Introducere

Etica cunoscută și sub denumirea de “filosofie morală” este una dintre ramurile filosofiei
care studiază valorile corecte și greșite (conduita bună și rea). Celelalte ramuri ale filosofiei sunt
Cunoașterea (rațiune, memorie, adevăr, credință), Metafizica “dincolo de cele fizice” (ontologia
și cosmologia) și Logica (raționament și argumentare).
Platon, Filozoful Greciei Antice, a consolidat rădăcinile filosofiei. Acesta a adus remarca
potrivit căreia “ideea Binelui este baza tuturor ființelor” făcând referire directă la noțiunea de
etică.
Etica presupune o serie de reguli, norme pe care fiecare individ ar trebui să le cunoască
sau cel puțin ar trebui să deprindă capacitatea de a face distincția între bine și rău, ca o regula de
aur sau etica reciprocității “Comportă-te cu alții precum ai vrea ca ei să se comporte cu tine” 1.
Este de la sine înteles că noi, oamenii, avem nevoie de un cod de conduită bine conturat precum
sunt Jurământul lui Hipocrate “În primul rând, nu face rău” sau Cele Zece Porunci “Sa nu furi”.
Cu un apel și la inteligența emoțională și capacitatea de evoluție a ființei umane prin
empatie reiau cuvintele lui Daniel Goleman “Preocuparea pentru propriile sentimente ucide
empatia, mai ales compasiunea. Când ne conectăm asupra noastră, lumea noastră se contractă, pe
măsură ce problemele și preocupările noastre sunt mari. Dar când ne conectăm asupra altora,
lumea noastră se extinde. Propriile noastre probleme se deplasează la periferia minții și astfel par
mai mici și ne creștem capacitatea de conectare. Noi, oamenii, suntem pregătiți pentru altruism.
Suntem în mod inerent buni. Cu toate astea, uneori uităm cât de bine ne face să ne simțim bine”2
Majoritatea oamenilor își dobândesc sentimentul de bine sau rău încă din copilărie, își
însușesc norme etice din familie “cei șapte ani de acasă”, de la școală, medii sociale, biserică. Pe
tot parcursul vieții omul este predispus să învețe și să evolueze, din experiențe mai bune sau mai
puțin bune, astfel maturizându-se. Normele etice sunt atât de prezente în viața de zi cu zi, încât
pot fi confundate cu așa zisul “bun-simț”. Oamenii au tendința de a accepta normele, dar le
înterpretează și le însușesc în felul propriu. Spre exemplu doi indivizi sunt de acord că “crima”
este greșită, dar nu sunt pe același plan de idei cu mortalitatea din cauza avortului întrucât au
înțelegeri diferite despre existența “ființei umane”.

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Regula_de_aur [24 mai 2022]
2
Daniel Goleman (1995, Bantam Books).” Emotional Intelligence - Why it can matter mode than IQ”
 Dacă în majoritatea societătilor se folosesc legile pentru a se respecta standardele morale,
este de sesizat faptul că etica și legile nu sunt același lucru “o acțiune poate fi legală, dar neetică
sau ilegală, dar etică”.
Există mai multe tipuri de etică precum cea normativă (viața socială), descriptivă
(comportament), explicativă și cea aplicată care studiază perspective pe baza unei anumite
profesii. Etica aplicată cuprinde diverse domenii precum IT, business, medicină, mediu, cercetări
științifice, relațiile internaționale, bunăstarea animalelor, politicile publice și alte domenii.
Standardele etice guvernează conduita în medicină, drept, afaceri, inginerie, cercetări
științifice cu scopul de a promova scopurile cercetării cum ar fi cunoașterea, adevărul, evitarea
erorii. Etica vizează și munca în echipă care necesită încredere, respect reciproc, corectitudine,
responsabilitate. Dacă ne referim la normele în cercetare se remarcă drepturi de autor, politici de
partajare date, confidențialitate, politici de brevetare. Acestea sunt concepute cu scopul de a
proteja proprietatea intelectuală.
Principii de etică în cadrul cercetărilor științifice:
 Principiul respectării demnității – implică respectarea “ființei umane”, adică în cazul în care
vrem să beneficiem de un set de informații ce îl vom folosi în interes propriu trebuie să
cerem consimțământul persoanei respective și să nu avem un comportament egoist.
 Principiul binefacerii – acest principiu exclude tratarea inumană a persoanelor se ce oferă
voluntare în cadrul unui studiu/experiment.
 Principiul dreptății – remunerarea beneficiarilor la studiu în raport cu implicarea depusă.
 Principiul integrității – se urmărește păstrarea valorilor și a credințelor și înlăturarea oricărei
forme de falsificare a datelor/cercetărilor.
 Principiul vulnerabilității – constrângerea unui grup de persoane vulnerabile sau în
necunoștință de cauză de a participa de a realiza ceea ce nu își doresc (angajații de către
manager – participarea la un studiu).