ETICA

NOȚIUNI GENERALE

20 nov 2021
 PROVOCĂRI ETICE ALE PREZENTULUI
• SCHIMBAREA CLIMEI
• GLOBALIZARE
• HEGEMONIA MONDIALĂ
• DEZVOLTAREA ŞTIINŢIFICO-TEHNOLOGICĂ
• BIOTEHNOLOGIE
• DISTRUGERI ECOLOGICE
• SĂRĂCIA ȘI INEGALITATEA
• CORUPŢIE
• CRIZA PARTIDELOR POLITICE
• INSECURITATEA FAMILIEI
• LIPSA DE PROFESIONALISM
• INSECURITATEA VIEȚII
• EUTANASIE
• TRANSPLANTUL ȘI DONAREA DE ORGANE
• FERTILIZARE IN VITRO,
• TERAPIE ȘI DIAGNOSTIC GENETIC
 Trăim într-o lume în care ni se pretind multe
TRĂIM într-o lume în care mulţi vor să ne
convingă de câte ceva
• CARE SUNT INSTRUMENTE UTILIZATE PENTRU A NE CONVINGE?
• televiziunile, radioul, panourilor publicitare, ziarele, rețelele de socializare,
internetul, etc
Ce știm despre aceste instrumente?
Că aparţin cuiva, care are interese, să ne convingă : De exemplu:
,,să cumpărăm produsul X în locul produsuluiY” și toată gama de reclame

Dar, și oamenii de știință vor să ne convingă, la rândul lor :

- de adevărul unei legi sau al unei teorii speciale
 Diferența între obligații legale și convingerea prin
argumente
• când legea ne pretinde drept conduită (să facem ceva - o serie de documente pentru eliberare
carte de identitate, pașaport, permis de conducere, etc.) nu are nevoie de argumente.
• Dacă însă cineva încearcă să vă convingă, atunci are nevoie să aducă argumente.
• Unele dintre acestea sunt argumente raţionale, altele mai puţin.
• Oamenii de știință ne conving prin argumente,
• Lumea contemporană este o lume complicată unde suntem supusi unui bombardament
informaţional
• așadar avem nevoie să utilizăm gândirea critică, ca proces sistematic de analiză şi reflecţie
critică,
• De evaluare a soluţiilor posibile, ori a soluţiei adecvate
• De respingerea argumentată a celor mai puţin adecvate
• De a alege în interesul personal/colectiv ținând cont de valorile universale perene.
 informaţiile sunt importante
DAR
• Întrucât trebuie să ştim foarte multe lucruri pentru a putea face faţă cu succes
solicitărilor cotidiene,
• DAR,
• Avem nevoie:
• Să întelegem dilemele etice
• să putem înţelege cum diferite informaţii se leagă sau pot să se lege,
• să putem plasa, în context, idei şi cunoştinţe noi,
• să descoperim sensul lucrurilor întâlnite pentru prima oară,
• să respingem informaţiile care sunt irelevante sau false.
 Dileme etice

• sunt situații ipotetice în care este necesar să se ia o decizie între două opțiuni diferite.
• Pentru ca aceasta să fie o dilemă etică, nicio opțiune nu trebuie să fie acceptabilă în conformitate cu
normele sociale prin care persoana este guvernată.
• Dilemele etice nu pot fi soluționate în mod satisfăcător dacă persoana respectă un cod moral tradițional.
Atunci când sunt prezentate, nici societatea, nici valorile individuale nu pot oferi un răspuns acceptabil
individului care trebuie să ia decizia.
• Cum putem ajuta persoana care se are o DILEMA ETICA
• să reflecteze asupra propriilor valori, etice și morale
Dilema lui • Este unul dintre cele mai utilizate exemple de dilemă
morală. În el, Heinz trebuie să cumpere medicamente

Heinz pentru soția sa, care moare și nu ar supraviețui fără ea.

