Etică și moralitate

Definiții, clarificări conceptuale

În 2002, un cuplu de lesbiene surde din SUA au hotărât să aibă
un copil care să fie și el surd
• au luat legătura cu un prieten, și el surd, și în familia căruia
existau doar persoane surde de 5 generații, pentru a le dona
spermă
• anterior, ele au mai avut un copil, născut prin aceeași metodă,
care era complet surd
• Gauvin, copilul născut în același an, a prezentat o formă de
surditate incompletă, ce putea fi tratată
• părinții nu au fost de acord cu procedura medicală care i-ar fi
permis să audă
Un băiat de 4 ani cu o carie severă a fost adus la un spital
universitar de către mama sa pentru a fi consultat.
• Copilul este parțial compliant, dar comportamentul este
evident afectat negativ de prezența mamei.
• Medicul curant o roagă să fie lăsat puțin doar cu băiatul,
deoarece astfel ar fi șanse mai mari să îl poată convinge de
necesitatea intervenției.
• Mama refuză, spunând că ea a avut experiențe neplăcute cu
medicii dentiști, și că dorește să stea alături de băiatul ei,
care dacă nu cooperează poate fi pus sub anestezie
generală, pentru care are bani
Ce este bioetica?

• studiul aspectelor etice asociate cu/generate de științele bio-medicale

“Dacă există „două culturi” care par a fi incapabile de a discuta una cu cealaltă –
știința și disciplinele umaniste – și dacă acesta este în parte motivul pentru care
viitorul pare a fi în dubiu, atunci, posibil, am putea construi „un pod către viitor”,
prin construirea disciplinei de Bioetică, ce va realiza o punte între aceste două
culturi”
Potter
Ce este etica?

• diferențierea intențiilor, deciziilor și acțiunilor corecte de cele incorecte

• etică =/# morală
Categorii

• Metaetică

• Etică normativă

• Etică descriptivă

• Etică aplicată
Metaetică

• ce este moralitatea?
• Moore, Sartre, Heidegger, Wittgenstein

“Choisir d’être ceci ou cela, c’est affirmer en même temps la valeur

de ce que nous choisissons, car nous ne pouvons jamais choisir le
mal; ce que nous choisissons, c’est toujours le bien, et rien ne peut
être bon pour nous sans l’être pour tous”.

J.P Sartre
Etică normativă

• standarde/norme de conduită morală

• evaluarea:
• consecințelor (Bentham, Mill, Singer)
• virtuților (Aristotel, Platon)
• regulilor (Kant)
Etică descriptivă

• compararea/descrierea comportamentelor morale specifice unor grupuri

sociale/populaționale

• biologie evoluționistă, antropologie culturală, sociologie, psihologie

Etică aplicată

• aplicarea conceptelor etice normative +/- descriptive în practică

• Coduri deontologice
Diferențiată de

• religie

• lege

• decorum
Sursa moralității

• obediență

• autonomie
 Definiție

• se atribuie ființelor care merită considerație din punct de vedere moral,

considerație pe baza căreia alți agenți morali au obligații specifice.
• orice ființă umană are un statut moral, indiferent de rasă, gen, orientare
sexuală => abordare relativ recentă
 Caracteristici fundamentale

• universalitate
• obligații morale îndreptate spre persoana respectivă
• variabilă:
• binară
• discretă
• continuă
 Forme

• complet
• incomplet
• intrinsec
• conferit
 Stabilit funcție de

• un singur element, relevant moral

• mai multe elemente, cu relevanță morală diferită
• pot exista praguri
Criterii de stabilire a prezenței statutului moral

• prezența vieții;
• prezența vieții asociată cu alte criterii valide (sensibilitate, mișcări fetale
etc);
• statutul de persoană;
• statutul de ființă umană
• demnitatea
• existența unor relații moral relevante
• potențialitatea
• existența unor caracteristici, talente, abilități
 Întindere

• ființe umane în viață +

• defunct - (respect pentru decedat)
• produs de concepție
• variabil, crescător în cursul sarcinii
• momentul apariției
• concepție => naștere
• standard internațional (Comisia Warnock): 14 zile de la momentul
concepției
 Persoană

• Ființa - orice are viață

• Ființa umană - ființă ce conține material genetic uman
• Persoană - concept moral
• Cetățean - concept legal
Teorii filosofice cu aplicabilitate largă în bioetică

• etica virtuților
• “deontologie”
• etica utilitaristă
• teoria drepturilor
 Etica virtuților

Orice obiect are anumite caracteristici (virtuți), la care excelează

Oamenii – o serie de virtuți morale fundamentale
• prezența unei anumite virtuți => generează dispoziția unei persoane de a
acționa într-un fel anume
 Aristotel

• definește etica drept disciplina filosofică ce încearcă să ofere un răspuns

rațional la ”Cum ar trebui să trăiască bine oamenii”
• diferențiază etica de politică (binele statului)
• scopul oricărei persoane – eudaimonia (bunăstare) => virtuțile trebuie să
aibă un caracter practic => fiecare om trebuie să acționeze virtuos pentru
îndeplinirea telosului
 Virtuți cardinale

• prudență (rațiune practică) – capacitatea de a discerne calea bună/corectă de

acțiune de cele rele;
• tărie - capacitatea de a fi constant și ferm în căutarea binelui, chiar în condiții
adverse, de a nu se descuraja în fața greutăților, de a merge înainte, fără a fi învins
de lașitate sau frică;
• cumpătare – capacitatea de a modera propriile instincte, ce caută în mod
involuntar plăcerea;
• justețe – capacitatea de a acționa în mod just, corect, ceea ce include distribuția
echitabilă a bunurilor/obligațiilor și corectarea inechităților.
 Teorii bazate pe datorii

Reprezentant tip - I. Kant

• legea morală => generată de voința rațională
• voința = facultatea de a se determina pe sine însuși la acțiune în
conformitate cu reprezentarea unor anumite legi
• ființa umană trebuie să existe ca scop în sine, nu doar ca mijloc în
atingerea unui scop, prin care o altă persoană, prin voința ei, să o
folosească în atingerea scopului să
• agenții morali necesită instrucțiuni (imperative):
• ipotetice (spun cum să acționăm, motivat de un scop)
• categorice (spun cum să acționăm, indiferent de dorințe)

Moralitatea NU se bazează pe imperative ipotetice; nu acționăm într-un fel

anume pentru că dorim să atingem un scop anume, ci pentru că acțiunea în sine
este morală
 Imperative categorice

• principiul universalității
• principiul autonomiei
• respectul umanității și demnității umane
 Principiul universalității

• o acțiune este morală dacă întotdeauna și în orice condiții acțiunea va fi

considerată morală de către toți oamenii
• pași:
• formularea unei maxime care sintetizează rațiunea unui mod specific de acțiune.
• generalizarea maximei, care devine o lege naturală, ce ar trebui respectată de
toți agenții raționali
• evaluarea fezabilității respectării maximei de toți agenții raționali
• este posibil ca agentul moral să dorească/să poată acționa, în mod rațional pe
baza acelei maxime?
 Respectul umanității și demnității umane

• o acțiune este morală atât timp cât nu tratează oamenii ca mijloace în

atingerea unui scop ci ei înșiși sunt scop în sine.
• nu trebuie niciodată să tratăm agenții morali ca instrumente, ca obiecte,
ci să le recunoaștem demnitatea și valoarea intrinsecă, generată de
calitatea lor de agenți morali.
 Principiul autonomiei

• agentul moral devine un legislator al legilor universale

• agenții morali trebuie să respecte imperativele categorice deoarece acest
lucru le este dictat de rațiune și nu de factori extrinseci;
• o persoană acționează moral doar dacă acțiunea sa este generată de
rațiune
 Utilitarism

• binele - evaluat funcție de consecințele faptei

• Bentham: acțiune este morală dacă ea generează utilitate, definită drept
suma plăcerilor generate de o acțiune, din care se scad suferințele
generate de aceeași acțiune
• Stuart Mill: “este mai bine să fii o ființă umană nesatisfăcută decât un porc
satisfăcut ”
 Principii generale

• principiul consecinței: consecințele unei acțiuni sunt utilizate ca măsură a calității morale a acelei
acțiuni;
• principiul utilității: corectitudinea morală a unei acțiuni este determinată de utilitatea maximă
posibilă generate unui număr maximal de ființe (ce nu includ neapărat ființe umane);
• principiul hedonistic: consecințele unei acțiuni sunt evaluate raportat la o valoare particulară
• promovarea plăcerii
• minimizarea durerii
• satisfacerea intereselor/preferințelor
• satisfacerea unor criterii obiective de bine
• principiul universalității: maximizarea utilității pentru toate ființele ce au capacitatea de a simți
afectate ce respectiva acțiune.
 Drepturi

• reguli normative fundamentale, care precizează ce este permis sau

datorat persoanelor/cetățenilor, în conformitate cu un anume sistem
juridic, convenție socială sau teorie etică
 Clasificări

• obligații ale unor terți: +/-

• persoană/ființă: om, copil, animal, pacient
• acțiuni asociate: libera exprimare, confidențialitate
• motivul atriburii: moral, legal, cutumiar
 Elemente fundamentale

• forma - modul în care este construit

• fondul (funcția) - motivul pentru care există/este implementat
 Teoria Hohfeldiană a drepturilor

• detaliază forma drepturilor

• evaluează caracteristici tipice = incidente
• izolate (atomice);
• grupate (moleculare)
Denumire Definiție Exemplu

Privilegii A are privilegiul de a face X dacă și Medicul are privilegiul (dreptul) de a

numai dacă A nu are obligația/datoria refuza efectuarea unui avort dacă și
de a nu realiza acțiunea X numai dacă el nu are datoria de a nu
refuza efectuarea avortului
Fătul (A) are o revendicare ca mama (B)
A poate să revendice ca B să facă X
să nu avorteze (X) dacă și numai dacă
Revendicări dacă și numai dacă B are o datorie
mama (B) are datoria către făt (A) de a
către A de a face X
nu avorta (X)
Pacientul X are puterea de a permite
A are puterea dacă și numai dacă A are
deschiderea secretului profesional de
Puteri abilitatea de a altera incidentele sale
către medicul X, secret care altfel nu ar
sau ale unui terț
fi putut fi deschis
Medicul B are dreptul (este imun în a)
B are imunitate dacă și numai dacă A
nu realiza un tratament pentru care nu
Imunități nu are capacitatea de a modifica
există indicație medicală, chiar dacă
incidentele Hohfeldiene ale lui B
este dorit de către pacientul A
• reguli primare (privilegii, revendicări): depind de acțiunile/inacțiunile unei
persoane
• reguli secundare (puteri, imunități): definesc modul în care pot fi
introduse/modificate regulile primare
Corelațiile și opozițiile incidentelor primare

Incidente Dacă A nu are un /o Atunci B are o

(opoziție) (corelație):
Privilegiu Datorie Non-revendicare
Revendicare Non-revendicare Datorie
Putere Incapacitate Răspundere
Imunitate Răspundere Incapacitate
 Rezolvarea conflictelor între drepturi

• teoria atuurilor: Dacă X are un drept specific, el nu poate fi încălcat dacă

există conflicte cu obiectivele unor terți
• teoria exclusivităților: Un incident primar generează automat o datorie de
a nu acționa pe baza unui incident secundar
• specificaționism: Nu există drepturi în conflict, ci doar drepturi care nu
sunt complet definite. Prin adăugarea de elemente specifice, orice
conflict între drepturi poate fi anulat
 Fondul drepturilor

= utilitatea drepturilor (nu orice construcție fundamentată pe teoria

hohfeldiană e un drept)
• generată de existența unei revendicări legitime a unei persoane/cetățean
• teorii:
• teoria voinței: proprietarul drepturilor - stăpân, care dispune liber de
dreptul respectiv;
• teoria intereselor: funcția drepturilor este de a proteja interesele
proprietarilor
 Tipuri de drepturi

• negative versus pozitive

• dreptul la sănătate
• dreptul la viață
Drepturi morale versus legale

Drepturi morale: Drepturi legale:

• naturale • artificiale
• universale • particulare
• inalienabile • inconstant universale
• alienabile
Drepturile omului

• univesalitate
• inalienabilitate
• indivizibilitate
• interdependență/interrelaționare
Bioetică, Curs 2
Principii, virtuți, concepte fundamentale
Principiile fundamentale ale bioeticii
• autonomie
• beneficență (binefacere, caritate)
• non-maleficență (obligația de a nu face rău, primum non-nocere)
• justețe (justiție, dreptate)
• (doar în stomatologie) veracitate
Autonomia
Definiție
• capacitatea unei persoane de a acționa liber, în direcția dictată de
conștiința (voința) ei
• autonomie vs. autodeterminare

De ce trebuie respectată în practica medicală?

Forme
• funcție de locul de acțiune: agent moral/acțiune
• funcție de gradul de impunere a voinței: ideal/bazal/suficient
• funcție de tipul acțiunii: pozitivă/negativă
Funcție de locul de acțiune
• centrată pe persoană (autonomia personală/de agent)
• centrată pe acțiune (autonomia de acțiune)
• centrată pe relații umane (autonomia relațională)
Autonomia de acțiune

“X acționează autonom dacă și numai dacă X acționează (1) cu

intenție, (2) înțelegând și (3) în absența unor influențe externe”
Intenția
• variabilă binară
• indecizie = influențe externe/afectarea rezistenței interne
• Diferențe relevante:
• diferența dintre intenția de a acționa și a acționa cu intenție.
• diferențierea între a acționa cu intenție în vederea atingerii unui scop și a
acționa neintenționat, pe baza aceleiași intenții, dar cu generarea unui rezultat
diferit de cel estimat
• diferența între voință și dorință ca elemente motrice ale intenției de a acționa
Înțelegerea
• înțelegerea formei mesajului (mesaj scris - trebuie să știe să citească);
• înțelegerea semnificantulului (cuvintele), înalt dependentă de
performanța lingvistică
• înțelegerea semnificatului (sensul cuvintelor/mesajului transmis)
• analiza discriminativă a unor semnificanți înrudiți
Non-controlul
• prezumpția de non-control => fundamentată pe voință
• dihotomia influențe externe – rezistență internă:
• influențele externe – elemente distincte de actul ce urmează a fi consimțit,
impuse din exterior
• rezistența internă – capacitatea persoanei de a nu acționa contrar voinței sale
ca urmare a unor controale externe
Controale
• constrângere
• amenințare
• ispitire
• manipulare
• persuasiune
Beneficența
Binefacere, caritate
Definiție
• datoria morală de a acționa înspre binele altora
• “Sănătatea pacienților va fi prima mea îndatorire” (Decl. Geneva)
• Diferențiată de:
• benevolență
• beneficență excepțională
• binefacere
Sensul conceptului dpdv normativ
• datoria de a nu face rău
• datoria de a preveni răul
• datoria de a elimina răul
• datoria de a promova binele
Sensul conceptului dpdv descriptiv
• datoria medicului de a încerca să vindece pacientul (Pellgrino)
• datoria de a acționa proactiv (Wulff) - datorie prima face de a ajuta
pacientul ori de câte ori acest lucru este posibil
Forme particulare
• beneficența ca satisfacție
• beneficența procreativă
• # eugenie?
• beneficența drept calitate a vieții
• beneficență socială
Non-maleficența
Primum non-nocere
Definiție
• obligația de a nu face rău

Voi folosi tratamentul pentru a ajuta după judecata și abilitatea mea,

dar niciodată pentru a face rău. Nici dacă mi se cere, nu voi administra
vreun toxic otrăvitor nimănui și nici nu voi sfătui pe alții să facă
Jurământul lui Hippocrate
# beneficență: obligația de a nu acționa v datoria de a acționa
Non-maleficența dpdv normativ
• să nu ucizi;
• să nu generezi durere/suferință;
• să nu generezi dizabilitate;
• să nu jignești;
• să nu privezi pe alții de bunurile vieții (materiale sau morale/legale, în
această categorie fiind incluse autonomia, dreptul la intimitate,
libertate etc.);
• să nu pui pe alții la risc de maleficență (prin neglijență)
Reacții adverse/complicații ale
tratamentului
• NU sunt incluse în principiul non-maleficenței DACĂ tratamentul este
indicat ȘI există acceptul pacientului pentru realizarea procedurii
Doctrina dublului efect
• utilizabilă dacă intervenția medicală are atât efecte potențiale pozitive
cât și negative
• intervenția poate fi realizată dacă (1,2 – obligatorii; 3,4 – opționale):
1. intervenția medicală trebuie să aibă un scop pozitiv sau, în cel
mai rău caz, neutru;
2. doar efectul pozitiv trebuie să fie intenționat; cel negativ nu
trebuie să fie intențional, deși poate fi prevăzut;
3. efectul negativ nu trebuie să fie necesar pentru apariția
efectului pozitiv;
4. efectul pozitiv trebuie să fie mai important decât răul potențial
generat
Argumentul pantei alunecoase
• o acțiune minim imorală realizată astăzi poate fi utilizată ca argument
pentru o acțiune imorală de o gravitate mai mare ulterior
• bioetica – protecții maximale => minimizarea riscului de apariție a
unor efecte negative ulterioare
Justețea
Justiție, dreptate
Definiție
• echitate în distribuirea resurselor sanitare în societate
• # justiție (concept politic)
Justețea dpdv normativ
• Aristotel
• justețe distributivă – alocare proporțională cu efortul
• justețe retributivă – alocare proporțională cu prejudiciul
• Rawls - văl de ignoranță
• principiul celei mai mari libertăți egale (primul principiu): „fiecare persoană
are dreptul egal la cea mai extinsă libertate de bază compatibilă cu libertatea
altora”
• principiul diferenței (al doilea principiu): „inegalitățile sociale și economice
trebuie stabilite astfel încât (a) se așteaptă ca ambele să fie în avantajul
fiecăruia și (b) să fie legate de poziții și oficii deschise pentru toți”
Justețea dpdv normativ
• Carr – justețea include două elemente:
• material (descriptiv) – condiție justificatorie pentru stabilirea caracterului just
al unei acțiuni
A merită p în virtutea x
• formal (normativ) – generalizează cerințele elementului material pentru toate
cazurile similare relevante
dacă A merită p în virtutea x atunci orice A care are virtutea x merită p
Justețea dpdv descriptiv
• fiecăruia în mod egal;
• fiecăruia după nevoi;
• fiecăruia după efort;
• fiecăruia după contribuție;
• fiecăruia după merit;
• fiecăruia după legile cererii și ofertei.
Alocarea după un model descriptiv poate fi
acceptabilă doar dacă sunt respectate
anumite proprietăți relevante, respectiv:
• nu contravin drepturilor fundamentale ale omului;
• nu contravin normelor deontologice;
• nu contravin normelor legale în vigoare;
• nu contravin tradițiilor locale;
• permit o distribuire echitabilă în raport cu nevoile;
• nu generează inechități prin generarea unor inegalități de șanse
Regula egalității de șanse
• o persoană nu ar trebui să primească beneficii sociale pe baza unor
caracteristici personale avantajoase nemeritate și nici să nu primească
beneficii sociale pe baza unor caracteristici personale dezavantajoase
nemeritate
Stigmatizarea
• atragerea disprețului public asupra unei persoane, determinată de
prezența unui atribut, caracteristică sau afecțiune care duce la
marcarea acesteia ca fiind inacceptabil diferită de persoanele conforme
social („normale”) cu care aceasta interacționează
• disprețul este internalizat => atitudini/comportamente de evitare
• efecte negative/pozitive dpdv medical (fumat)
Discriminarea
• negarea drepturilor unei persoane, de care ar fi trebuit să beneficieze,
datorită dezvoltării unor atitudini negative
• # stigmatizare: S – persoana stigmatizată tinde să se excludă; D – terți
neagă drepturi ale unei persoane pe un motiv irelevant moral
• motivația relevantă moral => separă discriminarea de alte fenomene de
separare a unor grupuri populaționale
Apariția discriminării
• proces tristadial:
• stereotipuri: structuri de cunoaștere ce servesc drept poze mentale ale unor
grupuri populaționale
• prejudecăți: atitudini/emoții negative care sunt generate de un anume grup
populațional, dezvoltat secundar apariției unor stereotipuri negative
• discriminare efectivă: acțiuni generate de atitudinile/emoțiile negative
înpotriva unui grup populațional
Forme de discriminare
• interpersonală – afectată o persoană anume
• organizațională: practici/reguli/politici unor organizații formare
generează discriminare
• instituționalizată: practici/reguli/norme asociate cu instituții sociale
(familie, biserică, sistem educațional, sistem juridic) generează
discriminare
• culturală: un grup populațional dominant modulează modul de
conceptualizare a unor valori culturale
Veracitatea
Spunerea adevărului
Definiție
• transmiterea comprehensivă, corectă și obiectivă a informației, dar și
modul în care profesionistul (personalul medical) ocrotește capacitatea
subiectului de a înțelege
• virtute a medicului
# autonomie:
• V – bazată fundamental pe respectul datorat altora
• V – apare și dacă nu există o datorie de informare pentru obținerea CI;
• V – se manifestă și în afara RMP
Încălcarea veracității
• omisivă/comisivă
• efecte:
• obținerea de informații false/neconforme cu realitatea
• afectarea încrederii
• scăderea complianței terapeutice
• scăderea șanselor de vindecare
Forme particulare
• utilizarea de placebo
• ascunderea de informații în studii clinice
• privilegiul terapeutic
• datoria de candoare
Încrederea
• atitudine pe care o avem față de alți agenți morali, despre care sperăm
că vor acționa într-un mod conform cu dorințele/așteptările noastre
• condiții:
1. prezența unei vulnerabilități în raport cu o persoană
2. ăncrederea că persoana atribuită cu încredere nu va abuza de situație
3. gânduri pozitive îndreptate către persoana atribuită cu încredere
4. optimism că persoana atribuită cu încredere are competențe specifice, căutate;
5. (opțional) persoana atribuită cu încredere are un motiv de a acționa în felul
dorit de persoana care are încredere în ea
• motivul pentru care se apelează la încredere => reducerea
complexității mediului => transferul riscurilor inerente oricărei relații
personale într-o relație de sistem
• surse:
• legale
• morale
• personale
Afectată de
• comportamente imorale
• fake-news
• comercializarea medicinei
• expunerea bogățiie de medici
• erori medicale
• atitudini dure, superioare, reci, nerespectuoase
• informații medicale din surse non-medicale
• acțiuni minore ale medicilor (uitarea unei programări etc)
Compasiune
• dispoziția comportamentală de a înțelege suferința pacientului
• diferențiată de:
• milă
• empatie
• simpatie
• prietenie
Fidelitate/loialitate
• loialitate – virtute morală = o înclinație de a acționa corect în raport cu
persoanele de care suntem atașate într-un mod deosebit
• fidelitate - datorie morală = datoria de a ajuta o persoană anume în
context profesional
Axe ale fidelității
• deprioritizarea intereselor personale ale cadrului medical dacă intră în
conflict de interese cu interesele pacientului;
• prioritizarea intereselor pacientului în raport cu interesele altor părți
• a urmări ca îngrijirea medicală să fie direcționată preponderent spre
restabilirea stării de sănătate a pacientului și respectul pentru viața
umană
• respectarea confidențialității
Dubla loialitate
• cadrul medical poate avea loialități duale:
• pacient v făt, unitate sanitară, colegi, alți pacienți etc
• mod de rezolvare a conflictului etic:
1. prioritizarea pacientului
2. prioritizarea interesului unui terț, doar dacă:
1. riscul pentru acesta este semnificativ
2. maleficența îndreptată spre pacient e minimizată.
Conflicte de interese
• loialitate duală a medicului în raport cu pacientul (interes primar) și
binele său, direct sau indirect (interes secundar)
• apare chiar dacă interesul cadrului medical nu este unul explicit
• necesită informare
• evaluare:
• valoarea interesului secundar – variație direct proporțională
• sfera de acțiune a conflictului (ex. beneficii repetate >> beneficiu unic)
• puterea efectului (gradul în care interesul secundar afectează interesul primar)
Prudența (phronesis)
• capacitatea de a identifica, având la dispoziție un set particular de date,
calea optimă de urmat
• una dintre cele 3 căi Aristoteliene de a se ajunge la cunoaștere pe
lângă:
• episteme = cunoașterea științifică, teoretică;
• techne = cunoașterea practică, aplicată
• virtute, dependentă de experiența profesională
Conștiinciozitate
• trăsătura de caracter ce face agentul moral să acționeze corect
deoarece consideră modul respectiv de acțiune ca fiind cel corect,
chiar dacă:
• intim nu este de acord cu respectivul mod de acțiune
• contravine unor norme externe
• clauza de conștiință = clauză ce permite nerealizarea unor activități
medicale, pentru care există indicație medicală, din cauza unor
interferențe cu principii morale/religioase
Dileme etice
Activități medicale:
• etice
• neetice
• dilematice
”acea situație, teoretică sau practică, în care avem de ales între două
imperative morale posibile, niciunul nefiind preferabil/ acceptabil cu
certitudine”
Tipuri de dileme în medicină
• medicale
• legale
• morale
• mixte
Algoritm de evaluare a unei dileme
morale
1. identificarea dilemei
2. identificarea elementelor morale aflate în conflict
3. realizarea de seturi de elemente morale aflate în conflict
4. analiza argumentată a conflictelor morale
5. identificarea unei variante optime
6. analiza contrafactuală
7. selectarea deciziei
Dileme, drepturi, principii, virtuți
 Dilema etică
Recapitulare

• ce este?
• de ce este importantă evaluarea dilemelor etice?
• dați exemple de dileme etice
 Doctrina dublului efect
este întotdeauna greșit să realizezi o acțiune cu efecte negative în mod intenționat pentru a
genera consecințe favorabile, dar că este uneori permisibil să realizezi o acțiune pozitivă
cunoscând că ea ar putea avea consecințe nefavorabile

1. condiția naturii actului. Acțiunea trebuie să fie sau pozitivă din punct de
vedere moral, sau indiferentă. A minți sau a ucide cu intenție o persoană nu
este niciodată permisibil moral;
2. condiția mijloacelor necesare atingerii scopului. Acțiunea negativă nu
trebuie să fie modalitatea prin care să se obțină un efect favorabil;
3. condiție intenției bune. Intenția agentului moral trebuie să fie de a obține
doar efectul pozitiv, cel negativ fiind o reacție adversă, nedorită. Efectul
negativ poate fi prevăzut, dar nu căutat;
4. condiția de proporționalitate. Efectul pozitiv trebuie să fie cel puțin
echivalent cu cel negativ ca importanță
• Un medic are cinci pacienți pe lista de așteptare pentru transplant,
necesitând organe diferite.
• La cabinetul medicului vine un călător, care e compatibil cu toți cei cinci
pacienți.
• Medicul are posibilitatea de a preleva organele de la călător, putând salva
cinci vieți cu prețul uneia.
• Nimeni nu știe că acel călător a venit la medic, deci nu e nici o șansă de a
fi prins.
• În ATI e un pacient cuplat la aparatul cord-pulmon. Nu sunt șanse de
recuperare. Dacă e decuplat – probabil va muri. Dacă un e decuplat, va
mai supraviețui o perioadă de timp, dar fără să existe șanse de recuperare
semnificative.
• În CG e adus un copil, ce ar beneficia de utilizarea unui aparat cord-
pulmon. În absența lui nu va supraviețui. Dacă va fi pus pe aparat -> șanse
mari de supraviețuire.
 Dilema farmacistului
În Europa o femeie este aproape sa moara de pe urma unui cancer rar. Exista un singur
medicament despre care medicii cred ca ar putea sa o salveze. Este o forma de radiu
radioactiv pe care un farmacist din acelasi oras l-a descoperit. Producere substantei este
complicata si medicamentul costa mult. Mai mult, farmacistul a stabilit costul
medicamentului de zece ori mai mult decat ar rezulta din calculul costurilor de productie:
400 de dolari si cere 4.000 de dolari. Heinz este sotul acestei femei bolnave si isi iubeste
mult sotia. S-a dus la toate cunostiintele pentru a prezenta problema sotiei sale si pentru a
cere cu imprumut bani si a apelat orice sursa legala de a obtine bani reusind astfel sa
realizeze 2000 de dolari, jumatate din cost. S-a dus la farmacist si i-a spus acestuia ca sotia
lui va muri fara medicament si l-a rugat sa vanda medicamentul mai ieftin urmand ca apoi sa ii
dea si restul de bani dupa ce ii va strange. Farmacistul insa i-a raspuns “Nu sunt de acord, am
facut descoperirea vietii mele si am de gand sa obtin bani de pe urma ei”. Heinz ajunge sa
devina disperat ca sotia in fiecare zi este mai bolnava, iar sansele ei scad el neputand face
nimic mai mult pentru ea: se gandeste sa intre prin efractie in magazinul farmacistului si sa ii
fure medicamentul care ar putea salva viata sotiei sale.
 Să fure, deoarece Să nu fure, deoarece

medicamentul merită 400 si nu 4000 iar el deja s-a

1 oferit sa plateasca de 5 ori prețul de producție va fi arestat, iar el nu este un răufăcător

își va putea salva soția și vor fi fericiți, chiar dacă va închisoarea este groaznică, iar lui îi va fi mult mai rău
2
fi arestat închis decât văduv

soția se așteaptă să o ajute, iar el vrea să fie un soț

3 a fura este rău, iar el nu este un hoț
bun

dar să accepte respomsabilitățile ce decurg din

4 asta: un bărbat trebuie să facă ceea ce un bărbat este ilegal să furi
trebuie să facă
omul de știință are dreptul la proprietate și la o justă
5 fiecare are dreptul la viață, chiar încălcând legea recompensă. Chiar dacă soția este bolnavă, asta nu îl
îndreptățește la acțiuni rele
alți pacienți, având aceeași afecțiune, ar avea și ei
valoarea vieții unui om este mai mare decât dreptul
6 nevoie de tratament; viața lor are aceeași valoare cu a
la proprietate
soției lui Heinz
 Preconvențional
comportament motivat de anticiparea recompenselor sau pedepselor

1.Pedeapsă și obediență. Evitarea durerii/suferinței/pedepsei este singura

motivație pentru a acționa într-un anumit sens.
2. Schimb instrumental. Fă celorlalți ce ei îți fac ție. Motivația acțiunii este
una egoistă – dorința de a obține ceva realizând acțiuni dorite de alții.
 Convențional
comportamentul moral este dependent de regulile intragrup

3. Conformitate interpersonală. Moralitatea este derivată din conformitatea cu

acele comportamente așteptate de către societate.
4.Lege și ordine. Este moral să respecți legile și regulamentele autorității. Justiția
înseamnă pentru subiect pedepsirea celui vinovat și răsplătirea celui ce respectă
legile. Figurile de autoritate și precedente sunt respectate. Respectul pentru lege
și ordine este determinat de necesitatea ca societății în general să îi fie bine.
4½. Nerespectarea moralității convenționale, dar fără ca subiectul să treacă la
etapa postconvențională - moralitatea convențională este arbitrară, fiind înlocuită
cu o abordare hedonistă
 Postconvențional
moralitate generată de principii etice generale

5. Drepturi precedente și contract social. Legile sunt niște reguli de conduită socială
ce pot fi modificate. Motivația schimbării este reprezentată de maximizarea
beneficiului pentru un număr maxim de persoane. Acest lucru se realizează prin voința
majorității și compromisuri. Reprezintă baza societăților democratice;
6. Principii etice universale. Legile sunt valabile doar atât timp cât sunt juste;
obligativitatea respectării principiului justeței generează posibilitatea nerespectării
legilor, dacă acestea nu sunt juste. Drepturile legale nu mai sunt necesare, deoarece
nu este nevoie de existența unui contract social care să genereze moralitatea.
Deciziile nu sunt atinse ipotetic, condițional ci categoric, în mod absolut. Individul
acționează într-un anume fel pentru că așa este corect, nu pentru a evita pedepse.
Teoria evoluției moralității (Kohlberg)
 Cancer terminal

• Ai un cancer terminal. Durerile sunt extrem de mari, șansele de recuperare

sunt nule.
• Costurile zilnice ale tratamentului paleativ și suportiv sunt de sute de euro.
În 2-3 luni ai pierde toți banii pe care i-ai strâns timp de 20 de ani, lăsând
familia fără nici o resursă financiară. Soția și copii insistă să te ajute,
inclusiv prin luarea unui împrumut bancar cu ipotecă pe apartament.
• Tu dorești să mori, să nu te mai chinui pe tine și să nu îi duci pe ai tăi la
sapă de lemn.
• Ce ar fi moral să faci?
• Există o dilemă etică?
• Utilitarist care este calea corectă de acțiune?
• Kantian care este calea corectă de acțiune?
• Dpdv al eticii virtuților, care este calea corectă de acțiune?
• Ar trebui prioritizat binele bolnavului sau al familiei?
• Ce este mai important - limitarea durerii sau prelungirea vieții?
Să presupunem că suntem medicul pacientului din cazul anterior

Avem o dilemă etică?

