Etică și moralitate

Definiții, clarificări conceptuale

În 2002, un cuplu de lesbiene surde din SUA au hotărât să aibă
un copil care să fie și el surd
• au luat legătura cu un prieten, și el surd, și în familia căruia
existau doar persoane surde de 5 generații, pentru a le dona
spermă
• anterior, ele au mai avut un copil, născut prin aceeași metodă,
care era complet surd
• Gauvin, copilul născut în același an, a prezentat o formă de
surditate incompletă, ce putea fi tratată
• părinții nu au fost de acord cu procedura medicală care i-ar fi
permis să audă
Un băiat de 4 ani cu o carie severă a fost adus la un spital
universitar de către mama sa pentru a fi consultat.
• Copilul este parțial compliant, dar comportamentul este
evident afectat negativ de prezența mamei.
• Medicul curant o roagă să fie lăsat puțin doar cu băiatul,
deoarece astfel ar fi șanse mai mari să îl poată convinge de
necesitatea intervenției.
• Mama refuză, spunând că ea a avut experiențe neplăcute cu
medicii dentiști, și că dorește să stea alături de băiatul ei,
care dacă nu cooperează poate fi pus sub anestezie
generală, pentru care are bani
Ce este bioetica?

• studiul aspectelor etice asociate cu/generate de științele bio-medicale

“Dacă există „două culturi” care par a fi incapabile de a discuta una cu cealaltă –
știința și disciplinele umaniste – și dacă acesta este în parte motivul pentru care
viitorul pare a fi în dubiu, atunci, posibil, am putea construi „un pod către viitor”,
prin construirea disciplinei de Bioetică, ce va realiza o punte între aceste două
culturi”
Potter
Ce este etica?

• diferențierea intențiilor, deciziilor și acțiunilor corecte de cele incorecte

• etică =/# morală
Categorii

• Metaetică

• Etică normativă

• Etică descriptivă

• Etică aplicată
Metaetică

• ce este moralitatea?
• Moore, Sartre, Heidegger, Wittgenstein

“Choisir d’être ceci ou cela, c’est affirmer en même temps la valeur

de ce que nous choisissons, car nous ne pouvons jamais choisir le
mal; ce que nous choisissons, c’est toujours le bien, et rien ne peut
être bon pour nous sans l’être pour tous”.

J.P Sartre
Etică normativă

• standarde/norme de conduită morală

• evaluarea:
• consecințelor (Bentham, Mill, Singer)
• virtuților (Aristotel, Platon)
• regulilor (Kant)
Etică descriptivă

• compararea/descrierea comportamentelor morale specifice unor grupuri

sociale/populaționale

• biologie evoluționistă, antropologie culturală, sociologie, psihologie

Etică aplicată

• aplicarea conceptelor etice normative +/- descriptive în practică

• Coduri deontologice
Diferențiată de

• religie

• lege

• decorum
Sursa moralității

• obediență

• autonomie
 Definiție

• se atribuie ființelor care merită considerație din punct de vedere moral,

considerație pe baza căreia alți agenți morali au obligații specifice.
• orice ființă umană are un statut moral, indiferent de rasă, gen, orientare
sexuală => abordare relativ recentă
 Caracteristici fundamentale

• universalitate
• obligații morale îndreptate spre persoana respectivă
• variabilă:
• binară
• discretă
• continuă
 Forme

• complet
• incomplet
• intrinsec
• conferit
 Stabilit funcție de

• un singur element, relevant moral

• mai multe elemente, cu relevanță morală diferită
• pot exista praguri
Criterii de stabilire a prezenței statutului moral

• prezența vieții;
• prezența vieții asociată cu alte criterii valide (sensibilitate, mișcări fetale
etc);
• statutul de persoană;
• statutul de ființă umană
• demnitatea
• existența unor relații moral relevante
• potențialitatea
• existența unor caracteristici, talente, abilități
 Întindere

• ființe umane în viață +

• defunct - (respect pentru decedat)
• produs de concepție
• variabil, crescător în cursul sarcinii
• momentul apariției
• concepție => naștere
• standard internațional (Comisia Warnock): 14 zile de la momentul
concepției
 Persoană