Cu toate acestea, deși medicamentul costă 1000 de
euro, singurul farmacist care îl vinde a umflat prețul și
cere 5000 de euro.
• Heinz a reușit să strângă doar 2.500 și nu are cum să
obțină mai mulți bani. Deși bărbatul explică situația
farmacistului, farmacistul refuză să-i vândă cele mai
ieftine medicamente sau să-l lase să plătească
jumătate mai târziu. În acest moment, Heinz are în
vedere să fure medicamentul. Ce ar trebui să faceți în
această situație?
Dilema • Un student a pictat fațada clădirii, iar decanul
facultății vrea să știe cine este responsabil.

„șmecherului” • Pentru a realiza acest lucru, el îi amenință toți

studenții din grupa în care se găsește vinovatul că își
suspendă cursul academic, cu excepția cazului în
care este predat sau dacă cineva îi spune cine a
făcut graffiti-urile.
• Un alt student știe cine este responsabil și se
confruntă cu o dilemă.
• Ar trebui să-i spună decanului cine a fost pentru a
evita pedepsirea tuturor colegilor săi?
• Sau, dimpotrivă, ar fi mai bine să păstrăm tăcerea
pentru a nu deveni „șmecher”?
Ce oameni, instituții, organizații răspund acestor
provocări ale prezentului?

AVEM NEVOIE DE RĂSPUNSURI LA NIVEL

GLOBAL, NAȚIONAL ȘI PROFESIONAL

ETICA POATE CONFERI RĂSPUNSURI?

SCOPUL eticii • Scopul demersurilor etice îl
reprezintă moralitatea.

CONSTRUIREA • Bazată pe valori universale

unei MORALITĂŢI înrădăcinate în demnitatea persoanei și

în natura umană.
UNIVERSALE
• Aceste valori sunt construite social,
oamenii și popoarele le-au exprimat
prin diferite acțiuni de-a lungul istoriei.
• Integritatea și onestitatea s-a
reflectat adesea în acțiunile oamenilor.
 • Obiectul material este acțiunea umană, adică
Obiectul actele umane. Există multe alte științe care studiază
eticii actele umane (psihologie, sociologie, economie, istorie,
antropologie).
• Obiectul formal al eticii este MORALITATEA actelor
ETICA are: umane. Etica studiază doar acele acte care au o calitate
morală (bună sau rea), adică provin din alegerea liberă
(adică are puterea de a decide) și rațională a omului, pe
- Obiectul material care le realizează în mod conștient.
• Analizează cum sunt efectuate aceste acte și urmărește
- Obiectul formal
să emită o judecată asupra acestora. Permite să se
determine dacă un act a fost bun din punct de vedere etic
sau rău din punct de vedere etic.
 Rolul si functiile eticii
• Misiunea Eticii este de a expune aspectele teoretice ale moralei, dar și pentru
a constitui un ghid practic, real, în îndrumarea şi ameliorarea vieţii morale a
societăţii.
• Funcția ETICII sunt în ultimă instanță de a ajunge la „principii universale”.
• Kant, (marele reprezentant al tipului de teorie etică) încearcă să stabilească
reguli morale universale, știind însă că ceea ce numea „lege morală” nu se
putea aplica unor situații concrete fără ajutorul a ceea ce el numește
„inteligență /înțelepciune naturală/judecată bună
• Rolul eticii este să ajute oamenii şi instituţiile să decidă ce este mai bine să
facă, pe ce criterii să aleagă şi care le sunt motivaţiile morale în acţiunile lor.
 Etica este un set de valori
• Etica este un set de valori.
• Etica este umană.
• Etica cuprinde toate dimensiunile vieții.
• Etica este intersubiectivă.
• Etica nu este un set de interdicții.
• Etica nu este la fel cu religia.
• Etica nu este doar personală.
• Etica nu este subiectivă.
• Etica nu este obiectivă.
 Valori • ADEVĂR
• BINELE