Ce abordare normativă este preferabilă?
Ce drepturi sunt în conflict?
Ce virtuți sunt aplicabile?
Ce principii etice sunt în conflict?
La noi vine unul dintre fii pacientului care ne spune că ei ar face orice să crească
supraviețuirea, indiferent de costuri.
• schimbă această afirmați atitudinea noastră?
• de ce?
 Transplant de cord

La camera de gardă sunt 2 persoane care au nevoie de un transplant de cord. Există un

singur cord disponibil. Ambii sunt perfect imunohistocompatibili cu respectivul cord și nu e
timp ca el să fie transmis la alt centru medical. Ambii vor muri dacă nu primesc un cord în
cel mult 24h
Cei doi pacienți sunt:
• un băiat de 17 ani, victima unui accident rutier, care a condus un autovehicul fără carnet
(fiind vinovat de accident) și care a ieșit pozitiv la metadonă (având și stigmate de
consum cronic de droguri iv)
• o femeie de 77 ani, bunică, iubită de nepoții ei, care are o afecțiune cronică cardiacă,
degenerativă, cu insuficiență cardiacă severă (FE=15%).
Ce pacient ar trebui să primească respectivul cord?
• avem o dilemă etică?
• ce principii etice sunt în conflict?
• care este calea de rezolvare pe baza eticii virtuților?
• care este calea de rezolvare dpdv utilitarist?
• care este principiul etic fundamental pentru analiza cazului?
 Ce grupuri
populaționale ar
trebui să fie
prioritizate în cursul
triajului pacienților
COVID+ (dacă ar
trebui prioritizați)
fundament etic – utilitarist – maximizarea beneficiului

componente:
•triajul pacienților – crearea unor grupuri de pacienți care sunt
prioritizați diferit
•alocarea resurselor - distribuirea resurselor disponibile, funcție de
necesități
 pretriaj

Timeline • stabilirea necesității/urgenței medicale (criterii de

pentru triaj
includere și indicație medicală)
• criterii de excludere (inutilitatea tratamentului)
• dorințele pacientului

triajul propriu-zis

Criterii pur medicale Obiective • scoruri clinice

• criterii de prioritizare (de ordinul 1)
• criterii de prioritizare în cazul în care cele de ordinul 1
nu permit o prioritizare corespunzătoare (de ordinul 2)
Subiective

retriaj
Criterii având
componente non-
medicale • indicații medicale (beneficența>non-maleficența,
Dilematice moral inutilitatea tratamentului)
• dorințele pacientului
• beneficiile/nevoile terapeutice comparativ cu alți
pacienți (inclusiv prezentări recente)
 Criterii de ordinul 1 și 2 utilizabile dacă criteriile
medicale nu permit o prioritizare corespunzătoare
Vinay et al. BMB, 2021, 138
Criteriu Ordin Ordin Consens?
1 2
Prognostic pe x Da
termen scurt
Prognostic pe x Unii îl consideră criteriu de ordinul 1
termen lung
Vârstă x Controversat
Comorbidități x Da
Inutilitatea x Da
tratamentului
Justiție socială x Controversat (grupuri etnice, rasiale,
minorități sexuale)
Utilitate socială x Controversat ( cadre sanitare)
Hong Kong Med J, 2021 (1-9)
 Conflictul etic primar

Maximizarea
Justețe
beneficiilor

Bazat pe
Evaluarea efectelor
drepturi/moralitatea
(utilitarist) acțiunii
 Maximizarea beneficiului la nivel
populațional

Care beneficiu?

•număr maxim de persoane – prioritizare persoane fără comorbidități

•număr maxim de ani de viață – prioritizare persoane tinere
•maximizare QALY – prioritizare persoane capabile de a trăi o viață
sănătoasă
•optimizare răspuns la pandemie – personalul critic
 normativ
Justețe • tratament egal în condițiile unui prognostic echivalent
• evaluarea – strict pe criterii medicale și/sau subiective
analizate etic

descriptiv:
• criterii de alocare echitabile
• evitarea discriminării
• recunoașterea importanței sociale/ a meritului
• prioritizare funcție de vulnerabilități
• criterii de alocare/prioritizare aplicate în mod egal:
• primul venit – primul servit
• randomizat/loterie (pentru a nu dezavantaja persoanele
care se prezintă mai târziu)
• merit
• rol social
Rawls J, A theory of justice, • cei dezavantajați la loteria vieții
2009 • cei a căror stare medicală este mai proastă
Prioritizare persoane fără comorbidități

Dezavantaj:
Avantaj: Consecință:
deprioritizarea
maximizarea
persoanelor din contrar principiului
beneficiilor
grupuri sociale justeței
terapeutice
dezavantajate

Rata de longevitate (%populație>75 ani: 25,7% persoane de etnie romă; 51% persoane de etnie
non-romă (2009)
Ephra, 2018. Closing the life expectancy gap of roma in europe
Persoanele de culoare din SUA - speranță de viață la naștere < cu 5 ani comparativ cu
persoanele caucaziene, 70-80% din diferență – diferențe socioeconomice
Mello MM, Persad G, White DB. N Engl J Med 2020
 Maximizarea QALY

Avantaj: Dezavantaje: Efecte:

• crește numărul de ani • dificil de utilizat în triaj • deprioritizează

de viață trăiți la o • prioritizează persoane cu afecțiuni
calitate optimizată persoanele tinere și preexistente, vârstnici
sănătoase • subiectivism crescut
• nu ia în calcul QALY
percepută de pacient
(#>> medic)
 Prioritizarea persoanelor tinere
Consecințe:
Dezavantaj: contrar principiului Ralwsian al
Avantaj: justeței
discriminează împotriva
crește numărul de ani de viață crește mortalitatea prin
persoanelor în vârstă pe un
salvați scăderea adresabilității
motiv moral irelevant
vârstnicilor către unitățile
sanitare

• populația generală tinde să considere că prioritizarea celor
mai tineri este permisibilă
• deși nu ar trebui să fie criteriu unic, vârsta ar putea fi utilizată
pentru prioritizarea anumitor grupuri populaționale în
condițiile unor resurse limitate
• șanse egale de a ajunge la o vârstă înaintată
• inechitatea în tratament generată de vârstă este permisibilă
dacă aplicarea ei este nediscriminatorie
• uneori chiar vârstnicii doresc să fie prioritizați tinerii
• e un criteriu ușor de folosit în urgențe
• ageism – formă particulară de discriminară, bazată pe vârstă
• nu e singurul element moral discutabil asociat cu mortalitate
crescută (sexul masculin – mortalitate crescută)
• ageism versus dovezi obiective care să susțină inutilitatea
tratamentului la anumite grupe de vârstă
• medicina nu este democratică – deciziile medicale se iau
funcție de dovezi științifice, nu de părerile publicului larg
• datorită statusului biologic mai bun, e posibil ca un tânăr să aibă
șanse mai mari de a supraviețui decât un vârstnic, restul
condițiilor fiind egale
• acceptul vârstnicilor de a fi deprioritizați – mult exagerat, poate
fi cauzat de atitudini agiste
• argumentul pantei alunecoase
Primul venit primul servit
Avantaj:
• egalitariană

Dezavantaje:
• poate deprioritiza persoane dezavantajate la loteria vieții sau
persoane cu beneficii mult mai mari de pe urma tratamentului
• dificultăți în retragerea unor intervenții cu indicație relativă redusă

Efecte:
• reduce beneficiul social
• generează inechitate
 Prioritizarea personalului sanitar/critic

Avantaje: Dezavantaje: Efecte

•maximizează •stabilirea •creșterea

răspunsul personalului critic răspunsului
operațional la •criteriu pur non- operațional
pandemie medical •scăderea
•principiul încrederii în
reciprocității sistemul sanitar
 Prioritizarea
pacienților vaccinați

• Avantaj:

• crește motivația de vaccinare

• Dezavantaje:

• scade adresabilitatea în fazele potențial

curabile

Beleche et al. COVID-19 Vaccine Hesitancy: Demographic Factors, Geographic Patterns, and • discriminatorie (nevaccinarea – semnal
Changes Over Time
pentru deficit de informare/status
socioeconomic scăzut)
Care este modalitatea optimă de alocare?
Aspecte etice particulare
practicii stomatologice
Sorin Hostiuc
Profesiunea de medic dentist
Meserie = drept un complex de cunoștințe
obținute prin școlarizare și practică, care permit
executantului realizarea unor proceduri de
transformare sau de prelucrare a unor obiecte sau
de a presta anumite servicii
Profesiune = existența unor caracteristici
referitoare la prestigiu, abilități înnăscute și
dobândite, cunoaștere, piață protejată, control,
identitate și valori comune, aspecte morale, inter-
relaționare cu membrii altor comunități
Diferența dintre profesiune și meserie
● existența unei identități comune
● existența unor valori comune
● capacitatea de a reține membrii
● definirea strictă a relației cu non-profesioniștii
● termeni/concepte/construcții lexicale de specialitate
● mecanisme de control asupra membrilor comunității
● mecanisme de limitare a accesului în profesiune
Competențe specifice profesiunilor
medicale/stomatologice
● îngrijirea pacientului - compasiune, coresp și eficientă în tratarea probl
medicale și promovarea sănătății
● cunoaștere medicală relevantă în domeniul de specializare
● învățarea și îmbunătățirea cunoștințelor și a îndemânărilor practice
● competențe de comunicare și interpersonale pentru transferul eficient de
informații și realizarea de alianțe terapeutice
● practică bazată pe sisteme (alocarea resurselor)
Stomatologia - profesiune sau practică
comercială?
Așa cum s-a spus mai sus, medicina dentară este o profesiune recunoscută. În același timp este
o activitate comercială, prin care medicii dentiști își utilizează deprinderile pentru a își câștiga
traiul. Există o tensiune potențială între aceste două aspecte ale practicii dentare, iar
menținerea unui echilibru între ele este uneori dificil. Unii medici dentiști vor putea fi tentați să
minimizeze angajamentul lor spre partea profesională pentru a își crește veniturile utilizând, de
exemplu, tactici de promovare agresive sau specializându-se în proceduri cosmetice. Dacă se
merge prea departe în acest sens, aceste activități pot scădea respectul și încrederea în întreaga
profesiune dentară, fapt ce va avea ca rezultat privirea asimilarea medicilor dentiști cu niște
simpli antreprenori care își pun propriile interese deasupra persoanelor pe care le servesc.
Această abordare este în conflict cu principiile etice ale profesiei de medic dentist

FDI World Dental Federation, 2007

Caracteristică Stomatologia ca activitate comercială Stomatologia ca activitate profesională

Scop fundamental Vânzarea unor servicii Atingerea unui nivel optim de sănătate al
pacientului

Obligații Contractuale (să nu fraudeze, să nu mintă, să Datorie de îngrijire

nu utilizeze coerciția etc)

Moralitatea aplicată Comună Specifică

Principiul primar Autonomia Încrederea, beneficența

Prioritizarea binelui pacientului Opțional Obligatoriu

Medicul Vânzător de servicii medicale Garantul respectării datoriilor profesionale

specifice

Relația medic-pacient Bazată pe competitivitate (fiecare încearcă să Bazată pe datorii specifice profesionale
își maximizeze beneficiul)

Recomandarea de servicii medicale Bazată pe legea cererii și ofertei Bazată de maximizarea beneficiilor medicale
raportat la cost/reacții adverse

Obligațiile medicului în RMP Contractuale Bazate pe ghiduri medicale, norme de

conduită și morală caracteristice profesiei
Motive pentru care stomatologia este prin
excelență o activitate profesională NU comercială
● apartenența la un anume stat, al cărei cetățean este medicul dentist respectiv, și unde a fost ajutat să își
dobândească această profesiunea, având la rândul său obligația de a ajuta comunitatea din care face parte
● apartenența la o breaslă profesională, cu norme specifice de conduită (Colegiul Medicilor Dentiști din
România), care exclud practica comercială a medicinei dentare
● existența unei literaturi specifice, de specialitate, produsă de comunitatea de profesioniști respectivă și care
are drept scop îmbunătățirea sănătății orale. Dentiștii, prin lucrările lor științifice și editoriale, își ajută colegii
să își optimizeze îngrijirile medicale acordate pacienților săi
● existența unei obligații de a participa activ la cercetarea fundamentală și clinică, apte de a rezolva
problemele specifice (medicale, tehnice) ale profesiei
● existența unei experiențe speciale, de mare importanță pentru comunitate (sănătatea orală);
● existența unei experiențe specifice (exclusive) prin (1) numărul redus de persoane care au dreptul legal de a
profesa și (2) faptul că necesită o pregătire complexă, de specialitate, ce poate fi asigurată doar de alți
practicieni, cu o mare experiență în domeniu
● autoritate profesională – deoarece comunitatea are nevoie de medicii dentiști și ei sunt recunoscuți ca
având capacitatea de a asigura servicii de sănătate orală, ea va lăsa exclusiv în mâinile experților
realizarea procedurilor dentare, ceea ce generează implicit o autoritate specială dar și puteri sporite
experților, care trebuie să conștientizeze acest lucru și să aibă grijă să nu profite de acestea;
● existența unor mecanisme de control, atât interne (din interiorul profesiei, cum ar fi Colegiul Medicilor
Dentiști, alte societăți profesionale) cât și externe (legi specifice și generale), care să evite excesele
generate de nerespectarea normelor medicale și morale specifice profesiei;
● existența unor datorii dar și drepturi specifice acestei profesiuni, cum ar fi:
● datoria de îngrijire;
● datoria de a respecta secretul profesional;
● datoria de a nu practica activitatea de medicină dentară strict ca o activitate comercială;
● datoria de a ajuta pacienții în situații specifice (urgențe medicale) chiar și în afara unei
relații contractuale;
● dreptul de a fi remunerat corespunzător;
● dreptul de a îi fi respectată independența profesională etc.
● relația medic-pacient nu este una de tip competitiv, medicul dentist având datoria de a prioritiza
interesele pacientului în raport cu interesele sale sau ale unor terți.
Modele de relație medic stomatolog-
pacient
Modelele Emanuel

● RMP:
○ paternalist
○ interpretativ
○ deliberativ
○ informativ
● aplicabilitate generală
Modelele Ozar
● aplicabilitate specifică pentru medicina dentară
○ modelul breslei
○ modelul de agent
○ modelul comercial
○ modelul interactiv
● aplicabilitate la pacient dependentă de particulatiățile pacientului și ale bolii
● se pot utiliza atât modele pure (fie Emanuel, fie Ozar, fie altele) fie mixte =>
maximizarea binelui generat pacientului de către alianța terapeutică
Modelul breslei
● medicul dentist - control total
● pacientul - pasiv, neavând competențe specifice în evaluarea statusului său
stomatologic
● medicul - reprezentant al profesiunii (# față de modelele paternaliste,
fundamentate pe beneficență)
● caracter teoretic:
○ nu respectă drepturi fundamentale sau dorințe ale pacientului
○ opac
Modelul de agent
● întreaga responsabilitate decizională - a pacientului
● medicul - rol pur tehnic: informare + realizare procedură
● # de modelul interpretativ - medicul e un simplu executant (meseriaș)
● similarități cu modelul antipaternalist (chir plastică) => independența
profesional este minimă
● model teoretic => deprofesionalizează medicul stomatolog
Modelul comercial
● variantă intermediară între modelul breslei și cel de agent
● pacientul decide calea optimă de urmat
● medicul stomatolog - își face cunoscute valorile profesionale și urmărește
respectarea lor
● fundamentat de autonomia pacientului, mediată de beneficență
● aplicabil în medicina privată
Modelul interactiv
● relație de echilibru între medic și pacient, bazată pe respect reciproc;
● fiecare respectă valorile profesionale, personale și morale ale celuilalt
● decizia se ia în urma comunicării și a discuțiilor între membrii alianței
terapeutice
● egalitate asimetrică (nici un membru al AT nu este superior celuilalt, dar există
un echilibru, prin respectarea reciprocă a unor valori #:
○ din partea pacientului – valorile personale, autonomie, faptul că de decizie este afectat corpul
său;
○ din partea medicului – experiența personală raportată la nevoile acelui pacient (phronesis),
cunoașterea practică (techne), ce permite medicului să maximizeze beneficiul medical generat
de procedurile medicale disponibile etc
Scopurile tratamentului stomatologic
● vindecarea, care ar trebui să fie regula în majoritatea situațiilor;
● îmbunătățirea statutului dentar alterat;
● menținerea statutului dentar actual;
● optimizarea sănătății orale a pacienților prin măsuri educaționale și preventive;
● optimizarea aspectului estetic dentar, fapt ce include nu doar proceduri
estetice ci mai ales realizarea procedurilor dentare astfel încât diferența față de normal a
lucrărilor dentare să fie minimizată;
Consimțământul informat
Consulturi stomatologice

● prima prezentare:
○ CI implicit pentru consult
○ CI pentru proceduri intervenționale absolut necesare
○ anamneză detaliată - generală și stomatologică
○ realizare deviz estimativ
Proceduri anestezice
● obligatoriu CI: tip anestezic, doză, reacții adverse;
○ Atenție la pacienții care utilizează droguri/medicamente - adrenalină, amfetamină etc
Proceduri stomatologice
● neinvazive (periaj profesional, detartraj) - Nu este nevoie de CI, suficient C
implicit
● invazive local (intervenții efective la nivelul dintelui) sau locoregional (ex.
gingivectomii) - CI pentru fiecare tip de procedură);
○ obținut imediat - complexitate redusă
○ temporizat
● complexe, multiseriate (implantologie, ortodonție): CI de proces, ideal NU la
primul consult, cu clarificarea:
○ duratei totale estimate;
○ pașii tratamentului
○ necesarul de proceduri efectuate în afara cabinetului (Rx, proceduri adiționale)
○ ce trebuie să facă pacientul după fiecar epas
○ aspecte financiare (deviz estimativ)
Proceduri c0smetice
● CI obligatoriu
● rezultatul procedurii - descris cât mai exact în formularul de CI
● atenție la obligația de rezultat!
ATENȚIE la verificarea înțelegerii informației

Riscuri asociate unor proceduri ortodontice (Mortensen, 2003)

Înțelegerea recomandărilor (Mortensen, 2003)
Recomandarea terapeutică
● MEDICINĂ -datoria de a recomanda opțiunea terapeutică optimă
● STOMATOLOGIE - “dilema prescripțiilor multiple”: fiecare procedură poate fi
realizată cu mai multe materiale, aparatură diversă etc => nu există deseori o
opțiune terapeutică optimă => particularizare funcție de pacient și
disponibilități locale
○ conflict potențial între loialitate și comercializarea îngrijirilor stomatologice
○ dificultăți în prezentarea alternativelor terapeutice - f numeroase, cu raporturi R/B similare
● ATENȚIE:
○ recomandările corespunzătoare # recomandări suboptimale
○ deși materialele pot fi doar corespunzătoare NU optime, modul de efectuare a procedurilor
dentare => obligatoriu la cele mai înalte standarde
CI în cazul pacienților cu afectarea CC
● CD alterată:
○ maximizarea potențialului de înțelegere a informațiilor
○ modele terapeutice bazate primar pe beneficență
○ recomandarea includerii familiei în planul terapeutic;
○ decizia finală - atributul pacientului
● minori/CE absentă (interdicție):
○ informarea + deciziile - reprezentanții legali
○ implicarea pacientului în procesul decizional cât este permis de capacitatea psihică
● pacienți fără CD
○ dacă au CE => obligatoriu evaluarea CD (Algoritmul Appelbaum)
○ informare - pacienți+reprezentant legal
○ decizia - reprezentant legal
■ luată primar pe baza dorințelor anterioare ale pacientului (standardul judecății substituite)
Conflicte de interese
Algoritm de evaluare:
1. există un rău potențial care ar rezulta din interesul secundar al medicului
dentist; dacă există, cât de mare este?
2. cât de probabil este răul potențial care poate apărea?
3. dacă medicul dentist nu va acționa pe baza interesului secundar, ce beneficii ar
pierde, și ce rău ar fi generat altcuiva/cui ar fi generat acel rău?
4. cât de probabile sunt beneficiile și răul generat la întrebarea 3?
5. care dintre căile potențiale de acțiune, disponibile medicului dentist (ținând cont și
de răspunsul la întrebările 2 și 4) ar genera cel mai puțin rău și cel mai mare grad de bine
(ținând cont de răspunsurile la întrebările 1 și 3), având în vedere natura profesională a
relației medic dentist-pacient
Dificultăți privind informarea în conflictele de
interese
1. unele conflicte de interese sunt dificil de identificat de către medic.
2. conștientizarea unui conflict de interese de către medic îl poate face pe
acesta, conștient sau inconștient, să accentueze efectele favorabile ale
procedurii medicale care generează conflictul de interese sau să minimizeze
riscurile acesteia.
3. conștientizarea conflictului de interese de către pacient îl poate face pe
acesta fie mult mai încrezător în medic , fie dimpotrivă să fie extrem de reticent
în a accepta o procedură de teamă ca nu cumva medicul să obțină beneficii
nemeritate pe seama lui;
4. deși informarea cu privire la conflictele de interese are drept scop
egalizarea puterilor în cadrul relației profesionale, acest lucru nu se întâmplă
prin simpla divulgare a conflictului, pacientul neavând, de multe ori, căi
relevante de a rezolva situația în favoarea sa, rămânând în continuare vulnerabil
în relație cu medicul dentist
Dileme etice în stomatologie
● datoria de îngrijire versus binele financiar al medicului stomatolog
● datoria de îngrijire versus binele medical al medicului stomatolog
● datoria de îngrijire versus binele personal al medicului stomatolog
● îngrijiri dentare în țări dezavantajate economic
● întâlniri romantice cu pacienții
● utilizarea protoxidului de azot la copii
● identificarea unor cazuri de abuz împotriva copilului
● utilizarea de rutină a anestezicelor locale
Particularități ale confidențialității în stomatologie
paradox - importanță redusă în clinică versus model dur de confidențialitate (de
sorginte franceză) în CDMD
După un tratament de canal efectuat aparent cu succes, pacienta (fată de 14 ani),
revine împreună cu mama sa la cabinetul stomatologic datorită apariției unui ulcer
la nivel palatal. Mama a presupus că ulcerul a fost datorat tratamentului anterior. În
cursul examinării, medicul consideră că ulcerația este un șancru sifilitic. Îi spune
acest lucru pacientei, care recunoaște că a făcut sex oral cu prietenul său, dar îl
roagă să nu îi spună nimic mamei
O femeie de 20 de ani prezintă, la examinarea orală, multiple ulcere peri și
intraorale, precum și numeroase leziuni albicioase la nivelul gurii, obrajilor și
mucoasei orale. Medicul dentist suspectează HIV. Inițial se gândește să refuze
intervenția, dar apoi se hotărăște să o întrebe dacă are boala respectivă, în prezența
asistentului și a recepționistei, care putea auzi ce se vorbește în cabinet. Pacienta
este extrem de rușinată și fuge din cabinet
Comunicarea digitală - recomandări ADA
● relația profesională nu trebuie compromisă de utilizarea metodelor de comunicare digitală;
● comunicarea digitală nu ar trebui să permită terților să influențeze relația profesională;
● medicii dentiști trebuie să se asigure că mesajele emise au un caracter profesional și că ele nu
pot fi utilizate într-un mod neprofesionist de către alte persoane/entități;
● datele personale trebuie să fie protejate, iar comunicările profesionale trebuie separate de
comunicările personale; medicii dentiști au datoria de a securiza informațiile la un nivel rezonabil (de
exemplu, nu ar trebui să contacteze pacienții pe Facebook fără să fie siguri că acela este într-adevăr contul
lor, ar trebui să ceară acceptul pacienților pentru a comunica pe email cu ei etc)
● medicii dentiști trebuie să fie familiari cu metodele de comunicare digitală, legile aplicabile și
tipurile de informații la care pacienții au acces pe internet. Comunicarea digitală nu trebuie să fie în nici un
caz publică – nu trebuie să publice informații despre pacienți pe Facebook, Instagram etc;
● medicii dentiști trebuie să mențină o distincție clară între comunicările generate de practica
dentară și cele generate de alte comunicări profesionale;
● răspunsurile la critici în media digitală trebuie să fie manageriate într-un mod responsabil. Chiar
dacă pacienții acuză medicii dentiști de fapte nedeontologice/culpe medicale, aceștia NU se pot disculpa
dând informații suplimentare celor făcute deja public de către pacienți în mass-media/social media.
Informațiile confidențiale pot fi însă utilizate în cazul unor procese civile de defăimare;
● medicii dentiști trebuie să fie mai maleabili la cerințele pacienților decât pacienții la cerințele
dentiștilor în rezolvarea unor neclarități referitoare la tratament. Prin urmare, în cazul în care pacientul nu
are acces la o metodă anume de comunicare (WhatsApp, I-messages, Facebook messenger, Telegram etc),
medicul nu trebuie să îi impună pacientului instalarea acelui soft
Relația de confraternitate - alți medici (specializări
stomatologice sau non-stomatologice)
● colaborarea trebuie inițiată de către medicul stomatolog generalist din momentul în care
patologia pacientului nu mai este strict de competența sa și nu după ce începe un tratament de
specialitate și își dă seama că nu îl poate duce la capăt într-un mod optimal
● colaborarea se inițiază de către medicul stomatolog generalist, prin realizarea unei
scrisori medicale/trimiteri către un specialist, doar după acordul pacientului
● scrisoarea medicală trebuie să conțină toate informațiile relevante pentru medicul
specialist, astfel încât să poată realiza intervenția medicală cu un maxim de profesionalism;
● după ce intervenția realizată de către medicul specialist s-a finalizat, el ar trebui să
retrimită pacientul la medicul curant, însoțit de o scrisoare medicală/trimitere, care să detalieze
procedura realizată și recomandările terapeutice.
● relația de confraternitate nu incumbă obligativitatea respectării de către medicul care
primește pacientul a recomandărilor terapeutice inițiale, el având independență profesională
raportat la diagnosticul de specialitate și indicațiile terapeutice și totodată răspunderea
deontologică și juridică a faptei;
● datoria de confraternitate are aceleași caracteristici, din punct de vedere moral și legal,
indiferent de specialitatea (stomatologică/non-stomatologică a confratelui).
Persoană de 25 de ani, vine la cabinetul stomatologic pentru extracția a 4 dinți, sub
sedare. În cursul examinării clinice, s-a constatat că pacientul a prezentat un
murmur cardiac. Medicul dentist i-a recomandat un antibiotic, ce urma a fi luat o oră
înainte de extracție. Pacientul era alergic la penicilină; prin urmare, tratamentul
antibiotic ales a fost 3g Eritromicină, suspensie orală. Pacientul a mers la farmacie,
care nu avea Eritromicină, și a dat pacientului Amoxicilină. Farmacistul a sunat la
cabinetul dentar să întrebe dacă este posibilă schimbarea antibioticului. Acolo i-a
răspuns un alt medic, care neștiind de alergie, a spus că da. Pacientul a luat
antibioticul cu o oră înainte de intervenție, dar în cursul acesteia spus că nu s-a
simțit bine. Extracția fost realizată sub anestezie, medicul anestezist identificând
corect faptul că pacientul era alergic la Amoxicilină și a administrat antihistaminic.
Aparent pacientul s-a simțit bine, și a fost trimis acasă
Relația de confraternitate - alți lucrători sanitari
● necesară pentru optimizarea rezultatelor generate în cadrul alianței terapeutice
● permite:
○ minimizarea riscului de apariție a unor greșeli medicale
○ planificarea în avans pentru anumiți pacienți/anumite proceduri, cu optimizarea circuitelor
○ asumarea, de către întreaga echipă, a eșecurilor profesionale
Medicii (stomatologi) “problemă”
● probleme de sănătate
● sub influența alcoolului sau a altor stupefiante
● afecțiuni neurologice sau motorii
● boli infecto-contagioase
● pregătire suboptimală
● probleme de colaborare cu alți colegi
● practicarea medicinei/stomatologiei în afara cadrului legal
Managementul medicilor (stomatologi) problemă
● discutarea problemei cu medicul dentist „problemă”, încercându-se fie
reconcilierea (în cazul unor conflicte colegiale), fie convingerea medicului de a
înceta comportamentele distructive (alcool, droguri), fie convingerea medicului de a
apela la un ajutor medical de specialitate;
● în cazul în care medicul „problemă” este un angajat al medicului care
identifică problema, el poate cere un consult de medicina muncii, pentru a se
verifica dacă medicul „problemă” este apt de a practica meseria în continuare;
● niciodată nu vor fi realizate discuții în contradictoriu în fața
pacienților/aparținătorilor (CDMD, art 22)
● în cazul în care discuțiile cu medicul dentist „problemă” nu duc la nici un
rezultat, comportamentul continuând, există posibilitatea ca medicul dentist să se
adreseze colegiului medicilor dentiști din care face parte, după care ar trebui, în mod
normal, să urmeze o procedură de mediere condusă de colegiu;
● dacă nici așa comportamentul nu este oprit, medicul se poate adresa mass-
media
Managementul greșelilor medicale - medicul
curant
1. Informare (RMP - bazată pe încredere, autonomie, încălcarea nn-maleficenței)
2. reparație