• Ființa - orice are viață

• Ființa umană - ființă ce conține material genetic uman
• Persoană - concept moral
• Cetățean - concept legal
Teorii filosofice cu aplicabilitate largă în bioetică

• etica virtuților
• “deontologie”
• etica utilitaristă
• teoria drepturilor
 Etica virtuților

Orice obiect are anumite caracteristici (virtuți), la care excelează

Oamenii – o serie de virtuți morale fundamentale
• prezența unei anumite virtuți => generează dispoziția unei persoane de a
acționa într-un fel anume
 Aristotel

• definește etica drept disciplina filosofică ce încearcă să ofere un răspuns

rațional la ”Cum ar trebui să trăiască bine oamenii”
• diferențiază etica de politică (binele statului)
• scopul oricărei persoane – eudaimonia (bunăstare) => virtuțile trebuie să
aibă un caracter practic => fiecare om trebuie să acționeze virtuos pentru
îndeplinirea telosului
 Virtuți cardinale

• prudență (rațiune practică) – capacitatea de a discerne calea bună/corectă de

acțiune de cele rele;
• tărie - capacitatea de a fi constant și ferm în căutarea binelui, chiar în condiții
adverse, de a nu se descuraja în fața greutăților, de a merge înainte, fără a fi învins
de lașitate sau frică;
• cumpătare – capacitatea de a modera propriile instincte, ce caută în mod
involuntar plăcerea;
• justețe – capacitatea de a acționa în mod just, corect, ceea ce include distribuția
echitabilă a bunurilor/obligațiilor și corectarea inechităților.
 Teorii bazate pe datorii

Reprezentant tip - I. Kant

• legea morală => generată de voința rațională
• voința = facultatea de a se determina pe sine însuși la acțiune în
conformitate cu reprezentarea unor anumite legi
• ființa umană trebuie să existe ca scop în sine, nu doar ca mijloc în
atingerea unui scop, prin care o altă persoană, prin voința ei, să o
folosească în atingerea scopului să
• agenții morali necesită instrucțiuni (imperative):
• ipotetice (spun cum să acționăm, motivat de un scop)
• categorice (spun cum să acționăm, indiferent de dorințe)

Moralitatea NU se bazează pe imperative ipotetice; nu acționăm într-un fel

anume pentru că dorim să atingem un scop anume, ci pentru că acțiunea în sine
este morală
 Imperative categorice

• principiul universalității
• principiul autonomiei
• respectul umanității și demnității umane
 Principiul universalității

• o acțiune este morală dacă întotdeauna și în orice condiții acțiunea va fi

considerată morală de către toți oamenii
• pași:
• formularea unei maxime care sintetizează rațiunea unui mod specific de acțiune.
• generalizarea maximei, care devine o lege naturală, ce ar trebui respectată de
toți agenții raționali
• evaluarea fezabilității respectării maximei de toți agenții raționali
• este posibil ca agentul moral să dorească/să poată acționa, în mod rațional pe
baza acelei maxime?
 Respectul umanității și demnității umane

• o acțiune este morală atât timp cât nu tratează oamenii ca mijloace în

atingerea unui scop ci ei înșiși sunt scop în sine.
• nu trebuie niciodată să tratăm agenții morali ca instrumente, ca obiecte,
ci să le recunoaștem demnitatea și valoarea intrinsecă, generată de
calitatea lor de agenți morali.
 Principiul autonomiei

• agentul moral devine un legislator al legilor universale

• agenții morali trebuie să respecte imperativele categorice deoarece acest
lucru le este dictat de rațiune și nu de factori extrinseci;
• o persoană acționează moral doar dacă acțiunea sa este generată de
rațiune
 Utilitarism

• binele - evaluat funcție de consecințele faptei

• Bentham: acțiune este morală dacă ea generează utilitate, definită drept
suma plăcerilor generate de o acțiune, din care se scad suferințele
generate de aceeași acțiune
• Stuart Mill: “este mai bine să fii o ființă umană nesatisfăcută decât un porc
satisfăcut ”
 Principii generale

