştiinţă admit că există o lume reală, independentă de subiectul observator, că faptele observate sunt reale, şi nu un produs al minţii observatorului; oamenii de ştiinţă admit că raporturile dintre lucruri nu sunt întâmplătoare, ci au un sens – principiul determinismului admite între lucruri o relaţie de tipul cauză – efect. Determinismul social este mult mai dificil de probat şi analizat, comparativ cu determinismul fizic, însă nu este mai puţin valabil; oamenii de ştiinţă admit că lumea exterioară poate fi cunoscută prin observaţie obiectivă. Adevărurile ştiinţifice pot fi probate cu mijloace riguroase şi verificate de către alţi oameni de ştiinţă. 9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 15 CUNOAŞTEREA COMUNĂ ŞI CUNOAŞTEREA ŞTIINŢIFICĂ CUNOAŞTEREA ŞTIINŢIFICĂ A VIEŢII SOCIALE are următoarele particularităţi: are un CARACTER SISTEMATIC, ORGANIZAT – teoriile sunt bine articulate, fiind acceptate de comunitatea cercetătorilor; este realizată în baza unor NORME METODOLOGICE bine definite, riguroase; are REZULTATE VERIFICABILE (confirmate sau infirmate) în timp; este OBIECTIVĂ – se bazează pe instrumente de măsurare precum chestionarele sau grilele de observaţie; este CENTRATĂ PE DESCOPERIREA DE DOVEZI; UTILIZEAZĂ INSTRUMENTE SPECIFICE, care îşi propun înregistrarea/ măsurarea fidelă a aspectelor vieţii sociale; este AUTOCONSISTENTĂ (conţinuturile teoriilor sociologice nu se schimbă în timp sub presiunea opiniilor personale) este NON-CONTRADICTORIE – chiar dacă unele teorii se contrazic, totuşi nu sunt intern contradictorii. 9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 16 CUNOAŞTEREA COMUNĂ ŞI CUNOAŞTEREA ŞTIINŢIFICĂ
Problema raportului dintre cunoaşterea comună şi
cunoaşterea ştiinţifică a apărut odată cu îndepărtarea tot mai evidentă a acestora. Această îndepărtare constituie o tendinţă mai veche, dar ea s-a acutizat odată cu ştiinţele moderne ale naturii şi a devenit o problemă epistemologică centrală odată cu ştiinţa contemporană.
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 17
OBIECTUL DE STUDIU AL SOCIOLOGIEI
În mod concret obiectul de studiu al
sociologiei îl constituie studiul colectivităţilor umane şi al relaţiilor interumane din cadrul acestora, precum şi comportamentul uman în interiorul grupurilor şi comunităţilor umane.
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 18
OBIECTUL DE STUDIU AL SOCIOLOGIEI
Traian Rotariu sintetizează obiectul de studiu al sociologiei în
câteva mari aspecte sau părţi: acţiuni sociale (munca, educaţia, propaganda politică etc.); instituţii sociale (şcoala, familia, biserica, partidele politice); grupurile sociale (de la microgrupuri până la cele cu dimensiunile cele mai mari: clasele sociale, populaţia unei ţări privită în ansamblul ei); fenomenele sociale diverse (mobilitatea socială, delicvenţa, sinuciderea).
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 19
trecerea de la macro- la microsocial, de la societate ca
întreg la componentele individuale.