Veracitatea scade riscul unor acuze de malpraxis sau reduce întinderea daunelor
solicitate
Managementul greșelilor medicale - coleg
1. să discute cu primul medic curant, pentru a îi pune în vedere faptul că unul dintre pacienții
săi are o problemă medicală generată de o greșeală a acestuia.
2. să solicite de la primul medic toate datele medicale ale pacientului. În acest fel, va putea
evalua corespunzător opțiunile terapeutice de care dispune;
3. să informeze pacientul, dacă sănătatea acestuia este pusă în pericol (dacă greșeala are
urmări reale sau potențiale pentru pacient). Această datorie are atât un izvor deontologic;
4. indiferent de gravitatea problemei, celui de-al doilea medic îi este interzis să denigreze
primul medic în fața pacientului;
5. odată ce îl acceptă ca pacient, al doilea medic are obligația legală, deontologică și etică de
a încerca să rezolve greșeala primului coleg; dacă acest lucru nu îi este posibil lui, va trebui să solicite
un consult de specialitate de la un medic ce are competențe superioare în patologia respectivă, iar
dacă rezolvarea problemei medicale a pacientului nu mai este posibilă/fezabilă raportat la
cunoștințele stomatologice actuale, va trebui să informeze deschis pacientul despre acest lucru.
Foarte important – odată ce al doilea medic a acceptat să inițieze o relație profesională cu pacientul,
refuzul rezolvării problemei sale medicale, cu remiterea pacientului către primul medic este o
abatere etică (încălcarea beneficenței) și legală (abandonul terapeutic al pacientului). O abordare
alternativă ar fi să realizeze o echipă cu primul medic (mai ales dacă consultul pe care îl face
pacientului este solicitat de către primul medic pe baza datoriei de confraternitate).
Practica dentară
și publicitatea
Tipuri de reclamă
● comparativă
● competitivă
● informațională
Recomandări CMS
● Reputația medicului dentist trebuie să se bazeze doar pe competență și demnitate, fără contribuția
reclamei de orice fel.
● Site-ul web, accesibil publicului, trebuie să fie creat și actualizat sub responsabilitatea unui medic
stomatolog.
● Informațiile furnizate prin intermediul site-ului web:
a) trebuie să respecte prevederile prezentului cod deontologic, inclusiv pe cele prevăzute la art. 71;
b) trebuie să fie realiste, obiective, relevante, verificabile, discrete, adevărate și clare;
c) nu trebuie să aducă atingere interesului general de sănătate publică;
d) nu trebuie să încurajeze efectuarea de investigații și tratamente inutile.
● Utilizarea denumirii generice a specialităților stomatologice sau a competențelor profesionale ca nume
de site este interzisă.
● Utilizarea „blogurilor” și aparițiilor în scopuri publicitare pe rețelele sociale de către medici
stomatologi sau de formele de exercitare a profesiei este interzisă dacă nu sunt respectate prevederile
prezentului cod deontologic.
Prevederile privind desfășurarea publicității și conținutul materialului publicitar cuprinse în codul
deontologic sunt aplicabile medicilor stomatologi, formelor de exercitare a profesiei și tuturor unităților și
instituțiilor în cadrul cărora se desfășoară activități profesionale de către medicul stomatolog.
Consiliul Medicilor Dentiști din Europa
● numele și locația;
● alte date de contact (email, telefon, fax);
● specialitatea și locul unde a fost licențiat (dacă este cazul);
● numărul licenței, date de înregistrare, adresa și alte date de contact ale
autorităților competente, unde pacientul poate verifica veridicitatea datelor despre
medicul dentist;
● informațiile de pe site nu trebuie să conțină informații cu un caracter
neprofesional, cu un caracter elogiator, de natură înșelătoare sau comparativă. Toate
informațiile trebuie să fie oneste, ușor de identificat, să respecte legislația națională și
codul etic din statul unde este stabilit medicul dentist;
● dacă lucrează cu o casă de asigurări de sănătate;
● intervalul orar în care medicul dentist este disponibil, date de contact pentru
urgențe;
● link către asociația profesională;
● alte informații, conform reglementărilor naționale specifice
Pacientul s-a prezentat pentru restaurarea protetică a arcadei superioare acuzând
disconfort funcțional și fizionomic precum si mirosul neplacut al gurii – halena
fetida. Am constatat distrucții coronare mari ca urmare a proceselor carioase
netratate. Leziunile carioase profunde au determinat patologii variate ale pulpei
dentare. Planul de tratament propus și realizat a constat in realizarea tratamentelor
de canal, ale tuturor dinților afectați, realizarea de RCR-uri și refaceri ale bonturilor
protetice. Coroanele din zirconiu au fost facute in grupuri de cate 3-4 elemente.
Cimentarea a fost facuta cu Keac Cem Plus. Timpul de executie a fost de 3 saptamani
Certificat de garanție?
Suntem profesionisti si tratam lucrurile asa cum se cuvine: cu grija si intelegere. Vrem ca cei care ne trec
pragul sa se simta in deplina siguranta si sa se intoarca la noi ori de cate ori au nevoie de expertiza noastra.
De aceea, acordam un certificat de garantie. Acest document va garanteaza atat profesionalismul, cat si
durabilitatea calitatii procesului stomatologic”628. Dacă se dă click și se extinde pagina respectivă, apar o
serie de situații în care garanția își pierde valabilitatea, printre care: „absenta de la controalele periodice
preventive programate cel putin o data la sase luni; Nerespectare a recomandarilor medicului curant;
Pastrarea si intretinerea incorecta a lucrarilor protetice mobile; Deteriorare a lucrarii in urma unui
traumatism; Neglijarea igienei orale zilnice; Unei stari de sanatate care presupune: un risc crescut de evolutie
nefavorabila a tratamentului (ex. diabet, osteoporoza, afectiuni neurologice) Daca lucrarile dentare mobile,
precum protezele dentare partiale sau totale nu sunt pastrate si intretinute corect, utilizand produse
specifice, status post-chimioterapie); posibile efecte negative asupra situatiei dentare (ex. diabet, epilepsie,
osteoporoza)”
Obligație mijloace => obligație rezultat
Deficit de informare - limitele garanției NU sunt
prezentate în aceeași pagină =>garanția este antrenată
automat
Particularități în stomatologia cosmetică
● proceduri strict cosmetice - riscuri minore/beneficența ca satisfacție
● proceduri dentare estetice cu scopul de a augmenta aspectul estetic local -
riscuri mai mult decât minimale => conflict autonomie+beneficență v non-
maleficență. Permise dacă:
○ autonomia - nivel optim
○ beneficența ca satisfacție - clar definită și raportat la non-maleficență
○ vindecarea unor afecțiuni din sfera psihologică
○ închiderea coridoarelor bucale ?
○ atingerea unor relații ocluzale optime?
Relația medic-
pacient
PROF.UNIV.DR SORIN HOSTIUC
 Moral

Juridic

Social

Psihologic
Natura juridică a RMP

► Inițierea
► Forma juridică
► Obligații fundamentale
► Încheierea
Inițierea RMP

► Generată de alegerea
medicului de către
pacient
► Negenerată de
alegerea medicului de
către pacient
Alegerea medicului de către
pacient

Condiții:
► Personalul sanitar face o ofertă publică în domeniul
îngrijirilor sanitare (program de consultații la un
cabinet medical, un program de gardă la un spital)
► O persoană (viitorul pacient) are nevoie de serviciile
pe care le poate asigura personalul sanitar, se
prezintă în fața cadrului medical, solicitând
asistența medicală promisă;
► Personalul sanitar acceptă persoana în cauză,
oferindu-i serviciile. În momentul în care acest lucru
se întâmplă, persoana în cauză dobândește
calitatea de pacient
Medicul poate accepta un
pacient DOAR dacă:

► Personalul sanitar are competența legală de a realiza metoda de

diagnostic, tratament sau prevenție solicitată (specialitate
medicală, atestat);
► Persoana în cauză trebuie să facă o solicitare scrisă către
personalul sanitar;
► Personalul sanitar consideră că, prin acordarea îngrijirilor medicale,
nu există un risc evident de înrăutățire a stării medicale a acelei
persoane. Această apreciere este un subiectivă și nu poate
constitui o circumstanță agravantă în cazul în care este necesară
stabilirea unui malpraxis
Pacientul nu își alege
medicul

► Medicul intervine spontan, în situații

în care neintervenția pune la un
pericol sever și imediat viața sau
sănătatea pacientului
► Medicul este desemnat, explicit sau
implicit, de o unitate sanitară sau
de o întreprindere (med muncii,
med leg)
► Medicul nu poate refuza acordarea
de îngrijiri medicale, chiar dacă nu
ne aflăm într-un din situațiile anterior
menționate (HIV+)
Forma juridică

► De tip contractual sinalagmatic (din momentul

perfectării sale, el generează drepturi reciproce și
interdependente între cadrul sanitar și pacient,
obligația fiecărei părți avându-și cauza juridică în
obligația celeilalte)
► Validarea => 4 condiții:
► Capacitatea de a contracta
► Consimțământul părților
► Un obiect determinat
► O cauză licită
Capacitatea de a contracta

► Medicul => se prezumă existența capacității de

exercițiu și a capacității decizionale
► Pacientul:
► Adult, competent decizional =>OK
► Adult, incompetent decizional => inițierea RMP –
reprezentant legal
► Adult, pus sub interdicție => inițierea RMP –
reprezentant legal
► Minor =>NU capacitate de exercițiu (excepții)
Consimțământul părților

► Medicul își dă consimțământul prin acceptarea acelui

pacient ca bolnav.
De menționat că, cu excepția situațiilor în care medicul
trebuie să inițieze RMP (vezi mai sus), el poate refuza să își
dea consimțământul;
► Pacientul își dă consimțământul implicit sau prezumat
pentru inițierea relației; ulterior, el își va da
consimțăminte informate specifice, funcție de
procedurile realizate în cadrul RMP
Un obiect determinat

► Obiectul: ”obligația de a aplica regulile științei

medicale, cu diligența unui bun profesionist,
conform deontologiei profesiei sale” (Fl.Mangu)
NU: viața, sau starea de sănătate (sunt obiecte
nedeterminate)
► Corolar: medical NU are voie să facă promisiuni
specific pacientului referitor la atingerea unui
rezultat specific ce ține de viața, sănătatea sau
integritatea fizică sau psihică a pacientului =>
generează obligație de rezultat.
Cauza licită

► Pacientul – scopul de a se face bine

► Medicul:
► scop imediat (causa proxima): dorința sa de a îi aduce
în ajutor acestuia știința medicală
► scop mediat (causa remota) – dorința de a primi un
onorariu pentru serviciile sale
► Diverse. Ex: binele unor terți (cercetarea medicală,
educația medicală) -> pot fi permise, dacă sunt
explicit acceptate de către pacient și dacă ele nu
generează maleficență.
Obligații fundamentale ale
medicului

► Obligația de îngrijire
► Obligația de informare
► Obligația de obține consimțământul informat al
pacientului
► Obligația de confidențialitate
► Altele
Obligația de îngrijire

► Principala obligație a oricărui cadru medical

► Devine active doar dacă:
► Medicul are o specialitate corespunzătoare afecțiunii
► Medicul are competența de a realiza procedura
 Conținutul obligației de
îngrijire

► Stabilirea diagnosticului, ce include componente

subiective, obiective și de confraternitate
► Stabilirea prognosticului
► Tratamentul pacientului:
► Ghiduri naționale;
► În absența ghidurilor naționale =>ghiduri europene
Obligația de informare

► Excede informațiile necesare pentru obținerea CI

► Include informații:
► Obținute anterior de inițierea RMP, când pacientul
contactează un anume medic
► Odată cu stabilirea unei RMP, inclusiv în urgență: nume,
grad professional, competență relevantă în speță,
competanța unității sanitare în speță, reguli generale
de comportament
► După inițierea RMP – informații relevante, specifice,
cu privire la competențele medicului
Alte obligații

► drepturi reproductive
► drepturi legate de anumite patologii precum
infecția HIV
► drepturi asociate cu medicina expertală
► Drepturi legate de sfârșitul vieții
Încheierea RMP

► Odată cu vindecarea bolii. Dacă boala nu este vindecabilă

(boli cronice, cu evoluție prelungită, RMP nu se întrerupe
odată cu ameliorarea terapeutică, pacientul putând avea
nevoie oricând de modificarea planului terapeutic;
► De către pacient;
► De către medic, prin:
► Transferul pacientului către un alt medic/altă unitate medicală,
ce au competențe superioare;
► Dacă pacientul manifestă o atitudine ostilă și/sau
ireverențioasă față de medic:
► Prin întreruperea RMP nu este pusă în pericol viața sau sănătatea
pacientului;
► Medicul anunță dorința încheierii relației, întemeiat, cu minim 5 zile
anterior momentului în care dorește ca RMP să se încheie
Natura psihologică a RMP

► 4 modele fundamentale de comunicare M-P:

► Supunere
► Dominanță
► Agresivitate
► Pozitivitate
Supunere

► timide, taciturne, incapabile a se exprima în mod clar

(deși sunt sincere);
► frică de a fi judecați sau să de a îi jigni pe alții
► evită contactul vizual, voce moale, vorbesc ezitant,
indirect, utilizează termeni generali;
► risc crescut de depresie și vulnerabilități în interacțiunile
sociale
► Pacienții = ușor de influențat și de condus => medicii
tind să aibă o abordare paternalistă.
► Medicii = ușor de manipulat în a efectua proceduri
care nu sunt neapărat necesare, dar sunt dorite de
către pacienți
Dominanță

► nesigure în ceea ce privește calitățile lor, încercând frecvent

să îi păcălească pe alții pentru propriul avantaj
► preferă abordările ascunse, indirecte, secrete, manipulative
► Vorbesc cu voce tare (deși uneori tremurătoare), preferă
utilizarea de termeni generali, utilizează alte persoane pentru
a-și atinge scopurile.
► O persoană cu o personalitate dominantă ține să preia
responsabilitatea pentru orice, fără să țină cont de
practicalitatea acestei abordări
► medicii – au frecvent o atitudine dominantă => paternalism
excesiv
► pacienții = mai puțin complianți, => scăderea beneficenței
potențiale generate în cadrul relației medic-pacient
Agresivitate

► tind (precum persoanele dominante) să exploateze și

domine pe alții,
► directe, la obiect, preferând calea cea mai simplă
care duce la rezultat.
► capacitate redusă de a îi asculta pe alții, sunt ușor de
enervat, vorbesc cu voce tare, sunt ostili, criticile îi
zăpăcesc.
► Pacienți =puțin complianți, necesită o informare mai
sintetică, foarte la obiect, au tendința de a tensiona
relația medic-pacient sau chiar de a deveni agresivi
fizic.
► Medici =nu își ascultă pacienții, fiind frecvent
diagnosticieni slabi, sunt impulsivi, nu țin cont de
părerile și nevoile pacienților
Pozitivism

► se respectă pe sine și pe alții

► realizează un management corect al autonomiei
tuturor persoanelor cu care interacționează
► cinstiți și direcți, nu se acuză pe sine sau pe alții.
► Abordarea pragmatică, orientată pe problemă,
încercând întotdeauna să găsească o soluție.
► Preferă să comunice pentru a identifica problema și
soluția ei, argumentele emise sunt clare, obiective,
respectuoase.
► Sunt foarte eficienți în a comunica teme sensibile
(un diagnostic infaust, decesul unei rude, etc)
Natura sociologică a RMP

► Clasic (Europa) – RMP – relație de putere, în care

► corpul uman = recipient pasiv al unei patologii
► Profesionistul medical: agent al statului (din secolul 17
au apărut structuri statale de putere „efectiv centrate
pe corpul cetățeanului” (Foucault) => organiza, aranja
și supraveghea corpul cetățenilor cu scopul de a le
crește productivitatea (corolar - reproductivitatea)
► Modern (SUA):
► Medicul – profesionist
► Pacientul – subiect activ
► RMP – bazată pe drepturi și obligații reciproce, în
care:
► Medicul – legitimizator al afecțiunii pacientului
► Pacientul – deviant de la normele de sănătate ale
societății => duc la incapacitate temporară de
desfășurare a funcțiilor sociale.
Natura morală a RMP

► Fundamentul – respectarea principiilor și virtuților

etice ale profesiei medicale
► Centrată – inițial pe beneficență, apoi pe
autonomie
Modele de relație medic-
pacient

► Modelele Szasz și Hollander

► Modelele Roter și Hall
► Modelele Emmanuel
► Alte modele
Modelele Szasz-Hollander

► Activitate-pasivitate
► Medicul face ceva pacientului, care e pasiv (incapabil
să răspundă)
► Pacientul nu caută (activ) îngrijiri medicale
► Intervenția medicală – realizată indiferent de dorințele
pacientului (ce nu pot fi conceptualizate)

Pacienți în comă, inconștienți, copii mici

► Ghidare cooperare
► Pacienți cu afecțiuni severe, acute, dar conștienți și
cooperanți
► Pacientul caută intervenția medicală, arată că e
dispus să colaboreze
► Odată cu venirea la medic, îl pune pe acesta într-o
poziție de putere
► Medicul decide intervențiile utile
Aplicabil: viața sau sănătatea pacientului sunt puse într-un
pericol imediat (acutizarea unui BPOC, IMA, etc)
► Participare mutuală
► Putere relativ egală între medic și pacient
► Interdependență medic-pacient
► Ambii se implică în activități din care vor beneficia

Aplicabil: afecțiuni cronice și/sau fără riscuri vitale

semnificative (ortopedie, endocrinologie, oftalmologie,
etc)
Modelele Roter și Hall

► Paternalist
► Consumerist
► Mutual
► bazal
Paternalist

► Pacienții – control scăzut

► Medicii – control crescut
► Pacienții ce preferă acest model: afecțiuni severe,
vârstnici, boli cronice.
► Principalele avantaje ale acestui model includ:
► Mulți pacienți preferă să se lase în grija unor persoane care
au competențe sporite;
► Medicul este văzut ca o figură paternă, atribuită cu
încredere absolută;
► Încredere permite medicului să acționeze la un nivel
aparent suprauman (magia medicală);
► Idealizarea medicului poate avea efecte pozitive asupra
actului medical (efect placebo).
► Principalele dezavantaje ale modelului sunt:
► Riscul crescut de exploatare al pacientului;
► Nerespectarea unor drepturi fundamentale (dreptul la
informare, autonomie, etc);
Consumerist

► Medicii – control scăzut

► Pacienții – control crescut
► pacientul =consumator (de servicii medicale), care
decide ce servicii să achiziționeze și de la cine.
► Modelul este viabil în sisteme sanitare centrate pe
servicii de prevenție, în care pacientul-consumator
este sănătos și dorește să rămână astfel,
achiziționând servicii care permit acest deziderat
► Modelul consumerist este favorizat de:
► Analiza costurilor efectuată de către pacienți. Cei care preferă modelul
consumerist tind să aleagă medicul pe baza tarifelor, refuză medici cu tarife
prea mari sau întreabă despre costuri în cursul consultului;
► Căutarea de informații medicale – pacienții se informează înainte despre
simptome, afecțiune, medici, spitale, etc;
► Independență – pacienții aleg dacă să respecte recomandările medicale sau
nu;
► Vârsta – modelul este preferat de persoane tinere;
► Sex – persoanele educate, de sex feminin, tind să prefere modelul consumerist,
chiar la vârste mai înaintate
► Nivel educațional – cu cât este mai ridicat, cu atât e mai mare preferința pentru
modelul consumerist;
► Tendința de a pune în discuție autoritatea medicului
► Principalele dezavantaje ale modelului includ:
► Descentrarea completă a modelului de la binele medical al pacientului, fapt ce
are potențialul de a modifica semnificativ scopurile medicinei pe termen lung;
 Mutual

► Pacientul – control crescut

► Medicul – control crescut
► abordare contractuală =>avantaj explicitarea rolurilor și obligațiilor părților.
► Punctul de plecare => identificarea problemelor pacientului și intervențiilor solicitate.
► Pacientul trebuie să definească problema deschis, articulat și complet,
► Medicul trebuie să ajute pacientul atunci când acesta nu poate să o definească într-un mod
corespunzător.
► Următorul pas => negocierea dintre părți – unele elemente dorite de pacient pot fi
acceptate, altele pot fi discutabile, iar altele – de neacceptat, deoarece fac rău
pacientului sau altor agenți (medicul, sistemul sanitar, alți pacienți, etc).
► În cazul în care așteptările pacientului nu sunt îndeplinite, el are dreptul de a căuta o a doua opinie
medicală; similar, dacă așteptările medicului nu sunt îndeplinite, el poate refuza să intre în alianța
terapeutică.
► Ultimul pas => gratificare, respectiv identificarea beneficiilor generate de RMP pentru cele
două părți:
► pacientul =>îmbunătățire a stării sale medicale (deși beneficiile pot fi și pe alte paliere – psihologic,
social, spiritual, economic, etc);
► medicul => beneficii materiale dar și non-materiale (plăcere, mulțumire că a ajutat pe cineva,
satisfacții intelectuale generate de diagnosticarea sau tratarea unui caz dificil, etc
Bazal

► Pacientul – control scăzut

► Medicul – control scăzut
► Negocierea este imposibilă între părți
► nici medicul și nici pacientul nesimțind nici un
progres la nivelul alianței terapeutice.
► pacienții sunt fie agresivi, fie necomplianți, și de
regulă renunță la alianța terapeutică (de multe ori
fără ca medicul să își dea seama de acest lucru).
► predispune la acuzații de malpraxis
Emanuel

► Paternalist
► Informativ
► Interpretativ
► Deliberativ
Modelul paternalist

► Bazat pe o atitudine paternalistă a medicului

► Medicul este păstrătorul întregii cunoștințe medicale, este independent,
iar pacientul nu poate limita independența medicului
► Valorile medicului sunt transferate către pacient
► Medicul prezintă pacientului o selecție de informații, care au ca scop să
îl încurajeze pe acesta să consimtă intervenția considerată de către
medic a fi cea mai bună
► Varianta extremă – medicul informează pacientul ce procedură
medicală va fi efectuată
► Medicul acționează ca un gardian al pacientului, articulând și
implementând măsurile considerate de acesta drept cele mai bune
pentru pacient. Acest lucru generează o serie de obligații, inclusiv cea
de a pune interesul pacientului deasupra celui personal, și solicitarea de
consulturi de la alte cadre medicale atunci când va considera că îi
lipsesc cunoștințele sau priceperea necesară.
Caz 1

► Femeie, 43 ani, premenopauză, la un consult de

rutină I s-a descoperit o masă tumorală la nivelul
sânului. Chirurgical a fost identificat un carcinom
ductal fără afectare ganglionară, pozitivă la
receptori de estrogeni. Alte examinări imagistice și
biochimice nu au identificat elemente care să
sugereze o metastază. Pacienta a divorțat recent și
a început să lucreze ca asistent la un cabinet
juridic.
► Ce ar trebui să îi spună pacientei?
Model paternalist

► Pentru a preveni riscul de recurențe sunt două metode

posibile: mastectomie și radiații. În momentul de față
știm că sectorectomia cu radioterapia are aceeași
eficiență cu a unei mastectomii. Deoarece
sectorectomia asociată cu radioterapia oferă
supraviețuire echivalentă asociată cu un deficit
cosmetic minim, este de preferat. Am vorbit deka cu
radioterapeutul să vină să discute cu tine. De
asemenea, este bine să tentăm un tratament general
pentru prevenire recurențelor. Studii recente au arătat
că chemoterapia crește supraviețuirea în cancerul
non-metastatic mamar. Chimioterapia are reacții
adverse. Cu toate acestea, câteva săptămâni de
suferință pot aduce câțiva ani în plus la supraviețuire.
Modelul informativ

► Medicul trebuie să ofere toată informația relevantă necesară

pacientului, pentru ca acesta să poată lua o decizie medicală
conform cu dorințel sale
► Ulterior, medicul trebuie să respecte dorința pacientului și să
realizeze procedura medicală cu care acesta este de acord
► Medicul trebuie să informeze pacientul cu privire la natura
bolii/intervenției, natura și probabilitatea riscurilor și beneficiilor,
reacții adverse, căi terapeutice alternative, dar și elementele care
nu sunt clar cunoscute referitoare la patologie, evoluție, etc.
► Valorile pacientului sunt bine definite și cunoscute; ceea ce îi
lipsesc sunt datele medicale. Medicul are datoria de a informa
pacientul cu privire la acestea pentru ca pacientul să ia decizia
autonom.
► Importanța valorilor medicului este minimizată
► Medicul acționează ca un gardian/păstrător al drepturilor
pacientului.
Model informativ

► În cancerul mamar fără metastaze sunt două lucruri care

trebuie rezolvate: controlul local și cel sistemic. Pentru cel local
va și variante sunt mastectomia sau sectorectomia cu sau fără
radioterapie. Din studii clinice cunoaștem faptul că cele două
au rate de supraviețuire la 10 ani relativ identice – de circa
80%. Sectorectomia fără radioterapie asociază un risc de
recurență de30-40%. Referitor la controlul sistemic - știm că
chimioterapia crește supraviețuirea pentru femei
premenopauză care au adenopatii axilare. Pentru cele fără
interesare ganglionară beneficiul este mai puțin clar. Studii
individuale arată că nu există un beneficiu dar o metaanaliză
sugerează că totuși acesta există. În urmă cu câțiva ani s-a
constatat că există beneficii terapeutice positive ale
chimiterapiei. De asemenea, trebuie să te informez că există
mai multe studii clinice pentru care ești eligibilă, care testează
utilitatea chimioterapiei în cancerul mamar fără afectare
ganglionară. Dacă vrei, îți pot da informații suplimentare.
Modelul interpretativ

► Scopul RMP este de a identifica valorile pacientului, ce vrea de fapt

el/ea, urmând ca medicul să ajute pacientul să selecteze
intervențiile medicale care vor respecta acele valori
► Ca în modelul informativ, medicul asigură pacientului informațiile
necesare despre boală, intervenție, riscuri, alternative, variante
terapeutice
► Medicul asistă pacientul în identificarea și articularea valorilor sale și
în identificarea acelor metode diagnostice/terapeutice care vor
duce la respectarea respectivelor valori
► Valorile pacientului nu sunt cunoscute/ sunt parțial cunoscute de
către acesta; de multe ori ele sunt în aparent conflict unele cu altele,
medicul fiind cel care trebuie să îl ajute pe pacient să și le clarifice și
ierarhizeze
► Medicul este un fel de consilier, care dă pacientului informațiile
relevante, îl ajută să își structureze sistemul de valori
Modelul interpretativ

► Mi se pare că nu ești decisă ce ar trebui să facem. E

de înțeles, deoarece trebuie să obții un echilibru între
cerințele generate de un tratament adițional,
refacerea vieții sociale și personale și binele psihologic.
În acest sens uite ce îți propun. Lupta împotriva
cancerului este importantă, dar ea nu trebuie să fie
singurul lucru care contează – este de asemenea
important să arăți bine și să ai o bună calitate a vieții
în afara spitalului și un randament optim la servici,
ținând cont de faptul că tocmai l-ai început. De
aceea își recomand sectorectomie cu radioterapie dar
fără chimioterapie. Sectorectomia cu radioterapie
maximizează șansele de supraviețuire în condițiile unui
deficit estetic adițional minim. Chimioterapia ar
prelungi durata de tratament cu multe luni, fără să
existe dovezi certe că duce la creșterea supraviețuirii.
Modelul deliberativ

► Scopul RMP este să ajute pacientul să identifice care este

cea mai bună variantă terapeutică
► Pentru aceasta medicul trebuie să structureze informațiile în
așa fel încât să ajute pacientul să ia decizia cea mai bună
pentru el
► Medicul acționează ca un prieten, cu care pacientul intră în
dialog. Medicul îi prezintă și recomandă ferm varianta
terapeutică pe care o consideră optimă.
 Modelul deliberativ

► Mi se pare evident că dorești varianta cu radioterapie.

Oferă supraviețuire maximală cu riscuri, prejudiciu
estetic și afectare minimă a vieții sociale și economice.
Problema utilizării chimiterapiei este mai complicată.
Cunoscându-te, cred că cel mai bine este să intri intr-
un trial clinic. Acest lucru are o serie de avantaje printre
care: vei beneficia de tratament medical optim; în
acest moment nu știm ce variantă maximizează
supraviețuirea. Dacă vei intra in trial, vei beneficia de
consulturi și tratamente de la experți în domeniu. Un alt
motiv esteunul altruist – prin participarea la studiu vei
ajuta pe alții care vor avea de făcut alegeri similare. Eu
nu sunt implicat în nici un fel în trialul respectiv; dacă
dorești să intri te voi pune în contact cu alt expert
oncolog care te va prelua în acest sens.

*)Emmanuel – The four models of the physician patient relationship, JAMA,

1992
RELAȚIA MEDIC-PACIENT
Moral
Juridic

Social
Psihologic
Inițierea

Forma juridică

Obligații fundamentale

Încheierea
 Inițierea RMP

Generată/Negenerată de către
pacient

Incheierea RMP
Odată cu vindecarea bolii. Dacă boala nu este vindecabilă (boli cronice, cu evoluție prelungită,
RMP nu se întrerupe odată cu ameliorarea terapeutică, pacientul putând avea nevoie oricând
de modificarea planului terapeutic;
De către pacient
De către medic, prin:
Transferul pacientului către un alt medic/altă unitate medicală, ce au competențe superioare;
Dacă pacientul manifestă o atitudine ostilă și/sau ireverențioasă față de medic.
-Prin întreruperea RMP nu este pusă în pericol viața sau sănătatea
pacientului;
-Medicul anunță dorința încheierii relației, întemeiat, cu minim 5 zile
anterior momentului în care dorește ca RMP să se încheie
 Natura juridică a RMP

”Medicul, medicul dentist, asistentul medical/moașa au obligația de a acorda asistență

medicală/îngrijiri de sănătate unei persoane doar dacă au acceptat-o în prealabil ca pacient”
OBLIGAȚIA DE ÎNGRIJIRE

Condiții:
 Oferta publică
 Necesitatea solicitantului
 Acceptul solicitantului-> pacient

Condiții- competența legală a personalului sanitar (specialitatea medicală)

existența solicitării
clauza de non-maleficență
Forma juridică a RMP

1. Capacitatea de a contracta
adult cu capacitatea de a consimți
adult incompetent decizional temporar/permanent – necesar reprezentant legal
adult pus sub interdicție (fără capacitate civilă de exercițiu)- necesar tutore
minor- nu are capacitatea de a consimți (excepții: minor căsătorit sau emancipat)

2.Consimțământ valabil
Medicul-acceptă persoana ca pacient
Pacientul- consimțământ tacit sau se prezumă a fi prezent pentru inițierea relației. Ulterior va da
consimțăminte informate specifice în funcție de procedurile medicale propuse

3. Obiect determinat
Obligația diligenței conform deontologiei profesiei sale

4. O cauză licită
Medicul- aduce știința medicală în ajutorul pacientului
- onorariu pentru serviciile sale
-binele unor terți (cercetare, educație)

Pacientul- dorința de a se vindeca/a-și ameliora starea de sănătate


SUPUNERE
- timid, taciturn, incapabil
a se exprima în mod clar;
- frică de a fi judecați sau
să de a îi jigni pe alții.
- evită contactul vizual,
voce moale, vorbesc
ezitant, indirect,
utilizează termeni
generali;
- risc crescut de depresie
și vulnerabilități în
interacțiunile sociale
- Pacienți ușor de
influențat și de condus
=> medicii tind să aibă o
abordare paternalistă.
Natura psihologică a RMP
DOMINANȚĂ
-nesigure, încercând
frecvent să îi păcălească pe
alții pentru propriul avantaj
- preferă abordările
ascunse, indirecte, secrete,
-O persoană cu o
personalitate dominantă
ține să preia
responsabilitatea pentru
orice, fără să țină cont de
practicalitatea acestei
-pacienți mai puțin
complianți, => scăderea
beneficenței potențiale
generate în cadrul relației
medic-pacient
AGRESIVITATE
-tind (precum persoanele
dominante) să exploateze
și domine pe alții,
-directe, la obiect,
preferând calea cea mai
simplă care duce la
rezultat.
- capacitate redusă de a
îi asculta pe alții, sunt
ușor de enervat,
vorbesc cu voce tare,
sunt ostili, criticile îi
zăpăcesc.
pacienți =puțin complianți,
necesită o informare mai
sintetică, foarte la obiect,
au tendința de a tensiona
relația medic-pacient sau
chiar de a deveni agresivi
fizic.
POZITIVISM
-se respectă pe sine și pe
alții
-realizează un management
corect al autonomiei
tuturor persoanelor cu care
interacționează
-cinstiți și direcți, nu se
acuză pe sine sau pe alții.
-Abordarea pragmatică,
orientată pe problemă,
încercând întotdeauna să
găsească o soluție.
-Preferă să comunice
pentru a identifica
problema și soluția ei,
argumentele emise sunt
clare, obiective,
respectuoase.
 Social

Interrelația persoanelor în mediul lor social

Context istoric și georgrafic

 Moral

Respectarea principiilor și virtuților etice ale profesiei de medic

Beneficență vs Autonomie

Modele biomedicale

Modele bazate pe aspecte biopsihosociale

 Modelele Ozar

Modelul breslei
Medicul stomatolog- ”inițiat”, ”reprezentantul profesiunii sale”, este în control total
Pacientul-recipient pasiv, fără experiența teoretică și practică, ”neinițiat”.

-nu permite respectarea autonomiei pacientului

Modelul de agent
Medicul- informează pacientul și execută dorințele acestuia
Pacientul- deține ”autoritatea”, decide varianta optimă de urmat

-deprofesionalizarea stomatologului, a medicinei

Modelul comercial

Medicul- furnizor de bunuri medicale

Pacientul- ia decizii referitoare la starea sa de sănătate
-- maximizarea beneficiului

-nu sunt luate în considerare valorile profesionale ale medicului stomatolog

Modelul interactiv
Medicul – experiența personală raportată la nevoile acelui pacient (phronesis), cunoașterea practică (techne), ce
permite medicului să maximizeze beneficiul medical generat de procedurile medicale disponibile.

