Societatea

umană ca
sistem social
Aliona CHIRA, drd., lector USM
 Conţinutul prelegerii:
O Conceptul de sistem social.
O Componentele sistemului social.
O Proprietăţile sistemului social.
O Tipologia sistemelor sociale.
O Echilibrul sistemului social şi relaţiile din cadrul
sistemului social.
O Mecanismul de autoreglarea a sistemelor sociale.
O Caracteristicile şi componentele sistemului social-
uman.
O Principalele unităţi – subsisteme de viaţă socială.
 Conceptul de sistem social
O Sistemul este un întreg, ale cărui elemente se află în
relaţii determinate unele faţă de altele, formând o
unitate distinctă, cu însuşiri ireductibile la cele ale
părţilor componente.
O La modul general spus, prin sistem se înţelege o
mulţime de obiecte care acţionează între ele atât de
intens, încât stările lor sunt interdependente,
modificarea unuia ducând la modificările
determinate în toate celelalte.
 Conceptul de sistem social

Se consideră sistem acel ansamblu organizat acea clasă

de fenomene care satisfac următoarele exigenţe:
O poate specifica un set de elemente identificabile;
O printre cel puţin unele din elemente există relaţii
identificabile;
O anumite relaţii implică alte relaţii.
 Conceptul de sistem social
Dacă am încerca să punctăm deosebirile dintre comporta-
mentul sistemic din viaţa socială şi cel strict cibernetic, am
constata esenţiale următoarele momente:
O elementele de acţiune în mediul social sunt indivizii
umani;
O valorile de comandă ale sistemului nu subordonează
subiectul, decât parţial şi temporal, în măsura în care să
nu-l dezorganizeze;
O relaţiile ce se stabilesc în sistemul social sunt mai
complexe şi de alt tip, fiind stabilită atât o interacţiune
materială, cât şi una spirituală;
O subiecţii din sistemele sociale au capacitatea unică de a
conştientiza, ceea ce implică un nou parametru;
O comportamentului sistemic social nu i se poate aplica
viziunea homeostatică a echilibrului ci cea adaptativ
procesuală, transformatoare.
 Proprietăţile sistemului social
Sistemul social se caracterizează prin câteva proprietăţi, precum:
O totalitatea – elementele îşi pierd individualitatea, fiecare din ele
căpătând însuşiri noi conferite de raporturile cu celelalte
elemente ale întregului; individualitatea este atributul
întregului şi nu al elementelor componente;
O integrativitatea – dobândeşte dimensiuni distincte când se are
în vedere proprietatea de ierarhizare;
O autoreglarea – autocorectarea, autostabilizarea, homeostaza,
menţinerea stabilităţii sistemului, a capacităţii lui de a-şi
restabili echilibrul, structura şi funcţionalitatea, indiferent de
acţiunea unuia sau a mai multor factori de perturbare;
O ierarhizarea – un sistem este simultan şi suprasistem pentru
componentele sale, şi subsistem în componenţa altor sisteme;
O structurarea – fiecare sistem are a anumită configuraţie de
raporturi dintre elementele componente.
 Tipologia sistemului social

O tipologie a subsitemelor sistemului social este

propusă de Pavel Apostol. El consideră că într-un
sistem social oarecare distingem:
O subsistemele care formează activitatea economică,
politică, etc. ca funcţii ale sistemului global;
O subsisteme parţiale, efectuând tipuri de activităţi
distincte ce formează părţi ale activităţilor sistemului
global.
 Tipologia sistemului social

Conform criteriului de diferenţiere şi integrare

sistemele şi subsistemele sociale pot fi:
O diferenţiate şi integrate;
O integrate, însă slab diferenţiate;
O sisteme sociale cu grade diferite de autonomie, cu
nivele variate în ceea ce priveşte interacţiunea lor cu
alte sisteme;
O sisteme cu nivele diferite de acomodare, asimilare,
competiţie şi cooperare în relaţie cu alte sisteme.
 Tipologia sistemului social

Din punct de vedere metodologic, există o distincţie

între sistemele finaliste şi sistemele de interacţiune sau
suprasisteme. Sistemele finaliste se caracterizează prin
faptul că întreaga lor structură şi dinamică este
determinată de realizarea unei finalităţi, pe când
sistemele de interacţiune nu sunt finaliste, ci sunt
compuse din mai multe subsisteme, de regulă finaliste,
care interacţionează tinzând să realizeze un anumit
echilibru ce reprezintă o rezultantă a acestor
interacţiuni.
 Tipuri de relaţii din cadrul sistemului social

Tipurile de relaţii din cadrul sistemelor. Se deosebesc

două tipuri de relaţii în configurarea sistemelor:
O relaţii de subordonare, care privesc raportul dintre
dintre întreg şi parte, dintre sistem şi elementele
componente;
O relaţii de coordonare, care privesc raporturile dintre
elementele în cadrul sistemului, fie raporturile dintre
sistemele unui context dat sau dintre elementele unor
sisteme diferite.
 Echilibrul sistemului social