universale • FRUMOSUL
• PACEA
• LIBERTATEA - Puterea de a alege - Dreptul de a face
sau de a nu face - Capacitatea de a alege binele
• DREPTATEA
• EGALITATEA - egali în demnitate și drepturi
– Egalitate legală
– Egalitatea social
• SOLIDARITATEA – IUBIREA APROAPELUI
• COMPASIUNEA - TOLERANŢĂ
Analizarea • Adevar = Onestitate
virtutiilor – • Iubire = Compasiune
deriva de la cele opt • Curaj = Valoare
combinatii diferite ale
adevarului, iubirii si • Adevar + Iubire = Justitie
curajului dupa cum • Adevar + Curaj = Onoare
urmeaza:
• Iubire + Curaj = Sacrificiu
• Adevar + Iubire + Curaj = Spiritualitate
 Etică - etimologie și istoric
Etimologic, cuvântul "ETICA" provine din cuvintele greceşti:
• ETHE (Homer) = înseamnă ,,caracter”; ,,primordial”; ,,patrie”;
,,locul natal”; ,,obiceiuri”;
• ETHIKE (Aristotel) = ştiinţa cunoaşterii.
• Din "ETHOS" a derivat cuvântul "ETHICOS", cu sensul "din sau pentru
morală", utilizat de greci atunci când discutau despre principiile
comportamentului uman.
• Pentru început, putem considera ETICA ca fiind ştiinţa ethosului (a
moralei), a binelui/răului (Socrate, Platon, Cicero), a fericirii, a
virtuţii (Aristotel), a plăcerii (Aristip), a idealului social.
 Etică – ca știință
• Etica este definită ca "ştiinţa care se ocupă cu studiul:
– normelor și principiilor de conduită morală, fundamentul lor, cu legăturile acestora în
procesul de dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială”;
• este teoria asupra moralei (cunoașterea, înțeleasă în sens larg) a comportamentului
moral al oamenilor în societate.
• este considerată știinta comportamentului, moravurilor; studiază teoretic principiile
care guverneaza problemele practice.
• .,,totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei clase sau
societăţi„ - Teorie sau filosofia moravurilor
• Un demers etic înseamna sa reflectam asupra principiilor generale (inclusiv pe ce baza
aleg un anumit set de principii în raport cu altul) si sa judecam din perspectiva acestor
principii ce ar trebui sa faca o persoana, inclusiv noi însine, într-o situatie particulara.
• Etica, în mod tradițional, este considerată știinta comportamentului, moravurilor;
studiază teoretic principiile care guverneaza problemele practice.
• Etica este teorie asupra moralei.
• Spre deosebire de etica, morala are o semnificativa componenta emotionala.
• Moralitatea este un ideal în sens normativ al termenului ideal.
• Moralitatea exprima ceea ce ar trebui sa facem si ceea ce nu ar trebui sa facem daca am
fi rationali, binevoitori, impartiali, bine intenționati

• Un demers etic înseamna sa reflectam asupra principiilor

generale (inclusiv pe ce baza aleg un anumit set de principii
în raport cu altul) si sa judecam din perspectiva acestor
principii ce ar trebui sa faca o persoana, inclusiv noi însine,
într-o situatie particulara.
 • Din perspectivă religioasă, Dumnezeu este
Distincţia primă cauză, inclusiv a actelor morale.
între etică Este sursă normativă supremă. Este

şi religie
prezent în intuiţie şi percepţie speciale (în
revelaţii, profeţii, este întrupat).
Perceptele morale sunt porunci revelate.
Oamenii religioşi acceptă morala
religioasă fără să caute evidenţe, raţiuni,
argumente sau dovezi palpabile. Ei se
ghidează după principiul: crede şi nu
cerceta. Poruncile divine sunt o problemă
de credinţă, nu de deliberare raţională.
Morala • "Iubeşte-L pe Domnul Dumnezeul tău! (vezi I-a poruncă
a religiei creştine).

religioasă îl • Sensul vieţii omului credincios este mântuirea iar

mijlocul de a o dobândi este respectarea căii divine (a

are ca scop poruncilor divine revelate profeţilor şi sfinţilor sau

întrupate în Iisus).

suprem pe • Marea promisiune a moralei religioase este fericirea

Dumnezeu
veşnică, cea din viaţa veşnică, iar în viaţa pământească
moralitatea este pregătirea pentru a fi demn de
această fericire.
 • Societatea modernă separă privatul (credința,
Morala propriile convingeri) de viața publică realizată în

convențională
baza teoriei contractului social
• Aceasta nu înseamnă că modernitatea este atee, ci

