INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIE

SOCIOLOGIE CĂ ȘTIINȚĂ GENERALĂ

SOCIOLOGIA SPONTANĂ VERSUS SOCIOLOGIE ȘTIINȚIFICĂ

NUME: EMIRSEIT ELGIN

ANUL I, IFR

C1 - Internal use
 Sociologia că știință generală
  
Apariția sociologiei, factorii declanșatori și fondatorii sociologiei
Cuvântul sociologie provine din latinul “socios” care înseamnă multime, populație, societate
și grecescul “agos” care se traduce drept cunoaștere, știință. Sociologia este considerate una
dintre științele apărute tarziu în istoria culturii. Ea a apărut odată cu schimbările economice,
politice, sociale și intelectuale de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și prima jumătate a secolului 
XIX :
· Prima revoluție industrială, care schimbă raporturile dintre clasele sociale: industria și
orașul iau locul satului și agriculturii. De asemenea, apare o nouă forta economică, care
se afima din ce în ce mai puternic și anume burghezia.
·       Revoluția franceză napoleoniană a avut un puternic impact asupra concepțiilor și
ideologiilor. Această a condus către restabilirea unei noi ordini sociale dar și la
restructurarea raporturilor politice.
·      Noi documentații ce atestă descoperiri antropologice și etnografice.
·      Multiplicarea raporturilor economice, culturale și religioase.
În științele sociale, cercetătorul este parte a realității pe care o studiază, el trebuie să
înțeleagă nu că observator extern ci din spațiu intern. Acțiunile oamenilor în societatea din care
fac parte, se caracterizează prin voință și constinta de sine, fiind guvernată de valori și norme.
Se pare că cel care a pus bazele acestei științe, este considerat August Comte (1798-
1857). Acesta prin cunoscută să lucrare “Curs de filozofie pozitivă”, apărută în 1839, folosește
pentru întâia oară, termenul de sociologie și de positivism.
Pentru Comte, metodă cunoașterii se identifica cu evoluția științelor. Perspectiva lui
Comte este evoluționistă, de aici și teoria evoluționistă, conform careia evoluția cunoașterii, a
științelor, o omului și a societăților se face în etape, în stadii. Cheia oricărei științe este metodă,
iar în cazul lui Comte, intrumentul metodologic de studiu este fizică (socială).
Nucleu teoretic al concepției lui August Comte s-a bazat pe “Legea celor 3 stadii”, bazat
pe “chipul și asemănarea” legii newtoniene:
·       Stadiul Teologic
·       Stadiul Metafizic

C1 - Internal use
 ·       Stadiul Gândirii Pozitive.
August Comte a avut o influență majoră asupra urmășului sau, Herbert Spencer, care
este considerat de altfel, cel de-al doilea fondator principal al sociologiei.
Instrumentul metodologiei lui Herbert Spencer îl constituie biologia. Teoria lui pleacă de
la modelul evoluționist al selectiei naturale, conform căreia societățile evoluează asemeni
speciilor, îndreptându-se în istorie spre societăți tot mai evoluate, mai dezvoltate. Aceste
societăți sunt asemănătoare unor organisme care cresc, se dezvoltă, îmbătrânesc și uneori chiar
dispar.
Karl Marx (1818-1883) a fost un filozof, sociolog, gânditor și activist politic german.
Pasionat de economie și antropologie, teoria lui presupune că forțele care pun în funcțiune
societatea, își au originea și natură în societate. El este și cel care crează termenul de
conflictualism, unde se consideră că la baza dinamicii vieții sociale stă conflictul social între
clasele sociale.
Emile Durkheim (1858-1917) filozof și sociolog francez, unul dintre
fondatorii  principali ai sociologiei, a fost preocupat de ameliorarea stării sociale, de
realizarea ordinii și consensului social. Pentru Durkheim, faptele sociale sunt
“lucruri” (exteriore individului) și nu sunt caracterizate că aspecte ale socialului,
precum considerau predecesorii săi.
Cele mai importante lucrări ale lui Emile Durkheim, considerate lucrări fundamentale în
studiul sociologiei sunt: “Regulile metodei sociologice”, “Sinuciderea”, “Diviziunea muncii
sociale “.
Printre fondatorii principali ai sociologiei, îl amintim și pe Karl Emil Maximilian
Weber (1864-1920). Sociolog, filosof, jurist, istoric și economist, a avut o influență majoră
asupra teoriei sociale și cercetarea socială.
Max Weber impune conceptul de tip ideal, care evidențiază trăsăturile esențiale ale unui
fenomen “Tipul ideal se obține prin ignorarea aspectelor minore, prin reliefarea
similarităților majore, prin simplificare și generalizare”. El este autorul sociologiei
interpretative, cel care consideră că procesul de cunoaștere al vieții sociale trebuie să plece de la
comprehensiune, al înțelegerii acțiunilor sociale. Acțiunea socială nu poate fi studiată înafara
înțelegerii subiective. Teoria pune accentual pe individ/subiect și nu pe idea genarala de
societate.