Pacientul– valorile personale, autonomie, faptul că de decizie este afectat corpul său;
 Modelele Emanuel

PATERNALIST INFORMATIV INTERPRETATIV DELIBERATIV

Principiu Beneficența asupra Autonomia Autonomia asupra Beneficența +

etic autonomiei asupra beneficenței autonomia
prevalent beneficenței
Cine decide MEDICUL PACIENTUL PACIENTUL PACIENTUL
(medicul similar (medicul- (medicul-interpret) (medicul similar
reprezentant al consultant prieten)
pacientului) medical)
Construcția Valorile medicului Pacientul isi Pacientul isi Medicul oferă
model de trasnferate asupra adiminstreaza regăsește/stbilește cunoaștere,
relație pacientului singur valorile propriile valori după decizia decurge
ce înțelege dintr-o negociere
informația cu
ajutorul medicului
În timpul unei vizite la medicul de familie, o femeie de 35 de ani dezvăluie că suferă de
anorexie nervoasă. Ea se plânge de oboseală, amețeli, depresie, dureri de cap, menstruații
neregulate și alergii. În fiecare zi, folosește 15 până la 60 de laxative, face exerciții timp de
câteva ore și mănâncă o salată sau jumătate de sandviș. Are 40 kg și 176 cm.
Demonstrează o bună înțelegere a diagnosticului și a terapiei recomandate pentru
anorexie. În ciuda faptului că primește o varietate de informații despre resursele
terapeutice, pacienta refuză orice intervenție medicală. Ea continuă să se prezinte la
medicul de familie cu multiple acuze somatice.
Pacient de 42 ani este adus la camera de gardă în comă, pentru TCC grav consecutiv unei agresiuni fizice. Necesită
intervenție neurochirurgicală de urgență.
Pacientă în vârstă de 81 ani, din mediul rural, neșcolarizată, internată pe secția de neurologie a unui Spital
Municipal pentru diagnosticul de accident vascular cerebral ischemic, solicită externarea în cursul serii, contrar
recomandărilor medicale, pe motiv că îi este dor de casă.
Pacient de 48 ani, manager la o multinațională, se prezintă la medicul urolog conform agendei și în urma
investigațiilor clinico-paraclinice este diagnosticat cu neoplasm testicular. Nu dorește ca soția sa să afle acest
diagnostic și implicit nu dorește implicarea ei în planul terapeutic.
Bărbat de 55 ani, administrator de bloc, necăsătorit, se prezintă la consultul oncologic de rutină în vederea
stadializării evolutive și a chimioterapiei pentru diagnosticul de neoplasm esofagian. Se constată extinderea
tumorală mediastinală și obstrucția lumeneală esofagiană cvasicompletă. Intervențiile posibile sunt gastrostoma
sau stentul esofagian. Acesta prezintă disfagie pentru solide și își exprimă îngrijorarea în legătură cu o eventuală
intervenție care creeze un discomfort suplimentar.
 Pacienta 83 de ani, cu dementa senila, necesita tratament stomatologic complex, etapizat. Alaturi de ea
este fiul, cu care locuieste și care se va ocupa de respectarea intocmai a indicatiilor medicale.
O persoană de 33 ani se prezintă la medicul stomatolog pentru dureri abdominale întrucât cabinetul stomatologic
se află la parterul blocului în care locuiește și dorește o părere cu privire la simptomatologia sa.
Pacientă de 27 ani se prezintă la cabinetul stomatologic pentru dureri dentare. Aceasta necesită o obturație
de canal, tratament ce se finalizează în cadrul a 2 consulturi stomatologice. Statusul oral al pacientei nu
mai necesită alte intervenții medicale. Se continuă RMP?
Persoană de 42 de ani, foarte speriată, noncompliantă, diagnosticată cu schizofrenie paranoidă în urmă cu 4 ani,
este adusă la cabinetul stomatologic de către mamă pentru un abces dentar. Persoana care necesită tratament
stomatologic este pusă sub interdicție, reprezentantul legal fiind mama.
Un băiat timid de 3 ani vine pentru prima dată la un medic stomatolog. Mama spune
medicului că băiatul va începe grădinița săptămâna viitoare. Se face examenul cavității
orale cu extremă dificultate, pacientul fiind necompliant, la care se observă mici leziuni
ocluzale la nivelul ambilor molari 1 inferiori. Se realizează, cu extremă dificultate, o
procedură profilactică cu cupe de cauciuc, dar tratamentul cariilor este imposibil,
pacientul fiind reprogramat pentru o dată ulterioară. Ce ar trebui să facă medicul în
cazul de față? Să trateze cariile la următoarea vizită sau să aștepte un timp, până copilul
se va acomoda și va fi, poate, mai compliant?
Pacient tânăr, recent angajat ca agent de vânzări și recent căsătorit, vine la cabinetul stomatologic acuzând dureri
dentare. Se efectuează Rx ce identifică un abces dentar. La examenul cavității orale se constată o formațiune
tumorală ce ar putea fi un sarcom Kaposi.
Un nou pacient vine la cabinetul stomatologic. Acesta afirmă că au trecut aproape 10 ani de la ultima vizită la
un stomatolog. Din istoric reținem că lucrează în domeniul construcțiilor, fumează 1 pachet de țigări pe zi de
cca 20 de ani și că bea câteva beri pe zi. În urmă cu câteva luni a observat o umflătură pe partea stângă a feței;
totodată, molarii inferiori stânga au devenit mobili și zona respectivă sângerează foarte ușor la periaj.
Examenul extraoral identifică adenopatie laterocervical stânga. Corespunzător molarilor inferiori stânga există
o formațiune sesilă, supradenivelată, de 1-3cm, roșietică, extrem de dură la palpare. Examenul radiologic
identifică osteoliză imprecis delimitată. Având în vedere cele de mai sus, medicul suspicionează prezența unei
formațiuni tumorale maligne.
La cabinetul stomatologic se prezintă o persoană agresivă, celebră pentru faptul că a dat în judecată toți medicii
care au tratat-o până în prezent. Se inițiază RMP?
Pacientă de 45 ani, profesoară de limba română, cu limbaj pretențios și ținută elegantă, cunoscută cu
trombocitopenie, se prezintă la stomatolog pentru sângerare gingivală masivă în urma unui
traumatism dentar. Poate fi tentat în primă etapă, tratamentul medical dar, ținând cont de pierderile
relativ mari de sange, este mai sigură abordarea chirurgicală a pacientei. Medicul incearca sa discute
cu pacienta, dar aceasta este mai preocupată să îi corecteze greșelile gramaticale decât să asculte
recomandările medicale.
Pacient de 67 ani, fost fotbalist, se prezintă la stomatolog și solicită ”cei mai albi dinți”. Nuanța de alb
pentru care optează nu i se potrivește, conferind un aspect nenatural. Medicul îi expune exhaustiv situația,
exemplificându-i, dar pacientul își menține dorința inițială.
Pacient de 32 ani, divorțat, mecanic auto, vine la cabinetul stomatologic la recomandările
insistente ale mamei sale. Examenul clinic, anterior celui oral, identifică HTA ușoară, fără alte
patologii generale. Examenul oral identifică însă numeroase carii. Încă din copilărie se temea de
stomatolog. Medicul consideră că pacientul necesită multiple extracții, urmate fie de un anumit
număr de implanturi asociate cu punți, fie doar de implanturi. Începe să discute complexitatea
situației cu pacientul, dar acesta îi spune „Tu ești doctorul, fă ce știi mai bine și nu mă mai ameți!
Semnez acum formularul de consimțământ, nu mai e nevoie să îmi spui poveștile tale de groază!”
CURS 4.
CONSIMȚĂMÂNTUL
INFORMAT

Prof.Univ.Dr. Sorin Hostiuc

Sorin.hostiuc@umfcd.ro
 Slater a venit la medic pentru eliminarea
unui aparat gipsat, pus pentru o fractură de
membru inferior incomplet consolidată.
În momentul în care medicul a eliminat
bandajele a identificat o consolidare
vicioasă, considerând că pacientul ar
Slater vs beneficia de o refracturare a membrului
urmată de utilizarea unui aparat

Baker & experimental pentru corectarea angulaţiei.

Metoda nu era acceptată de chirurgii

Stapleton ortopezi din acea perioadă iar pacientul a

refuzat cu obstinaţie realizarea procedurii.
Mohr vs Williams
Williams a obţinut acordul pacientei pentru realizarea unei intervenţii
chirurgicale la urechea dreapă, unde examenul clinic a identificat o
perforaţie a timpanului, o formaţiune polipoasă în urechea medie dreaptă
şi probabil leziuni ale oscioarelor auditive.
Dr Williams a examinat şi urechea stângă dar nu a putut identifica nimic
patologic datorită prezenţei unei substanţe străine (dop de cerumen).
Pacienta şi-a dat acordul pentru intervenţia pe urechea dreaptă. În timpul
intervenției, înainte de a interveni pe urechea dreaptă (pacienta fiind sub
anestezie generală) medicul a examinat US unde a identificat patologii mult
mai severe decât pe partea dreaptă (perforaţie de timpan, necroză osoasă
la nivelul urechii medii). Prin urmare a decis să intervină pe urechea
stângă (osiculectomie, excizie parţială a membranei timpanice şi curăţarea
ariei necrozate).
În urma intervenţiei pacienta a rămas cu hipoacuzie, ceea ce a determinat-
o să ceară daune medicului
“Dacă o persoană este rănită suficient de tare încât să devină inconştientă, iar leziunile sale sunt
de o asemenea natură încât să necesite intervenţie chirurgicală promptă, medicului chemat să
îngrijească bolnavul îi este permis să aplice orice procedură medicală sau chirurgicală care ar fi
rezonabil necesară pentru salvarea vieţii sau membrului acestei persoane, iar consimţământul în
acest caz ar trebui să fie implicit. Şi de asemenea, dacă în cursul unei operaţii pentru care
pacientul a consimţit, medicul descoperă afectări neanticipiate înainte de începutul operaţiei şi
care, dacă nu ar fi eliminate, ar pune în pericol viaţa sau sănătatea pacientului ar fi justificat să
intervină pentru eliminarea acestor afectări fără ca un consimţământ expres să fie acordat
Primul şi cel mai important drept al oricărui cetăţean, mai presus de toate celelalte - dreptul la
sine însuşi - … şi acest drept interzice unui medic sau unui chirurg, oricât de bun ar fi, şi care a
fost rugat să examineze, diagnosticheze, sfătuiască şi prescrie (elementele minim necesare în
tratamentul şi îngrijirea medicală), să violeze, fără permisiune, integritatea corporală a unui
pacient printr-o intervenţie capitală, punând pacientul sub anestezie generală în acest scop şi
operând fără consimţământul sau ştiinţa acestuia
Dacă un medic recomandă pacientului să fie supus unei intervenţii şi pacientul analizează
pericolele şi riscurile asociate şi în final consimte atunci pacientul intră practic într-un contract
prin care autorizează medicul de a opera în condiţiile stipulate atunci când a fost realizată
intervenţia dar nu mai mult “
Prat v Davis

Pratt şi-a dat în judecată medicul, Davis, pentru vătămare corporală,

după ce acesta a realizat o histerectomie fără a avea
consimţământul său. Medicul obţinuse consimţământul pentru o
intervenţie anterioară dar nu a mai încercat să îl obţină şi pentru
histerectomie. Mai mult, el a recunoscut că a înşelat cu intenţie
pacienta, care nu aştiut de intervenţie, motivând că d-na Pratt era
epileptică şi deci incompetentă în a-şi da consimţământul
“în mod obişnuit, atunci când un pacient este în posesiunea completă
a facultăţilor sale mentale şi într-o asemenea stare de sănătate încât
să fie capabil de a fi consultat cu privire la afecţiunea sa fără ca acest
consult să ducă la consecinţe serioase pentru sănătatea pacientului,
şi când nu există o urgenţă care să invalideze consimţământul, acesta
din urmă ar trebui să fie o precondiţie obligatorie pentru realizarea
unei intervenţii chirurgicale“
Rolater v Strain

La circa 60 zile după ce a călcat pe unghia de la degetul mare pacienta

(Rolater) a venit la medic cu o plagă deschisă la prima articulaţie a
degetului mare de la piciorul drept. Medicul a informat-o că tratamentul
este chirurgical, constând în incizie pentru drenarea colecţiei purulente
constituite. În acest caz pacienta a consimţit la drenarea unui abces la
nivelul piciorului dar a interzis medicului să elimine fragmente osoase,
dacă acest lucru ar fi fost necesar. Cu toate acestea medicul a identificat în
cursul intervenţiei un os sesamoid, care a trebuit eliminat pentru a se
putea drena abcesul; prin urmare a trecut peste dorinţele pacientului şi a
eliminat ţesut osos în cursul intervenţiei. Rezultatul final medical a fost
favorabil pentru pacientă (s-a vindecat)
Medicul a realizat intervenţia pentru care s-a obţinut consimţământul doar
că nu au fost respectate întru totul dorinţele pacientului
Schloendorff v Society of New
York
Mary Schloendorff a venit la spitalul din NY ı̂n 1908 pentru acuze gastrice.
A fost de acord procedură diagnostică ”sub eter” pentru a se evalua direct
caracteristicile unui nodul ce a fost detectat anterior. Sub anestezie,
medicul a eliminat o tumoră Zibroasă detectată ı̂n cursul examină rii.
Secundar intervenţiei au apă rut complicaţii infecţioase, cu gangrenă şi
amputarea câ torva degete. MS a dat ı̂n judecată spitalul pentru acţiunile
realizate de medici şi asistente ı̂n cursul internarii
Orice persoană adultă şi întreagă la minte are dreptul de a decide ce se poate
face cu corpul său; un chirurg ce operează fără consimţământul pacientului
realizează o agresiune
Salgo v Leland Stanford Jr. University
Board of Trustees
J.Salgo a solicitat un consult la Dr. Gerbode în 1953 pentru claudicaţie
intermitentă. În timpul consultului acesta a constatat atrofie bilaterală de
membre inferioare, cianoza piciorului drept, puls slab la artera femurală
stângă şi absent la cea dreaptă, durere abdominală pe partea dreaptă şi a
suspicionat o afecţiune aterosclerotică avansată, cu ocluzii severe la nivelul
lumenului aortei abdominale. Dr. G a informat pacientul cu privire la
severitatea afecţiunii şi că ar necesita pentru confirmare diagnostică o
aortografie sub anestezie, cu administrarea de substanță de contrast. Nu i-a
explicat însă toate riscurile procedurii diagnostice sau alternativele.
Aortografia s-a complicat cu o paralizie bilaterală, permanentă, la nivelul
membrelor inferioare. Pacientului nu i-a fost prezentat riscul de paralizie
medicul are datoria de ”a prezenta pacientului toate informaţiile necesare ce
formează baza unui consimţământ raţional al acestuia pentru tratamentul
propus”
Truman v Thomas

Moştenitorii unei paciente decedate de neo de col uterin au dat în

judecată medicul deoarece nu a informat-o pe mama lor cu privire
la riscurile nerealizării unui test Papanicolau, test pe care aceasta l-
a refuzat de fiecare dată.
În încheiere, judecătorul a precizat că riscurile deciziei de a nu se
realiza un tratament/test diagnostic trebuie de asemenea aduse la
cunoștința pacientului (și nu doar riscurile asociate cu o anumită
procedură).
Prin urmare, în cazul în care pacientul refuză realizarea unei
proceduri diagnostice, el trebuie să fie informat corespunzător cu
privire la efectele medicale potenţiale ale acestui refuz
Shea v Esensten

P. Shea, după o călătorie în străinătate și-a consultat pe medicul de familie, spunându-i că

prezenta dureri precordiale, dispnee, ameţeli; pacientul avea un istoric familial
semnificativ de afecţiuni cardiovasculare. Deşi înalt sugestive pentru o afecţiune
cardiovasculară medicul de familie a considerat nenecesar consultul unui cardiolog.
Simptomatologia nu s-a remis fapt ce l-a făcut pe Shea să ceară din nou o trimitere către
medicul cardiolog, spunând că va plăti el consultaţia. Medicul de familiei nu a fost de
acord nici cu acest lucru, convingând pacientul că este prea tânăr(40 ani) pentru a avea o
patologie CV semnificativă. La câteva luni Shea moare prin insuficienţă cardiacă.
Pacientul era asigurat de către o firmă care cerea ca atunci când un era absolut necesar
un consult de specialitate, să meargă la respectivul consult doar cutrimitere de la
medicul de familie. Fără ca pacientul să cunoască acest lucru, medicul de familie avea în
contract specificat faptul că putea primi stimulente financiare dacă reducea numărul de
trimiteri către specialişti şi nu i se plăteau complet serviciile efectuate dacă depăşea un
anume număr de trimiteri. Soţia pacientului a deschis un proces pe baza faptului că, dacă
ar fi ştiut de respectiva prevedere contractuală ar fi căutat opinia unui specialist
cardiolog indiferent de recomandările medicului de familie
Informare inclusiv referitoare la eventuale aspecte financiare/conflicte de interese
Legea drepturilor pacientului
Art. 4: Pacientul are dreptul de a .i informat cu privire la serviciile medicale disponibile,
precum si la modul de a le utiliza.
LEGEA NR. 46/2003, LEGEA DREPTURILOR PACIENTULUI, CAP. 2

Art. 5 (1) Pacientul are dreptul de a .i informat asupra identitatii si statutului profesional
al furnizorilor de servicii de sanatate.
(2) Pacientul internat are dreptul de a .i informat asupra regulilor si obiceiurilor pe care
trebuie sa le respecte pe durata spitalizarii.

Art. 6: Pacientul are dreptul de a .i informat asupra starii sale de sanatate, a interventiilor
medicale propuse, a riscurilor potentiale ale .iecarei proceduri, a alternativelor existente
la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuarii tratamentului si nerespectarii
recomandarilor medicale, precum si cu privire la date despre diagnostic si prognostic.
Art. 7 Pacientul are dreptul de a decide daca mai doreste sa fie informat in cazul in care informatiile
prezentate de catre medic i-ar cauza suferinta.
Art. 8 Informatiile se aduc la cunostinta pacientului intr-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea
terminologiei de specialitate; in cazul in care pacientul nu cunoaste limba romana, informatiile i se
aduc la cunostinta in limba materna ori in limba pe care o cunoaste sau, dupa caz, se va cauta o alta
forma de comunicare.
Art. 9 Pacientul are dreptul de a cere in mod expres sa nu fie informat si de a alege o alta persoana
care sa fie informata in locul sau.
Art. 10 Rudele si prietenii pacientului pot fi informati despre evolutia investigatiilor, diagnostic si
tratament, cu acordul pacientului.
• Art. 13 Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală
asumâ ndu-şi, ı̂n scris, ră spunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau
ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.
• Art. 14 Câ nd pacientul nu ı̂şi poate exprima voinţa, dar este necesară o
intervenţie medicală de urgenţă , personalul medical are dreptul să deducă
acordul pacientului dintr-o exprimare anterioară a voinţei acestuia.
• Art.15 IPn cazul ı̂n care pacientul necesită o intervenţie medicală de urgenţă ,
consimţă mâ ntul reprezentantului legal nu mai este necesar.
• Art. 16 IPn cazul ı̂n care se cere consimţă mâ ntul reprezentantului legal,
pacientul trebuie să Qie implicat ı̂n procesul de luare a deciziei atâ t câ t permite
capacitatea lui de ı̂nţelegere.
• Art. 17 (1) I=n cazul ı̂n care furnizorii de servicii medicale
consideră că intervenţia este ı̂n interesul pacientului, iar
reprezentantul legal refuză să ı̂şi dea consimţă mâ ntul, decizia este
declinată unei comisii de arbitraj de specialitate. (2)Comisia de
arbitraj este constituită din 3 medici pentru pacienţii internaţi ı̂n
spitale şi din 2 medici pentru pacienţii din ambulator.
• Art. 18 Consimţă mâ ntul pacientului este obligatoriu pentru
recoltarea, pă strarea, folosirea tuturor produselor biologice
prelevate din corpul să u, ı̂n vederea stabilirii diagnosticului sau a
tratamentului cu care acesta este de acord.
• Art. 19 Consimţă mâ ntul pacientului este obligatoriu ı̂n cazul
participă rii sale ı̂n ı̂nvă ţă mâ ntul medical clinic şi la cercetarea
ştiinţiFică . Nu pot Fi folosite pentru cercetare ştiinţiFică persoanele
care nu sunt capabile să ı̂şi exprime voinţa, cu excepţia obţinerii
consimţă mâ ntului de la reprezentantul legal şi dacă cercetarea
este fă cută şi ı̂n interesul pacientului.
• Art. 20 Pacientul nu poate Fi fotograFiat sau Filmat ı̂ntr-o unitate
medicală fă ră consimţă mâ ntul să u, cu excepţia cazurilor ı̂n care
imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului şi evită rii
suspectă rii unei culpe medicale
 ART. 11 Acordarea și retragerea consimțământului
(1) Nicio intervenție în domeniul sănătății nu se poate efectua
decât după ce persoana vizată și-a dat consimțământul liber și
în cunoștință de cauză.
(2) În aceleași condiții, consimțământul se poate retrage în
orice moment de persoana vizată.
(3) Dispozițiile privind retragerea consimțământului sunt
valabile și în ceea ce privește consimțământul exprimat, în
Codul condițiile legii, de altă persoană sau instituție decât persoana
respectivă.

Deontologic ART. 12 Consimțământul în cazul minorilor

(1) Atunci când, conform legii, un minor nu are capacitatea de
al Medicilor a consimți la o intervenție, aceasta nu se poate efectua fără
acordul reprezentantului său, autorizarea unei autorități sau a
unei alte persoane ori instanțe desemnate prin lege.
(2) Medicul, în funcție de vârsta și gradul de maturitate a
minorului și numai strict în interesul acestuia, poate lua în
considerare și părerea minorului.
ART. 13 Consimțământul persoanelor fără capacitatea de a
consimți
Atunci când, conform legii, un major nu are, din cauza unui
handicap mintal, a unei boli sau dintr-un motiv similar,
capacitatea de a consimți la o intervenție, aceasta nu se poate
efectua fără acordul reprezentantului său ori fără autorizarea
unei autorități sau a unei persoane ori instanțe desemnate
prin lege.
ART. 14. Informarea prealabilă ș i adecvată a persoanei
(1) Medicul va solicita ș i va primi consimțămâ ntul numai după ce, ı̂n prealabil,
persoana respectivă sau cea ı̂ndreptă țită să ı̂și dea acordul cu privire la intervenția
medicală a primit informații adecvate ı̂n privința scopului ș i naturii intervenției,
precum ș i ı̂n privința consecințelor ș i a riscurilor previzibile ș i ı̂n general acceptate
de societatea medicală .
(2) Pe câ t posibil, medicul va urmă ri ca informarea să Qie adecvată ș i raportată
persoanei care urmează să ı̂și manifeste consimțămâ ntul.
ART. 15. Lipsa consimțămâ ntului ı̂n situații de urgență
Atunci câ nd, din cauza unei situații de urgență, nu se poate obține consimțămâ ntul
adecvat, se va putea proceda imediat la orice intervenție indispensabilă din punct
de vedere medical ı̂n folosul să nă tă ții persoanei vizate.
ART. 16. Consimțămâ ntul implicit
IPn interesul pacientului sunt valabile ș i vor Qi luate ı̂n considerare autoriză rile ș i
dorințele exprimate anterior cu privire la o intervenție medicală de că tre un
pacient care, ı̂n momentul noii intervenții, nu este ı̂ntr-o stare care să ı̂i permită să
ı̂și exprime voința sau dacă prin natura sa actul medical are o succesiune ș i o
repetabilitate speciQică .
Definiție,
Legea Pentru a fi supus la metode de prevenție, diagnostic și

95/2006
tratament, cu potențial de risc pentru pacient, după explicarea
lor de către medic, medic dentist, asistent medical/moașă
pacientului i se solicită acordul scris.

În obținerea acordului scris al pacientului, medicul, medicul

dentist, asistentul medical/moașa sunt datori să prezinte
pacientului informații la un nivel științific rezonabil pentru
puterea de înțelegere a acestuia.

Informațiile trebuie să conțină: diagnosticul, natura și scopul

tratamentului, riscurile și consecințele tratamentului propus,
alternativele viabile de tratament, riscurile și consecințele lor,
prognosticul bolii fără aplicarea tratamentului
De#iniția triadică (Berg)

■ legal: consimţământul informat este o normă legală care

descrie comportamentul medicilor şi ai altor lucrători
sanitari în interacţiunea lor cu pacienţii şi asigură pedepse,
în anumite circumstanţe, dacă aceştia deviază de la norme;
■ moral: fundamentat pe valoarea societală a autonomiei, el
promovând dreptul pacientului la autodeterminare în ceea
ce priveşte tratamentul medical;
■ interpersonal: metodă prin care părţile interacţionează
permiţând selectarea unei alternative terapeutice optimale
Definiție algoritmică
Faden&Beauchamp

■ Acţiunea X reprezintă consimţă mâ ntul informat dat de

persoana P pentru realizarea intervenţiei I dacă şi numai
dacă :
1. P primeşte o informare cu privire la I;
2. P înţelege respectiva informație;
3. P acţionează voluntar ı̂n realizarea acţiunii X;
4. P este competent pentru a realiza acţiunea X;
5. P consimte la I
Capacitatea de a consimți și concepte
înrudite

• capacitate civilă de exercițiu

• capacitate decizională
• capacitate psihică
• discernământ
 • „(1) Atunci când, conform legii, un minor nu are
capacitatea de a consimți la o intervenție,
aceasta nu se poate efectua fără acordul
reprezentantului său, autorizarea unei
autorități sau a unei alte persoane ori instanțe
Capacitatea desemnate prin lege. (2) Medicul, în funcție de
vârsta și gradul de maturitate a minorului și

de a
numai strict în interesul acestuia, poate lua în
consi- derare și părerea minorului”,

consimți • „Atunci când, conform legii, un major nu are, din

cauza unui handicap mintal, a unei boli sau
dintr-un motiv similar, capa- citatea de a
consimți la o intervenție, aceasta nu se poate
efectua fără acordul repre- zentantului său ori
fără autorizarea unei autorități sau a unei
persoane ori instanțe desemnate prin lege” (Cod
Deontologic)
Necesită :
• capacitate civilă de exercițiu
• discernă mâ nt
 ■ aptitudinea unei persoane de a fi
subiect de drepturi şi obligaţii,
Capacitate precum şi aptitudinea de a-şi
exercita aceste drepturi şi
civilă obligaţii (Cod Civil)
■ include:
– capacitate de exercițiu
– capacitate de folosință
Capacitate de folosință

■ aptitudinea persoanei de a avea

drepturi şi obligaţii civile
■ ISncepe de la naș tere, se termină
odată cu decesul
■ ISn cazul copiilor nenă scuți =>
caracter potențial
 ■ aptitudinea persoanei [fizice, nn] de a încheia singură acte
juridice civile (Cod Civil)
Clasificare
■ persoane având capacitate deplină de exerciţiu, respectiv:
– persoanele majore (la împlinirea vârstei de 18 ani);
– minorii căsătoriţi şi cei a căror căsătorie a fost
Capacitate anulată (dacă minorul a fost de bună credinţă la
încheierea căsătoriei);

de exercițiu – persoanele de peste 16 ani, în cazul cărora instanţa

tutelară le recunoaşte capacitatea de exerciţiu (Codul
Civil al României, Art 38-40)

■ persoane având capacitate restrânsă de exerciţiu, - minorii

între 14 şi 18 ani care nu se regăsesc în situaţiile de mai sus
■ persoane lipsite de capacitate de exerciţiu - minorii sub 14
ani şi cei puşi sub interdicţie judecătorească
 Suplimentar, ı̂n medicină capacitatea de exerciţiu mai
poate .i dobâ ndită :
• la 16 ani, ı̂n probleme privind să nă tatea reproducerii,
dacă acest lucru este solicitat explicit de că tre minor;
• ı̂n situaţii de urgenţă , dacă pă rinţii sau reprezentanţii
legali nu pot .i gă siţi şi dacă minorul ı̂nţelege situaţia ı̂n
care se a.lă ;

Situații • ı̂n cazul donă rii de celule stem hematopoietice, dacă

minorul are cel puţin 10 ani, situaţie ı̂n care
particulare consimţă mâ ntul acestuia, scris sau verbal, este
obligatoriu, ı̂mpreună cu cel al
pă rinţilor/reprezentanţilor legali.