/laică că ea se caracterizează prin comunităţi foarte

heterogene religios, separă privatul de public, este
contractualistă, inclusiv în privinţa normelor etice,
se axează pe dezvoltarea instituţiilor şi
organizaţiilor care au nevoie de coduri etice
particularizate. Așadar, pentru funcţionarea vieţii
publice avem nevoie de o morală raţională - în
locul celei religioase (derivată din credinţă), bazată
pe convenţii asupra principiilor şi normelor după
care consimţim să trăim - MORALA LAICĂ ESTE
DE TIP CONVENŢIONAL.
suportului • Etica este în căutarea suportului
raţional a unei poziţii faţă de alta,
raţional al • caută evidenţe obiective în legătură cu
eticii felul în care ar trebui să trăim,
• ce înseamnă o viaţă cu sens,
• cum trebuie să-i tratăm pe semeni.
• Implică GÂNDIRE CRITICĂ, minte
deschisă și moduri de viaţă alternative,
pe bază de coduri relativ diferite
(familial, comunitar, religios,
profesional, politic).
 • spune ce trebuie sau ar trebui să facă oamenii pentru a fi

Orice
socotiţi demni de respect şi nu ceea ce fac ei efectiv
(componenta descriptivă). De exemplu, un enunţ descriptiv

morală se
este de tipul: ,,Unii politicieni fac promisiuni mincinoase.”
• Un enunţ etic normativ este de tipul: ,, Politicienii nu trebuie

centrează pe
să facă promisiuni false.” Mai explicit, dacă vor să fie demni
de încredere (morali, în context), politicienii nu trebuie să

componenta
facă promisiuni mincinoase. Încrederea publică, în cazul
nostru, este fundament pentru menţinerea coeziunii

normativă
comunitare şi a instituţiilor, ba chiar şi a sistemului politic
democratic.
• Normele pot să fie formulate ca imperativ categoric: ce
trebuie să facă oricine, oricând şi oriunde într-o anumită
situaţie (arată ce este obligatoriu să facem sau să ne abţinem
să facem). Ele pot să fie formulate ca imperativ ipotetic şi
acestea arată ce este dezirabil (ce ar trebui) să facem sau să
ne abţinem să facem în anumite situaţii
 O normă • Interdicții : Să nu ucizi!
poate să Cu excepția situației când trebuie să
conţină te aperi, aflându-te în legitimă
apărare!),
interdicţii, • permisiuni:
permisiuni Poţi să nu te supui ordinelor dacă
sau ele încalcă drepturile omului)
obligații • sau obligaţii
• Ţine-ţi promisiunile!.
 Morală - etimologie și istoric
• Etimologic, cuvântul morală provine din adjectivul latin „MOS-MORIS”, care
înseamnă moravuri, sau din grecescul „MORALIS”, adică Ethos.
• Deşi înrudite, conceptele de etică şi morală, au origini şi substanţe diferite:
ETICA este teoria şi ştiinţa asupra moralei, în timp ce MORALA reprezintă
obiectul de studiu al eticii.
• Morala reprezintă totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor,
sentimentelor reflectate în principii, norme, reguli determinate istoric şi
social, care reglementează comportamentul şi raporturile indivizilor între ei,
precum şi dintre aceştia şi societate (familie, grup, naţiune, societate), în
funcţie de categoriile: bine, rău, datorie, dreptate, nedreptate şi a căror
respectare se întemeiază pe conştiinţă şi opinie publică.
• Moralitatea exprimă ceea ce ar trebui să facem şi ceea ce nu ar trebui să
facem dacă am fi raţionali, binevoitori, imparţiali, bine intenţionaţa.
Problemele centrale ale moralei sunt urmatoarele:
• Ce ar trebui sa facem (ce ar fi bine, drept, corect, onest)?
• Cum ar trebui sa-i judecam pe altii si pe noi însine?
• Cum trebuie sa-i tratam pe altii si sa admitem sa fim tratati de ceilalti?
• Ce scopuri sunt demne de a fi urmate în viata?
• Care este cel mai bun mod de viata?
• Ce fel de persoana ar trebui sa fiu?
Morala • ansamblul comportamentelor și
normelor – obiceiurilor pe care le
acceptăm ca fiind valabile;
este Morala se măsoara atunci cand persoana
este singura, de exemplu, in situatiile in
o parte care se cere multa integritate

considerabila
• realitățile sociologice sugerează că
a vietii oamenii acționează adesea din inerție,
noastre. obicei, tradiție nerezonabilă sau așa-
numita „mentalitate de mulțime”.
 • Etica are caracter accentuat cognitiv şi
diferenţe explicativ;

dintre etică, • Morala are

programator;
caracter proiectiv –

morală şi • Etica are caracter real – practic.