C1 - Internal use
 Sociologie comună versus Sociologie științifică

Sociologia își are bazele în sociologia spontană, pe care fiecare dintre noi o practicăm în
viață de zi cu zi. Ea este bazată pe simțul comun, obișnuit cu “caracter enciclopedic”. Astfel,
fiecare persoană, făcând parte dintr-un grup social și având un anumit nivel de intelect, are
propria părere (pozitivă/negativă) despre lucrurile din jurul lui.
Sociologia spontană se caracterizează prin câteva lacune importantă și anume:
·       Are un caracter pasional sau subiectiv “Oamenii nu se mulțumesc numai să
constate ce se întâmplă în jurul lor, ci adopta atitudini,interpretează și
judecă realitatea, uneori rastalmacind-o sau falsificând-o. (…) Oamenii nu-și
pot formă o imagine obiectivă a realității” .
·       Caracter iluzoriu care se definește prin faptul că oamenii pentru a se păstra
motivati, pentru a înfruntă greutățile vieții, pentru a acționa în favoarea lor, au
tendința de a se autoiluziona/ a se amăgi. Această autoiluzionare trebuie să fie una
pozitivă, individual trebuie să creadă cu tărie în propriile convingeri. Acest aspect
iluzoriu este total inacceptabil în viață științifică.
·       O altă însușire a sociologiei spontane este aceea că este contradictorie,unde
oamenii au mereu tendința de a oscila între liberul arbitru și fatalism. Atunci când
ne bucurăm de succese, ne facem planuri de viitor, oamenii consideră că totul a
depins doar de ei. În caz contrar, când se lovesc de momente dificile, oamenii au
tendința de a acuză contextul nefavorabil din viață, demers ce nu este acceptat din
punct de vedere științific.
·       Se consideră că sociologia comună este limitată. Individual sau grupul din care
face parte, are experiențe de viață limitate la mediul social, cultural, intelectual
din care face parte: “Ceea ce nu îi este familiar e considerat anormal sau
scandalos”.
În urmă acestor aspecte, s-a ajuns la concluzia că sociologia spontană face obiectul de
studiu al sociologiei științifice “Care trebuie să prezinte ce cunoștințe au indivizii despre
societate și să explice cum și-au format aceste cunoștințe și ce rol social au ele”.

C1 - Internal use
 De la sociologia spontană s-a trecut la sociologia științifică care “nu presupune doar a
privi lucrurile, a te uită la ce se întâmplă în jur “.
Socilogia științifică se bazează pe trei axiome principale:
·       Prima axiomă are la baza principiul realismului. Ideea de baza aici este aceea că
există lume reală, exterioară  și diferită de cea subiectivă a fiecăruia dintre noi, o lume
“independența de subiectul observator, că faptele observate sunt reale și nu sunt un produs
al minții observatorului “.
·       A două axiomă pe idea de cauza-efect sau principiul determinismului.
·       Iar a treia axiomă este perspectiva obiectivă  asupra lumii exterioare.
Asemeni sociologiei spontane, sociologia științifică are și ea anumite caracteristici ce o
defines:
·       Este precisă. Acest aspect vine în raport cu subiectul investigat, la gradul de
măsurare, la dovezi cunatificare în legătură directă cu ce este investigat. Dacă observățiile nu
sunt unele clare, judecățile nu ar trebui să fie luate în considerare.
·       Sociologia științifică se caracterizează prin rigurozitate,  unde subiectele trebuie
prezentate fără exagerări sau fără omiteri.
·       Este sistematică “făcută deliberat, pregătită și desfășurată cu mijloace adecvate”.
·       Este obiectivă – fără implicații subiective, proprii fiecăruia dintre noi “neafectată de
pasiunile, fobiile și prejudecățile persoanei care observă”.
·       Este consemnată, unde datele fiecărei investigații trebuie să fie notate sau înregistrate
audio, pentru că “oamenii nu au o memorie infailibilă. Uitarea elimina din memorie, parțial
sau total, cunoștințele sau imaginile înregistrate”.
·       Observația științifică trebuie făcută de personae calificate. Această supoziție susține
idea că fiecare om de știință trebuie să aibă o pregătire excepțională în domeniul sau. Însă asta nu
îl face atotștiutor, decât în aria lui de acoperire. Pentru a ajunge la această pregătire excepțională,
baza trebuie fundamentata de o pregătire educațională, profesională adecvată.
·       Observația științifică se realizează în condiții controlabile. Baza fiecărei observații
științifice trebuie să fie una foarte riguroasă. Obiectul studiului trebuie să fie credibil, cu
metodologii de cercetare cât mai apropiate de cele de laborator.
 

C1 - Internal use
 Bibilografie:
·       Ioan Mihăilescu-  Sociologie generală : concepte fundamentale și studii de caz , IAȘI,
POLIROM,2003 ( Capitolul 1 : Sociologia că știință, paginile 9-29).
·       Mică biblioteca digitală de sociologie ( suport curs).

C1 - Internal use