ETICA APLICATĂ

• Teoriile morale prezentate au propus tipuri de reglementare a relațiilor dintre indivizii

aflați în centrul conceptelor de „ființă rațională”, „om” sau „creație a divinității”,
„bărbat”, „femeie”, „soldat”, „mamă” etc.
• Etica aplicată discută moralitatea care descrie relațiile dintre indivizii ce se află la
marginea acelor concepte:
• atunci când statutul de „om” nu este clar: embrionul, fetusul, persoane non-umane
(cimpanzei, delfini), persoane juridice (corporații), cadavru
• când statutul de „ființă rațională” nu este clar: demența, cyborg, inteligență artificială
• minoritățile sexuale: LGBT (Lesbian, Gay, Bisexual, Transgender)
• etc
STATUTUL MORAL AL FETUSULUI
/ EMBRIONULUI
• Avortul
• Drepturile femeii
• Proceduri de întrerupere / încheiere a sarcinii – stabilirea responsabilității
morale
 DEFINIȚII. PROCEDURI. ETAPE

• Avort = întrerupere accidentală sau provocată a sarcinii, înainte ca fătul să fie viabil
• Avortul spontan reprezintă întreruperea sarcinii spontane (neimpusă, indiferent de voința femeii) în perioada de
până la 22 de săptămâni de graviditate. (15-20% din sarcinile dorite se termină cu avort spontan)
• Viabil = suficient de dezvoltat pentru a supraviețui extra-utero
• Avortul hormonal este acel avort produs de către pilula contraceptivă hormonală (estrogen şi / sau
progesteron), avort ce are loc timpuriu, în primele 10-14 zile de viață a embrionului, deci înainte de
implantarea lui în uter (nidare). Acest termen nu apare în literatura de specialitate întrucât medicina nu
consideră sarcina ca existând decât după nidare (fixarea embrionului în mucoasa uterină).
• Avortul medicamentos – se administrează medicamente care provoacă contracții ce au ca efect evacuarea
embrionului (Mifepristone, Misoprostol) (până la 9 săpt.)
• Aspirația este procedeul chirurgical preferat pentru sarcini de 6-14 săptămâni (trim. I de sarcină), prin
intermediul căruia conținutul cavității uterine este evacuat cu ajutorul unei chiurete speciale.
• Prin „histerotomie” se deschide uterul printr-o intervenție chirurgicală, asemănătoare cu cea din operaţia
cezariană, iar copilul este expulzat.
 DREPTURI MORALE FUNDAMENTALE

Drepturile morale fundamentale ale persoanei includ, în mod obișnuit,

dreptul la:
• viață,
• libertate,
• autodeterminare și
• dreptul de a nu suferi vătămări corporale.

Interzicerea avortului pare să încalce toate aceste drepturi primare ale

femeii.
 VIAȚA FEMEII

Viața femeii este pusă în pericol cel puțin în două moduri:

• Acolo unde avorturile sunt interzise de lege, femeile tind să apeleze la avorturi
ilegale nesigure; (Organizația Mondială a Sănătății estimează că 200.000 de
femei mor anual din această cauză)
• Multe altele mor din cauza nașterilor involuntare (accesul limitat la asistență
medicală de urgență în țările sărace)
  Etiopia India România Argentina Suedia SUA

PIB / Capita $1,100 $3,700 $12,300 $17,400 $40,600 $48,100

Rata mortalității 470 deaths 230 deaths 27 deaths 70 deaths 5 deaths 24 deaths
materne la naștere /100,000 live births /100,000 live births /100,000 live births /100,000 live births /100,000 live births /100,000 live births

Rata fertilității 5.97 children 2.58 children 1.3 children 2.29 children 1.67 children 2.06 children
Numărul de copii born/woman born/woman born/woman born/woman born/woman born/woman
născuți de o femeie
(medie)

Medici / 1000 0.022 physicians 0.599 physicians 1.9166 physicians 3.155 physicians 3.583 physicians 2.672 physicians
locuitori /1,000 population /1,000 population /1,000 population /1,000 population /1,000 population /1,000 population
(1:45454) (1:1669) (1:521) (1:316) (1:279) (1:374)

Paturi de spital / 0.18 beds 0.9 beds 6.54 beds 4 beds - 3.1 beds
1000 locuitori /1,000 population /1,000 population /1,000 population /1,000 population /1,000 population
(1:5555) (1:1111) (1:152) (1:250) (1:333)
 LIBERTATE, AUTODETERMINARE ŞI
INTEGRITATE FIZICĂ

Interzicerea avortului încalcă, de asemenea, dreptul femeilor la libertate, autodeterminare şi integritate fizică.
• A fi forțată să duci o sarcină nu este doar un „inconvenient", așa cum afirmă cei care susțin interzicerea avortului.
A duce o sarcină până la capăt este o responsabilitate dificilă și riscantă, chiar şi atunci când este voluntară.
• Pentru acele femei care rămân gravide împotriva voinței lor, această experiență poate deveni una profund
traumatizantă. Iar sarcinile nedorite și nașterile involuntare sunt doar începutul greutăților cauzate de interzicerea
avortului.

Femeia fie păstrează copilul, fie îl dă spre adopție.