Capacitatea de exerciţiu dispare (ı̂n cazul persoanelor

care au dobâ ndit-o legal):
• odată cu decesul persoanei respective;
• odată cu punerea respectivei persoane sub interdicţie
 • Medicul curant, asistentul medical/moașa
răspund atunci când nu obține
consimțământul informat al pacientului
sau al reprezentanților legali ai acestuia,
cu excepția cazurilor în care pacientul este
lipsit de discernământ (L95/2006)
• (1) Este anulabil contractul ı̂ncheiat de o
persoană care, la momentul ı̂ncheierii
acestuia, se aZla, Zie şi numai vremelnic,
ı̂ntr-o stare care o punea ı̂n neputinţă de
Discernă mâ nt a-şi da seama de urmă rile faptei sale (Cod
Civil).
Variabilă binară
• Prezența D (indiferent de
magnitudine) => CI este validabil
• Absența D => CI nu poate Zi validat
Capacitatea de a acționa voluntar

Depinde de:
■ inVluențări externe (ce nu sunt dependente de persoana
care urmează a lua o anumită decizie) nu sunt atâ t de
puternice ı̂ncâ t să interfere cu luarea unei decizii
■ rezistența internă
■ implementarea ı̂n practică – abținerea
medicului/investigatorului de a implementa controale
■ poate Vi:
– absolut – cercetarea biomedicală
– relativ - clinică
 • dorinţa pacientului (consideră că nu
are capacitatea de a lua decizii
medicale sau nu doreşte să ia decizii
medicale)
Relativismul • trebuie exprimată explicit
volunatarianismului în • generează trecerea de la un model RMP
clinică bazat beneficență
• inerenţa controalelor
• incapacitatea pacientului de a
anula controalele, în:
• incapacitate fizică, fiziologică (ex. copiii
mici) sau fiziopatologică
• incapacitate legală de anulare a
controalelor
 Reprezentantul legal
• Mediator, cunoscă torul dorințelor pacientului
• Standardul judecă ții substituite -
reprezentanţii legali iau deciziile medicale
funcţie de sistemul de pă reri şi valori al
pacientului
Dacă • Standardul autonomiei pure - pacientul a ales
voluntarianismul o anumită alternativă terapeutică pentru o
este semni1icativ situaţie ipotetică sau probabilă Eiind
competent decizionå al, dar ı̂n momentul ı̂n
afectat, deciziile care respectiva alternativă terapeutică
pot 1i luate de trebuie implementată el nu mai este
competent decizional
• Garant al maximiză rii beneEiciului medical =
standardul optim de ı̂ngrijire

Medic
• standardul optim de îngrijire
ICnțelegerea informațiilor

să aibă capacitatea de a le
înţelege (informabilitate)

să primească informaţiile

relevante;

să înţeleagă informaţiile.
Informabilitate

• să Vie alertă (receptarea informaţiei);

• să aibă capacitatea de a ı̂nţelege informaţia primită
(recunoaşterea relevanţei informaţiei), respectiv:
• să aibă bagajul lexical necesar pentru a ı̂nţelege
informaţiile primite (ex. să ı̂nţeleagă limba ı̂n care
vorbeşte medicul)
• să aibă capacitatea de a ı̂nţelege semniVicaţia
informaţiilor primite (de ex. că este bolnav şi are nevoie
de tratament);
• să poată reţine informaţiile primite mă car pâ nă ı̂n
momentul ı̂n care ia decizia (reţinerea informaţiei)
 metode multimedia: prezentări power-point, video,
softuri interactive care înlocuiesc CI pe hârtie

utilizarea de formulare de consimţă mâ nt ı̂mbună tă ţite

Augmentarea
o descriere mai puţin detaliată a reacţiilor adverse
medicamentoase

ı̂nțelegerii utilizarea unor formulă ri care să .ie inteligibile pentru

o persoană care nu a ı̂nceput liceul

utilizarea de propoziţii mai scurte, cu mai puţin limbaj

tehnic, aranjarea textului în mai multe subsecţiuni cu
headere clare[96]

consimţă mâ nt de tip opt-out

 Această nouă formulă de
apă de gură a fost evaluată
exhaustiv din punctul de
vedere al siguranței pe
oameni ș i animale, iar
ingredientele sale
Această apă de gură a
Participarea constitutive s-au dovedit a
Qi sigure conform cu fost testată pentru
instrucțiunile. Cu toate siguranță pe oameni și
la un studiu acestea, ı̂ntr-un subgrup de animale. S-a dovedit a fi
subiecți, formula a dus la sigură dacă este
apariția de edem subclinic utilizată corespunzător.
al țesuturilor cavită ții Cu toate acestea, unele
orale, precum ș i la iritația persoane au prezentat
gingiei ș i a cavită ții bucale. edem la nivelul gurii,
Adițional unii subiecți au iritația gurii și a gingiei
avut o uș oară erupție
eritematoasă la nivelul și o ușoară roșeață în
cavită ții orale. IPn cazul ı̂n gură. Dacă înghiți prea
care se ingeră o cantitate multă apă de gură, pot
semniQicativă de produs, apărea disconfort
pot apă rea disconfort gastric și amețeli
gastric, greață, dispepsie,
amețeli. Nu există alte
riscuri anticipate asociate
cu participarea la studiu

creşterea gradului de interpretare corectă a reacţiilor

adverse de la 58% la 72% şi o scădere a refuzului de a
participa la studiu de la 64 la 43%,
 ■ Include:
– informaţii de la medic referitoare
la diagnostic, natura şi scopul
tratamentului, riscurile şi
consecinţele tratamentului
propus, alternativele viabile de
Informarea tratament, riscurile
consecinţele lor, prognosticul
şi

bolii fără aplicarea

tratamentului (L46/2003)
– informații nelegate strict de actul
medical (preinformare)
(L46/2003)
Diagnostic
■ ceea ce înseamnă respectivul diagnostic dpdv medical:
– evoluţia naturală a afecţiunii;
– posibile complicaţii;
– prognostic.
■ ceea ce înseamnă respectivul diagnostic dpdv psihologic – pacientul trebuie ajutat să conceptualizeze
afecțiunea și să o traducă în sistemul de valori individual;
■ ceea ce înseamnă respectivul diagnostic dpdv economic:
– posibilitatea continuării serviciului/pensionare;
– costuri estimate ale tratamentului medical;
– costuri adiţionale (ex. necesitatea reamenajării dormitorului sau camerei de baie);
■ ceea ce înseamnă respectivul diagnostic dpdv social:
– dificultăţi de integrare socială (ex. în cazul unei afecţiuni ce generează un deficit estetic
semnificativ);
– dificultăţi de interrelaţionare socială (ex. afectarea vorbirii, a vederii, auzului, psihice, etc);
– măsuri de protecţie socială disponibile (pensie de handicap, permise speciale, îngrijire la
domiciliu sau instituţionalizată, etc).
■ ceea ce înseamnă diagnosticul dvdv personal:
– dificultăţi potenţiale de interrelaţionare în mediul familial;
– ce înseamnă pentru familie afecţiunea respectivă;
– dificultăţi de efectuare a unor sarcini specifice mediului familial (afectarea mobilităţii, disfuncţii
sexuale sau reproductive, etc).
■ cum este afectată calitatea vieţii de afecţiune sau de tratamentul afecţiunii.
Natura sprocedurii

■ Diagnostică /terapeutică /alt tip

■ Invazivă /neinvazivă
■ De rutină /experimentală
 Realist
Nu se promite
Scopul tratamentului Reanalizat dacă
apar modi:ică ri

■ vindecarea. Fezabil ı̂n traumatisme, boli acute infecţioase sau urgenţe chirurgicale.
■ prelungirea vieţii. Fezabil ı̂n orice situaţie ı̂n care printr-o intervenţie medicală
reuşită se prognozează o ı̂mbună tă ţire a supravieţuirii, chiar dacă pacientul nu
este vindecat. De exemplu rezecţii din sfera oncologică .
■ ameliorarea statusului medical anterior. Fezabil ı̂n afecţiuni cronice care au
potenţial semni.icativ de ameliorare cu tratament şi regim igienico-dietetic
corespunză tor.
■ menţinerea statusului medical anterior. Fezabil pentru afecţiunile evolutive că rora
intervenţia medicală poate opri sau diminua progresia.
■ creşterea calită ţii vieţii. Fezabil atunci câ nd intervenţia medicală are ca scop o
ı̂mbună tă ţire a calită ţii vieţii fă ră să ducă la vindecare, ameliorare sau prelungirea
vieţii.
■ ı̂ngrjiri paleative (diminuarea suferinţei)
Selectarea unei opțiuni terapeutice

■ identiZicarea riscurilor ș i consecințelor tratamentului propus

■ alternative viabile la tratament, cu riscuri ș i beneZicii
■ prognosticul bolii fă ră aplicarea tratamentului
Caracteristici ale selectă rii unei opțiuni terapeutice
■ non-neutralitatea
■ raportul risc-beneZiciu
■ dependența de valorile personale ale actorilor implicați ı̂n planul
terapeutic
Non-neutralitatea

Variabilitate funcție de etapa procesului informațional:

• minimă – la momentul luării deciziei
• variabilă funcție de modelul RMP în timpul informării

Variabilitate funcție de:

• capacitatea psihică a pacientului
• severitatea afecțiunii
• beneficiul potențial al intervenției medicale
 Dacă există mai multe variante terapeutice, fiecare
trebuie prezentată împreună cu riscurile și beneficiile ei
Prezentarea riscurilor și beneficiilor se face:
– obiectiv, raportat la conținut – pentru fiecare alt
ter se prezintă obiectiv riscurile și beneficiile
potențiale
– subiectiv, raportat la recomandare – medicul
Raportul poate recomanda o alternativă terapeutică:
■ dacă există mai multe variante, cu raporturi
risc- risc-beneficiu diferite - cea cu cel mai
favorabil raport
beneHiciu ■ dacă există variante cu raport risc-beneficiu
similare –cea cu riscul minim (RMP bazate
pe beneficență), sau funcție de sistemul de
valori al pacientului (modelul interpretativ)
■ în modelele informativ și interpretativ –
raportul risc beneficiu trebuie particularizat
funcție de binele primar cerut de pacient
Valorile personale ale medicului

• ISl pot ı̂mpiedica să realizeze anumite proceduri (clauza de

conș tiință)

• Nu sunt aplicabile ı̂n situații de urgență

 Pot altera Respectarea lor – Raționalitatea luării
semnificativ esențială unei decizii medicale
algoritmul (autodeterminare NU invalidează per
primam CD
decizional )

Valorile
personale ale
pacientului
Valori religioase
■ refuzul utilizării produselor pe bază de sânge de către martorii lui Iehova. Sângele este strict interzis, dar unele produse din sânge,
precum albumina sau factori ai coaglării sunt permişi, utilizarea lor fiind o opţiune personală. Identic, transplantul de organe, celule
sau ţesuturi poate fi permis;
■ martorii lui Iehova nu cred într-o viaţă de după ce apare imediat după deces. Prin urmare nu trebuie utilizate relativ la un pacient
decedat formulări de genul ”Este într-un loc mai bun”;
■ refuzul utilizării produselor pe bază de carne de porc de către evrei;
■ la evrei implicarea rabinului în decizii referitoare la tratamentele terminale este frecvent cerută de pacienţi;
■ în cazul evreilor, organele scoase/membrele amputate pot fi cerute pentru înmormântare. Similar în cazul musulmanilor;
■ pacienţii budişti pot refuza medicamente care le pot altera starea de conştiinţă/simţurile (inclusiv analgezice);
■ meditaţia este extrem de importantă pentru pacienţii budişti, cu precădere în momentele din apropierea decesului;
■ budiştii consideră că sufletul nu pleacă complet din corp imediat după deces; prin urmare nu trebuie realizate manipulări bruşte ale
cadavrului şi nici transplantul de organe;
■ refuzul oricăror discuţii despre aspecte negative de către indienii Navajo;
■ pudoare excesivă la hindu (nu se discută despre probleme genitale sau urinare de faţă cu soţul/soţia). Similar la pacienţii musulmani,
budişti, evrei. În cazul musulmanilor pot apărea probleme deosebite când pacienta trebuie să se dezbrace;
■ medicamentele se dau în mâna dreaptă la pacienţii evrei, persoane de etnie romă, hindu (mâna dreaptă este utilizată pentru acte curate
precum mâncatul pe când cea stângă este utilizată pentru acte murdare precum cele legate de toaletă);
■ postmortem rudele unui pacient hindu trebuie să stea tot timpul cu el, inclusiv la morgă
Valori culturale
■ utilizarea de tratamente alternative şi/sau naturiste;
■ considerarea faptului că afecţiunea de care suferă este generată de ghinion sau de
spirite rele, fapt ce face ca medicamentele să Qie inutile;
■ credinţa unor pacienţi că recoltarea de umori (sâ nge, urină ), se face pentru vră ji sau
pentru a le vinde (frecventă ı̂n Africa). Materiile fecale sunt deosebit de greu de
recoltat ı̂n unele populaţii din Africa deoarece ele sunt importante in ritualuri
vră jitoreşti;
■ credinţa că sâ ngele conţine suQletul persoanei (Malawi);
■ obţinerea consimţă mâ ntului de la bă trâ nul satului sau de la soţ, ı̂n loc ca acesta să Qie
luat de la pacient;
■ subordonarea autonomiei personale de că tre respectul pentru familie. Important ı̂n
unele zone din Asia, unde dacă un membru al comunită ţii a fă cut ceva ră u, toţi
membrii familiei sau chiar ai tribului trebuie să facă ritualuri de cură ţire
Riscurile intervenției medicale
Clasificare

• minore = drept riscuri ale că ror probabilitate de producere

sau magnitudine a disconfortului anticipat nu sunt mai mari
decâ t cele ı̂ntâ lnite ı̂n mod obişnuit, ı̂n viaţa de zi cu zi sau ı̂n
timpul unor examină ri medicale de rutină . Informarea –
opțională

• mai mult decât minore. Informarea - obligatorie

Riscuri mai mult decâ t minore
■ relevante. Un risc este relevant dacă în circumstanţele particulare ale
cazului, o persoană medie, aflată în situaţia pacientului, dacă ar fi fost
avertizată cu privire la acel risc, ar fi ataşat, cu mare probabilitate
semnificanţă acestuia sau dacă medicul presupune sau este sigur că
pacientul, avertizat cu privire la acel risc, ar fi ataşat, cu mare probabilitate,
semnificaţie acestuia.
■ substanţiale (importante) - riscuri severe cu posibilitate relativ mare de apariţie. De
exemplu riscul apariţiei unor fracturi vertebrale secundare unui tratament psihiatric
(şoc hipoglicemic indus de insulină);
■ probabile - chiar dacă nu sunt extrem de severe, au o frecvenţă relativ ridicată. De
exemplu durerea postoperatorie;
■ semnificative - au potenţial negativ mult crescut. Ex riscul de deces secundar unei
intervenţii medicale complexe
Ex: Risc relevant. Cazul Rogers
vs Whitaker
Mary Lynette Whitaker, prezentâ nd deEiciențe vizuale extrem de severe
(aproape oarbă la nivelul ochiului drept), a fost consultată de medicul
Christopher Rogers, care i-a recomandat o intervenție chirurgicală care i-ar Ei
putut ı̂mbună tă ți nu doar aspectul Eizic ci ar Ei putut duce ș i la o ameliorare a
vederii. Postoperator, Whitaker a dezvoltat o complicație (oftalmie simpatică
contralaterală ). Medicul oftalmolog nu i-a prezentat pacientei acest risc., ea
ı̂ntrebâ ndu-l anterior intervenției dacă există posibilitatea unor complicaţii
postoperatorii la ochiul să nă tos, fapt negat de că tre medic. Dacă pacientul ar Ei
cunoscut respectivul risc, exista posibilitatea să Ei refuzat intervenţia.

Pe această bază medicul a fost găsit vinovat de culpă medicală deşi respectiva
complicaţie era una recunoscută a intervenţiei chirurgicale. Trebuie menţionat
că dezvăluirea riscului ar ;i făcut ca medicul să nu mai poată ;i acuzat (principiul
Bolam) sau principiul bonus pater familias;
Elementele fundamentale ale riscului

■ natura riscului - care

este riscul ı̂n cauză
■ severitatea riscului
(consecinţele
acestuia)
■ probabilitatea
riscului
(semicantitativ)
■ iminenţa riscului
(câ nd va apare
Beneficiile potențiale ale
intervenției
Probabile NU certe
Pot Ei:
pentru pacient, cu scopul ı̂mbună tă ţirii unui status medical alterat:
• vindecare (ex. pacient cu pneumonie acută );
• ı̂mbună tă ţirea statusului medical (ex. pacient cu insuEicienţă cardiacă
cronică );
• menţinerea statusului medical existent (ex. pacient cu ciroză hepatică
decompensată parenchimatos);
• ı̂ncetinirea progresiunii unui status medical alterat (ex. ı̂ncetinirea
progresiunii tumorale);
• pentru pacient - ı̂ngrijiri paleative sau terminale;
• pentru pacient, cu augmentarea unui status anterior normal:
• Eizic (ex. chirurgie plastică , steroizi pentru creşterea masei musculare);
• psihic: augmentare neurocognitivă , augmentarea capacită ţilor empatice;
• pentru pacienţi şi societate: vaccinuri, imuniză ri;
• pentru terţi:
• că tre anumite persoane - transplant de organe;
• generalizat - subiecţi ai unor trialuri clinice
 Există o variantă optimă => recomandată pacientului

Alternative Mai multe variante, cu R/B aproximativ egale => prezentate cât
mai neutru

terapeutice Alternativa de non-tratament

• infomare obligatorie => dacă poate duce la vindecare
• informare opțională => nu duce la vindecare, dar alternativele terapeutice uzuale au o
eficacitate redusă

Alternative non-standard (experimentale, nerecomandate de ghiduri) => informare

opțională (recomandată dacă sunt disponibile local/fezabile)

Alternative absente în unitatea medicală respectivă, dar disponibile în alte unități sanitre =>
se informează pacientul dacă:

• nu există alternative viabile local

• intervenția absentă este cea standard
• pacientul refuză variantele disponibile local

Alternative neviabile financiar – amintită pacientul doar dqcă:

• disponibilă local
• nu există alte variante terapeutice fezabile
Informații
economice

■ Costurile tratamentului
■ Potențiale conZlicte de
interese
– Stimulente Zinanciare
pentru ca medicul să
recomande/să nu
recomande o anumită
procedură medicală
– Ghiduri ș i protocoale
medicale, ce pot limita
libertatea de acțiune a
medicului
Algoritmul
Appelbaum

■ Ijnțelegerea informațiilor
■ Analiza discriminativă
■ Luarea unei decizii
■ (Opțional) Raționamentul
luă rii deciziei
 IDnțelegerea informațiilor

■ Înţelegerea informaţiilor relevante referitoare la: natura afecţiunii, natura şi scopul

tratamentului/tratamentelor propuse, riscurile şi beneficiile tratamentelor propuse,
alternative terapeutice cu riscurile şi beneficiile lor.
■ Prezenţa înţelegerii este necesară pentru absolut orice intervenție medicală.
■ Dacă este prezentă doar înţelegerea, nu şi celelalte componente ale algoritmului de
analiză, pacientul poate lua decizii medicale extrem de limitat, de regulă raportat la
elemente ale actului medical fără impact semnificativ asupra planului terapeutic.
Testare:
■ Spuneţi-mi care este problema dv de sănătate?
■ Care este tratamentul pe care vi l-am recomandat?
■ Care sunt riscurile sau complicaţiile posibile ale tratamentului?
■ Care sunt riscurile neurmării planului terapeutic?
Analiza discriminatorie a
informațiilor
• = proprietatea de a aprecia o anume situaţie şi consecinţele
acesteia din mai multe variante posibile.
• absenţa capacităţii de a înţelege afecţiunea de care suferă
pacientul => criteriu de invalidare a capacităţii de a înţelege,
deoarece nu poţi lua decizii informate fără să ştii în ce scop le iei.
• înalt dependentă de nivelul intelectual al pacientului,
• poate fi augmentată prin modificarea modelului informaţional (ex:
cuvinte mai simple, utiliza desene, filmuleţe, care pot augmenta
înţelegerea pacientului)
Afectată de
• Afecţiuni psihiatrice (schizofrenie, boli schizoafective, bipolară , etc.) sau
alte tulbură ri mintale (delirium tremens).

• Diminuarea câ mpului de viziune – pacientul nu are tulbură ri psihice

calitative semniZicative, dar valorile personale sunt sever distorsionate;
de exemplu un pacient ı̂n depresie majoră nu ia ı̂n considerare opinia
medicului pentru că oricum consideră că nu mai are pentru ce tră i;

• Nerecunoaşterea de că tre pacient a faptului că suferă de o anumită

afecţiune, ca rezultat direct al afecţiunii
 Ce consideraţi că nu este ı̂n regulă ı̂n momentul
de faţă referitor la starea dv de să nă tate?

Ce aparate/sisteme/organe sunt bolnave? Cum

sunt ele bolnave?

Credeţi că afecţiunea dv necesită tratament?

Care tratament este mai indicat ı̂n afecţiunea dv?

Testare Care credeţi că sunt efectele posibile ale

tratamentului selectat?

Ce credeţi că se va ı̂ntâ mpla dacă nu sunteţi

tratat?

De ce credeţi că v-am recomandat tratamentul X?

De ce credeţi că tratamentul X este mai bun decât

tratamentul Y?
Luarea unei decizii
Cel mai protectiv standard ı̂n raport cu autonomia pacientului.
Odată ce pacientul a ı̂nţeles informaţiile şi le-a analizat discriminativ, el va trebui să ia o
decizie.
Absenţa capacită ţii de a lua o decizie:
• incompatibilă cu prezenţa capacită ţii relativ complete de a ı̂nţelege
• face ca pacientul să nu Qie capabil de a lua decizii medicale complexe, cu impact
semniQicativ asupra stă rii sale de să nă tate.
Poate ı̂nsemna şi luarea deciziei de externalizare a luă rii deciziilor terapeutice că tre
medic/aparţină tori ı̂n cazul ı̂n care pacientul nu se consideră capabil a le lua.
Testare
• V-aţi decis asupra unui tratament?
• Puteţi să ı̂mi spuneţi ce decizie aţi luat?
• Dacă nu vreţi să luaţi decizia, cine vreţi să o ia ı̂n locul dv
Raționamentul luă rii deciziei
Nu poate fi utilizat ca singur element pentru evidenţierea unui deficit
semnificativ a înțelegerii;
Iraţionalitatea aparentă poate deriva din diferenţe culturale sau experienţe
anterioare ale persoanelor respective. (ex.martorii Iehova, meningită)
Testare:
• în timpul paşilor anteriori, corelat cu testarea înţelegerii sau analizei. De
exemplu, când pacientul este întrebat ce părere are despre un anumit
tratament, i se poate pune o întrebare suplimentară de genul „Dar celălalt
tratament ce are? De ce nu crezi că este mai bun?”
• odată ce pacientul a luat o anumită decizie, testarea bazându-se pe
interpelarea acesteia: „De ce ai ales acest tratament?, Care este efectul
tratamentului pe termen lung?”
Tipuri de autorizare
■ CI Prezumat
■ CI Implicit
■ CI Informat
– CI verbal
– CI scris
– Mediat (reprezentant legal)
Consimțământul prezumat
■ ı̂n absenţa unor dovezi care să indice că pacientul nu doreşte o anumită
procedură ea poate Zi efectuată
■ necesită din partea pacientului o acţiune pentru a nega activarea
prezumpţiei
■ clasic:
– transplantologie
– urgențe medicale
Consimțămâ ntul implicit
■ C este sugerat de acțiunile pacientului
■ acceptabil pentru:
– consulturi medicale
– proceduri medicale fă ră riscuri/cu riscuri minime (ex. luarea
tensiunii arteriale)
 ■ validat prin respectarea pașilor
anterior menționați
Consimțămâ ntul ■ pentru orice proceduri medicale cu risc
explicit mai mult decât minim
(informat, ■ pentru orice proceduri medicale fără un
acordul informat) beneficiu direct pentru pacient, chiar
dacă riscul e minim/absent (cercetare,
educație, etc)
 ACORDUL PACIENTULUI INFORMAT

1. Datele pacientului Numele şi prenumele:

Domiciliul/reşedinţa:
2. Reprezentantul legal al pacientului*) Numele şi prenumele:
Domiciliul/Reşedinţa:
Calitatea:
*) Se utilizează în cazul minorilor şi majorilor fără discernământ (pentru art. 8 alin. (3) - (5) din normele
metodologice).
3. Actul medical (descriere)
4. Au fost furnizate pacientului următoarele informaţii în legătură cu actul medical: Da Nu
Date despre starea de sănătate
Diagnostic
Prognostic
Natura şi scopul actului medical propus
Intervenţiile şi strategia terapeutică propuse
Beneficiile şi consecinţele actului medical, insistându-se asupra următoarelor:

Riscurile potenţiale ale actului medical, insistându-se asupra următoarelor:

Alternative viabile de tratament şi riscurile acestora, insistându-se asupra următoarelor:

Riscurile neefectuării tratamentului

Riscurile nerespectării recomandărilor medicale
DA NU
5. Consimţământ pentru recoltare Pacientul este de acord cu recoltarea, păstrarea şi folosirea
produselor biologice.
6. Alte informaţii care au fost furnizate pacientului
Informaţii despre serviciile medicale disponibile
Informaţii despre identitatea şi statutul profesional al personalului care îl va trata*)
*) Identificat în tabelul cu personalul medical care îngrijeşte pacientul.
Informaţii despre regulile/practicile din unitatea medicală, pe care trebuie să le respecte
Pacientul a fost încunoştinţat că are dreptul la o a doua opinie medicală.
7. Pacientul doreşte să fie informat în continuare despre starea sa de sănătate.
 II) Subsemnatul pacient/Reprezentant legal, ............................................................declar că am înţeles toate

informaţiile furnizate de către .................................................................................................................................

(numele şi prenumele medicului/asistentului medical care a informat pacientul)

şi enumerate mai sus, că mi s-au explicat consecinţele refuzului actului medical şi îmi exprim refuzul pentru
efectuarea
actului medical.

I) Subsemnatul, ........................................................................................, declar că am înţeles toate

informaţiile
X ...................................................... Data:
Data:....../......../................
....../......../................Ora:
Ora:..................
..................
(numele şi prenumele pacientului/reprezentantului legal)
furnizate de către ........................................................................................ şi enumerate mai sus, că am
Semnătura pacientului/reprezentantului legal care refuză consimte efectuarea
informat actului
la efectuarea
medicalactului medical
prezentat
(numele şi prenumele medicului/asistentului medical)
medicului/asistentului medical doar informaţii adevărate şi îmi exprim acordul informat pentru efectuarea
actului
medical.
• ATENȚIE!!! În cadrul acordului informat există o serie de câmpuri care trebuie
obligatoriu completate (beneficii, riscuri, alternative viabile la tratament), lucru sugerat
de finalizarea respectivelor propoziții cu ”:”.
• Ex: intervenții de chirurgie dento-alveolară, la capitolul riscuri ar trebui trecute
riscurile potențiale ale intervenției, respectiv:
• „reacţii alergice/toxice la medicamente şi substanţe anestezice pre-, intra- şi
postoperator;
• hemoragie intra- şi postoperatorie;
• hematoame, echimoze, edeme postoperatorii;
• dureri în teritoriul oro-maxilo-facial;
• dehiscenţa;
• lezarea dinţilor învecinaţi;
• hipoestezia/anestezia nervului alveolar inferior, mentonier, lingual, infraorobitar;
• infecţii ale spaţiilor fasicale cervico-faciale;
• osteita/osteomielita oaselor maxilare;
• sinuzite maxilare;
• comunicare oro-sinuzală sau oro-nazală;
• fracturi ale oaselor maxilare;
• accidente prin ruperea instrumentarului în timpul manevrelor chirurgicale;
• excoriaţii, plăgi, ulceraţii produse prin contactul mucoaselor cu instrumentarul
chirugical sau cu substanţe medicamentoase
Cu privire la constatarea Comisiei privind încălcarea prevederilor art. 14 d__ Codul de Deontologie Medicală
– „ Informarea prealabila ”, a precizat că, în concret, i se reproșează faptul că, anterior efectuării intervenției
operatorii supuse cercetării, nu a obținut consimțământul informat detaliat al părinților pacientului minor
B_____ M____ S________ cu privire la efectuarea intervenției chirurgicale, precum și a riscurilor acesteia. A
mai arătat că o astfel de constatare/acuzație este neconformă realității, întrucât, încă de la momentul
internării micuțului pacient, a avut o relație de comunicare deschisă cu părinții acestuia, cu atât mai mult cu
cât cunoștea faptul că mama pacientului era asistenta medicală, aceasta fiind pe de o parte în măsură să
înțeleagă cu mai multă ușurință rezultatele investigațiilor și examenelor clinice efectuate, iar pe de altă parte
mama, în mod firesc, a uzat de pregătirea sa profesională punându-i numeroase întrebări în scopul de a
înțelege complexitatea diagnosticului stabilit, în raport cu evaluarea stării generale de sănătate a pacientului.
Mai mult decât atât, reclamantul a menționat că, chiar și ulterior semnării formularului de consimțământ, a
făcut personal demersuri pentru a i se permite mamei, care avea calificarea profesională de asistentă
medicală, de a rămâne tot timpul alături de copil, la secția de reanimare, și de a avea cunoștința în mod
direct și nemijlocit inclusiv la opiniile formulate de ceilalți medici specialiști care au consultat copilul.
Față de aceste aspecte, a precizat că a acordat atenția cuvenită familiei pacientului, iar, sub aspectul
obligațiilor profesionale privind obținerea consimțământului informat detaliat, a respectat procedurile legale și
de ordine internă ale instituției medicale.
Acesta a învederat că a obținut consimțământul în formă scrisă, prin utilizarea formularului pretipărit,
standard, folosit în astfel de proceduri, iar, anterior semnării acestuia de către mama pacientului a explicat
motivele care justificau efectuarea intervenției chirurgicale cât mai repede cu putință, precum și riscurile și
beneficiile acestei recomandări.

În acest context, a arătat că formularul tip atașat foii de observație, și anexat prezentei, este completat sumar doar cu numele
pacientului și semnătura aparținătorului, nefiind de natură să dovedească informarea părinților asupra complexității diagnosticului
și riscurilor intervenției, atâta timp cât părinții, în plângere, contestă informarea corectă cu privire aceste riscuri.
Având în vedere aceste aspecte, a menționat că C______ Superioară de Disciplină a reținut că reclamantul a încălcat
prevederile art. 8 și 14 d__ Codul de Deontologie Medicală fapte care potrivit art. 442 alin 1 d__ Legea nr. 95/2006 atrag
răspunderea disciplinară.
SECRETUL
PROFESIONAL
 DEFINIȚII

• Secret profesional = secretul a cărei cunoaștere a fost dobândită în

exercițiul unei activități profesionale

= ocupație, îndeletnicire cu un caracter permanent pe care o

exercită o persoană în baza unei calificări corespunzătoare

Include secretul profesional al

medicilor dar și al avocaților, preoților,
etc.
CONFIDENȚIALITATEA

• Sens juridic= susținerea unor drepturi civile ale persoanei (intimitate,

proprietate)

• Sens moral = susținerea unor valori morale ale societății

(autodeterminare, fidelitate, loialitate, solidaritate, încredere)
 REGLEMENTĂRI
Codul Penal
Art. 227. Divulgarea secretului profesional
(1) Divulgarea, fără drept, a unor date sau informații privind viața privată
a unei persoane, de natură să aducă un prejudiciu unei persoane, de către
acela care a luat cunoștință despre acestea în virtutea profesiei ori
funcției și care are obligația păstrării confidențialității cu privire la aceste
date, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate

Art.79 Cod procedură penală - persoana obligată să păstreze secretul profesional nu

poate fi ascultată ca martor cu privire la faptele şi împrejurările de care a luat
cunoş8nţăi n̂ exerciţiul profesiei, fără încuviinţarea persoanei sau unităţii faţă de care
este obligatăa păstra secretul profesional. Această interdicţie corespunde legii penale
care incriminează fapta de divulgare a secretului de stat, serviciu şi al celui profesional
LEGISLAȚIE

Codul
• clauze de confidențialitate incluse în
Muncii (în Contractele de muncă
general)
• Legea 95/2006: Art. 412 Obligaţiile
Legislatie membrilor Colegiului Medicilor din
România sunt următoarele:
specifica • h) să păstreze secretul profesional;
LEGEA 46/2003
CAP.4. Dreptul la confidențialitatea informațiilor și viata privată a
pacientului
ART. 21. Toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor,
diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidențiale chiar și
după decesul acestuia.
ART. 22. Informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în
care pacientul își da consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.
ART. 23. În cazul în care informațiile sunt necesare altor furnizori de servicii
medicale acreditați, implicați în tratamentul pacientului, acordarea
consimțământului nu mai este obligatorie.
ART. 24. Pacientul are acces la datele medicale personale.
ART. 25 (1) Orice amestec în viata privată, familială a pacientului este interzis, cu
excepția cazurilor în care aceasta imixtiune influențează pozitiv diagnosticul,
tratamentul ori ingrijirile acordate și numai cu consimțământul pacientului.
(2) Sunt considerate excepții cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru
sine sau pentru sănătatea publică.
 • După alineatul (1) al articolului 24 din
Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003,
publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 51 din 29 ianuarie 2003, cu
modificările ulterioare, se introduce un
nou alineat, alineatul (2), cu următorul
cuprins:

LEGEA NR. • "(2) Pacientul are dreptul de a

desemna, printr-un acord consemnat

347/2018 în anexa la foaia de observație clinică

generală, o persoană care să aibă
acces deplin, atât în timpul vieții
pacientului, cât și după decesul
pacientului, la informațiile cu
caracter confidențial din foaia de
observație."
NORMELE DE APLICARE A LEGII DREPTURILOR PACIENTULUI
NR. 46/2003, DIN 12.12.2016 - ANEXA 5 (ACORD PRIVIND
COMUNICAREA DATELOR MEDICALE PERSONALE)