• Alături de morala ca structură, s-a făcut
moralitate, distincția între:
• moralitate - conținut (norme și valori
specifice în vigoare într-o anumită
comunitate, condiționate socio-istoric)
• moralitate ca atitudine (imperative ale unei
conștiințe individuale clarificate critic.
 Valorile morale
• Cuprind întreaga existenţă umană,
• sunt repere de bază ale vieţii noastre sufleteşti şi spirituale.
• Unele sunt fundamentale (cardinale),
• altele sunt secundare sau derivate;
• unele ţin de scopuri (denumite valori finale),
• altele de mijloace (valori instrumentale);
• unele privesc lucrurile (opere, bunuri),
• altele privesc persoanele (caracter, personalitate);
• anumite valori au caracter facultativ,
• altele au un caracter obligatoriu.
 Valori morale fundamentale
1.Binele: util pentru un scop/o fiinţă, eficacitate, bunăstare, succes în afaceri (dar nu cu orice
mijloace, oricum);
2.Adevărul moral: opusul minciunii, ipocriziei, vicleniei, duplicităţii, etc.;
3.Iubirea aproapelui: respect, preţuire, bunătate, blândeţe, compasiune, milă, dăruire,
solicitudine, etc;
4.Dreptatea: echitate, raţiune, corectitudine, civism, etc;
5.Omenia: umanism, onestitate, sinceritate, modestie, etc;
6.Datoria şi obligaţia morală: a munci, a ajuta pe cei din jur, a fi generoşi, a fi cinstiţi, a cultiva
prietenia, justiţia, a urma binele, a evita răul. Specificul şi particularităţile exprimării valorilor
morale în afaceri derivă tocmai din asumarea responsabilităţii faţă de succesul firmei.
 Legea morală și normele sociale
• Legea morală impune datoria de a face bine, interzice săvârşirea răului, oferă sfaturi morale,
etc. Prin această lege nu se poate impune, întotdeauna şi oricui, realizarea unui bine determinat,
lăsând libertate în alegere şi acţiune. Legea morală are ca obiect binele, care are ca scop suprem,
fericirea.
• Normele sociale sunt impuse, promovate şi perpetuate prin mai multe metode:
 sunt interzise acele comportamente sau conduite care aduc atingere valorilor societăţii sau
grupului social;
 sunt recomandate, aprobate acele comportamente sau conduite care ajută la integrarea
individului ca membru al societăţii;
 sunt obligatorii acele comportamente sau conduite care conservă ordinea acelei societăţi.
 Nerespectarea normelor şi modelelor societăţii denotă un comportament deviant, o ieşire din
normalitatea vieţii şi ordinii sociale.
• Orice morala se centreaza pe componenta normativa, cu alte cuvinte, ea ne spune ce trebuie sau ar
trebui sa faca oamenii pentru a fi socotiti demni de respect si nu ceea ce fac ei efectiv (componenta
descriptiva).
• Normele pot sa fie formulate ca imperativ categoric: ce trebuie sa faca oricine, oricând si oriunde
într-o anumita situatie (arata ce este obligatoriu sa facem sau sa ne abtinem sa facem). Acestea pot sa
fie formulate ca imperativ ipotetic si acestea arata ce este dezirabil (ce ar trebui) sa facem sau sa ne
abtinem sa facem în anumite situatii.
• Normele evoluează odată cu societatea care le construieşte şi aplică datorita evoluţiei altor segmente
ale aceleiaşi societăţi: politic, economic, religios
• O norma poate sa contina:
– interdictii
– permisiuni
– obligatii
 cum trebuie să trăisc – întrebarea Socratică ?
Ființă umană condusă de scopuri (asociate cu rațiunea), și mai puțin de instincte și
supunere negândită față de regulile sociale își ridică, cel puțin, uneori, această întrebare
legitimă. „Cum să trăiesc?” Reflecția la Platon, Aristotel, Epicur și la greci în general are
în vedere o viața bună.
Aristotel, răspunde, prin conceptul de fericire sau de inflorire umana. Ceea ce este un proces de a trai
virtuos, nu o stare fixa de a fi. Poate fi considerat un obiectiv in sine, nu un mijloc de a ajunge la un alt
obiectiv. Aristotel era interesat de gasirea caii corecte de a trai, daca un astfel de lucru exista.
Raspunsul său legat de fericire consta in doua componente principale: actiuni virtuoase si contemplare.
Si pentru a descoperi virtutea trebuia sa privesti persoanele ce pareau fericite sau infloritoare si sa notezi
cum traiesc. Astfel de persoane de obicei se comportau cu un anumit grad de integritate, curaj, onestitate,
rationalitate, corectitudine, etc.
Dupa Aristotel, multi altii au adresat intrebarea despre cum ar trebui sa traim. Fiecare religie are propriul
sau raspuns. Unele persoane spun ca nu exista un raspuns, ca raspunsul nu conteaza, ca raspunsul este
imposibil pentru noi sa il cunoastem sau ca raspunsul este pur si simplu o chestiune de alegere personala.
 Ce implică etica pentru viaţa publică?
- definirea raţională a criteriilor de evaluare morală a:
instituţiilor, regulilor, legilor, alegerilor colective,
comportamentului guvernanţilor şi politicienilor, al
funcţionarilor publici (mai larg, al managerilor publici),
comportamentului profesional sau pur şi simplu a celui
cetăţenesc.
- evaluarea dreptăţii legilor (pentru cine sunt drepte legile)
- relevarea modurilor în care instituţiile şi organizaţiile pot
să faciliteze libertatea şi împlinirea persoanelor.
 • Bogatie?

