C.

V
ETICA DEBUTULUI ŞI
SFÂRŞITULUI VIEŢII

1. DREPTUL NATURAL LA VIAȚĂ

2. ETICA ÎNCEPUTULUI VIEȚII
3. ETICA STĂRILOR TERMINALE
1. DREPTUL NATURAL LA VIAȚĂ
•
Dreptul natural - eforturile depuse de
oameni pentru identificarea egalităţii reale,
a dreptății absolute.
Cele mai fundamentate doctrine de
drept natural au avut la bază:
- ordinea generală, comună care
guvernează universul şi implicit pe toţi
oamenii;
- drepturile inalienabile ale
persoanei care decurg din cele universale.
DREPTUL NATURAL LA VIAȚĂ
•
Şcoala greacă de filozofie face
pentru prima dată distincţia dintre:
- legea naturală (universală, deci
dată), de origine divină,
- legea scrisă (convenită, respectiv
adoptată), ca produs al raţiunii umane.
Aristotel - „…nedreptăţilor şi tiraniei
le erau opuse norme eterne, imuabile…”
Cicero - „…nu este admisibilă nici
modificarea acestui drept, nici abaterea de
la el, nici abrogarea lui”.
DREPTUL NATURAL LA VIAȚĂ

Scrierile canonice, sfinţii părinţi

(Augustin, Toma d’Aquino) au abordat
problematica dreptului natural fundamentat
pe religia și doctrina creştină.
Dreptul natural este considerat ca
parte a dreptului divin şi este primit ca „un
dar” acordat raţiunii umane de către
divinitate spre binele comun.
DREPTUL NATURAL LA VIAȚĂ
Burghezia face apel la principiile
generale ale dreptului natural pentru a-şi
justifica aspirațiile.
Ideile lui Voltaire, Spinoza sau
Rousseau au influenţat revoluţia franceză,
legislaţia timpului, teoriile politice precum şi
filosofia dreptului.
Spiritul sociabil al omului a condus la
ideea „contractului social” - un drept valabil
pentru toate timpurile şi pentru toate locurile
existent în virtutea raţiunii.
DREPTUL NATURAL LA VIAȚĂ

Kant reafirmă faptul că fundamentul

dreptului aparține omului care trebuie
respectat în libertatea sa, definind dreptul
natural ca:
„…ansamblul condițiilor, graţie cărora
preferinţa arbitrară a fiecăruia se poate
armoniza cu preferinţa arbitrară a celorlalți
în cadrul unei legi universale de
libertate…”.
DREPTUL NATURAL LA VIAȚĂ

Kant:
- închide şcoala dreptului natural,
- deschide şcoala dreptului raţional,
sau:
dreptul natural devine „drept
raţional”, un drept cuvenit spiritualității
umane.
DREPTUL NATURAL LA VIAȚĂ

Bioetica este o sursă de drept care nu

este altceva decât un minimum de morală şi
pentru faptul că ştiinţa prospectează
necunoscutul existenţial în absenţa unor
repere certe iar cercetarea evoluează mai
repede decât decizia normativă în domeniul
sănătăţii.
2. ETICA ÎNCEPUTULUI VIEȚII

Viaţa este caracterizată printr-o mare

diversitate:

- progresele acumulate de genetică,

- reproducerea umană asistată medical,

- libertatea procreaţiei, etc.

 Drepturile embrionului şi fătului
Factori constitutivi :
• - biologic (fuzionarea gameţilor generează
embrionul uman);
• - relațional (nevoia recunoaşterii științifice);
• - simbolic (dobândirea demnităţii umane);
• - potenţial (acceptarea şi recunoaşterea socială)
- factori determinanţi ai drepturilor ce se cuvin
acordate embrionului, strict asociate persoanei.
 Drepturile embrionului şi fătului
Opţiuni etice care au făcut obiectul a numeroase
dezbateri teoretice cu profunde implicații de practică
medicală:
• - dreptul la viaţă - fătul trebuie protejat datorită stării
de vulnerabilitate;
• - dreptul de a alege - plasează fătul în descendentul
drepturilor/intereselor mamei;
• - poziţia incertă - fetuşii nu sunt persoane ci
organisme fără raţiune şi memorie ce nu pot îndeplini
statutul de fiinţe umane.
Drepturile embrionului şi fătului

Fertilizarea „in vitro”.