Sistemul social, ca şi celelalte tipuri de sisteme, se

caracterizează printr-o stare de echilibru intern care
poate fi static sau dinamic.
O Echilibrul static reprezintă o configuraţie de stări ale
elementelor sistemului care sunt reciproc
compatibile, reprezentând o puternică stabilitate.
O Sistemele dinamice sunt caracterizate prin faptul că
schimbările interne sunt continue, fără a ajunge la
forme de echilibru înalt stabile.
 Autoreglarea sistemului social
Autoreglarea sistemului. Procesele autoreglării în cazul
oricărui sistem solicită următoarea schemă logică
operaţională:
O „blocul de recepţie” a informaţiilor privind funcţionalitatea
diferitor componente ale sistemelor;
O „blocul de analiză” prelucrarea şi interpretarea informaţiei
recepţionate pentru „emiterea comenzilor” sau a unor
mesaje care să permită funcţionarea pozitivă a sistemului;
O „blocul de execuţie” adică de transformare a informaţiilor
de comandă în acţiuni sau reacţii de răspuns;
O „blocul conexiunilor inverse”ce permit estimarea calităţii
operaţionale executate, autocontrolul şi autocorectarea
împlinirii lor.
 Societatea ca sistem social
Premisele care stau la baza definirii societăţii ca sistem sunt:
O Arealul geografic - în care are loc consolidarea relaţiilor sociale.
Fiecare comunitate şi-a conturat în baza teritoriului său anumite
caracteristici specifice: activităţi, ramuri ale industriei şi
agriculturii, cultură şi obiceiuri.
O Universalitatea - societatea cuprinde multitudinea relaţiilor şi
legătruilor sociale, toate instituţiile şi comunităţile sociale statuate
la hotarele unui anumit areal.
O Autonomia - prin care se înţelege capacitatea de a exista
independent, caracteristică ce se fundamentează pe baza nivelului
înalt de autoreglare internă asigurând susţinerea şi reproducerea
continuă a sistemului complex de relaţii.
O Integritatea - care se evidenţiază prin faptul că societatea reuşeşte
să-şi subordoneze fiecare generaţie incluzându-o într-un context
unic al vieţii sociale şi prin faptul că societatea posedă mecanisme
interne nu doar pentru susţinerea structurilor formate ci şi pentru
includerea în aceste structuri a noilor formaţiuni sociale create de
oameni prin activitate practică.
 Subsistemul sistemului social uman
Dintre subsistemele care alcătuiesc societatea menţionăm:
O Subsistemul condiţiilor material-naturale care este reprezentat de mediul cosmic şi
geografic al existenţei diferitor forme de comunitate umană şi o serie de alţi factori ca
cei demografici şi ai resurselor naturale cu rol important în formarea, dezvoltarea
sistemelor sociale şi în stabilirea echilibrului între acestea.
O Subsistemul economic cuprinde toate manifestările societăţii vizând satisfacerea
trebuinţelor vitale ale membrilor ei. Sistemul nevoilor are un caracter dinamic şi
nelimitat, fiind dependent de dorinţele, aşteptările, aspiraţiile, idealurile indivizilor,
grupurilor şi ale societăţii în ansamblul ei. Activitatea economică se realizează ca acte
de comportament conştient, deliberat orientate spre sfera producţiei, consumului,
circulaţiei şi repartiţiei de bunuri. Aceste forme de activitate economică au la bază, în
principal, trei factori: munca, natura şi capitalul.
O Subsistemul administraţiei şi conducerii sociale cuprinde instituţii administrative,
statale, ale conducerii, integrate într-un ansamblu de activităţi impuse de necesităţile
menţinerii ordinii şi echilibrului social. Menţionăm următoarele grupuri mari de
instituţii: instituţii politice;instituţii juridice; instituţii economice; instituţii cultural-
educative; instituţii familiale.
O Subsistemul normativ este alcătuit din totalitatea normelor, valorilor, principiilor etico-
juridice, concretizate în drepturile şi obligaţiile pe care le au indivizii, elaborate în
scopul reglementării raporturilor dintre ei.
O Subsistemul cultural se referă la diversitatea valorilor ştiinţifice, artistice, religioase a
activităţilor şi instituţiilor, care permit crearea şi comunicarea lor, în scopul satisfacerii
unor trebuinţe mai complexe, rezultate din gradul de dezvoltare a societăţii şi
amplificarea dimensiunilor spirituale ce caracterizează fiinţa umană.
 Pentru acasă

O Tipurile de societăţi de-a lungul timpului şi

caracteristicile acestora