• ”Informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în

cazul în care pacientul își dă consimțământul explicit sau dacă
legea o cere în mod expres.”
CODUL DEONTOLOGIC AL MEDICULUI STOMATOLOG
Art 4 (2) Principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic stomatolog
sunt:
e) păstrarea secretului profesional, chiar și după decesul pacientului
Art. 17. - (1) Păstrarea secretului profesional este obligatorie pentru medicul
stomatolog, în condițiile stabilite de lege.
(2) Secretul profesional acoperă tot ceea ce a ajuns la cunoșBnța medicului
stomatolog în exercitarea profesiei, respecBv nu numai ceea ce i-a fost încredințat,
ci și ceea ce a văzut, auzit sau înțeles.
(3) Medicul stomatolog trebuie să impună angajaților săi și să solicite oricărei
persoane cu care colaborează în acBvitatea sa profesională să respecte secretul
profesional.
Art. 18. - (1) Obligația medicului stomatolog de a păstra secretul profesional și de
a acționa în acord cu dreptul fiecărei persoane la respectul vieții private în ceea ce
privește informațiile referitoare la sănătatea acesteia nu este limitată în Bmp,
persistând și după ce persoana respecBvă a încetat să îi fie pacient sau a decedat.
(2) Suspendarea sau încetarea calității de membru al corpului profesional nu
înlătură obligația de respectare a secretului profesional.
(3) Medicul stomatolog va gestiona informația medicală în baza prevederilor
prezentului cod deontologic, a legislației în vigoare sau în baza mandatului
pacientului.
În lipsa dorinţei exprese a persoanei decedate, va fi respectată, în ordine, voinţa soţului, părinţilor, descendenţilor, rudelor în linie colateralăpânăla
al patrulea grad inclusiv, legatarilor universali sau cu titlu universal ori dispoziţia primarului comunei, oraşului, municipiului sau a sectorului
municipiului Bucureşti în a cărui razăteritorialăa avut loc decesul. (Cod Civil, Art 80(2)
• Art. 19. - (1) În cazul în care medicul stomatolog este audiat sau trebuie să
depună mărturie în fața comisiilor de disciplină organizate în cadrul corpului
profesional, acesta este obligat să dezvăluie faptele care privesc cercetarea
disciplinară.
(2) Medicul stomatolog nu poate opune secretul profesional corpului profesional
în cadrul procedurilor care îl privesc.
• (3) Comunicarea de către mediul stomatolog, cu bună știință, de informații false,
incorecte sau înșelătoare corpului profesional, unui pacient sau unei terțe
persoane reprezintă o încălcare a principiilor fundamentale ale exercitării
profesiei.
(4) Săvârșireauneia dintre faptele prevăzute la alin. (3) reprezintă abatere
disciplinară gravă.
• Art 72. (2) Publicitatea trebuie să fie veridică, neînșelătoare, să respecte secretul
profesional, să nu fie agresivă și să fie realizată cu demnitate și prudență.
 PLON (SOCIETE) V
FRANȚA (CEDO)
• Reclamanta, o editură franceză, a invocat încălcarea dreptului la
libertatea de exprimare -> interdicție impusă de jurisdicțiile
franceze pentru a continua difuzarea cărții Le Grand Secret
(scrisă împreună cu, și despre fostul președinte Francois
Mitterand)
• Măsura a fost luată la cererea moștenitorilor, deoarece prezenta
fapte acoperite de secretul medical, iar publicarea s-a făcut la
scurt timp de la decesul fostului președinte (10 zile)
• CEDO: motivele sunt pertinente și suficiente pentru a se fi
dispus măsura contestată
• Moștenitorii au mai obținut, în cadrul jurisdicțiilor franceze:
– Despăgubiri civile – CEDO le-a considerat întemeiate,
datorită încălcării secretului profesional de către medicul
curant
– Interdicția definitivă a publicării cărții – CEDO a considerat
că este excesivă raportată la scopul legitim urmărit –
protecția drepturilor unei alte persoane; odată cu trecerea
timpului, interesul public al dezbaterilor referitoare la cele
două mandate ale fostului președinte va deveni mai
important decât protecția secretului medical
– Antrenarea răspunderii penale a autorului
 JURĂMÂNTUL LUI HIPPOCRATE
• Și despre orice aș auzi sau vedea în timpul tratamentelor, sau chiar în afara lor, în
viața oamenilor, lucruri care nu ar trebui spuse altora, voi rămâne mut, ținând acele
informații ca sacre (de nedivulgat)
Primul cod ce prevede existența confidențialității medicale?
• în timpul lui Hippocrate, majoritatea tratamentelor se făceau în public, în fața
tuturor, pentru publicitate, bărbații aveau dreptul de a afla informații medicale
despre femeile aflate în îngrijirea lor, sclavi sau copii. De asemenea tratatele
medicale scrise în acea vreme detaliau numele, adresa și afecțiunile pacienților.
În Larissa, menstra soției lui Gorgia au încetat(Hippocrate, 5:11) sau Nicippus a avut un
vis umed în timpul febrei ce nu l-a făcut să se simtă mai rău. Același lucru s-a întâmplat
de mai multe ori fără să îi facă nici un rău. S-a prezis cp acestea vor înceta când febra
va atinge punctul culminant, fapt ce s-a și întâmplat. Critias a fost supărată pe visele ce
i-au cauzat erecții(Hippocrate, 4:57).
• jurământul hippocratic nu a circulat în Apusul European timp de peste 1000 de
ani (el a fost redescoperit și utilizat din ce în ce mai frecvent începând cu
perioada Renașterii. În toată această perioadă dreptul roman și cel canonic au
fost mult mai larg răspândite, ele stipulând existența unui secret profesional.
 Datoriile medicului față de pacient
(...)
• Va respecta dreptul pacientului la confidenţialitate.
CODUL (...)
INTERNATIONAL
AL ETICII • Este etic să divulge informaţia confidenţială atunci
MEDICALE (DECL.
GENEVA) când pacientul consimte la aceasta sau atunci când
există un pericol sau o ameninţare iminentăla
adresa pacientului sau a celorlalţi şi
aceastăameninţare poate fi îndepărtată numai prin
încălcarea confidenţialităţii.
FUNDAMENTE ETICE
• Autonomie
• Loialitate – dovedește pacientului că îi este loial, că nu va utiliza
informațiile în alte scopuri
• Dreptul la intimitate
– Informațională – limitarea accesului la datele personale
– Fizică – limitarea accesului la corpul pacientului și la spațiul personal
– Decizională – limitarea accesului la deciziile personale (excluderea terților
din procesul decizional)
– Particulară – limitarea accesului și interesului la personalitatea/psihicul
pacientului
• Încredere - permite divulgarea liberă a informațiilor
• Non-maleficență – prin divulgare – riscul ca pacientului să i se facă rău
(moral, social, economic, psihologic, medical)
• Justiție – prin nedivulgare – scade riscul ca informații personale să fie
utilizate în scop discriminatoriu
 CONFLICTE ETICE GENERATE
DE CONFIDENȚIALITATE
Dubla loialitate

Interesul Interesul unui

pacientului terț/Interes public

Rezolvare:
• protejarea celui mai vulnerabil, fără abandonarea pacientului
• Rezolvarea dilemelor etice în sensul protejării valorii/dreptului mai important în
cazul respectiv
 DE CE ESTE NECESAR?
• Crește încrederea în medic în particular și în •
sistemul sanitar în general
• Există o dorință umană naturală pentru
intimitate
• Scade frica de
discriminare sau stigmatizare socială
• Protecția pacientului împotriva unor
eventuale abuzuri
– informațiile cu
privire la o anumită afecțiune pot fi utili
zate drept criteriu de angajare (ex.
diabetul este asociat cu
o scădere a productivității muncii)
– Informațiile cu
privire la o anumită structura genetică
pot fi utilizate
pentru scăderea măsurilor de siguranță
la locul de muncă
Anumite informații pot fi utilizate
pentru discriminări pe motive rasiale
(anemia falciformă)
• întărește relația medic-pacient
• Crește complianța terapeutică
• Asigura o mai bună comunicare cu pacientul
• Încurajează schimbul liber de informații,
foarte important :
– Tratamentul pacientului
– În cazuri de riscuri
pentru terți sau de sănătate publică
• Respectă dreptul
pacientului la autodeterminare, inclusiv î
n ceea
ce privește modul în care dorește să di
stribuie informațiile medicale
Ruperea alianței terapeutice

Precipitarea unor fenomene

agresionale
CONSECINȚE ALE
Stigmatizarea pacientului de DESCHIDERII
către societate INFORMAȚIEI
CONFIDENȚIALE
Litigabilitatea medicului prin
încălcarea secretului profesional

Pierderea dreptului de liberă

practică
CE ESTE INCLUS IN SP?

Formă: Mod de obținere Fond

Spus prin viu grai de În virtutea profesiei Orice dată referitoare la viața
către pacient, ori funcției intimă sau sănătatea pacientului
aparținători sau alte • Direct (de la Informații despre terți, aduse la
persoane (cu excepția pacient)
cunoștință explicit sau tacit de
celor spuse în public) către pacient
• Indirect Informații referitoare la aspecte
Documente: (aparținători, alți ce nu țin direct de relația
electronice sau scrise, lucrători sanitari, medic-pacient (ex. Secrete de
documente, audio, baze de date, etc) fabricare medicamente, clauze
video secrete din contractul de
muncă, etc)
 CAZ
• În 1884, dr. WATELET a identificat o tumoră testiculară la un pacient (Bastient-Lepage), ce
a fost eliminată chirurgical, dar agresivitatea tumorii era mare
• După intervenție, pacientul a plecat în Algeria, într-un concediu, unde i s-a făcut din nou
rău. Familia a considerat că ce i-a făcut rău a fost clima, și l-a acuzat pe medic, care a
recomandat respectiva deplasare, după ce pacientul a murit.
• Ulterior, familia a dat o serie de detalii (incomplete) în presă, despre caz, ce l-a pus pe
Watelet într-o lumină nefavorabilă.
• Watelet a publicat o scrisoare în Le Matin (31.12.1884), în care a detaliat aspectele
medicale ale cazului cu scopul de a se exonera.
• Watelet nu a dorit să facă rău pacientului, ci doar să de discuple. Cu toate acestea, el a fost
acuzat de încălcarea secretului profesional
• In specia ce vi se aduce la apreciare, D-rul W a făcut revelaţiunea ce i se impută, nu cu
intenţia de a face rău, ce e drept, dar într'un interes personal, de aparare
personalădacăvreţi, şi pentru a răspunde la oare care învinuiri de negligenţă, ce
presupunea că-i sînt adresate. Indiferent, el a făcut această revelare cu voinţa, adică în
mod liber, acesta e primul element al incriminaţiunei penale. A avut conştiinţa actului
aşa cum e determinat de lege, adică ştia că revela un act confidenţial prin natura sa, şi
pe care îl aflase în exerciţiul profesiunei sale; acesta e al doilea element de încriminare;
elementul intenţional. Că dacă, dînd în principiu acestui element o bază mai puţin largă,
am voi să luăm în consideraţie, în oare care măsură, caracterul prejudiciabil al actului,
l’am găsi şi aici. Dacă într'adevăr dr. W a lucrat de interes personal sau în scop de
apărare, şi dacă n'a avut intenţiunea direct de a face rău, totuşi a avut conştiinţa
prejudiciului ce actul său putea ocaziona, şi această conştiinţă, a prejudiciului individual
sau social al unei acţiuni, prevăzutăde legea penală, ar ajunge în cazul de faţă spre a
caracteriza intenţia vinovată
 CAZUL TARASOFF
• Prosenjit Poddar, un student din Bengal, India, a întâlnit-o pe Tatiana Tarasoff la o
serată dansantă la Casa Internațională în 1968. Cei doi s-au întâlnit de câteva ori,
ceea ce l-a făcut pe Poddar să considere că sunt într-o relație serioasă, variantă
neîmpărtășită de Tatiana, care l-a respins spunând-i că este implicată sentimental și
cu alți bărbați. În urma respingerii, Poddar a suferit o criză emoțională severă,
devenind deprimat, și și-a neglijat apariția, studiile și sănătatea.
• În vara lui 1969, Tatiana a plecat în America de Sud. După plecarea ei, Poddar a
început să se îmbunătățească și la sugestia unui prieten a început niște sesiuni de
consiliere psihologică cu dr. Lawrence Moore, psiholog la Spitalul Memorial Cowell.
Acestuia, Poddar i-a mărturisit intenția de a ucide pe Tatiana. Dr. Moore a cerut
poliției din campus să-l rețină pe Poddar, spunând că, în opinia sa, Poddar suferea de
schizofrenie paranoidă, acută și severă. Psihologul a recomandat ca Poddar să fie
reținut, considerându-l periculos. Poddar a fost reținut, dar a fost eliberat la scurt
timp, deoarece părea normal din punct de vedere psihic. Șeful doctorului Moore, dr.
Harvey Powelson, a recomandat ca Poddar să nu mai fie internat.
• În octombrie, după ce Tatiana s-a întors, Poddar a încetat să-l vadă pe psihologul său.
Nici Tatiana, nici părinții ei nu au primit nicio notificare despre o potențială
amenințare din partea lui Poddar. Ulterior, acesta s-a împrietenit cu fratele lui
Tarasoff, cu care s-a și mutat. Câteva săptămâni mai târziu, pe 27 octombrie 1969,
Poddar a realizat planul pe care îl mărturisise psihologului său, înjunghiind-o și
ucigând-o pe Tatiana cu un cuțit de bucătărie, după care s-a predat poliției. Părinții
acesteia l-au dat în judecată Moore și pe alți angajați ai universității
 DACĂ ≉ CUM și CÂND

Medicul sa întreprindă...“Orice pas ce

este în mod rezonabil necesar în Datoria de a preveni (Duty to
circumstanțele date (Curtea supremă a warn)
SUA)

Ce trebuie făcut în situații de acest gen

(etapizarea deschiderii informației):
CE E DE
• Schimbarea programului de tratament ->
îngreunează posibilitatea ca pacientul să își ducă la
îndeplinire amenințarea
FĂCUT?
• Solicitarea, adresată pacientului, de a renunța
voluntar la amenințare
• Informarea referitor la consecințele juridice ale
faptei
• Anunțarea potențialelor victime
• Anunțarea altora să notifice potențiala victimă
• Anunțarea poliției de vecinătate
IDENTIFICAREA UNEI
SITUAȚII TARASOFF-LIKE
Evaluarea violenței (ce amenință): tipul de violență accesat (verbală,
fizică, gravitatea potențială)

Stabilirea parametrilor acțiunii prezumate (în ce constă amenințarea)

• Tipul de rău ce se poate produce terților/societății

• Predictibilitatea (cât de probabilă este acțiunea)
• Iminența acțiunii (cât de repede se poate produce)
• Care este valoarea ocrotită încălcată (viața, sănătatea, libertatea, etc)

Realitatea amenințării (cât de reală este amenințarea)

• Antecedente de violență
• Impulsivitate
• Evaluarea capacității de autocontrol
• Violența unei reacții generată de escaladarea unui conflict
• Motivația autocontrolului
• Utilizarea de alcool și droguri
În interesul pacientului:

• când acesta autorizează

• În scop terapeutic, în interesul pacientului

În interesul societății
DEROGĂRI DE LA
• Protejarea interesului unui terț/interesul public
(doar în situații particulare):
NORMA
• În scopul protejării unui interes public important MORALĂ/EXCEPȚII
• Pentru protecția sănătății publice LEGALE DE LA
• Pentru prevenirea unui pericol iminent
• Dacă se pune în pericol viața, integritatea RESPECTAREA
corporală sau sănătatea unei persoane SECRETULUI
• Pentru prevenirea săvârșirii unei fapte penale,
împiedicarea producerii rezultatului unei PROFESIONAL
asemenea fapte sau înlăturarea urmărilor
prejudiciabile ale unei asemenea fapte
• În măsura în care afectează capacitatea de
exercitare a unei funcții publice
• În anchete judiciare disciplinare
Doar în condițiile legii

Nu mai mult decât ceea ce

este necesar și relevant în
speță
SE POATE
Motivul derogării trebuie
documentat obiectiv (notat
FACE
în actele medicale)

Pacientul trebuie informat

cu privire la încălcarea SP
ACCESUL • Intrarea mass-media în spitale nu

MASS-MEDIA inseamnă :
• Acces la datele personale

LA • Drept de a foto/filma (nec

ACORD SCRIS)
INFORMATIILE • Datele medicale ale pacientilor
rămân secrete
MEDICALE • Șeful de secție/medicul curant
NU.
CONFIDENTIALE
 Prevăzută explicit în L190/2018, Regulamentul nr 679/2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu
character personal

"date cu caracter personal" = orice informații privind o persoană fizică

PRELUCRAREA
identificată sau identificabilă ("persoana vizată"); o persoană fizică
identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect,
în special prin referire la un element de identificare, cum ar fi un nume,
DATELOR CU
un număr de identificare, date de localizare, un identificator online, sau la
unul sau mai multe elemente specifice, proprii identității sale fizice,
fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale sau sociale;
CARACTER
PERSONAL

"prelucrare" înseamnă orice operațiune sau set de operațiuni efectuate

asupra datelor cu caracter personal sau asupra seturilor de date cu
caracter personal, cu sau fără utilizarea de mijloace automatizate, cum ar
fi colectarea, înregistrarea, organizarea, structurarea, stocarea, adaptarea
sau modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, divulgarea prin
transmitere, diseminarea sau punerea la dispoziție în orice alt mod,
alinierea sau combinarea, restricționarea, ștergerea sau distrugerea;
• "încălcarea securității datelor cu caracter personal" înseamnă o încălcare a
securității care duce, în mod accidental sau ilegal, la distrugerea, pierderea,
modificarea, sau divulgarea neautorizată a datelor cu caracter personal
transmise, stocate sau prelucrate într-un alt mod, sau la accesul neautorizat la
acestea;
• "date genetice" înseamnă datele cu caracter personal referitoare la
caracteristicile genetice moștenite sau dobândite ale unei persoane fizice, care
oferă informații unice privind fiziologia sau sănătatea persoanei respective și
care rezultă în special în urma unei analize a unei mostre de material biologic
recoltate de la persoana în cauză;
• "date biometrice" înseamnă o date cu caracter personal care rezultă în urma
unor tehnici de prelucrare specifice referitoare la caracteristicile fizice,
fiziologice sau comportamentale ale unei persoane fizice care permit sau
confirmă identificarea unică a respectivei persoane, cum ar fi imaginile faciale
sau datele dactiloscopice;
• "date privind sănătatea" înseamnă date cu caracter personal legate de
sănătatea fizică sau mentală a unei persoane fizice, inclusiv prestarea de servicii
de asistență medicală, care dezvăluie informații despre starea de sănătate a
 • (1) Prelucrarea datelor genetice, biometrice sau a
datelor privind sănătatea, în scopul realizării unui
proces decizional automatizat sau pentru crearea de
profiluri, este permisă cu consimțământul explicit al
persoanei vizate sau dacă prelucrarea este efectuată în
temeiul unor dispoziții legale exprese, cu instituirea
unor măsuri corespunzătoare pentru protejarea
drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale
persoanei vizate.

ART3. • (2) Prelucrarea datelor privind sănătatea

realizată în scopul asigurării sănătății publice,
astfel cum este definită în Regulamentul (CE) nr.
1.338/2008 al Parlamentului European și al Consiliului
din 16 decembrie 2008 privind statisticile comunitare
referitoare la sănătatea publică, precum și la sănătatea și
siguranța la locul de muncă, publicat în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene, seria L, nr. 354/70 din 31 decembrie
2008, nu se poate efectua ulterior, în alte
scopuri, de către terțe entități.
Datele cu caracter personal privind sănătatea ar trebui să includă
toate datele având legătură cu starea de sănătate a persoanei vizate care
dezvăluie informaţii despre starea de sănătate fizică sau mentală trecută,
prezentă sau viitoare a persoanei vizate. Acestea includ informaţii despre:
• persoana fizică, colectate în cadrul înscrierii acesteia la serviciile de
asistenţă medicală sau în cadrul acordării serviciilor respective persoanei
fizice în cauză
• un număr, un simbol sau un semn distinctiv atribuit unei persoane fizice
pentru identificarea singulară a acesteia în scopuri medicale;
• informaţii rezultate din testarea sau examinarea unei părţi a corpului sau a
unei substanţe corporale, inclusiv din date genetice şi eşantioane de
material biologic;
• informaţii privind, de exemplu, o boală, un handicap, un risc de
îmbolnăvire, istoricul medical, tratamentul clinic sau starea fiziologică sau
biomedicală a persoanei vizate, indiferent de sursa acestora, ca de
exemplu, un medic sau un alt cadru medical, un spital, un dispozitiv
medical sau un test de diagnostic in vitro
DIVULGAREA DE
INFORMAȚII MEDICALE ÎN
PREZENTĂRI ȘTIINȚIFICE
• Obligatoriu – CI specific pentru utilizare și nu doar
pentru realizarea fotografiei
• Obținerea CI
• NU – ACCES NELIMITAT ci doar
• Prezentarea de aspecte cu care pacientul
este de acord
• Păstrarea secretă a identității
• Dacă sunt prezentate fotografii - toate datele de
identificare trebuie excluse (benzi negre, fotografii
parțiale, etc)
• Atunci cand elemente de identificare sunt necesare
in prezentarea cazului, imagistica se va referi strict
la acele elemente: ex.acnee nazală – prezentat doar
nasul nu si ochii.
• NU se vor pune în prezentări date de identificare
persoane gen nume, prenume, CNP, numar dosar,
nici pe buletinele imagistice.
1 2 3

4 5 6
Bioetică – noțiuni
fundamentale în
domenii adiacente
Pacienți HIV+
Caracterul absolut al datoriei de a trata
• pacienți – obligația de a raporta cadrelor medicale statutul HIV+ (# de datoria de
informare din cadrul alianței terapeutice)
Pacientul este obligat sa informeze medicul curant, inclusiv medicul stomatolog, cu
privire la statusul sau HIV, atunci când îl cunoaște. (L584/2002, art 8(3)
• medici:
• obligația de a iniția alianța terapeutică
• obligația de a trata (în limitele competențelor)
Unitățile sanitare și medicii, indiferent de specialitate, sunt obligați sa interneze și să
asigure ingrijirile medicale de profil în specialitatea pe care o reprezintă, în
conformitate cu patologia prezentată de pacient.(L584/2002, art 9)
Secretul profesional
• deschiderea:
• doar în relație cu alte cadre sanitare implicate în planul terapeutic
• în relație cu partenerii sexuali:
• informare directă (pe baza datoriei de avertizare)
• urmărirea contacților
• doar cu acordul pacienților
• fără acord – doar
Proceduri de
augmentare
Clasificare
• adresabilitate:
• personală (chirurgia estetică);
• populațională (eugenie, proceduri de screening intrauterin, preimplantare etc.);
• reproductivă, care au drept scop augmentarea generațiilor următoare (tehnologii de reproducere asistată, inginerie genetică
preimplantare);
• modalitatea de augmentare:
• fizică (dermatocosmetică, chirurgie plastică, creșterea farmacologică a rezistenței fizice etc.);
• intelectuală (creșterea nivelului de inteligență, creșterea atenției etc.);
• psihologică (medicamente empatogene);
• mecanică (implanturi);
• cibernetică (interfețe om-mașină);
• scop:
• utilizarea de proceduri dezvoltate inițial cu scop terapeutic pentru proceduri augmentative (abordare postterapeutică);
• augmentare cantitativă/aditivă (creșterea sau adăugarea la o caracteristică biologică (augmentarea aditivă);
• augmentare calitativă (adăugarea unei caracteristici biologice noi);
• augmentare ca un termen umbrelă pentru mai multe proceduri cu un anume scop (proceduri ce au scopul de a prelungi viața)
Augmentarea fizică
• în afara scopurilor medicinei (Pellegrino)
• justificarea intervenției => NU indicație medicală
• beneficența ca satisfacție => bine social, personal, psihologic etc
• justificare:
• merit
• diferențe minime față de procedurile reconstructive
• asociere cu alte tipuri de intervenții (cezariană+liposucție)
• RMP = autonomie, mediată de beneficență (medicală/de satisfacție)
Augmentarea fizică
• CI:
• semnat doar de către pacient
• informarea nu poate fi delegată
• atenție => risc crescut ca voința să fie subordonată dorinței =>> obligatorie verif
discernământului și a înțelegerii consecințelor pe termen lung
• neutralitate în informare și recomandare terapeutică
• CI economic- obligatoriu
• evitarea/managementul „consimțământului dezinformat” (informații din mass-media,
publicitate, alți pacienți)
• obligație de rezultat
• confidențialitate – atenție la publicitatea utilizând datele/foto pacienților
• minori – extrem de limitat, doar cu justificări extrem de pertinente (CGPSk)
Augmentarea fizică
• principiul justeței
• nedecontare de stat/asig => acces preferențial – persoane mai potente financiar
• ar trebui taxate suplimentar, iar banii rezultați => proceduri u scop terapeutic?
• afectare indirectă a justeței => medicii care realizează proceduri estetice au învățat în
sistemul medical de stat, pe pacienți care de multe ori nu și-ar fi putut permite
proceduri estetice
• ar trebui refuzate procedurile care duc la efecte contrare normelor sociale de
frumusețe?
Pacienți minori
Drepturile copiilor
• Tipuri de drepturi (Convenția Națiunilor Unite privind Drepturile Copiilor):
• drepturi de furnizare: dreptul la un standard adecvat de viață, dreptul la sănătate,
educație, servicii, școlarizare etc.;
• drepturi de protecție: protecție împotriva abuzurilor, exploatării, neglijării,
discriminării;
• drepturi de participație: dreptul de a participa în activitățile comunității, aici fiind
inclus și dreptul de a lua decizii (raportat la gradul lor de dezvoltare psiho-
intelectuală)
Consimțământul informat/acceptul informat

• dreptul de a își exprima liber opiniile în toate problemele care îl privesc,

dacă au discernământ; în acest sens, orice copil care a împlinit 10 ani
trebuie ascultat în orice procedură judiciară sau administrativă (inclusiv în
cadrul alianței terapeutice);
• dacă minorul este pus într-un pericol iminent, sau există riscuri
semnificative de apariție a unor consecințe grave cu privire la sănătatea
sau integritatea copilului, medicul poate efectua acte medicale de strictă
necesitate chiar fără a avea acordul părintelui/reprezentantului legal
• dreptul la libertatea de exprimare, de a primi informații de orice natură ce
vizează toate aspectele bunăstării sale sociale, spirituale, morale, sanitare;

L95/2006, L46/2003, L. 272/2004

# CI/accept informat

• consimțământul informat - existența capacității civile de exercițiu în timp ce

pentru acceptul informat acest lucru nu este necesar;
• semnarea consimțământului informat se face de către persoane al căror
discernământ este prezumat în timp ce acceptul informat este dat de
persoane a căror capacitate decizională a fost dovedită a fi prezentă, de
către cadrul medical, în raport cu o anumită intervenție, la persoane fără
capacitate civilă de exercițiu;
• consimțământul informat parental prevalează în raport cu acceptul informat
al pacientului, dar medicul poate modifica raportul de forțe (dacă acesta din
urmă este dat înspre binele medical pe când CI - nu).
Beneficență v Adulți Minori:
autonomie A>B B>A

Comisie de arbitraj
„părinții sunt obligați să solicite asistență medicală pentru a
asigura copilului cea mai bună stare de sănătate pe care o
poate atinge și pentru a preveni situațiile care pun în pericol
viața, creșterea și dezvoltarea copilului” (L272/2004)
Veracitatea
• înalt recomandată:
• omisiunile - permisibile limitat (informarea se face raportat la gradul de înțelegere al
copilului, minimizarea informării în situații de aplicare a privilegiului terapeutic)
• ex. Coree Huntington
• încălcările comisive – interzise
• informare etapizată – afecțiuni asociate cu stigmatizare socială (psihiatrice, HIV+,
afecțiuni care afectează sinele și identitatea personală)
• afecțiuni cu potențial letal - discutabil
Refuzul tratamentului
• NU (nici părinți, nici copii) – dacă beneficiul este cert/neinițierea are efecte semnificative
• refuzul minorului trebuie respectat dacă:
• intervenția NU are efecte + semnificative asupra stării de sănătate
• există alte proceduri cu efecte similare, preferate de pacient și disponibile
• refuzul părinților trebuie respectat dacă:
• intervenția nu generează un beneficiu cert asupra îmbunătățirii stării de sănătate
• nu este o urgență
• opinii discordante părinți:
• maximizarea beneficiilor
• comisie de arbitraj
Confidențialitatea
• nu există în raport cu RL, dacă datele sunt necesare pentru luarea deciziilor medicale
• informații nerelevante pentru luarea deciziilor medicale – secrete în raport cu RL
• abuz împotriva minorului – deschidere în raport cu autoritățile abilitate
• deces – RL au acces la datele medicale (acord implicit de informare)
Pacienți cu afecțiuni psihiatrice
CI
• prezența discernământului se prezumă
• lipsa D – trebuie dovedită
• CI poate fi semnat de pacient + RL (dacă D<)
D absent => standarde
• standardul preferinței dispoziționale: D-, Directive anterioare, dorința concordă cu DA =>se realizează
procedura; inaplicabil în Ro
• standardul autonomiei precedente
• standardul mediat (pacientul desemnează RL)
• standardul comunitar
• dependent de valorile comunității din care face parte pacientul => șanse ++ ca ce consideră
comunitatea să fie calea optimă să fie ceea ce și pacientul consideră a fi calea optimă de urmat
• comunități mici, omogene, cu preferințe net delimitate
• standardul medical
• ghiduri/protocoale/media opiniilor/valorilor dintr-o comunitate, ponderat cu beneficența
• comunități largi, eterogene
• pactul Ulise - pacientul și-a făcut cunoscute dorințele anterior pierderii capacității decizionale într-un
mod formal și și-a anulat dreptul de a reveni asupra acestora
Probleme etice
ale începutului
vieții
Avort
Medical

• spontan
• provocat (medical/empiric)

Legislativ:

• interzis în orice circumstanțe

• permis în circumstanțe particulare
• permis la cerere
• recomandat
 • este imoral să ucizi o ființă umană, indiferent de stadiul
de dezvoltare
• deși este complet dependent de o altă ființă umană
pentru a supraviețui, produsul de concepție are o
dezvoltare neurocognitivă individuală
• dependența de o structură din mediul extern se
Argumente întâlnește relativ frecvent în practica medicală
• orice ființă care are material genetic uman și potențialul
contra de a fi în viață ar trebui să fie considerată agent moral

avortului • dreptul mamei în protejarea integrității sale corporale

sau a autonomiei nu pot încălca dreptul la inviolabilitatea
corpului produsului de concepție
• legătura fiziologică dintre făt și femeia însărcinată este
asociată cu o legătură morală, care nu este prezentă în
majoritatea celorlalte situații în care o ființă este
dependentă de ceva extern pentru a putea supraviețui.
 • produsul de concepție nu este o ființă umană reală,
ci una potențială
• produsul de concepție este complet dependent de o
altă persoană (mama) pentru a supraviețui, ceea ce
înseamnă că nu este per se în viață
• antropocentrism excesiv
Argumente • extensia conceptului de statut moral
pro avort • sarcina este de fapt o stare fiziologică a unei
persoane (femeia însărcinată), ceea ce face ca toate
deciziile medicale să trebuiască a fi luate de ea
• libertatea reproducerii
• pentru produsul de concepție nu este mai grav ca
sarcina să fie terminată decât ca el să nu fi existat
niciodată
 • CI
Alte • drepturile taților
probleme • dizabilitate => încălcarea justeței
etice legate • avort terapeutic în cazul unor malformații de
severitate moderată
de avort • avort în caz de viol/incest
Reproducere asistată

inducerea ovulației donare de gameți inseminare artificială inseminare in vitro

testare genetică prelevare de spermă

surogat matern donare mitocondrială
preimplantare postmortem

selectarea unor
dreptul la
selecția sexului caracteristici aspecte religioase
reproducere
genetice/morfologice
 • teste genetice predictive la copii
• moment
• severitate
• consiliere genetică – neutralitate?
Genetică • material genetic comun:
medicală • informare?
• confidențialitate
• farmacogenomică
• inginerie genetică
• clonare
 • mișcare biosocială care promovează practici ale căror
scop este îmbunătățirea compoziției genetice a speciei
umane
• metode:
• politici statale: restricții ale imigrației, promovarea
reproducerii în anumite grupuri populaționale,
eliminarea persoanelor cu boli ereditare, sterilizarea
forțată, segregare, promovarea caracteristicilor
dezirabile în societate
Eugenia • promovarea eugeniei voluntare (Codul Civil)
• eugenia privată
• după efect:
• pozitivă
• negativă
• după agent:
• autoritariană
• liberală
Efecte
• alterarea determinismului genetic:
• înlocuirea caracteristicilor genetice indezirabile cu cele dezirabile
• descurajarea pluralismului (ideologie reducționistă)
• interferențe cu drepturile fundamentale ale omului
• discriminare
• afectarea autonomiei
• afectarea telosului
Probleme etice
la sfârșitul vieții
Transplantul de organe
• acea activitate medicală prin care, în scop terapeutic, în organismul unui pacient,
denumit în continuare primitor, este implantat sau grefat un organ, țesut ori o celulă
prelevat/prelevată de la o altă persoană, numită donator (L95/2006)
• # grefare
• realizată de la:
• altă persoană în viață (înrudită/neînrudită, minor/adult)
• donor decedat cu activitate cardiacă (moarte cerebrală)
• donor decedat fără activitate cardiacă
• animale (xenotransplant)
Transplant de la donatori fără activitate cardiacă
• riscul de maleficență asociat cunoașterii că pacientul este un potențial donator.
• sunt măsurile terapeutice realizate potențialului donor în cursul vieții și direcționate
către maximizarea șanselor prelevării organelor, acceptabile din punct de vedere etic
sau singurele proceduri medicale acceptabile sunt cele benefice pentru pacient (pentru
afecțiune și nu pentru optimizarea procedurii de transplant)?
• când poate fi considerată o persoană fără activitate cardiacă ca fiind moartă din punct
de vedere biologic?
• ar trebui să fie informați primitorii despre identitatea donatorului?
• diferența dintre permanent și ireversibil.
Consimțământul
• obligatoriu
• în RO – informat
• pacient
• aparținători
• minori?
• variantă – prezumat
Argumente pro/contra?
Transplant de la donatori cu activitate cardiacă
Precondiții:
• donatorul este competent decizional;
• donatorul dorește să doneze, liber de orice constrângeri;
• donatorul este pe deplin informat cu privire la riscurile procedurii;
• primitorul are șanse rezonabile de recuperare după transplant;
• beneficiile pentru donator și primitor trebuie să fie mai mari decât riscurile
Sursa organului donat:
• rude/prieteni
• persoane neînrudite (buni samariteni)
• donarea în perechi pe listă
• persoane care donează mai multe organe?
• donarea de organe solide de către minori?
• Plata pentru donarea de organe??
• Dreptul de a refuza donarea? Conflict între dorința pacientului de a dona și refuzul familiei
• Dreptul de a refuza transplantul
Relația medic-pacient vârstnic
• dificultăți în comunicare care țin de pacient
• deficite senzoriale (în sp. auditive)
• deficite neurocognitive – atenție la dovediraea lor
• deficite funcționale
• comorbidități multiple
• scăderea încrederii în sine
• afectarea concordanței
• dificultăți în comunicare care țin de aparținători
• avocat
• activist (promotor)
• extensor al pacientului (traducător)
• mediator
• participant pasiv
• antagonist
• sabotor
• oportunist
• care țin de societate:
• ageismul = atitudine discriminatorie împotriva unor persoane datorită faptului că
sunt în vârstă
• care țin de medic
• dificultăți în conceptualizarea problemelor medicale ale vârstnicilor în contextul
sociocultural de care aparțin
• lipsa dorinței de a lucra cu vârstnici
• frica de a nu fi considerați insensibili
• elderspeak
Datorii de țin • datoria de a asculta și oferi informații pertinente
de • prezentarea acelorlași informații prin metode
alternative
comunicarea • evaluarea comprehensivă a discernământului

cu pacientul • evaluarea stadială a discernământului

(consimțământul ca proces - afectări
neurocognitive)
vârstnic
Consimțământul informat
• abordare mai paternalistă/risc ageism
• verificare mai atentă a discernământului în cazul unor refuzuri nejustificate medical
pacienta A, în urma unei căderi, a fost diagnosticată cu fractură de col femural, tratamentul
optim fiind reprezentat de artroplastie de șold (având în vedere și comorbiditățile locale).
Pacienta a refuzat inițial intervenția deoarece a avut două cunoștințe care au suferit
procedura, dar care au suferit de complicații locale postoperator, cu limitarea și mai severă
a mobilității raportat la momentul anterior operației. În acest caz, vedem cum informația
despre un risc posibil, minimizat de multe ori de către medici ca o simplă notă într-un
formular de consimțământ, a generat refuzul pacientei. După ce ea a prezentat problema
medicului, acesta i-a spus că, într-adevăr, există acest risc, dar că prietenele ei aveau o altă
patologie și că șansele ei de recuperare sunt mult mai mari. Această nouă informație a
făcut-o pe pacientă să accepte intervenția
Refuzul informației
• permis
• redirecționare către un aparținător
• Legea drepturilor pacientului permite doar refuzul informării și informarea unui terț nu și
semnarea acordului informat de către un terț în locul unei persoane care are
capacitatea de a consimți
Consimțământul mediat
• D moderat afectat => decizii simple – P/decizii complexe – P+RL
• D semnificativ scăzut – toate deciziile – P+RL
• D fluctuant – CI de la pacient în episoade lucide; urgențe – nu e nevoie de CI de la RL
(L46/2003)
• scăderea D => dovedită => apoi cointeresarea RL (în lipsa acordului pacientului)
Măsuri ordinare versus extraordinare
• deși este rezonabil să li se solicite oamenilor să-și conserve viața utilizând măsuri
ordinare, precum alimentație, haine și medicamente, chiar și cu costul unor dureri sau
suferințe obișnuite, oamenii nu sunt obligați moral să ia în acest sens măsuri care le-ar
putea genera dureri sau suferințe extraordinare sau exagerate (Dominiz Banez)
• măsuri extraordinare = acele măsuri de a păstra viața care includ medicamente,
tratamente sau operații care nu pot fi obținute sau utilizate fără costuri, dureri sau ale
poveri excesive pentru pacient sau pentru terți sau care, dacă sunt utilizate, nu ar oferi o
speranță rezonabilă de beneficiu pentru pacient
• #
• caracteristicile intrinseci ale tratamentului (implant?)
• relația tratamentului cu bolnavii (admin sânge heterolog la Martorii lui Iehova)
• relația cu sistemul sanitar (Prednison pentru anorexia nervosa
 • retragere = oprirea unui tratament deja inițiat
• neinițierea = neînceperea unui tratament, datorită
Retragerea v șanselor minime de a avea un efect pozitiv
semnificativ

neinițierea • evaluarea lor se face funcție de:

• beneficiul pentru pacient
tratamentului • existența capacității de a consimți
• utilitarist – nu sunt diferențe semnificative între ele
• Kantian/virtuți – neinițierea << oprirea
Îngrijiri paliative v terminale
• paliativ = „un tip de îngrijire care combină intervenții și tratamente având ca scop
îmbunătățirea calității vieții pacienților și familiilor acestora, pentru a face față
problemelor asociate cu boala amenințătoare de viață, prin prevenirea și înlăturarea
suferinței, prin identificarea precoce, evaluarea corectă și tratamentul durerii și al altor
probleme fizice, psiho-sociale și spirituale”
• terminal = „îngrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratament disponibile, atunci
când nu mai este posibilă îmbunătățirea prognozei fatale a stării de boală, precum și
îngrijirile acordate în apropierea decesului”
Principii
etice • autonomie
• demnitate
generale în • non-maleficență
• non-discriminare
terapiile • veracitate

paliative:
 Colegiul Medicilor Stomatologi din România

Notă
Textul reprezintă o reproducere neoficială a actului normativ și are caracter informativ.
Pentru varianta oficială vă rugăm să consultați Monitorul Oficial.

Decizia nr. 6/1AGN/2021

privind adoptarea Codului deontologic al medicului stomatolog

Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 833 din 31 august 2021

Având în vedere prevederile art. 512 alin. (1) lit. f) și ale art. 532 lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
în temeiul art. 531 din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
Adunarea generală națională a Colegiului Medicilor Stomatologi din România adoptă următoarea decizie:
Art. 1. Se adoptă Codul deontologic al medicului stomatolog, prevăzut în anexa care face parte integrantă
din prezenta decizie.
Art. 2. Codul deontologic al medicului stomatolog, prevăzut în anexă, intră în vigoare la data de 1 ianuarie
2022.
Art. 3. La data intrării în vigoare a codului deontologic al medicului stomatolog, prevăzut în anexă, se
abrogă Decizia Adunării generale naționale a Colegiului Medicilor Dentiști din România nr. 15/2010 privind
adoptarea Codului deontologic al medicului dentist, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 408 din 18 iunie 2010.
Art. 4. Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

CMSR | InfoANC ▪ August 2021 Pagina 1 din 17

Decizia AGN nr. 6/1AGN/2021 | Codul deontologic al medicului stomatolog ▪ publicat la data de 31.08.2021 | în vigoare de la data de 1.01.2022

Anexa

Codul deontologic
al medicului stomatolog
Capitolul I
Dispoziții generale
Secțiunea 1
Definiții
Art. 1. În înțelesul prezentului cod deontologic, termenii și noțiunile folosite au următoarea semnificație:
a) corp profesional - Colegiul Medicilor Stomatologi din România, denumit în continuare și CMSR;
b) colegiu teritorial - colegiu al medicilor stomatologi organizat la nivel județean, respectiv al
municipiului București;
c) Consiliul național - Consiliul național al CMSR;
d) forme de exercitare a profesiei - formele de exercitare a profesiei de medic stomatolog prevăzute
de lege;
e) furnizor de servicii medicale - persoana fizică sau juridică autorizată de Ministerul Sănătății să
furnizeze servicii medicale stomatologice în condițiile legii.
Secțiunea a 2-a
Domeniul de reglementare
Art. 2. Prezentul cod deontologic cuprinde normele de conduită morală și profesională obligatorii
aplicabile membrilor corpului profesional și tuturor medicilor stomatologi care exercită sau au exercitat
profesia pe teritoriul României, indiferent de forma sau modalitatea de exercitare a profesiei de medic
stomatolog ori de caracterul permanent, temporar sau ocazional al activității profesionale.
Secțiunea a 3-a
Egalitatea membrilor corpului profesional
Art. 3. Membrii corpului profesional au drepturi și obligații egale în cadrul CMSR.
Secțiunea a 4-a
Scopul și principiile Codului deontologic
Art. 4. - (1) Scopul prezentului cod deontologic este de:
a) a proteja sănătatea și siguranța pacienților;
b) a promova starea bună de sănătate orală a populației;
c) a păstra standarde adecvate profesiei în toate aspectele vieții medicului stomatolog, atât personale,
cât și profesionale.
(2) Principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic stomatolog sunt:
a) păstrarea respectului deplin pentru viața umană;
b) nediscriminarea pacienților;
c) dedicarea întregii științe și priceperi interesului pacientului, precum și depunerea tuturor
diligențelor pentru a se asigura că decizia luată este corectă, acționând în interesul superior al
pacientului;
d) exercitarea profesiei cu conștiință și demnitate, potrivit competențelor, specialității și practicii
dobândite sau recunoscute în condițiile legii, asigurând independența profesională, imparțialitatea,
confidențialitatea profesională, integritatea, onestitatea, competența și profesionalismul;
e) păstrarea secretului profesional, chiar și după decesul pacientului;
f) refuzul de a utiliza cunoștințele profesionale contrar legilor umanității;
g) actualizarea cunoștințelor și abilităților profesionale de-a lungul vieții profesionale;
h) respectarea confraților, evitarea și abținerea de la denigrarea acestora;
i) menținerea, prin toate mijloacele, a onoarei și nobilei tradiții a profesiei de medic stomatolog;
j) respectarea și aplicarea normelor deontologice.

CMSR | InfoANC ▪ August 2021 Pagina 2 din 17

Decizia AGN nr. 6/1AGN/2021 | Codul deontologic al medicului stomatolog ▪ publicat la data de 31.08.2021 | în vigoare de la data de 1.01.2022

Capitolul II
Principii generale
în exercitarea profesiei de medic stomatolog
Secțiunea 1
Respectul pentru viață
Art. 5. Medicul stomatolog își desfășoară întreaga activitate profesională cu respect pentru viață și pentru
ființa umană.
Secțiunea a 2-a
Nediscriminarea
Art. 6. - (1) Medicul stomatolog trebuie să trateze cu aceeași conștiință profesională toți pacienții săi, fără
nicio discriminare prohibită de lege legată de, dar nu limitată la: origine, cultură, naționalitate, etnie,
culoare sau rasă, religie, situație familială, sex ori orientare sexuală, abilități fizice sau intelectuale, partid,
stare socială ori de sănătate.
(2) Refuzul acordării serviciilor medicale stomatologice este interzis, cu excepția situațiilor prevăzute de
lege sau de normele profesiei.
Secțiunea a 3-a
Independența profesională
Art. 7. - (1) Medicul stomatolog curant are libertatea alegerii investigațiilor, manoperelor de prevenție,
diagnostic și tratament pe care urmează să le efectueze pacienților săi, precum și a prescripțiilor medicale.
(2) Fiecare medic stomatolog este responsabil pentru deciziile și manoperele medicale efectuate.
(3) Remunerarea medicului stomatolog care exercită profesia în calitate de angajat sau colaborator nu
poate fi bazată pe norme de productivitate și performanță care ar putea afecta calitatea actului medical
și care subminează independența profesională a medicului stomatolog în cauză.
Art. 8. Constituie o atingere gravă adusă caracterului independent al profesiei și reprezintă încălcare a
normelor de conduită profesională, cu excepția situațiilor prevăzute de lege:
a) implicarea, direct sau indirect, în distribuția de medicamente, suplimente alimentare, dispozitive
medicale, materiale de tehnică dentară sau de alte produse de uz medical;
b) primirea, direct sau indirect, a unor donații sub formă de cadouri în bani sau în natură ori alte
avantaje, a căror valoare le face să își piardă caracterul simbolic și care pot influența actul medical,
de la producătorii sau distribuitorii de produse farmaceutice, suplimente alimentare, dispozitive
medicale, materiale sanitare sau de tehnică dentară ori alte produse de uz medical, precum și de
la furnizorii de servicii de imagistică medicală;
c) asocierea sau colaborarea, sub orice formă și în orice modalitate, directă ori indirectă, dintre un
medic stomatolog și o persoană care produce sau distribuie produse farmaceutice, suplimente
alimentare, dispozitive medicale, materiale sanitare sau de tehnică dentară ori alte produse de uz
medical.
Secțiunea a 4-a
Asigurarea calității actului medical și a securității pacientului
Art. 9. Este interzisă exercitarea profesiei în condiții care ar putea afecta calitatea actului medical și
securitatea pacientului.
Art. 10. - (1) Exercitarea profesiei de medic stomatolog în afara unei structuri medicale autorizate în
condițiile legii este interzisă.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), se pot desfășura activități profesionale în interesul sănătății
publice, în special în cadrul acțiunilor de prevenție și al situațiilor de urgență, în condițiile legii.
(3) Colegiile teritoriale, împreună cu autoritățile competente, verifică dacă aceste intervenții sunt
conforme cu legea și cu dispozițiile prezentului cod deontologic.
Art. 11. Este interzisă efectuarea unor acte medicale, inclusiv consultații, în spații expoziționale, în spații
comerciale sau alte locații în care sunt expuse ori comercializate produse farmaceutice, suplimente
alimentare, echipamente medicale, materiale sanitare sau materiale de tehnică dentară, precum și în
anexele ori dependințele respectivelor locații.
CMSR | InfoANC ▪ August 2021 Pagina 3 din 17
Decizia AGN nr. 6/1AGN/2021 | Codul deontologic al medicului stomatolog ▪ publicat la data de 31.08.2021 | în vigoare de la data de 1.01.2022

Art. 12. - (1) Folosirea unei proceduri de diagnostic sau tratament insuficient testate este interzisă dacă
medicul stomatolog nu a avertizat expres pacientul asupra noutății procedurii și riscurilor potențiale ale
acesteia.
(2) Sunt/Este interzise(ă) recomandarea și/sau folosirea unor proceduri de diagnostic sau tratament
nefundamentate științific sau neacceptate de comunitatea medicală, cu risc pentru pacient, inclusiv a
dispozitivelor, echipamentelor sau tehnologiilor medicale neautorizate în condițiile legii.
Secțiunea a 5-a
Limitele angajamentului profesional
Art. 13. - (1) În orice situație, angajamentul profesional al medicului stomatolog nu poate depăși
competența profesională dobândită sau recunoscută în condițiile legii, dotarea tehnică și baza materială
deținută inclusiv în baza unor convenții încheiate cu alți furnizori de servicii medicale.
(2) Dacă medicul stomatolog căruia i s-a solicitat acordarea asistenței stomatologice nu deține competența
profesională sau experiența necesară pentru a asigura servicii medicale stomatologice corespunzătoare
ori dotarea tehnică și materială a furnizorului de servicii medicale nu este adecvată stabilirii diagnosticului
sau intervenției medicale, medicul stomatolog în cauză va solicita efectuarea unei consultații adecvate
situației sau va îndruma persoana care a solicitat acordarea asistenței de specialitate către un alt furnizor
de servicii medicale.
Secțiunea a 6-a
Responsabilitatea medicului stomatolog față de profesie
Art. 14. - (1) Medicul stomatolog are obligația de a păstra onoarea, moralitatea, demnitatea și integritatea
profesiei.
(2) Conduita medicului stomatolog nu ar trebui să scadă încrederea publicului cu privire la profesia de
medic stomatolog.
(3) Medicul stomatolog nu trebuie:
a) să respingă public, cu excepția dezbaterilor din comunitatea medicală, mijloace de prevenție,
diagnostic și tratament recunoscute de comunitatea științifică medicală;
b) să comunice sau să faciliteze, în orice mod, comunicarea de informații care alimentează așteptări
ori temeri nefondate sau, în orice caz, capabile să aducă atingere interesului general al societății.
Art. 15. Medicul stomatolog are îndatorirea de a nu exercita în același timp cu profesia orice altă ocupație
de natură a aduce atingere demnității sale profesionale sau bunelor moravuri.
Secțiunea a 7-a
Utilizarea titlurilor
Art. 16. - (1) Folosirea, atribuirea, invocarea sau lăsarea impresiei deținerii unor titluri academice,
științifice sau profesionale, respectiv specialități ori competențe profesionale care nu au fost dobândite
sau recunoscute în condițiile legii, precum și orice demers menit să inducă în eroare publicul cu privire la
validitatea acestor titluri sunt interzise.
(2) Săvârșirea uneia dintre faptele prevăzute la alin. (1) reprezintă abatere disciplinară gravă.
Secțiunea a 8-a
Secretul profesional
Art. 17. - (1) Păstrarea secretului profesional este obligatorie pentru medicul stomatolog, în condițiile
stabilite de lege.
(2) Secretul profesional acoperă tot ceea ce a ajuns la cunoștința medicului stomatolog în exercitarea
profesiei, respectiv nu numai ceea ce i-a fost încredințat, ci și ceea ce a văzut, auzit sau înțeles.
(3) Medicul stomatolog trebuie să impună angajaților săi și să solicite oricărei persoane cu care
colaborează în activitatea sa profesională să respecte secretul profesional.
Art. 18. - (1) Obligația medicului stomatolog de a păstra secretul profesional și de a acționa în acord cu
dreptul fiecărei persoane la respectul vieții private în ceea ce privește informațiile referitoare la sănătatea
acesteia nu este limitată în timp, persistând și după ce persoana respectivă a încetat să îi fie pacient sau a
decedat.
CMSR | InfoANC ▪ August 2021 Pagina 4 din 17
Decizia AGN nr. 6/1AGN/2021 | Codul deontologic al medicului stomatolog ▪ publicat la data de 31.08.2021 | în vigoare de la data de 1.01.2022

(2) Suspendarea sau încetarea calității de membru al corpului profesional nu înlătură obligația de
respectare a secretului profesional.
(3) Medicul stomatolog va gestiona informația medicală în baza prevederilor prezentului cod deontologic,
a legislației în vigoare sau în baza mandatului pacientului.
Art. 19. - (1) În cazul în care medicul stomatolog este audiat sau trebuie să depună mărturie în fața
comisiilor de disciplină organizate în cadrul corpului profesional, acesta este obligat să dezvăluie faptele
care privesc cercetarea disciplinară.
(2) Medicul stomatolog nu poate opune secretul profesional corpului profesional în cadrul procedurilor
care îl privesc.
(3) Comunicarea de către mediul stomatolog, cu bună știință, de informații false, incorecte sau înșelătoare
corpului profesional, unui pacient sau unei terțe persoane reprezintă o încălcare a principiilor
fundamentale ale exercitării profesiei.
(4) Săvârșirea uneia dintre faptele prevăzute la alin. (3) reprezintă abatere disciplinară gravă.
Secțiunea a 9-a
Educația medicală continuă
Art. 20. Medicul stomatolog trebuie să își mențină și să își perfecționeze cunoștințele profesionale prin
forme de educație medicală continuă pe tot parcursul activității sale, inclusiv să se preocupe constant de
aflarea celor mai noi descoperiri, procedee și tehnici medicale asimilate și agreate de comunitatea
medicală.
Secțiunea a 10-a
Utilizarea rețelelor sociale
Art. 21. - (1) Utilizarea de către medicul stomatolog a rețelelor sociale trebuie să fie responsabilă și
civilizată.
(2) Încălcarea obligației prevăzute la alin. (1) poate conduce la declanșarea procedurii de cercetare
disciplinară.
Secțiunea a 11-a
Asumarea propriei opinii
Art. 22. - (1) Prezentarea de către medicul stomatolog a unei opinii proprii ca fiind a unei asociații
profesionale sau a unei alte persoane juridice ori a majorității membrilor unei comunități profesionale în
condițiile în care această opinie este, în fapt, contrară punctului de vedere al entității în cauză reprezintă
o încălcare a deontologiei profesionale.
(2) Săvârșirea faptei prevăzute la alin. (1) reprezintă abatere disciplinară gravă.
Capitolul III
Aspecte
privind exercitarea profesiei de medic stomatolog
Secțiunea 1
Modificări privind situația profesională
Art. 23. - (1) Medicul stomatolog are obligația de a informa colegiul teritorial în care este înscris cu privire
la orice modificare privind situația profesională, inclusiv în ceea ce privește titlurile sau competențele
dobândite sau recunoscute în condițiile legii, locul și modalitatea de exercitare a profesiei, domiciliul sau,
după caz, reședința, în termen de 30 de zile de la data când a intervenit modificarea.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în situația în care medicul stomatolog exercită profesia în
străinătate, cu caracter permanent sau temporar.
Art. 24. - (1) În situația modificării locului principal de exercitare a profesiei și a domiciliului ori, după caz,
a reședinței pe raza altui colegiu teritorial decât cel în care este înscris, medicul stomatolog trebuie să
solicite transferul în condițiile stabilite de Consiliul național, în termen de 30 de zile de la data când a
intervenit modificarea.
(2) Reprezintă loc principal de exercitare a profesiei sediul formei de exercitare a profesiei al cărei titular
sau asociat este și în cadrul căreia își exercită cu preponderență activitatea profesională, în cazul medicului
CMSR | InfoANC ▪ August 2021 Pagina 5 din 17
Decizia AGN nr. 6/1AGN/2021 | Codul deontologic al medicului stomatolog ▪ publicat la data de 31.08.2021 | în vigoare de la data de 1.01.2022

stomatolog cu practică independentă, respectiv localitatea în care își exercită funcția de bază, stabilită în
condițiile legii, în cazul medicului stomatolog care exercită profesia în regim salarial.
Art. 25. - (1) În situația în care medicul stomatolog înscris într-un colegiu teritorial exercită profesia și pe
raza altui colegiu teritorial, trebuie notificat acest colegiu.
(2) Notificarea colegiului teritorial pe raza căruia își exercită profesia medicul stomatolog înscris în alt
colegiu teritorial se efectuează, în condițiile stabilite de Consiliul național, de furnizorul de servicii
medicale în cadrul căruia își desfășoară activitatea medicul stomatolog.
(3) Încălcarea obligației prevăzute la alin. (1) reprezintă abatere disciplinară gravă.
Secțiunea a 2-a
Întreruperea exercitării profesiei de medic stomatolog
Art. 26. - (1) Medicul stomatolog care își întrerupe activitatea profesională sau se află într-o situație de
incompatibilitate pe o perioadă mai mare de 5 ani este obligat să urmeze un program de pregătire
profesională sub forma unui stagiu practic cu durata de 6 luni, respectiv de 1 an dacă perioada este mai
mare de 10 ani.
(2) Desfășurarea stagiului se realizează în baza unui contract de stagiu în care sunt stabilite condițiile de
colaborare, delegarea sarcinilor și definirea responsabilităților, care va fi notificat colegiului teritorial pe
raza căruia se desfășoară activitatea de pregătire profesională.
(3) Pe parcursul desfășurării stagiului, activitățile profesionale se desfășoară sub supravegherea medicului
stomatolog coordonator.
(4) Procedura privind modalitățile și condițiile de verificare și atestare a nivelului profesional, precum și
modelul contractului de stagiu se stabilesc de Consiliul național, conform prevederilor prezentului cod
deontologic și ale Regulamentului de organizare și funcționare al CMSR.
Art. 27. - (1) În situația întreruperii exercitării profesiei pe o perioadă mai mare de 5 ani, medicul stomatolog
are obligația de a notifica colegiul teritorial în care este înscris în termen de 30 de zile de la data împlinirii
termenului.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în situația renunțării la calitatea de membru al CMSR.
(3) În cazul în care medicul stomatolog exercită profesia pe teritoriul altei țări și nu a renunțat la calitatea
de membru al CMSR, medicul stomatolog are obligația de a comunica colegiului teritorial în care este
înscris, înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (1), dovada faptului că nu a întrerupt exercitarea
profesiei.
(4) În lipsa comunicării dovezii prevăzute la alin. (3), colegiul teritorial poate dispune radierea medicului
stomatolog din Registrul unic al medicilor stomatologi, în condițiile stabilite prin decizia Consiliului național.
(5) Reînscrierea medicului stomatolog în CMSR se poate efectua în condițiile stabilite prin decizia Consiliului
național.
Secțiunea a 3-a
Exercitarea fără drept a profesiei de medic stomatolog
Art. 28. - (1) Pe durata suspendării calității de membru al CMSR sau a dreptului de exercitare a profesiei
ori, după caz, a anumitor activități profesionale este interzisă exercitarea profesiei de medic stomatolog
sau a activităților profesionale în cauză.
(2) Desfășurarea activităților profesionale în condițiile prevăzute la alin. (1) reprezintă exercitare fără
drept a profesiei de medic stomatolog.
(3) Săvârșirea faptei prevăzute la alin. (1) reprezintă abatere disciplinară gravă.
Art. 29. - (1) Permiterea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu bună știință, de către medicul stomatolog
a exercitării de către orice persoană, fără drept, a unei profesii sau a unor activități profesionale din
domeniul sănătății este interzisă.
(2) În cadrul contactelor profesionale cu asistenții medicali, cu tehnicienii dentari sau cu alți profesioniști
din domeniul sănătății, medicii stomatologi se vor abține de la orice inițiativă care i-ar putea determina
pe aceștia să practice ilegal profesia de medic stomatolog.

CMSR | InfoANC ▪ August 2021 Pagina 6 din 17

Decizia AGN nr. 6/1AGN/2021 | Codul deontologic al medicului stomatolog ▪ publicat la data de 31.08.2021 | în vigoare de la data de 1.01.2022

(3) Medicii stomatologi care practică în echipă cu asistenți medicali sau alți profesioniști din domeniul
sănătății vor depune diligențele necesare pentru a nu îi determina pe aceștia să efectueze acte care nu
sunt autorizate de lege și/sau care nu intră în competențele și abilitățile acestora dobândite sau
recunoscute în condițiile legii.
(4) Săvârșirea faptei prevăzute la alin. (1), respectiv încălcarea obligațiilor prevăzute la alin. (2) sau (3)
reprezintă abatere disciplinară gravă.
Capitolul IV
Reguli generale
privind activitățile conexe exercitării profesiei de medic stomatolog
Secțiunea 1
Onorarii
Art. 30. - (1) În cazul medicilor stomatologi cu practică independentă, plata serviciilor medicale stomatologice
poate fi directă sau indirectă.
(2) Este obligatorie afișarea onorariilor aplicate atunci când plata serviciilor medicale stomatologice este
directă.
Art. 31. - (1) Medicul stomatolog va prezenta, în prealabil, pacientului sau reprezentantului legal, în scris,
o estimare a costurilor aferente serviciilor medicale stomatologice ce urmează a fi acordate raportat la
diagnosticul stabilit.
(2) Dacă estimarea trebuie revizuită pe parcursul desfășurării tratamentului, este indicat să se ofere
pacientului sau reprezentatului legal o explicație completă privind costurile revizuite cât mai curând
posibil.
(3) Pentru actele care nu sunt enumerate în lista de onorarii, medicul stomatolog va informa pacientul și
va întocmi pentru tratamentul solicitat sau propus o estimare contrasemnată de acesta din urmă.
(4) Medicul stomatolog trebuie să răspundă la solicitările pacientului sau, după caz, ale reprezentatului
legal privind informații sau explicații referitoare la onorariile aplicate.
Art. 32. Medicul stomatolog cu practică independentă poate refuza prestarea serviciilor medicale
stomatologice în cazul neachitării onorariilor aferente de către solicitant, cu excepția cazurilor în care
acesta necesită servicii de urgență, în condițiile legii.
Art. 33. În situația în care se impune o consultație interdisciplinară între medicul stomatolog curant și un
specialist sunt admisibile onorarii distincte.
Secțiunea a 2-a
Documentația medicală
Art. 34. - (1) Medicul stomatolog are obligația de a întocmi pentru fiecare pacient documente de evidență
primară.
(2) Orice activitate medicală se va consemna în documente adecvate înregistrării activității respective și
se va finaliza printr-un înscris medical.
Art. 35. - (1) Documentele medicale trebuie păstrate în arhivă timp de 5 ani de la data ultimului contact
cu pacientul, dacă legea nu prevede un alt termen.
(2) Furnizorul de servicii medicale va asigura păstrarea documentației medicale a pacienților în cazul în
care își încetează activitatea. Prevederile alin. (1) sunt aplicabile.
(3) Distrugerea documentelor medicale după expirarea termenului de arhivare trebuie realizată în
condițiile legii, utilizând metode sigure și păstrând evidența acestor operațiuni.
Art. 36. - (1) Copiii ale documentelor medicale, inclusiv rezultate ale investigațiilor radiologice și de
imagistică medicală, se pot elibera conform prevederilor legale în vigoare.
(2) Pentru a reduce la minimum utilizarea radiațiilor ionizante, cu acordul pacientului, radiografiile
dentare ale acestuia se pot împrumuta altui medic stomatolog sau transmite în copie, inclusiv în formă
electronică.
Art. 37. Este interzis medicului stomatolog să emită un document medical de complezență, pentru obținerea
unui folos nelegal sau imoral, ori pentru care nu deține competență profesională.

CMSR | InfoANC ▪ August 2021 Pagina 7 din 17

Decizia AGN nr. 6/1AGN/2021 | Codul deontologic al medicului stomatolog ▪ publicat la data de 31.08.2021 | în vigoare de la data de 1.01.2022

Secțiunea a 3-a
Exprimarea opiniilor de specialitate
Art. 38. - (1) Medicul stomatolog desemnat să exprime o opinie de specialitate într-o cauză disciplinară
sau într-o expertiză solicitată în condițiile legii nu poate avea și calitatea de medic stomatolog curant al
persoanei în privința căreia trebuie emisă opinia sau realizată expertiza.
(2) În situația în care este necesară examinarea unei persoane, medicul stomatolog desemnat să exercite
una dintre activitățile prevăzute la alin. (1) are îndatorirea de a informa persoana pe care urmează să o
examineze cu privire la misiunea sa.
(3) În timpul examinării medicul stomatolog se va abține de la orice comentarii, concluziile sale urmând a
fi prezentate în scris.
(4) În redactarea opiniei sau a raportului, medicul stomatolog trebuie să răspundă obiectivelor comunicate
de comisia de disciplină sau, după caz, de autoritatea competentă, fără echivoc, cu obiectivitate și
imparțialitate, în măsura în care acestea sunt de competența sa profesională.
Secțiunea a 4-a
Obligații referitoare la sănătatea publică
Art. 39. - (1) Medicul stomatolog are obligația profesională și legală de a respecta regulile de igienă și de
profilaxie. În acest scop, ori de câte ori are ocazia și este cazul, medicul stomatolog va semnala persoanelor
vizate responsabilitatea ce le revine acestora față de ele însele, dar și față de comunitate și colectivitate.
(2) Medicul stomatolog are obligația morală de a aduce la cunoștință organelor competente orice situație
de care află și care reprezintă un pericol pentru sănătatea publică.
Secțiunea a 5-a
Sesizarea posibilelor cazuri de abuz, neglijare sau rele tratamente
Art. 40. Dacă există motive temeinice să suspecteze existența unui posibil caz de abuz, neglijare ori de
supunere la rele tratamente a unui minor, a unei persoane vârstnice sau a altor persoane vulnerabile,
medicul stomatolog trebuie să sesizeze autoritatea competentă.
Secțiunea a 6-a
Cercetarea medicală
Art. 41. - (1) Orice activitate de cercetare medicală va fi efectuată în respect deplin pentru viață și pentru
ființa umană și cu respectarea normelor de etică a cercetării științifice și a normelor profesiei, în condițiile
prevăzute de lege.
(2) Medicul stomatolog poate participa la cercetări medicale asupra ființelor umane în condițiile legii.
(3) Activitatea de cercetare poate fi realizată numai după evaluarea riscurilor previzibile în raport cu
beneficiul așteptat de pacientul care participă la studiu și de beneficiarii actuali sau viitori ai tratamentului
experimental.
(4) Medicul stomatolog se va asigura:
a) de regularitatea și relevanța cercetării, de obiectivitatea concluziilor acesteia, precum și de faptul
că proiectul de cercetare a fost aprobat de autoritatea competentă, în condițiile legii;
b) că persoana asupra căreia se fac cercetări este informată asupra drepturilor sale și asupra
garanțiilor prevăzute prin lege pentru protecția sa și că aceasta și-a dat consimțământul în scris,
în mod expres; acest consimțământ poate fi retras expres în orice moment;
c) că efectuarea studiului nu modifică relația de încredere dintre medicul stomatolog și pacient și
nici continuitatea tratamentului, în măsura în care deține calitatea de medic stomatolog curant și
participă în calitate de cercetător la activitatea de cercetare biomedicală.
(5) Nicio persoană nu va putea fi supusă experiențelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor
intervenții în scop de cercetare decât în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.