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 20
PROBLEMATICA SOCIOLOGIEI
După Alex Inkeles, sociolog american, problematicile
principale în prezentarea sociologiei sunt următoarele: cultura şi societatea umană în perspectivă sociologică; unităţi primare ale vieţii sociale (acte şi relaţii sociale, persoana, grupurile, comunităţi urbane şi rurale, asociaţiile şi organizaţiile, populaţia şi societatea); instituţiile sociale fundamentale (familia şi relaţiile de rudenie, economia, politica şi dreptul, religia, educaţia şii ştiinţa) procesele sociale fundamentale: diferenţierea şi stratificarea, cooperarea, acomodarea, asimilarea, conflictele sociale, comunicarea şi controlul social, intrigarea socială
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 21
PROBLEMATICA SOCIOLOGIEI
Cele patru manifestări menţionate de D. Gusti ca problematică a
sociologiei sunt: • Manifestarea economică: averea personală şi a familiei, uneltele folosite, bugetul de venituri şi cheltuieli, unităţile comerciale şi meşteşugăreşti existente în comunitate etc. • Manifestarea juridică: raporturile sociale din sat, ideile ţăranilor referitoare la legi, obiceiul pământului, instituţii juridice, tipurile de delicte mai des întâlnite etc. • Manifestarea politică: existenţa grupărilor politice, ideile conducătorilor, simţul civic, poziţia faţă de activitatea politică etc. • Manifestarea spirituală: instituţiile de stimulare a activităţilor intelectuale (şcoala, biblioteca, şezătorile culturale), gradul de frecventare
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 22
TEMELE MAJORE ALE SOCIOLOGIEI
H. Stahl, inspirat din concepţia lui D. Gusti şi din aceeaşi nevoie de
organizare şi eficientizare a demersurilor sociologilor, elaborează o matrice cu probleme ale sociologiei care cuprinde cinci capitole: • Natura fizică si umanizată: caracteristicile fizice ale mediului înconjurător, zonele de munca, zonele rezidenţiale etc. • Populaţia: caracteristicile bio-psihice, volumul, densitatea, structura de distribuţie pe variabile multiple, mobilitatea etc. • Viata economică: relaţii şi activităţi productive, structura forţei de muncă, tipologia mijloacelor de muncă, sfera ocupaţiilor etc. • Viata politică şi juridică: formele de organizare politică, tradiţiile politice si juridice, formele de conducere etc. • Viaţa culturală: modelul şi stilul cultural, gradul de realizare a cunoaşterii, valorile culturale vehiculate etc.
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 23
TEMELE MAJORE ALE SOCIOLOGIEI In Dictionnaire critique de la sociologie, R. Boudon şi Fr. Bourricaud grupează problemele sociologiei în opt capitole mari dupa cum urmează: 1. Mari clase de fenomene sociale (conflict, ideologie, religie); 2. Tipuri şi aspecte fundamentale ale organizării sociale (birocraţie, capitalism, partid); 3. Concepte majore proprii sociologiei (anomie, charisma); 4. Concepte de folosinţă curentă în sociologie şi comune mai multor discipline (structură, sistem); 5. Paradigme şi teorii cu pretenţii generalizatoare (culturalism, funcţionalism, structuralism); 6. Probleme teoretice majore (control social, putere); 7. Probleme epistemologice majore (obiectivitate, pozitivism, teorie); 8. Articole privitoare la principalii fondatori ai sociologiei (aportul lor teoretic, metodologic şi aprecierea relevanţei lor actuale).
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 24
FUNCŢIILE SOCIOLOGIEI
FUNCŢIA DESCRIPTIVĂ – descrierea, prezentarea faptelor şi
proceselor sociale, aşa cum acestea au loc; avem de-a face în acest caz cu o diversificare sociografică a sociologiei; FUNCŢIA EXPLICATIVĂ (COMPREHENSIVĂ) – dacă sociologia s-ar limita numai la descrierea faptelor, fenomenelor şi proceselor sociale, atunci aceasta ar fi doar sociografie; ea vizează să stabilească relaţii de determinare sau de covarianţă între diversele aspecte ale vieţii sociale. FUNCŢIA DE AMELIORARE A VIEŢII SOCIALE – sociologia se raportează în mod critic la societatea pe care o studiază, propunându-şi schimbarea acesteia prin formularea de politici sociale (ex: politici educaţionale, politici de organizare a instituţiilor sociale, politici salariale etc.)