- dispute interminabile în spaţiul

medical, între reprezentaţii puterii legislative
dar mai ales în cadrul cultelor,
- viziunea bisericii protejează procesul
natural prin care viaţa umană este transmisă
între generaţii.
Drepturile embrionului şi fătului
„Există mai multe raţiuni şi ca să fiu
sinceră nu înţeleg chiar toţi factorii care m-au
motivat. Dar un singur lucru este clar: fiecare
om are o misiune în viaţă de aceea am reuşit
să arăt că femeile doresc şi trebuie să aibă
copii. Nu mai trăim în epoca lui Auguste
Comte ca să urmăm exemplele faptelor
bune; filozofia pozitivistă este depăşită.
Trăim într-o lume în care nu mai putem
ignora realitatea sacrului.
Drepturile embrionului şi fătului
…………….
Sacrul şi profanul merg mână în mână, nu
separat. Toate eforturile noastre trebuie
percepute ca o luptă, dar în care noi trebuie să
intrăm cu pietate. Nu ne putem atinge scopurile
dacă dispreţuim sacrul. Dacă o persoană s-a
născut pe lumea aceasta este pentru că
Dumnezeu a dorit-o şi dacă cineva crede că
acestea sunt vorbe fără sens, asta este pentru
că trăim de mult timp într-o ţară ateistă”.
 Normele fertilizării „in vitro”
• - justiţia nu a impus limită de vârstă în legea
reproducerii asistate;
• - lumea medicală a dezaprobat criticile;
• - dezbaterile etice (miracol/experiment);
• - conflictele morale – egoismul, trauma;
• - biserica consecventă căii tradiţionale (nu este
de acord cu concepţia înafara iubirii, fără
binecuvântarea bisericii, fertilizarea „in vitro”
este un act de egoism şi trufie umană, este
imoral, factori care se opun divinității).
 Screening-ul genetic
ante şi neonatal
Screening-ul testării genetice pentru:

- diagnosticarea unei boli, a statutului

de purtător, a predispoziţiei la boală,
- decizii reproductive prezintă o
importanţă practică ce vizează nemijlocit
interesele de moment şi mai ales cele
viitoare ale individului.
 Screening-ul genetic
antenatal
Screening-ul antenatal a apărut ca un
avantaj divin pentru cuplurile ameninţate de
posibilitatea naşterii unui copil malformat
(ex.: sindromul Down, spina bifida, ş.a.).
Riscurile în aceste situaţii sunt
preponderent de natură psihosocială,
condiţionate nemijlocit de scopul în care un
utilizator poate folosi informaţia genetică
rezultată.
 Screening-ul genetic
antenatal
Întreaga problematică etico-morală este
centrată pe două idei concurente:

• - dacă are ascendent procrearea „in vitro”

urmată de distrugerea embrionilor rămaşi,
sau;
• - este preferabilă testarea „in vivo”, deci în
sarcină, urmată de avort ca unică soluţie.
 Screening-ul genetic
neonatal
Cuprinde testele efectuate asupra nou
născutului pentru depistarea unor boli care
pot să apară în perioada imediat postumă
naşterii (ex.: fenilcetonuria - testul Guthrie).
Dacă afecțiunea, cauzată de o
acumulare nepermisă a fenilalaninei este
detectată în fazele incipiente, tratamentul
aplicat poate preveni apariția sechelelor
ireversibile ale întârzierii mintale.
 Screening-ul genetic
ante şi neonatal
La o analiză nu putem decide care dintre
cele patru principii fundamentale ale bioeticii
poate avea ascendent deliberativ:
al autonomiei, al beneficiului, al non-vătămării, al
dreptăţii şi echităţii sau toate aplicate consonant.
Nu s-a dat un răspuns rezonabil deoarece
nu sunt stabilite criterii de ierarhizare legale şi
etice şi nici nu vor fi atinse în curând
standardele minime decidente.
3. ETICA STĂRILOR TERMINALE

PROBLEME PRIVIND DEFINIREA

MORŢII ÎN
SOCIETĂŢILE PLURALISTE
ETICA STĂRILOR TERMINALE
Poate fi considerat etic, moral şi juridic un
drept pe deplin legal.
Maniera de comunicare este susceptibilă de
interpretări şi poate comporta mai multe soluţii.
Dreptul pacientului terminal de a solicita ca
diagnosticul:
- să nu fie comunicat familiei,
- acesta să fie făcut cunoscut la un anumit
moment.
 Moartea
Proces sau eveniment?