• A păstra copilul poate echivala cu imposibilitatea de a-şi continua cariera profesională sau de a-şi îndeplini
celelalte obligații familiale.
• A da copilul spre adopție înseamnă să trăiască cu gândul nefericit că are un fiu sau o fiică de care nu se poate
îngriji și despre care, adeseori, nu poate ști dacă trăiește și este bine. Studiile asupra femeilor care au dat copii
spre adopție arată că, pentru o mare parte dintre ele, separarea de copil presupune o suferință puternică și
îndelungată.
 STATUTUL MORAL AL FĂTULUI

Care este momentul din ciclul de dezvoltare a unei ființe umane în care aceasta
dobândește un drept la viață total și egal cu al celorlalți?
Mulți teoreticieni au încercat să stabilească un criteriu universal pentru statutul moral,
pentru a face distincția între entitățile care au drepturi morale depline și cele care nu au
drepturi morale sau au drepturi morale diferite sau mai puține. Au fost propuse mai
multe criterii pentru determinarea statutului moral. Cele mai obișnuite includeau:
• viața,
• senzorialitate (capacitatea de a avea experiențe, inclusiv cea a durerii),
• materialul genetic uman (identificarea biologică în calitate de aparținător al speciei Homo
sapiens) și
• personalitatea (care va fi definită mai târziu).
 VIAȚA

Albert Schweitzer a susținut o etică a respectului tuturor vietăților. El considera

că toate vietățile, de la microbi la oameni, au o „dorință de a trăi". Este
întotdeauna mai bine să evităm omorârea unei vietăți.
 SENZORIALITATEA

Un postulat al eticii utilitariste afirmă că plăcerea reprezintă un bine intrinsec, iar durerea - un rău intrinsec. Criteriul
senzorialității sugerează că este mai rău să ucizi o vietate care posedă această facultate decât una care nu o posedă. Omorârea
unei ființe cu această capacitate, chiar și atunci când ea este lipsită de durere, privează ființa respectivă de posibilele plăceri pe
care le-ar fi putut experimenta în viitor.
Senzorialitatea necesită un sistem nervos central funcțional, care este absent în cazul pietrelor, al plantelor şi al
microorganismelor simple. Este, de asemenea, absent la fătul uman la începutul existenței acestuia.
Mulți neuropsihologi consideră că fătul uman începe să dobândească unele capacități senzitive rudimentare în cel de-al doilea
trimestru al sarcinii, înainte de acest moment, creierul şi organele senzitive sunt prea puțin dezvoltate pentru a putea permite
prezenta senzațiilor.
Dovezile behavioriste susțin acest punct de vedere. La sfârșitul primului trimestru, un făt poate avea unele reflexe inconștiente,
dar nu interacționează cu mediul într-un mod care să sugereze existenta facultăților. În cel de-al treilea trimestru al sarcinii,
unele pârți ale creierului sunt funcționale și fătul poate reacționa la sunete, lumină, presiune, mișcare și la alți stimuli senzoriali.
Criteriul senzorialității susține punctul de vedere conform căruia un avort realizat într-un moment avansat al sarcinii este mai
greu de justificat decât unul realizat într-un moment timpuriu.
Fiind o vietate care nu are încă senzații, fătul din primul trimestru nu este interesat de continuarea vieții. La fel ca ovulul
nefecundat, fătul din primul trimestru poate deveni o ființă senzitivă. Dar aceasta înseamnă că are capacitatea de a se dezvolta,
transformându-se într-o ființă care va fi interesată de continuarea vieții, și nu faptul că este deja interesată.
 MATERIALUL GENETIC UMAN

Apartenența la o anumită specie nu pare să fie, în sine, mai relevantă pentru

statutul moral decât apartenența la un anumit gen sau la o rasă.
Este foarte posibil ca anumite animale, spre exemplu delfinii, balenele sau
primatele, să dețină suficiente capacități „umane" pentru a fi considerate
persoane, adică ființe capabile de raționare, implicare socială, reciprocitate
morală și conștiente de ele însele.
A considera că specia în sine oferă o justificare pentru un statut moral superior
este arbitrar și nefolositor.
 PERSONALITATEA ŞI DREPTURILE
MORALE

Persoanele sunt capabile să își aprecieze propria viață și pe aceea a celorlalți

membri ai comunități lor mai mult decât animalele. Oamenii sunt singurele ființe
care pot realiza planuri de viitor și care sunt bântuite de teama unei morți
premature. Poate că acest lucru înseamnă că, pentru persoane, viețile lor
valorează mai mult decât cele ale ființelor senzitive. Dacă acest lucru este
adevărat, atunci uciderea unei persoane este, din punct de vedere moral, un rău
mai mare decât omorârea unei ființe senzitive care nu este o persoană.
Dacă personalitatea implică în mod necesar capacitatea de reciprocitate morală
şi dacă personalitatea este criteriul pentru egalitatea morală, atunci fătul uman nu
îndeplinește acest criteriu.
 DISCUȚII

• Au femeile dreptul de a recurge la avort în cazul sarcinilor nedorite?

• Este femeia responsabilă pentru un avort spontan?
• Este statul îndreptățit să interzică avorturile intenționate?
• Ar trebui permise anumite avorturi, iar altele nu?
• Este morală fertilizarea in vitro?
• Este morală selecția embrionară?
• Este morală reproducerea mono-parentală?
• Este morală clonarea? Propriei persoane? Dar a unei persoane decedate ce nu și-a dat
acordul?
• Este moral apelul la o mamă surogat? Are ea vreun drept?