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 25
FUNCŢIILE SOCIOLOGIEI
Sociologia este cunoscută, astăzi, „marelui public” prin unele
funcţii specifice, vizând în acelaşi timp rolul ei practic aplicativ: 1. Funcţia critică 2. Funcţia explicativ-interpretativă 3. Funcţia de diagnoză socială 4. Funcţia predictivă 5. Funcţia aplicativ-constructivistă
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 26
ABORDAREA REALITĂŢILOR SOCIALE ÎN SOCIOLOGIE Orice aspect al vieţii sociale poate fi abordat din mai multe perspective: de pe poziţia ştiinţelor sociale specializate: economia, ştiinţele juridice, pedagogia, etica etc; de pe o poziţie sociologică specializată, respectiv poziţia sociologiilor particulare sau de ramura, corespunzatoare unor subsisteme ale societăţii: sociologia economica, sociologia juridică, sociologia educaţiei, sociologia moralei etc. de pe poziţia sistematică, integratoare sau poziţia sociologiei generale. Astfel, în timp ce sociologiile particulare realizează doar generalizări „restrânse” şi valabile pentru domeniul analizat, sociologia generală, pe baza informaţiilor preluate de la sociologia „bunului simţ”, de la sociologiile de ramură şi de la celelalte ştiinţe despre societate, gândire, natura, îşi elaborează teorii, modele, paradigme cu cel mai înalt grad de cuprindere în generalitate, bazate pe dependenţele multiple între părţile socialului, pe constante şi regularităţi.
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 27
LOCUL SOCIOLOGIEI ÎN CADRUL ŞTIINŢELOR SOCIALE Auguste Comte are meritul nu numai de a-i fi dat numele ştiinţei, dar şi meritul de a o fi aşezat într-o clasificare a ştiinţelor. Conform lui, ştiinţele au apărut şi s-au dezvoltat într-o ordine specială de complexitate crescândă. O ştiinţă complexă este acea care are nevoie de toate celelalte ştiinţe de dinaintea ei pentru ale sintetiza într-o grupare nouă şi deosebită. Astfel, el stabileşte următoarea ierarhie: 1. Matematica 2. Astronomia 3. Fizica 4. Chimia 5. Biologia 6. Sociologia Mai târziu completează lista punând la început Logica şi la sfârşi Morala.
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 28
LOCUL SOCIOLOGIEI ÎN CADRUL ŞTIINŢELOR SOCIALE Mai târziu Herbert Spencer clasifică ştiinţele astfel: 1.Ştiinţe abstracte: matematica, logica 2.Ştiinţe abstracte-concrete: matematica, fizica, chimia 3.Ştiinţe concrete: astronomia, biologia, psihologia şi sociologia
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 29
LOCUL SOCIOLOGIEI ÎN CADRUL ŞTIINŢELOR SOCIALE Există mai multe tipuri de clasificări ale ştiinţelor socioumane în care este cuprinsă şi sociologia. Menţionăm câteva dintre acestea: • Clasificarea în cadrul căreia sociologia are un loc preferenţial în raport cu alte ştiinţe socioumaniste (în taxonomiile lui Comte, Xenopol, Herseni) • Clasificarea ce poziţionează sociologia pe două locuri - ca ştiinţă a totalităţii şi ca ştiinţă a diferitelor părţi ale socialului. (ex. Duverger se referă la clasific- area ştiinţelor sociale pe verticală – în cadrul aceluiaşi grup, şi orizontală – urmărind diverse categorii de grupuri sociale) • Clasificarea în care sociologia deţine un loc obişnuit. În literatura de specia- litate se folosesc trei denumiri principale pentru a exprima anumite grupuri de ştiinţe despre societate şi om în care apare şi sociologia. Aceste grupuri sunt ştiinţele sociale (antropologia, economia, psihologia socială, sociologia), disciplinele umaniste (filosofia, teologia, istoria, literatura, arta, muzica) şi ştiinţele comportamentale (sociologia, antropologia, psihologia)
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 30
RAMURILE SOCIOLOGIEI Complexitatea obiectului şi problematica sociologiei au determinat constituirea unor domenii specializate (ramuri) care studiază anumite compartimente ale vieţii sociale. Aceste constituie totodată domenii de aplicare a rezultatelor cercetărilor concrete de teren. Aceste domenii specializate ale sociologiei pot fi grupate, în funcţie de problematica studiată astfel: 1. Ramuri care studiază grupuri şi colectivităţi umane: sociologia grupurilor, sociologia urbană, sociologia rurală, sociologie naţiunilor etc. 2. Ramuri care cercetează fenomene şi procese sociale: sociologia opiniei publice, sociologia minciunii, sociologia religiei, sociologia educaţiei, sociologia politică, sociologia comunicării etc. 3. Ramuri care studiază instituţii sociale precum sunt: sociologia familiei, sociologia şcolii, sociologia medicală etc.