Proces - “celulele se nasc împreună şi

mor separat”!

Concept valoros pentru a descrie

evenimentele biologice care caracterizează
moartea
 Moartea
Proces sau eveniment?
Probleme:
1. Confuzie între
- “procesul morţii” şi procesul de a muri
- moarte şi dezintegrarea cadavrului

Util: moartea ca eveniment care separă

procesul de a muri de dezintegrarea
postmortem a corpului

2. Momentul morţii devine imposibil de

precizat
Probleme privind definirea morţii

Moartea - încetarea definitivă a

funcţionării organismului ca întreg

Funcţionare ca întreg
- Integritatea fizică nu este necesară
- Vizează interacţiunea organismului ca
întreg cu mediul
Probleme privind definirea morţii

Moartea - pierdere a ceea ce este

esenţial pentru natura umană

Ce este definitoriu pentru natura

umană?
Pierderea a ceea ce este esenţial
pentru fiinţa umană dar persoana este
încă vie - starea vegetativă cronică
Probleme privind definirea morţii

Care este natura umană?

ORGANISM VERSUS PERSOANĂ!
Ce înseamnă pentru un organism să
fie persoană?
Conştienţă şi cogniţie - concepte
fiziologice
Moartea unui organism care a fost o
persoană vs.
încetarea unui organism de a mai fi o
persoană (starea vegetativă permanentă)
 Criterii pentru diagnosticarea
morţii
1. Încetarea definitivă a funcţiilor
cardiacă şi pulmonară
2. Încetarea totală şi ireversibilă a
funcţionării întregului creier (moartea
cerebrală)
3. Încetarea funcţionării emisferelor
cerebrale (moartea corticală, starea
vegetativă persistentă)
Încetarea definitivă a funcţiilor
cardiacă şi pulmonară

Criteriul tradiţional.
Tehnologii moderne de menţinere
artificială a funcţiilor cardiacă şi
respiratorie –
acest criteriu devine irelevant

Ex.: poliomielită, asistolie, moartea

cerebrală
 Moartea cerebrală
Încetarea totală şi ireversibilă a
funcţionării întregului creier.

Criteriul pentru stabilirea

încetării organismului ca întreg - creierul
este sistemul care controlează
funcţionarea organismului ca întreg.
Un pacient cu creierul distrus -
grup de sisteme menţinute artificial în
viaţă.
 Moartea cerebrală
Concept propus de comitetul ad-
hoc al Universităţii Harvard - 1968

Soluţia pentru:
*prelevarea de organe pentru transplant.

*evitarea menţinerii artificiale în viaţă a

pacienţilor cu leziuni cerebrale severe
şi ireversibile.
 Criteriile comitetului Harvard
- lipsa răspunsului la excitanţi externi;
- absenţa mişcărilor spontane;
- absenţa reflexelor de trunchi cerebral
- instalarea posturii de decerebrare sau de
decorticalizare;
- aspect izoelectric al EEG;
- apnee timp de 5 minute în absenţa protezării
respiratorii;
- toate aceste determinări trebuiesc repetate
după 24 de ore
- excluderea hipotermiei şi a intoxicaţiei cu
medicamente deprimante SNC
 Moartea cerebrală - critici
Metodă utilitaristă - creşte
disponibilul de organe/ţesuturi umane
pentru transplant:

• nu protejează şi nu respectă pacienţii

terminali,

• o persoană al cărei creier este mort în

totalitate este, într-adevăr, moartă?
 Moartea cerebrală - critici

• activitate cerebrală reziduală - care dintre

funcţiile cerebrale sunt atât de importante
încât pierderea lor să fie asimilată cu
moartea creierului,

• pacientul cu moarte cerebrală are o

activitate integrată a organismului până ce
respiratorul este oprit,

• Cum poate fi determinată ireversibilitatea?