– pentru ce
• Putere?
• Seviciu?

ar trebui sa • Longevitate?
•
traiesti?
Iubire?
• Credinta?
• Familie?
• Dumnezeu?
• Virtute?
• Fericire?
• Implinire?
• Confort?
• Multumire?
• Integritate?
• Sunt sute de alegeri pe care le poti face
 Simţul etic sau conştiinţa morală
conştiinţa morală
• manifestare a cunoaşterii legii morale;
• judecată a valorii morale a faptelor noastre sau ale altora, având caracter subiectiv şi temporal.
• este rezultatul presiunilor sociale şi ale evoluţiei societăţii în care individul s-a format.
Izvoarele principiilor şi valorilor?
- vin de la părinţi, profesori sau prieteni.
Conştiinţa morală poate fi considerată:
 un instinct divin,
 o judecată practică a sufletului, raţiunii, spre a face o faptă bună,
 o putere psihică prin care deosebim faptele bune de cele rele.
 Responsabilitatea morală
• Responsabilitatea morală se întrepătrunde permanent cu celelalte dimensiuni ale
responsabilităţii: juridică, politică, religioasă, profesională, familială, etc.
• Relaţiile morale sunt întâlnite în orice domeniu: economic, juridic, religios,
ştiinţific, educaţional, politic, administrativ etc. Acestea pot fi clasificate astfel:
– relaţii individ – colectivitate;
– relaţii interindividuale;
– relaţii grup – societate;
– relaţiile cu sine;
– relaţiile cu natura.
 Kant
Marele restaurator al demnităţii omeneşti
• Opera etică a lui Kant Marele “restaurator al demnităţii omeneşti”, cum a fost
numit Immanuel Kant, a avut ca temele centrale ale eticii, utilizabile în perspectiva
eticii profesionale sunt următoarele:
• 1. Autonomia şi imperativul practic, ca bază de universalizare a cetăţeniei, a
tratamentului egal, a egalităţii în drepturi
• 2. Problema datoriilor morale perfecte şi a datoriilor morale imperfecte, ca
răspuns la întrebarea ce trebuie să fac, ce mi-e permis să fac.
• Morala sa se dorea un răspuns la întrebarea:
• Ce trebuie să fac, chiar dacă nu pot comunica cu transcendentul, chiar dacă nu
recunosc nici o religie revelată, chiar dacă cred în existenţa lui Dumnezeu, dar nu şi
în comunicarea sa cu noi prin profeţi sau prin întrupare. MORALITATEA trebuie
menţinută indiferent de contextele religioase particulare.
 moralitatea • Dacă vrem să întemeiem o morală universală
(independentă de contexte particulare, de înclinaţii şi
trebuie dorinţe individuale), atunci suntem obligaţi să admitem
ca fundamental necesară, existenţa voinţei libere.
menţinută • De altfel, nici o morală nu este posibilă dacă nu