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 31
RAMURILE SOCIOLOGIEI Între sociologie şi ramurile sale există o strânsă legătura ca de la întreg la parte. Sociologia oferă ramuzrilor sale aparatul conceptual şi metodele de cercetare ştiinţifică, la rândul ei, ea se îmbogăţeşte cu rezultatele cercetărilor din teren oferite de tramurile sociologiei. Autonomia domeniilor teoretice şi aplicative nu împiedică manifestarea spiritului interdisciplinar. Au apărut astfel ramuri ale sociologiei la graniţaa două sau mai multe ştiinţe: psihosociologia, sociolingvistica, sociogeografia etc.
9/16/2021 Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu 32
NEVOIA DE SOCIOLOGIE
Nevoia de sociologie întotdeauna s-a resimţit în perioadele de criză şi de
tranziţie ale unei societăţi, fapt pentru care a fost şi mai este considerată o „ştiinţă reacţionară” şi o„ştiinţă burgheză” ceea ce a determinat ca de nenumărate ori să fie interzisă. Nevoia de sociologie în societate apare le două nivele: 1. la nivelul individului instruit şi educat ce trăieşte în societate şi care are nevoie să înţeleagă mecanismele de organizare socială pentru a acţiona conştient şi responsabil şi să-şi formeze deprinderi de conveţuire socială şi comportare civilizată. 2. la nivelul societăţii (la nivelul decizional) unde cel cu guvernează, formulează legi, imperative, sentinţe morale, trebuie să stăpânească şi cunoştinţe referitoare la realităţile sociale pe care doreşte să le influenţeze prin acţiunea sa.
Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu
9/16/2021 33 TEMĂ PENTRU ACASĂ
TEXT 1: „Sociologia are de îmbinat cunoştinţele parţiale căpătate
din diferite alte materii de învăţământ şi care altfel ar rămâne dezbinate în mintea elevilor. Totuşi, fenomenele economice, juridice, psihologice, istorice, etnografice, antropogeografice sunt în întregime sau în parte fenomene sociale, ele sunt manifestări ale societăţii. De aceea, după munca de analiză, trebuie să urmeze încercarea de sinteză. Sociologia are de îndeplinit funcţia aceasta însemnată de concentrare şi coordonare a cunoştinţelor pentru a pune în lumina adevărată caracterul de totalitate al vieţii sociale, pentru a da înţelesul deplin termenilor legaţi de societate şi de a forma în chip unitar mintea elevilor.” (Dimitrie Gusti, Traian Herseni – Elemente de sociologie).
Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu
9/16/2021 34 TEMĂ PENTRU ACASĂ
TEXT 2: „ […] fiecare dintre noi este obişnuit să judece pe alţii
după sine însuşi. Fiecare dintre noi crede că activitatea omenească are un scop, care se recunoaşte şi se apreciază în urmă din fapte; mentalitatea noastră de profesionişti burghezi nu poate concepe o activitate practică fără scop […] Sociologia însă tocmai de aceea este făcută, ca să ne ridice peste mentalitatea noastră prea strâmtă, sau mai bine peste prejudecăţile noastre. Ea ne arată că ceea ce noi credem a fi cu neputinţă se întâmplă totuşi. şi nu numai că se întâmplă, dar se şi explică în modul cel mai raţional.” (C. Rădulescu-Motru – Psihologia poporului român)
Curs 1: Introducere în sociologie: obiectul şi problematica de studiu
Albert Bandura și factorul de autoeficacitate: O călătorie în psihologia potențialului uman prin intermediul înțelegerii și dezvoltării autoeficienței și a stimei de sine