Starea vegetativă persistentă
Moartea cortexului cerebral:
• relevă cel mai bine pierderea a ceea ce
este definitoriu pentru fiinţa umană,
• criteriului morţii cerebrale este biologic
reducţionist.
• Pantă lunecoasă:
* demenţă avansată sau conştienţă
intermitentă,
* îngroparea “cadavrelor vii”.
Probleme privind definirea morţii
O “pantă lunecoasă”?

• Cât din neocortex trebuie să fie lezat

pentru a declara o persoană moartă?
• Putem declara pacienţii în stare
vegetativă cronică, morţi?
• Distincţia între moartea biologică şi
pierderea personalităţii.
• Deschidem calea către eutanasie non-
voluntară?
 Decizia privind
întreruperea
tratamentului de
susţinere a vieţii în cazul
pacienţilor competenţi
• Dreptul pacientului de a fi informat cu
privire la faptul că se află într-o stare
terminală

• Maniera de comunicare a
diagnosticului de boală terminală

• Dreptul pacientului terminal de a cere

ca diagnosticul său să nu fie comunicat
familiei

• Dreptul de a refuza tratamentul

Dreptul pacientului de a refuza
resuscitarea cardio-respiratorie
- SIDA în fază terminală;
- sindromul de disfuncţie organică
multiplă (MODS), caracterizat prin afectarea
a trei sau mai multe organe;
- ciroza hepatică cu insuficienţă renală
cronică (creatinina serică peste 1,3
mg/100ml), care necesită ventilaţie
mecanică;
- cancere cu metastaze multiple cu
insuficienţă respiratorie ce necesită
Dreptul de a muri a unei persoane
competente
Decizia poate reprezenta un gest
dramatic, indiferent de vârsta, cultura şi
condiţia materială de care beneficiază
subiectul.

Uneori, suferinţa şi durerea sau orice

altă neplăcere confirmă faptul că oamenii
preferă să trăiască şi își manifestă în mod
firesc repulsia faţă de moarte.
 Care sunt şi cine hotărăşte
criteriile morţii
Revoluţia tehnico-ştiinţifică din sănătate
a pus la îndoială criteriile tradiţionale de
confirmare a morţii, asociate până nu de mult
cu principiul pierderii ireversibile a ceea ce
este semnificativ pentru natura umană.
Actualmente, nu putem şti, şi se pare că nici
nu putem decide ce este esențial,
fundamental, relativ stabil şi ce poate fi
definitoriu pentru umanitate în viitorul
apropiat în privința confirmării morții.
 Care sunt şi cine hotărăşte
criteriile morţii
Moartea întregului creier,
(concepţie tradiţională asociată de regulă
sistării funcţiilor cardio-pulmonare).
Conceptul nu protejează şi nu respectă
pacienţii terminali pentru că nu poate fi
confirmată ireversibilitatea funcţiilor şi ca
atare nu se poate răspunde la întrebarea
dacă o persoană al cărei creier este mort în
totalitate este sau nu moartă.
 Care sunt şi cine hotărăşte
criteriile morţii
Progresele de natură tehnică :
- susţinerea artificială a principalelor funcţii
(cardiacă şi respiratorie) în condiţiile absenţei
activităţii cerebrale;

- reanimatologia principalelor organe

(disocierea funcţionării inimii, a plămânilor),
care permite menţinerea artificială în viaţă a
pacienţilor aflaţi în moarte cerebrală;
 Care sunt şi cine hotărăşte
criteriile morţii
Progresele de natură tehnică :
……………………………
- menţinerea corpului în stare vegetativă
(prin tuburi de hrănire şi hidratare artificială);