indiferent de admitem liberul arbitru fiindcă oamenii nu pot să fie

responsabili pentru situaţii în care libertatea de alegere

contextele este nulă.

religioase
• Voinţa liberă înseamnă capacitatea de a acţiona
autonom (nomos – lege - în limba greacă în original),

particulare
adică acea capacitate care ne permite să ne fim
propriul legiuitor.
 Lumea • Nu pot să fiu morală decât ca
moralităţii fiinţă liberă şi nu sunt fiinţă liberă
decât pe măsură ce pot face din
se raţiunea mea cheia de acces spre
suprapune procesul de autolegiferare.
pe cea a • Autonomia îmi dă putinţa să
libertăţii. identific maximele sau principiile
fundamentale ale acţiunilor mele
Imperativul • Potrivit acestui imperativ, acelaşi act ar trebui să poată fi
făcut de oricine, oricând, în orice situaţie asemănătoare.
categoric • Acţiunea noastră morală are la bază judecata morală pe

Morala kantiană
care o putem generaliza pentru oricine se află într-o
situaţie identică.

este una de tip • Nici un principiu nu poate fi considerat moral, dacă nu îl

putem aplica oricui se află în aceeaşi situaţie sau într-una
rationalist foarte asemănătoare.
• Aceasta este cu putinţă doar bazând morala pe raţiunea
pură. Prin urmare, nu invocăm alte considerente care ne
Acţionează numai fundamentează actele, cum ar fi: tradiţia, intuiţia,
consecinţele, emoţiile sau simpatia şi compasiunea faţă
potrivit acelei de ceilalţi. Este indiferent din ce tradiţie cutumiară ne
tragem, din ce comunitate venim, dacă suntem sau nu
maxime care să înclinaţi spre altruism, dacă avem sau nu o "fire bună".

poată fi în acelaşi • Faptele noastre au valoare morală doar dacă putem

transforma maxima după care le comitem în lege
timp lege universală, deci în imperativ categoric:

universală!
Imperativ
• Motivaţia de bază a moralei datoriei este derivată, potrivit
lui Kant, din stipularea existenţei unui scop în sine. Aşa

ul practic
cum nu putem construi o geometrie fără axiome, nu
putem construi nici o morală care să nu stipuleze ceva ca
scop în sine (ceva valoros prin el însuşi, ceva care nu poate

Morala fi transformat în mijloc pentru alt scop).

• Kant delimitează două scopuri în sine: viaţa şi

kantiană umanitatea din persoana oricărei fiinţe omeneşti.

• Graţie primului scop, putem întemeia datoria morală
este o perfectă a nonsinuciderii,

morală a
• graţie celui de-al doilea, putem întemeia imperativul
practic: acţionează astfel încât să tratezi umanitatea, atât
în persoana ta, cât şi a oricărei alteia, totdeauna şi în

datoriei. acelaşi timp ca scop şi niciodată numai ca mijloc.