• principiul consecinței: consecințele unei acțiuni sunt utilizate ca măsură a calității morale a acelei
acțiuni;
• principiul utilității: corectitudinea morală a unei acțiuni este determinată de utilitatea maximă
posibilă generate unui număr maximal de ființe (ce nu includ neapărat ființe umane);
• principiul hedonistic: consecințele unei acțiuni sunt evaluate raportat la o valoare particulară
• promovarea plăcerii
• minimizarea durerii
• satisfacerea intereselor/preferințelor
• satisfacerea unor criterii obiective de bine
• principiul universalității: maximizarea utilității pentru toate ființele ce au capacitatea de a simți
afectate ce respectiva acțiune.
 Drepturi

• reguli normative fundamentale, care precizează ce este permis sau

datorat persoanelor/cetățenilor, în conformitate cu un anume sistem
juridic, convenție socială sau teorie etică
 Clasificări

• obligații ale unor terți: +/-

• persoană/ființă: om, copil, animal, pacient
• acțiuni asociate: libera exprimare, confidențialitate
• motivul atriburii: moral, legal, cutumiar
 Elemente fundamentale

• forma - modul în care este construit

• fondul (funcția) - motivul pentru care există/este implementat
 Teoria Hohfeldiană a drepturilor

• detaliază forma drepturilor

• evaluează caracteristici tipice = incidente
• izolate (atomice);
• grupate (moleculare)
Denumire Definiție Exemplu

Privilegii A are privilegiul de a face X dacă și Medicul are privilegiul (dreptul) de a

numai dacă A nu are obligația/datoria refuza efectuarea unui avort dacă și
de a nu realiza acțiunea X numai dacă el nu are datoria de a nu
refuza efectuarea avortului
Fătul (A) are o revendicare ca mama (B)
A poate să revendice ca B să facă X
să nu avorteze (X) dacă și numai dacă
Revendicări dacă și numai dacă B are o datorie
mama (B) are datoria către făt (A) de a
către A de a face X
nu avorta (X)
Pacientul X are puterea de a permite
A are puterea dacă și numai dacă A are
deschiderea secretului profesional de
Puteri abilitatea de a altera incidentele sale
către medicul X, secret care altfel nu ar
sau ale unui terț
fi putut fi deschis
Medicul B are dreptul (este imun în a)
B are imunitate dacă și numai dacă A
nu realiza un tratament pentru care nu
Imunități nu are capacitatea de a modifica
există indicație medicală, chiar dacă
incidentele Hohfeldiene ale lui B
este dorit de către pacientul A
• reguli primare (privilegii, revendicări): depind de acțiunile/inacțiunile unei
persoane
• reguli secundare (puteri, imunități): definesc modul în care pot fi
introduse/modificate regulile primare
Corelațiile și opozițiile incidentelor primare

Incidente Dacă A nu are un /o Atunci B are o

(opoziție) (corelație):
Privilegiu Datorie Non-revendicare
Revendicare Non-revendicare Datorie
Putere Incapacitate Răspundere
Imunitate Răspundere Incapacitate
 Rezolvarea conflictelor între drepturi

• teoria atuurilor: Dacă X are un drept specific, el nu poate fi încălcat dacă

există conflicte cu obiectivele unor terți
• teoria exclusivităților: Un incident primar generează automat o datorie de
a nu acționa pe baza unui incident secundar
• specificaționism: Nu există drepturi în conflict, ci doar drepturi care nu
sunt complet definite. Prin adăugarea de elemente specifice, orice
conflict între drepturi poate fi anulat
 Fondul drepturilor

= utilitatea drepturilor (nu orice construcție fundamentată pe teoria

hohfeldiană e un drept)
• generată de existența unei revendicări legitime a unei persoane/cetățean
• teorii:
• teoria voinței: proprietarul drepturilor - stăpân, care dispune liber de
dreptul respectiv;
• teoria intereselor: funcția drepturilor este de a proteja interesele
proprietarilor
 Tipuri de drepturi

• negative versus pozitive

• dreptul la sănătate
• dreptul la viață
Drepturi morale versus legale

Drepturi morale: Drepturi legale:

• naturale • artificiale
• universale • particulare
• inalienabile • inconstant universale
• alienabile
Drepturile omului

• univesalitate
• inalienabilitate
• indivizibilitate
• interdependență/interrelaționare