- pacienţii resuscitaţi care redobândesc

respiraţie şi activitate cardiacă spontană, dar
care pierd ireversibil funcţiile corticale, au
generat controverse pe deplin justificate
asupra morţii şi vieţii.
 Care sunt şi cine hotărăşte
criteriile morţii
Dacă unul dintre aceste sisteme ceda
era urmat de întreruperea a celorlalte, într-o
succesiune suficient de cunoscută.
În cadrul nou creat s-a complicat
problematica definirii morţii şi implicit de
stabilire a criteriilor de referinţă tocmai prin
redefinirea secvenţială a suportului logistic
care permite menținerea vieții pe
respectivele componente structural-organice.
 Care sunt şi cine hotărăşte
criteriile morţii
Aceste criterii au declanşat controverse
de natură etică ce pot fi sintetizate astfel:
a.) - în cazul persoanelor competente: dacă
are persoana dreptul să solicite măsuri
extreme încât să poată muri, respectiv dacă
este permisivă din punct de vedere moral şi
legal devansarea momentului morţii prin
întreruperea suportului artificial al respiraţiei
şi circulaţiei.
 Care sunt şi cine hotărăşte
criteriile morţii
Aceste criterii au declanşat controverse
de natură etică ce pot fi sintetizate astfel:
b.) - în cazul persoanelor incompetente:
cine decide şi în ce condiții normative, poate
un reprezentant legal să acţioneze nelimitat
în locul celui aflat în incapacitate, care este
standardul minim/optim de luare a deciziei
(cel mai bun interes al pacientului, directiva
în avans sau raționamentul substitut).
Îngrijiri obişnuite versus
extraordinare

Tratamente inutile
Îngrijiri obişnuite, de excepţie
şi tratamentele inutile
În practica paternalistă, medicul
decidea asupra tratamentelor pacientului,
acesta având numai dreptul de a urma
decizia respectivă.
Principiul consimţământului informat a
abordat un palier moral net superior ce
permite participarea pacientului la
alegerea schemei terapeutice optime,
colaborând cu medicul în acest sens
 Îngrijiri obişnuite, de excepţie
şi tratamentele inutile
Dependente de starea reală/tipul intervenţiei:
- de necesitate, nu sunt condiţii rezonabile
pentru explicarea stării (în cazurile severe);
- utilă, impune soluţionarea după procedura
firească; intervenţii curente şi medii;
- de lux, există timpul de analiză a tuturor
factorilor de influenţă, se face prezentarea
riscurilor şi terapiilor potenţiale, tratamentul
aplicat este în ascendentul procedurilor
avizate de sistemul asigurărilor de sănătate.
Gradul de libertate conceptuală
şi amplitudinea autonomiei
Pun în evidenţă câteva forme sau
variante potențiale de împlinire a
„dreptului de a muri” a unei persoane prin
suicid (suicidul asistat; tentativa suicidală,
moartea voluntară numită şi auto-eliberarea),
sau eutanasie (tehnici cunoscute).
Deciziile sunt receptate de societate
ca acte nejustificate, degradante moral sau
comise de o persoană cu afecte psihice.
 Perspectiva nemuririi,
Crioconservarea sau ideea ca o
persoană în vârstă/suferindă de o boală letală
să poată fi înghețată (kryos - rece ca gheața)
și readusă la viață atunci când știința
medicală va avea soluția terapiei necesare.
Criogenia a fost sugerată de
Robert C.W. Ettinger în cartea sa „O proiecție
a nemuririi”, 1964 în care aprecia că
„Indiferent ce ne ucide... mai devreme sau
mai târziu prietenii din viitor vor fi capabili să
ne reînvie sau să ne vindece”.
 Perspectiva nemuririi,
Probleme de ordin legal, etic, moral religios:
- dacă un caz de criogenie poate fi calificat
suicid, având în vedere că procesul tehnic de
conservare debutează anterior
instalării/confirmării legale a decesului;

- care sunt implicațiile legale aferente

certificatului de deces (conținut/cauza
decesului, condiția juridică a corpului pe
timpul conservării, durata estimată, etc.);
 Perspectiva nemuririi,
Probleme de ordin legal, etic, moral religios:
……………………………………..
- care pot fi vinovățiile ce decurg din oprirea
accidentală a sistemului de răcire (dacă acest
fapt este echivalent sau nu cu decesul
persoanei/condamnarea la moarte);
- ce se întâmplă cu „sufletul persoanei” în
timpul înghețării;
- în ipoteza readucerii la viață, care sunt
elementele de continuitate fizico-juridică, ș.a.
Dreptul de a muri al pacienţilor
incompetenţi.
Planuri de analiză standard:

- pacientul şi-a exprimat dorinţa când era

competent, de a primi îngrijiri limitate sau
nelimitate în perioada de referinţă a bolii;

- pacientul nu şi-a exprimat nici o opţiune,

neanticipând evoluţia severă a bolii, inclusiv
căderea în incompetenţă;
Dreptul de a muri al pacienţilor
incompetenţi.
Planuri de analiză standard:
………………………………..
- pacientul era incompetent, deci familia sau
întreţinătorul poate hotărî în acest sens;

- numai autorităţile pot decide prin expertiză,

deoarece cazul prezintă modulații medicale,
juridice, sociale sau religioase și un grad de
complexitate și risc major.
Dreptul de a muri al pacienţilor
incompetenţi.
Deciziile sunt justificate, dacă:
- poate fi refuzat tratamentul împotriva hotărârii
exprimate anterior de pacient;
- constituie criteriu decizional, calitatea scăzută
a vieţii bolnavului (parametrii nominalizați);
- justiţia are dreptul de a influența/anula
consensul etico-medico-legal a familiei cu
privire la caracterul nelimitat de acordare a
îngrijirilor medicale pacienţilor incompetenţi,
invocând interesele prioritare ale acestora;
Dreptul de a muri al pacienţilor
incompetenţi.
Deciziile sunt justificate, dacă:
………………………..
- stările vegetative permanente (atrofia
cortexului cerebral), constituie temei etico-
legal de acceptare a „eutanasiei”;
- limitele de implicare a justiţiei în susţinerea
vieţii pacientului din considerente etice;
- trebuiau sau nu formulate probele de către
pacient ca acestea să fie acceptate în justiție;
Dreptul de a muri al pacienţilor
incompetenţi.
Deciziile sunt justificate, dacă:
…………………………….
- costurile mari de întreţinere/absenţa oricărei
speranţe de recuperare = decizii corecte;
- garanţii juridice/abuzuri - familia = dorinţa de a
întrerupe tratamentul în mod nejustificat;
- poate prima interesul etic al societăţii sau al
pacienţilor incompetenţi;
Dreptul de a muri al pacienţilor
incompetenţi.
Deciziile sunt justificate, dacă:
……………………….
- poate prima interesul etic al societăţii sau al
pacienţilor incompetenţi;
- statul poate avea un interes în ascendentul
vieţii cuiva;
- memoria pacientului aflat în suferință
incurabilă poate produce anumite afecte
postume, irecuperabile în planul imaginii;
Dreptul de a muri al pacienţilor
incompetenţi.
Deciziile sunt justificate, dacă:
………………………
- există un pericol de moment sau în viitor de
răsturnare a valorilor etico-medicale prin
înlocuirea valorilor umanului cu cele ale unei
practici medicale înalt tehnologizate, ş.a.
Dreptul de a muri al pacienţilor
incompetenţi.
Protejarea vieţii umane:
- s-ar „deschide poarta spre eutanasie ca o
formă specifică de crimă”;
- se poate permite unor persoane „să obţină
moartea la cerere”;
- este posibilă „aplicarea de către medici a
pedepsei cu moartea”;
- se fac trimiteri la unele atrocităţi comise de
naziști.
 Dreptul de a muri la
nou-născuţi şi copii.
Evaluarea clinică şi paraclinică:
Pentru vârstele între 7 zile şi 2 luni,
minim două examinări şi două examene EEG
la interval de 48 de ore (pentru aprecierea
iniţială), după care se repetă;

Între 2 luni şi 1 an, cel puţin două

examinări şi două examene EEG la interval de
24 de ore (inclusiv alte teste asociate cazului);
 Dreptul de a muri la
nou-născuţi şi copii.
Evaluarea clinică şi paraclinică:

Pentru copiii mai mari de 1 an,

evaluarea se face la fel ca în cazul adulţilor,
examinările fiind grupate pe etape de lucru şi
seriate integrativ la interval de cel puţin 12
ore.
Dreptul de a muri – există?!?!