• A fi scop în sine nu este o convenţie, ci este
un dat absolut, un reper de tip axiomatic
 • Acest imperativ al acţiunii are o relevanţă fundamentală în etica

Imperativul profesională,
• dar şi în universalizarea drepturilor umane,
practice • în principiul consideraţiei egale pentru orice fiinţă umană,
• în baza faptului că ea este scop în sine.
• Potrivit imperativului practic, delegitimăm mai întâi două
A nu te opune, atitudini:
atunci când poţi, • pe aceea a acceptării propriei subjugări şi pe aceea a subjugării

faptului de a trăi
altora.
• Este la fel de imoral să aservim şi să ne lăsăm aserviţi.
după alt cap • Cu alte cuvinte, dacă acceptăm să fim folosiţi ca
decât cel propriu, mijloace, în lipsa oricărui consimţământ din partea
devine un act noastră sau dacă ne folosim de alţii ca de simple
mijloace pentru scopurile noastre, fără a avea
profund imoral consimţământul lor, este la fel de imoral.
Libertatea, • sunt valori generice
pentru toate celelalte drepturi şi fac posibilă
demnitatea acţiunea în spiritul regulii de aur:

de a fi scop ,,Nu trata o altă persoană aşa cum nu ai dori

să fii tratat tu însuţi ”(forma negativă a
în sine, regulii de aur) sau:
Tratează altă persoană aşa cum ai dori să fii
tratat tu însuţi (forma pozitivă a regulii de
aur).
Omul şi în genere orice fiinţă raţională
este scop în sine, nu numai mijloc (Imm.
Kant, Întemeierea metafizicii moravurilor)
Datorii • Datoriile morale perfecte sunt cele valabile pentru toţi
agenţii şi toate acţiunile.

morale • Ele derivă din autonomia persoanei.

perfecte şi
• Dar autonomia este limitată.
• Nici unul dintre noi nu îşi este autosuficient.

imperfecte • Oricare dintre noi este şi o fiinţă vulnerabilă, aflată în

relaţii de interdependenţă reciprocă şi în relaţii de
dependenţă.
• Vulnerabilitatea şi dependenţa generează datorii
morale imperfecte.
Etica de tip • un act este moral corect dacă agentul acţionează
conform principiilor şi normelor morale (a imperativului

kantian este
categoric, a celui practic şi a celor ipotetice).
• Nici consecinţele, nici scopul, nu pot scuza mijloacele,

deontologistă decât dacă acestea sunt conforme imperativelor mai

sus pomenite.
• Doar ceea ce facem în virtutea maximelor morale mai
sus pomenite are valoare. Ceea ce facem din alte

Etica de tip motive, din înclinaţie: interese, dorinţa de a place,

orgoliu, din dorinţa de putere, de respect, faimă, frica

kantian este o
de moarte, frica de oprobiu, de excludere,
• sunt dorinţe şi nu voinţă raţională. Raţiunea trebuie

etică a
să domine dorinţa
• Ele nu au valoare morală, chiar dacă urmându-le

datoriei
producem efecte utile nouă şi semenilor noştri. Iubirea
faţă de aproape, ca şi teama de pedeapsă în viaţa de
apoi, nu pot întemeia acte moral corecte.

raţionale
 Principii care stau la baza eticii
• Etica (la fel ca si morala) se construieste pe baza unor principii.
• Principiul egalitatii în fata normelor, morala nu este facuta pentru eroi si sfinti, nici pentru
genii, ci pentru oamenii obisnuiti. Aceasta nu înseamna ca eroii, sfintii si geniile nu trebuie sa se
supuna normelor morale, ci subliniaza doar faptul ca morala este regula, nu exceptia. Când
vorbim despre egalitatea între oameni, nu ne referim la egalitatea lor intelectuala, biologica,
estetica, ci la egalitatea lor în fata principiilor si normelor morale si la egalitatea în fata legii,
tot asa cum, din punct de vedere religios ne referim la faptul ca, în fata lui Dumnezeu, toti
suntem egali.
• Pentru ca o astfel de egalitate sa fie posibila, principiile si normele morale trebuie sa fie
accesibile ca întelegere, indiferent de gradul de educatie al persoanei si, în acelasi timp, ele
trebuie sa fie practicabile.
• Principiul claritatii si clarificarii (conceptelor, pozitiilor). Într-o societate deschisa, pluralista,
oamenii pot sa-si enunte clar pozitia fata de o problema morala si sa actioneze în consecinta.
• Etica nu discuta adevaruri, ci pozitii diferite fata de problemele de alegere morala, cautând
evidente mai tari.