CMSR | InfoANC ▪ August 2021 Pagina 8 din 17

Decizia AGN nr. 6/1AGN/2021 | Codul deontologic al medicului stomatolog ▪ publicat la data de 31.08.2021 | în vigoare de la data de 1.01.2022

Secțiunea a 7-a
Concurența
Art. 42. - (1) Este interzisă practicarea concurenței neloiale în exercitarea profesiei sau în legătură cu
aceasta.
(2) Reprezintă concurență neloială, în înțelesul prezentului cod deontologic, orice acțiune, atitudine sau
altă formă de manifestare a medicului stomatolog, personalului angajat, colaboratorilor ori interpușilor
acestora, făcută cu scopul de a menține sau atrage clientela ori de a crește veniturile obținute din activitatea
medicală, în detrimentul altor concurenți, cum ar fi:
a) deturnarea sau încercarea de deturnare a clientelei prin discreditarea profesională a unui alt
medic stomatolog ori a unui furnizor de servicii medicale;
b) perceperea unor onorarii subevaluate în raport cu prețul pieței sau calitatea prestației, atât din
punctul de vedere al prestigiului profesiei, cât și din punctul de vedere al onestității față de
pacient, cu scopul de a atrage clientelă ori de a crește veniturile obținute din activitatea medicală,
în detrimentul altor concurenți, cu riscul de a oferi servicii la niveluri calitative inferioare;
c) atragerea/fidelizarea clientelei cu avantaje materiale, oferite sub orice formă;
d) racolarea personalului instruit și format la un furnizor de servicii medicale concurent;
e) determinarea reprezentanților oricăror autorități/instituții de a sfătui solicitanții să se adreseze
unui anumit furnizor de servicii medicale;
f) participarea sau colaborarea la evenimente (audio, video, pe suport informatic, prin intermediul
internetului, rețelelor de telecomunicații, al grupurilor sau rețelelor sociale ori prin orice alte
forme de comunicare la distanță) cu scopul de a-și face publicitate în vederea atragerii de
clientelă, în alte condiții decât cele prevăzute de lege și de prezentul cod deontologic;
g) oferirea de avantaje materiale oricărei persoane pentru atragerea clientelei;
h) însărcinarea unui profesionist, chiar și cu titlu gratuit, de a procura clienți ori a face reclamă;
i) încheierea unui acord ilicit cu alți medici stomatologi, medici, farmaciști sau alt personal din
domeniul sănătății, inclusiv cu furnizori de servicii de imagistică medicală, în măsură să afecteze
libertatea și independența profesională a medicilor stomatologi sau în scopul atragerii clientelei;
j) orice alte acte sau fapte care vor fi calificate ca fiind de concurență neloială de către comisia de
disciplină, raportat la prevederile prezentului alineat.
(3) Este admis serviciul gratuit în scopuri filantropice, și nu pentru a menține sau atrage clientelă ori pentru
a crește veniturile obținute din activitatea medicală, în detrimentul altor concurenți, în cazuri justificate
cum ar fi:
a) prestații efectuate rudelor până la gradul al III-lea inclusiv sau unui confrate;
b) servicii medicale acordate persoanelor paupere, care nu își pot permite costul lor;
c) alte situații cu caracter excepțional reglementate legal.
(4) Este interzisă reducerea onorariilor în scopul atragerii clientelei.
(5) Atragerea clientelei de către medicul stomatolog profitând de mandatul deținut sau de funcția
administrativă ocupată este interzisă, fiind contrară principiilor fundamentale ale exercitării profesiei.
Secțiunea a 8-a
Cunoștințele lingvistice
Art. 43. Medicul stomatolog are obligația legală și morală de a deține cunoștințe de limba română
corespunzătoare pentru a putea dialoga cu pacientul și a asigura cea mai bună asistență stomatologică
posibilă pentru pacient pe tot parcursul exercitării profesiei pe teritoriul României.
Secțiunea a 9-a
Asigurarea de răspundere civilă profesională
Art. 44. Medicul stomatolog, indiferent de modalitatea de exercitare a profesiei, trebuie să încheie o
asigurare de răspundere civilă pentru riscuri ce decurg din activitatea profesională, în condițiile legii.

CMSR | InfoANC ▪ August 2021 Pagina 9 din 17

Decizia AGN nr. 6/1AGN/2021 | Codul deontologic al medicului stomatolog ▪ publicat la data de 31.08.2021 | în vigoare de la data de 1.01.2022

Capitolul V
Relația dintre medicul stomatolog și pacient
Secțiunea 1
Libertatea alegerii medicului stomatolog
Art. 45. Medicul stomatolog trebuie să respecte dreptul fiecărei persoane de a-și alege liber medicul
stomatolog.
Secțiunea a 2-a
Dreptul la a doua opinie
Art. 46. Medicul stomatolog are îndatorirea de a respecta dreptul pacientului de a obține o a doua opinie
medicală.
Secțiunea a 3-a
Tratamentul afecțiunilor stomatologice conform normelor profesionale
Art. 47. - (1) Medicul stomatolog, în limita competențelor profesionale legal deținute sau recunoscute, are
datoria de a-și trata pacienții după normele profesionale stabilite prin ghiduri de practică medicală aprobate
la nivel național sau, în lipsa acestora, în tratatele de specialitate recunoscute de societățile științifice de
profil sau în standardele recunoscute de comunitatea medicală a competenței ori specialității respective.
(2) Medicul stomatolog nu trebuie:
a) să expună pacientul unui risc disproporționat sau nejustificat în investigațiile sau actele medicale
efectuate;
b) să aplice, chiar și la solicitarea expresă a pacientului sau a reprezentatului legal al acestuia, metode
de diagnostic sau tratament inadecvate clinic sau care pot pune în pericol viața pacientului.
(3) Medicul stomatolog trebuie să informeze periodic pacientul sau reprezentantul legal al acestuia asupra
derulării tratamentului, inclusiv cu privire la orice complicații apărute sau la un tratament eșuat, și să
discute despre opțiunile de soluționare a acestora.
Secțiunea a 4-a
Acceptarea și refuzul pacienților
Art. 48. - (1) Cu excepția cazurilor de urgență, medicul stomatolog are obligația de a acorda asistență
stomatologică unei persoane doar dacă a acceptat-o în prealabil ca pacient, în condițiile legii.
(2) Medicul stomatolog are dreptul de a refuza un pacient, strict în condițiile prevăzute de lege sau dacă
prin solicitarea formulată persoana în cauză solicită medicului stomatolog să efectueze acte de natură a-i
știrbi independența profesională, a-i afecta imaginea sau valorile morale ori solicitarea nu este conformă
cu principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic stomatolog, cu scopul și rolul social al
profesiei.
(3) În toate cazurile, medicul stomatolog va explica persoanei respective sau, după caz, reprezentatului
legal al acesteia motivele care au stat la baza refuzului, se va asigura că prin refuzul acordării serviciilor
stomatologice viața sau sănătatea persoanei în cauză nu este pusă în pericol și, în măsura în care refuzul
este bazat pe încălcarea convingerilor sale morale, va îndruma persoana în cauză spre un alt confrate sau
o altă unitate medicală.
Art. 49. - (1) Medicul stomatolog poate primi în cabinetul stomatologic, chiar și în afara situațiilor de
urgență, toți pacienții care solicită acordarea asistenței stomatologice în condițiile în care metoda de
prevenție, diagnostic, tratament la care urmează să fie supusă persoana în cauză face parte din
specialitatea sau competențele acestuia dobândite sau recunoscute în condițiile legii.
(2) Medicul stomatolog are obligația de a furniza informațiile și documentele medicale pacienților care
aleg să meargă în continuare la alt medic stomatolog, la solicitarea pacienților în cauză și cu respectarea
condițiilor prevăzute de lege.

CMSR | InfoANC ▪ August 2021 Pagina 10 din 17

Decizia AGN nr. 6/1AGN/2021 | Codul deontologic al medicului stomatolog ▪ publicat la data de 31.08.2021 | în vigoare de la data de 1.01.2022

Secțiunea a 5-a
Consimțământul
Art. 50. - (1) Cu excepțiile prevăzute de lege, manoperele de prevenție, diagnostic și tratament, precum
și investigațiile paraclinice, cu potențial de risc pentru pacient, nu se pot efectua decât după ce persoana
vizată și-a dat consimțământul liber și în cunoștință de cauză, în forma prevăzută de lege.
(2) Medicul stomatolog va solicita și va primi consimțământul numai după ce, în prealabil, pacientul sau
persoana îndreptățită să își dea acordul cu privire la efectuarea actului medical a primit informațiile
prevăzute de lege.
(3) Medicul stomatolog va urmări ca informarea să fie adecvată și raportată la puterea de înțelegere a
persoanei care urmează să își manifeste consimțământul.
(4) Derogările de la obținerea consimțământului persoanei prevăzute la alin. (2) sunt cele expres stabilite
de lege.
(5) Atunci când, conform legii, un major nu are, din cauza unui handicap mintal, a unei boli sau dintr-un
motiv similar, capacitatea de a consimți la realizarea unui act medical, acesta nu se poate efectua fără
acordul reprezentantului său ori fără autorizarea unei autorități sau a unei persoane ori instanțe desemnate
prin lege.
Secțiunea a 6-a
Respectarea demnității pacientului și a încrederii acordate
Art. 51. - (1) Medicul stomatolog trebuie să respecte demnitatea pacientului, precum și relația
profesională care există între medicul stomatolog și pacient.
(2) Medicul stomatolog nu trebuie să profite sau să abuzeze de încrederea acordată de pacient.
Secțiunea a 7-a
Utilizarea datelor pacienților
Art. 52. Medicul stomatolog trebuie să respecte anonimatul pacientului atunci când utilizează date despre
pacienți în publicații și prezentări științifice și, în condițiile legii, să obțină consimțământul acestuia.
Secțiunea a 8-a
Comunicarea identității membrilor echipei medicale
Art. 53. Medicul stomatolog trebuie să se asigure că pacientul este informat cu privire la identitatea, titlul
profesional și rolurile celor implicați în îngrijirea sa, inclusiv cu privire la competențele profesionale
dobândite sau recunoscute în condițiile legii.
Secțiunea a 9-a
Eliberarea documentelor
Art. 54. Medicul stomatolog va elibera persoanelor îndreptățite numai documentele permise de lege și
care atestă realitatea medicală, așa cum rezultă aceasta:
a) din datele și informațiile pe care medicul stomatolog le deține în mod legal; sau
b) în urma exercitării profesiei cu privire la persoana respectivă.
Art. 55. Medicul stomatolog trebuie să asigure emiterea chitanțelor/bonurilor/facturilor fiscale pentru
serviciile taxate, în condițiile legii.
Secțiunea a 10-a
Prescripțiile medicale
Art. 56. Medicul stomatolog trebuie să formuleze și să explice prescripțiile medicale clar, fără echivoc și
să le scrie lizibil.
Capitolul VI
Relațiile dintre confrați
Secțiunea 1
Obligația de sprijin reciproc și de loialitate
Art. 57. - (1) Medicii stomatologi, în calitate de membri ai aceleiași profesii, trebuie să urmărească ca relațiile
dintre ei să fie bazate pe încredere, ajutor și respect reciproc și să mențină o bună colegialitate între ei.

CMSR | InfoANC ▪ August 2021 Pagina 11 din 17

Decizia AGN nr. 6/1AGN/2021 | Codul deontologic al medicului stomatolog ▪ publicat la data de 31.08.2021 | în vigoare de la data de 1.01.2022

(2) În toate situațiile și împrejurările legate de exercitarea obligațiilor profesionale, medicii stomatologi
vor acționa cu loialitate unul față de celălalt, vor manifesta solidaritate și își vor acorda ajutor reciproc în
îndeplinirea misiunii medicale.
(3) Medicii stomatologi au obligația de a-și încuraja colegii mai tineri, în special la debutul în activitatea
profesională.
(4) Obligația de sprijin și loialitate subzistă și față de corpul profesional și organismele sale.
Secțiunea a 2-a
Respectul față de confrați
Art. 58. Sunt interzise medicului stomatolog, în condițiile legii, blamarea, calomnierea și defăimarea
confraților, atât în exercitarea profesiei, cât și în afara acesteia, precum și răspândirea unor astfel de
susțineri, în orice modalitate de diseminare.
Art. 59. Medicul stomatolog este obligat să depună toate diligențele ca existența unui dezacord între
acesta și un confrate să nu dea naștere la controverse publice, inclusiv să evite, prin conduita proprie, ca
pacientul sau o persoană care nu face parte din echipa medicală care a interacționat cu pacientul să fie
martorul unor manifestări capabile să slăbească încrederea pacientului sau a publicului în medicul
stomatolog curant sau în corpul profesional.
Art. 60. - (1) Medicul stomatolog trebuie să se abțină de la orice act care ar putea dăuna unui confrate.
(2) Cu excepția dorinței expres și liber consimțite a pacientului, este considerată o încălcare a obligației
prevăzute la alin. (1) inclusiv dacă fapta a fost săvârșită, în special, în următoarele circumstanțe:
a) medicul stomatolog care continuă să trateze un pacient pentru care nu deține calitatea de medic
stomatolog curant, dar pe care l-a preluat pentru tratarea urgenței sau în situația înlocuirii
medicului stomatolog curant pe durata absenței acestuia din urmă;
b) medicul stomatolog care continuă tratamentul pacientului pentru care a emis o opinie de
specialitate în cadrul procedurilor disciplinare sau judiciare și care nu mai trimite pacientul la
medicul stomatolog curant pentru continuarea tratamentului;
c) medicul stomatolog care continuă să trateze un pacient căruia i-a acordat asistență stomatologică
în ambulatoriu, chiar dacă tratamentul ulterior ar putea fi continuat de către medicul stomatolog
curant.
Secțiunea a 3-a
Semnalarea erorilor profesionale
Art. 61. - (1) Medicul stomatolog nu se va pronunța cu privire la actele medicale efectuate de un confrate.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în situația în care ia cunoștință despre acte sau fapte care, în
opinia sa, ar putea constitui erori profesionale în măsură să pună în pericol sănătatea pacientului, medicul
stomatolog va informa prin scrisoare medicală medicul stomatolog care a săvârșit fapta, dacă acesta este
cunoscut.
(3) Dacă eroarea nu este corectată ori apreciază că nu s-au întreprins toate măsurile adecvate, medicul
stomatolog va sesiza în mod cât mai detaliat organismele corpului profesional și, cu excepția situațiilor
prevăzute de lege, nu va face publice datele.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) nu sunt aplicabile în cazul medicului stomatolog învestit cu soluționarea unei
sesizări sau desemnat să își exprime opinia în cadrul procedurilor disciplinare sau al unei expertize, în
condițiile legii sau ale regulamentelor profesiei.
Secțiunea a 4-a
Colaborarea cu alți medici stomatologi
Art. 62. - (1) În absența medicului stomatolog curant, atunci când un pacient apelează la un alt medic
stomatolog, acesta din urmă poate oferi asistența stomatologică necesară în timpul absenței primului.
(2) Medicul stomatolog înlocuitor trebuie să ofere confratelui său, la întoarcerea acestuia, cu acordul
pacientului, orice informație pe care o consideră utilă.

CMSR | InfoANC ▪ August 2021 Pagina 12 din 17

Decizia AGN nr. 6/1AGN/2021 | Codul deontologic al medicului stomatolog ▪ publicat la data de 31.08.2021 | în vigoare de la data de 1.01.2022

Art. 63. - (1) Medicul stomatolog trebuie, în principiu, să fie de acord să realizeze o consultație cu orice
alt medic stomatolog sau alt medic atunci când pacientul sau reprezentatul legal al acestuia solicită o
consultație comună.
(2) Atunci când pacientul sau medicul stomatolog curant solicită o consultație comună, acesta din urmă
poate indica consultantul pe care îl preferă, dar trebuie să lase libertatea de decizie pacientului și să
accepte consultantul pe care îl dorește acesta, urmărind înainte de toate interesul pacientului.
(3) Medicul stomatolog curant se poate retrage dacă i se impune un consultant pe care îl refuză, fără a fi
necesar să motiveze refuzul său.
(4) Medicul stomatolog care nu este de acord cu o cerere de consultare solicitată de pacient sau de
reprezentantul legal al acestuia se poate abține de la a participa la consultație, însă va furniza toate
informațiile și documentația clinică referitoare la caz.
Art. 64. - (1) Medicii stomatologi care consultă împreună un pacient au datoria de a evita ca în timpul sau
în urma unei consultații să discute în contradictoriu ori să se denigreze în fața pacientului, a familiei sau
reprezentatului legal al acestuia ori în public, prin orice mijloc de comunicare.
(2) La sfârșitul consultației, consultantul informează medicul stomatolog curant în scris despre constatările
și concluziile sale, precum și eventualele prescripții medicale formulate.
(3) Medicul stomatolog consultant nu trebuie, cu excepția unei cereri exprese a pacientului, să continue
tratamentul impus de starea acestuia din urmă, atunci când tratamentul este de competența medicului
stomatolog curant.
Art. 65. - (1) În cazul unei diferențe semnificative și ireconciliabile de opinie apărute în timpul sau ca urmare
a unei consultații comune, medicul stomatolog curant are libertatea alegerii investigațiilor, manoperelor de
prevenție, diagnostic și tratament, precum și dreptul de a refuza orice responsabilitate legată de aplicarea
tratamentului recomandat de consultant, inclusiv dreptul de a refuza aplicarea acestui tratament.
(2) Dacă tratamentul propus de consultant este acceptat de pacient, medicul stomatolog curant poate
întrerupe relația cu pacientul.
Art. 66. Când mai mulți medici stomatologi colaborează la examinarea sau tratamentul unui pacient,
aceștia trebuie să se informeze reciproc.
Secțiunea a 5-a
Primordialitatea concilierii
Art. 67. În orice situație litigioasă ori divergență profesională, înaintea oricărui demers public, inclusiv
înainte de a se adresa mass-mediei, este obligatorie procedura de conciliere din cadrul corpului profesional.
Secțiunea a 6-a
Relațiile cu ceilalți profesioniști din domeniul sănătății
Art. 68. Medicii stomatologi, în cadrul raporturilor lor profesionale cu confrații, medicii din diferite
specialități sau cu alți profesioniști din domeniul sănătății, trebuie să respecte independența profesională
a acestora și libera alegere a pacientului.
Capitolul VII
Publicitatea
Secțiunea 1
Dispoziții generale
Art. 69. - (1) Reputația medicului stomatolog trebuie să se sprijine doar pe competență și demnitate.
(2) Medicul stomatolog nu trebuie să își atragă clientela prin intermediul unor promisiuni oneroase ori
neconforme cu normele publicității activităților medicale prevăzute în prezentul cod deontologic și în
deciziile Consiliului național.
Art. 70. Este interzisă reclama efectuată de un medic stomatolog sau de o formă de exercitare a profesiei,
în orice mod, la produse farmaceutice, suplimente alimentare, dispozitive medicale, materiale sanitare
sau de tehnică dentară ori alte produse de uz medical.
Art. 71. - (1) Medicul stomatolog poate participa la campanii de informare în domeniul sănătății, emisiuni,
programe de televiziune sau prezentate în spațiul online, destinate educației publice, inclusiv prin
CMSR | InfoANC ▪ August 2021 Pagina 13 din 17
Decizia AGN nr. 6/1AGN/2021 | Codul deontologic al medicului stomatolog ▪ publicat la data de 31.08.2021 | în vigoare de la data de 1.01.2022

intermediul grupurilor sau rețelelor sociale ori prin orice alte forme de comunicare la distanță, și poate
ține prelegeri, cu condiția respectării regulilor prevăzute în prezentul cod deontologic.
(2) În cadrul aparițiilor în mediile de informare, inclusiv în colaborarea cu instituții publice sau cu entități
private în activități de informare și educație pentru sănătate, medicul stomatolog va putea prezenta
procedee de diagnostic și tratament, tehnici medicale specifice ori alte procedee și mijloace de investigare,
dar nu va putea folosi acest prilej pentru a-și face reclamă directă sau indirectă privind activitatea
profesională proprie sau a unui terț.
(3) Medicul stomatolog trebuie să promoveze și să utilizeze informații din domeniul sănătății accesibile,
transparente, riguroase și prudente, pe baza cunoștințelor științifice dobândite.
Art. 72. - (1) Publicitatea formelor de exercitare a profesiei este destinată să asigure publicului informații
cu privire la activitatea desfășurată de acestea potrivit competențelor și titlurilor academice, științifice
sau profesionale dobândite sau recunoscute în condițiile legii, la cariera sa profesională și la orarul de
funcționare.
(2) Publicitatea trebuie să fie veridică, neînșelătoare, să respecte secretul profesional, să nu fie agresivă
și să fie realizată cu demnitate și prudență.
(3) Indiferent de mijlocul de publicitate utilizat, toate mențiunile laudative, comparative sau disprețuitoare,
care cuprind mărturii ale unei terțe persoane, precum și toate informațiile referitoare la identitatea
pacienților sunt interzise.
(4) Mijloacele de publicitate a formelor de exercitare a profesiei nu pot fi folosite ca reclamă în scopul
dobândirii de clientelă.
Secțiunea a 2-a
Mijloacele de publicitate
Art. 73. - (1) Formele de exercitare a profesiei de medic stomatolog pot utiliza unul sau mai multe mijloace
de publicitate, respectiv:
a) firmă;
b) anunțuri de publicitate, potrivit prezentului cod deontologic;
c) anunțuri și mențiuni în anuare, cărți de telefon, baze de date cu profesioniștii din domeniul
sănătății, inclusiv în mediul online;
d) corespondență profesională și cărți de vizită profesionale;
e) adresă de internet.
(2) Nu este permisă utilizarea următoarelor mijloace de publicitate:
a) oferirea serviciilor prin prezentare proprie sau prin intermediar la domiciliul ori reședința unei
persoane sau într-un loc public;
b) propunerea personalizată de prestări de servicii efectuată de o formă de exercitare a profesiei,
fără ca aceasta să fi fost în prealabil solicitată în acest sens, indiferent dacă aceasta este făcută
sau nu în scopul racolării de pacienți;
c) acordarea de consultații de specialitate realizate pe orice suport material, precum și prin orice alt
mijloc de comunicare în masă, inclusiv prin emisiuni radiofonice, televizate sau prin intermediul
internetului/telecomunicațiilor, respectiv al grupurilor și rețelelor sociale, cu excepția celor avizate
de Colegiul Medicilor Stomatologi din România sau de alte organisme acreditate de acesta în acest
scop;
d) alte mijloace de publicitate decât cele prevăzute în prezentul cod deontologic.
Art. 74. - (1) Firma trebuie să aibă dimensiunile maxime de 80x60 cm și să fie amplasată la intrarea în
imobilul și/sau în spațiul ocupat în care forma de exercitare a profesiei își are sediul profesional principal
sau secundar.
(2) Firma cuprinde următoarele mențiuni:
a) Colegiul Medicilor Stomatologi din România;
b) colegiul teritorial pe raza căruia se află sediul profesional principal sau secundar;

CMSR | InfoANC ▪ August 2021 Pagina 14 din 17

Decizia AGN nr. 6/1AGN/2021 | Codul deontologic al medicului stomatolog ▪ publicat la data de 31.08.2021 | în vigoare de la data de 1.01.2022

c) denumirea formei de exercitare a profesiei și, opțional, numele și prenumele medicului stomatolog
titular și, după caz, ale medicilor stomatologi asociați, în situația în care acestea nu se regăsesc în
denumire;
d) mențiuni privind sediul principal și sediul secundar;
e) mențiuni privind specialitățile și competențele medicale și, opțional, titlurile profesionale,
academice, științifice;
f) opțional, date de contact: număr de telefon, fax, adresa de poștă electronică (e-mail), adresa de
internet (site web);
g) alte informații stabilite prin decizie a Consiliului național.
(3) Modelul unic la nivel național al firmei prevăzute la alin. (1) se aprobă de Consiliul național.
Art. 75. - (1) Formele de exercitare a profesiei pot publica anunțuri în mica sau în marea publicitate.
(2) În anunțurile de publicitate, medicul stomatolog poate menționa:
a) începerea, întreruperea, reluarea sau încetarea activității profesionale;
b) modificări ale locațiilor de exercitare a activității profesionale și ale programului de activitate;
c) informațiile prevăzute la art. 74 alin. (2).
(3) Dimensiunile anunțurilor de publicitate se stabilesc de Consiliul național.
(4) Anunțurile publicate în anuarele profesionale privesc activitatea formelor de exercitare a profesiei,
denumirea, competențele și specialitățile în care medicii stomatologi își desfășoară activitatea, numele
acestora, precum și programul de activitate.
(5) Informațiile prezentate în bazele de date cu profesioniști din domeniul sănătății, precum și orice
mențiuni referitoare la forma de exercitare a profesiei sau la medicul stomatolog prezentate inclusiv în
site-uri de recomandare a profesioniștilor, rețele sociale sau care oferă servicii specifice activităților de
asistență stomatologică trebuie să respecte prevederile prezentului cod deontologic, în special pe cele
privind publicitatea și onorariile.
(6) Forma de exercitare a profesiei și medicul stomatolog se vor asigura că dispozițiile prezentului articol
sunt respectate.
Art. 76. - (1) Corespondența formei de exercitare a profesiei poate cuprinde:
a) numărul de telefon, fax, adresa de poștă electronică (e-mail) și adresa de internet (site web);
b) indicarea sediului principal și, după caz, a sediului secundar și/sau a altui loc de exercitare a
profesiei;
c) specialitățile și competențele medicale dobândite sau recunoscute în condițiile legii;
d) titlurile academice, științifice sau profesionale;
e) sigla formei de exercitare a profesiei.
(2) Cărțile de vizită profesionale ale medicului stomatolog care își desfășoară activitatea în cadrul formei
de exercitare a profesiei pot cuprinde mențiunile permise corespondenței, precum și calitatea medicului
stomatolog în forma de exercitare a profesiei.
Art. 77. - (1) Medicii stomatologi, precum și formele de exercitare a profesiei pot folosi unul sau mai multe
site-uri web care pot cuprinde mențiuni referitoare la activitatea desfășurată, precum și pe cele permise
corespondenței ori publicității sau alte informații stabilite prin decizie a Consiliului național.
(2) Site-ul web, accesibil publicului, trebuie să fie creat și actualizat sub responsabilitatea unui medic
stomatolog.
(3) Informațiile furnizate prin intermediul site-ului web:
a) trebuie să respecte prevederile prezentului cod deontologic, inclusiv pe cele prevăzute la art. 71;
b) trebuie să fie realiste, obiective, relevante, verificabile, discrete, adevărate și clare;
c) nu trebuie să aducă atingere interesului general de sănătate publică;
d) nu trebuie să încurajeze efectuarea de investigații și tratamente inutile.
(4) Utilizarea denumirii generice a specialităților stomatologice sau a competențelor profesionale ca nume
de site este interzisă.

CMSR | InfoANC ▪ August 2021 Pagina 15 din 17

Decizia AGN nr. 6/1AGN/2021 | Codul deontologic al medicului stomatolog ▪ publicat la data de 31.08.2021 | în vigoare de la data de 1.01.2022

(5) Utilizarea „blogurilor” și aparițiilor în scopuri publicitare pe rețelele sociale de către medici stomatologi
sau de formele de exercitare a profesiei este interzisă dacă nu sunt respectate prevederile prezentului
cod deontologic.
(6) Colegiul teritorial poate solicita medicului stomatolog sau formei de exercitare a profesiei să efectueze
modificările necesare în cazul în care site-ul web nu respectă prevederile prezentului cod deontologic sau
ale deciziilor Consiliului național.
(7) În situația prevăzută la alin. (6), medicul stomatolog sau forma de exercitare a profesiei trebuie să
efectueze modificările comunicate de colegiul teritorial în termenul stabilit prin decizie a Consiliului
național.
Secțiunea a 3-a
Obligația de informare a exercitării profesiei de medic stomatolog
cu caracter temporar sau ocazional
Art. 78. Medicii stomatologi cetățeni ai unui alt stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând
Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene, precum și cei asimilați acestora conform
prevederilor legale, cărora li s-a acordat acces temporar sau ocazional la exercitarea profesiei în România,
atunci când își prezintă activitatea publicului, în special pe un site web, precum și formele de exercitare a
profesiei în cadrul cărora aceștia își desfășoară activitatea, sunt obligați să informeze expres și în prealabil
pacienții și alți beneficiari ai serviciilor cu privire la activitățile profesionale pe care sunt autorizați să le
îndeplinească, conform avizului eliberat în acest sens în condițiile legii, precum și asupra perioadei limitate
de exercitare a profesiei.
Secțiunea a 4-a
Aplicabilitatea prevederilor privind desfășurarea publicității
și conținutul materialului publicitar
Art. 79. Prevederile privind desfășurarea publicității și conținutul materialului publicitar cuprinse în
prezentul cod deontologic sunt aplicabile medicilor stomatologi, formelor de exercitare a profesiei și
tuturor unităților și instituțiilor în cadrul cărora se desfășoară activități profesionale de către medicul
stomatolog.
Capitolul VIII
Dispoziții finale
Secțiunea 1
Competența exclusivă a corpului profesional
privind soluționarea abaterilor deontologice
Art. 80. Soluționarea oricărei sesizări privind existența unei posibile încălcări a dispozițiilor prezentului
cod deontologic intră în competența CMSR, în calitate de organ de jurisdicție profesională.
Secțiunea a 2-a
Răspunderea disciplinară a reprezentanților formelor de exercitare a profesiei
și ai altor furnizori de servicii medicale
Art. 81. - (1) În cazul încălcării obligațiilor stabilite, în baza legii, de prezentul cod deontologic și prin
deciziile organelor de conducere ale CMSR în sarcina formelor de exercitare a profesiei și a altor furnizori
de servicii medicale, răspunde disciplinar medicul stomatolog titular sau asociat al formei de exercitare a
profesiei sau, după caz, medicul stomatolog administrator ori membru al consiliului de administrație.
(2) Dacă datorită organizării unității sau instituției în cadrul căreia este organizat cabinetul stomatologic nu
există un medic stomatolog care să dețină una dintre calitățile prevăzute la alin. (1), răspunde disciplinar
medicul stomatolog coordonator al activităților de asistență stomatologică.
(3) Nu va fi angajată răspunderea disciplinară a persoanei prevăzute la alin. (2) dacă aceasta a informat în
scris conducerea unităților sau instituțiilor în cadrul căreia este organizat cabinetul stomatologic cu privire
la încălcarea dispozițiilor prezentului cod deontologic în 30 de zile de la data la care a luat cunoștință de
săvârșirea faptei.

CMSR | InfoANC ▪ August 2021 Pagina 16 din 17

Decizia AGN nr. 6/1AGN/2021 | Codul deontologic al medicului stomatolog ▪ publicat la data de 31.08.2021 | în vigoare de la data de 1.01.2022

Secțiunea a 3-a
Obligația de informare cu privire la normele deontologice
Art. 82. Orice medic stomatolog care solicită să devină membru al CMSR va confirma în fața colegiului
teritorial în care se înscrie, înainte de depunerea jurământului, că a luat cunoștință de prevederile
prezentului cod deontologic.
Secțiunea a 4-a
Sancționarea abaterilor
Art. 83. Nerespectarea prevederilor prezentului cod deontologic se sancționează conform legii și
regulamentelor în vigoare.

CMSR | InfoANC ▪ August 2021 Pagina 17 din 17