În această percepţie,
moartea presupune încetarea definitivă,
ireversibilă a funcţiilor întregului
organism şi nu a organismului ca atare.
 Dreptul de a muri
Viaţa se dezvoltă gradual, evoluând de
la nivel celular până la maturitatea individului
pentru ca finalmente decesul să se producă
secvenţial.
Acest concept face disjuncţie între:
- „procesul morţii” şi
- „procesul de a muri”,
între moarte şi dezintegrarea cadavrului,
context în care momentul morţii devine greu
sau uneori imposibil de determinat.
Nutriţia şi hidratarea
artificială
 Nutriţia artificială –
tehnici de nutriţie folosite în situaţii în care
nutriţia orală este imposibilă.

* Nutriţia parenterală
* Nutriţia enterală

Hrana:
- conotaţie simbolică, culturală, psihologică,
religioasă
- esenţială pentru menţinerea vieţii
 Instituirea/oprirea versus neinstituirea
nutriţiei artificiale.

Nutriţia artificială - tratament medical

sau îngrijire de bază?

Până unde pot merge medicii în a

recomanda nutriţia artificială pacienţilor?

Tratamente inutile - risc/beneficiu

“cele mai bune interese” ale pacientului
date clinice indubitabile
 Fiecare pacient contează ca
individ autonom
* religie - sanctitatea vieţii/îngrijiri
extraordinare,
* valori morale - calitatea vieţii/durata
vieţii,
Dreptul pacientului
de a refuza versus dreptul pacientului de a
solicita tratamente medicale
Au medicii obligaţia de a institui
tratamente contrar raţionamentului lor clinic?
 Risc vs. beneficiu în nutriţia
artificială
Care sunt complicaţiile medicale sau
metabolice potenţiale ale diferitelor variante
nutriţionale?
Continuarea nutriţiei artificiale la
domiciliu?
* aspecte financiare
* dificultăţi de monitorizare
Impactul imposibilităţii de a continua
hrănirea artificială după externare asupra
pacientului - sentiment de abandonare?
 Neinstituirea/întreruperea
nutriţiei artificiale
Moarte iminentă (ore, zile)

Hrănirea artificială ar duce la înrăutăţirea

stării pacientului

Cererea pacientului - competent, informat.

Preferinţe anterior exprimate ale unui

pacient în prezent incompetent
Menţinerea artificială a
vieţii şi raţionalizarea
resurselor
Sedarea terminală
 1. DREPTUL LA VIAȚĂ

LEGEA
NATURALĂ LEGEA

SCRISĂ

KANT
DR. RAȚIONAL
2. ETICA ÎNCEPUTULUI VIEȚII
DREPTURILE ETICE ALE EMBRIONULUI ȘI
FĂTULUI

ENTITATEA
UMANĂ DEZVOLTAREA
UMANĂ

POTENȚIAL
Acceptare, recunoaștere socială

SIMBOLIC
Dobândirea demnității umane

BIOLOGIC
Fuzionarea gameților=embrion uman
 3. OPŢIUNI ETICE

DREPTUL
LA VIAȚĂ
DREPTUL
POZIȚIA DE A
INCERTĂ ALEGE
4. FERTILIZAREA „IN VITRO”

J M B
U E I
S D C
T I E
I C R
Ț I I
I N C
A A
B A

DEZBATERI ETICE /
CONFLICTE MORALE
5. TIPURI DE ÎNGRIJIRI

DE LUX
I
N
U
T
DE EXCEPȚIE I
L
E

OBIȘNUITE / DE NECESITATE
6. Criterii-diagnosticarea morţii
IPOTEZE

3. Încetarea totală şi
ireversibilă a funcţionării
întregului creier (moartea
cerebrală) D
2. Încetarea funcţionării emisferelor E
cerebrale (moartea corticală, C
starea vegetativă persistentă) E
S
1. Încetarea definitivă a funcţiilor
cardiacă şi pulmonară
În loc de concluzii...