3.1.

Conceptul de structură socială

 Existenţa societăţii, complexitatea vieții sociale,
presupune existenţa, în realitate, a unui sistem de structuri ce
poate fi analizat sub două aspecte:
1. Organizaţional (organizarea socială)
2. Social, în sensul existenţei unor structuri sociale şi
a unor procese de stratificare socială.

Sistem social. Structură socială. Organizare socială

Diferențierea acestor trei concepte nu este ușoară, de

multe, ori, ele sunt considerate echivalente. Deși aceste
concepte se interferează, este totuși posibil să se facă o serie
de distincții între ele.
 3.1.1. Sistemul social

Sistem (Système) din gr. systema adunare, reuniune.

Sistemul evocă ,,o ordine în care diferitele părți se
susțin recrproc”. Ansamblu de elemente materiale sau nu
care depind reciproc unele de altele în așa fel încât să
formeze un tot organizat. (Gilles Ferréol, Dicționar de
sociologie, Polirom, 1998, p. 205.)

Unitatea cea mai simplă care prezintă caracteristica de sistem

a vieţii social-umane este activitatea care reprezintă un
sistem de comportamente (…). (Dicţionar de sociologie, Babel,
1998, pp. 543-545).
 3.1.2. Structura socială

Structura desemnează ordinea funcțională din

realitatea socială, iar procesul se referă la „schimbarea
stărilor“.

Structura socială este,

pe de o parte, un subsistem în care,
pe orizontală, se situează familia, ,,comunitatea”, satul, orașul,
națiunea, și,
pe de altă parte, un alt subsistem unde,
pe verticală, se află grupurile sociale, nivelul de educație (instrucție
școlară), grupurile ocupaționale, generații, sexe, vârste, stratificarea
socială.
 Definiția (S1)
(Ce este structura socială?)
Structura socială este o realitate complexă, multi-
dimensională, de aceea şi definirea ei are un caracter
descriptiv, de enumerare a elementelor componente.
(Dicţionar de sociologie, Babel, 1998, pp. 612-616).

Definiția (S2)
(Ce ,,privește” structura socială?)
Structura socială privește modul de alcătuire a
sistemului social, în timp ce organizarea socială se referă
la modul lui de funcționare. (Ioan Mihăilescu, Sociologie
generală, Polirom, 2003, pp. 174-175).
Notă - A se vedea Anexa 1
 În determinarea structurii sociale se porneşte de la
identificarea componentelor sistemului social.
Se au în vedere:
1.Populaţia (cu distribuţiile caracteristice de sex, vîrstă etc.) ce
convieţuieşte în cadrul unei comunităţi umane;
 pentru societăţile contemporane este vorba de naţiune (inclusiv
minorităţile naţionale) organizată într-o comunitate statală.
2.Familia - grup social specific
3.Colectivităţile teritoriale satul, oraşul etc.
•Clasele sociale
•Grupurile sociale
•Categoriile ocupaţionale şi profesionale
•Sistemul de stratificare socială
* Pentru a include doar elementele asupra cărora există un grad
înalt de acord între specialiştii problemei.
 De-a lungul timpului structura socială a cunoscut
diferite modalităţi de organizare şi funcţionare, în general
făcându-se deosebirea între două mari categorii de societăţi:
1. Societăţi holistice
2. Societăţi individualiste

În principiu, modelul de structură socială pe care

societăţile contemporane încearcă să îl promoveze este
acela al meritocraţiei, deşi există numeroşi factori de
distorsiune (origine, sex, naţionalitate, vârstă).
 3.1.3. Organizarea socială

Definiție
Organizarea socială poate fi definită
1.ca un sistem de roluri și statusuri sociale
2.ca un sistem de instituții sociale
3.ca un sistem de modele comportamentale
4.ca un sistem de mijloace de acțiune și
5.ca un sistem de control social
care
oasigură satisfacerea nevoilor unei colectivități,
ocoordonează acțiunile membrilor acesteia,
oreglementează relațiile dintre ei și
oasigură stabilitatea și coeziunea colectiviului.
 Organizarea socială este un ansamblu de mijloace prin care
colectivitățile, grupurile și societățile își mențin echilibru și își asigură
funcționarea.

Din perspectivă sociologică, principalele elemente ale

organizării sociale sunt:
1. Rolurile sociale
2. Statusurile sociale
3. Modelele comportamentale
4. Mijloacele de acțiune
5. Instituțiile sociale
6. Organizațiile sociale
7. Controlul social
(Ioan Mihăilescu, Sociologie generală, Polirom, 2003,
pp. 174-175.)
 Dicționar

Spaţiul social al societăţii

Totalitatea poziţiilor sociale existente la un moment
dat în societate formează spaţiul social al societăţii.