Despre transplantul de organe dpv.

ortodox

Suferinta este o realitate care nu poate fi negata sau inlaturata, o realitate mult mai grea
decat moartea. Raportat la semenul suferind al omului, crestinul trebuie sa prezinte o atitudine
dinamica, de a-I sari in ajutor (dupa porunca evanghelica) si de a-l ajuta la innabusirea durerii.
Crestinul, in lumina Revelatiei, poate intelege suferinta si avand un rol pedagogic, benefic
omului, dar intelege si ca aceasta este consecinta mortii duhovnciesti, a indepartarii de Dumnezeu.
Luandu-l ca model pe Mantuitorul si cum Acesta a vindetat de orice boala si orice
neputinta, curmand suferinta, asumand-o pe cea a intregii firi umane si distrugand-o pentru a
reinstaura viata ca realitate transcendentala., astfel si crestinul trebuie sa nu fie pasiv la durerea
celuilalt. Mai mult, prin inomenirea Fiului lui Dumnezeu, omul capata speranta unei vieti care nu
se sfarseste cu suferinta/ moartea, ci trece cu totul de hotarele imanentului.
Referitor la suferinta, cum Biserica (Trup tainic al lui Hristos) reuseste sa lupte impotriva
pacatului si a suferintei care survine pe urma, astfel, tot ea, reuseste sa poata si binecuvanta
eforturile depuse pentru starpirea raului vazut din toate unghiurile. O astfel de dovada a luptei
impotriva raului/ suferintei este transplantul de organe ( legea 2/8.01.1998) prin care se se
inlocuiesc tesuturi sau organe vatamate cu unele sanatoase. Insa problema care intervine se
raporteaza la organele transplantate ca nu cumva ele sa nu vina de la un pacient sanatos, care sa
sufere pe urma din lipsa lor. Viata este un dar al lui Dumnezeu si viata crestinului depinde de
viata aproapelui dupa porunca Mantuitorului (sa va iubiti unul pe altul, precum Eu v-am iubit).
Practica medicala a transplantului are la baza anumite principii: demnitatea persoanei, scop
therapeutic, sa respecta viata si moartea persoanei umane, drepturile omului, dimensiunea
duhovniceasca a existentei umane, nedeterminarea din cauza oportunismelor politice/ economice,
medicul trebuie sa aiba constiinta ca este instrument si collaborator cu Dumnezeu in suprimarea
raului si viata trebuie vazuta nu ca un proces pur biologic, ci mult mai presus de atat.

1. Tipuri si forme de transplant

Egiptul antic  se pratica transplantul epitelial. Iar Sf. Cosma si Damian (sec. 4) au
efectuat transplantul de gamba de la un mort de 4 zile.
1954 – I transplant de rinichi fiabil/ 1967 – I transplant de inima si transplanturile au
continuat, inclusiv cele ale tesuturilor (sange/ vene/ oase lungi/ cornee/ maduva osoasa s.a.).

Tipuri de transplant:
a. ontoplast (tesut dintr-o parte in alta a aceluiasi organism)
b. homoplast (de la om la om)
c. heterolog (de la o specie la alta)  de la animale la oameni inca exista anumite situatii cu
risc mare:
I. esecul datorat reactiei de respingere a organismului primitor (reactie antigen-
anticorp cu activarea complementului si distrugerea endoteliului vascular)
II. teama ca transplantul va altera personalitatea primitorului
III. riscul ca prin transplantul heterolog sa nu se transmita omului anumiti agenti
virali animalici (aparitia handicapurilor)
1
 Toate aceste riscuri sunt momentan teoretice, pentru ca nu s-au realizat alte transplanturi
heterologice afara de valva cardiaca de la porc la om, iar ca sa functioneze ar trebui unele
modificari genetice
Au existat si transpanturile ontoplast si homoplast (ultimul cunoaste anumite piedici
morale, religioase, legate precum> selectia donatorilor/ primitorilor, consimtamintele
amandurora, libertatea donatorului, legalitatea conpensatiilor, legalitatea transplanturilor s.a.)

2. Dispozitii legislative privind transplantul de organe

Surse: Cartea Sociala Europeana si Codul European de Securitate Sociala

- Codul de la Reykjavik 1975 – conditiile transfuziei de sange
- Acordul 84/1974 – schimbarea testului de compatibilitate a tesuturilor
- Recomandarea 78/29 si Recomandarea 79/5 in vederea transplanturilor/ implanturilor/
prelevarii de tesuturi/ organe umane. Prima Recomandare (11 mai 1978) aprobata de Comitetul
de Ministri ai C.E. aduge anumite imbunatatiri (domeniul prelevarii de organe, consimtamantul
donatorului, gratuitatea donarii)
- Conventia asupra Bioeticii a Consiliului Europei (19.11.1996) interzice comercializarea
de organe si parti ale corpului uman
Pe baza acestora, Romania a promulgat urmatoarele legi: 2/8.01.1998 -> prelevarea si
transplantul de tesuturi si organe umane  completata si modificata prin legea 39/21 ian. 2003
privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate.

3. Principii fundamnetale luate in considerare la realizarea transplantului

a. Principiul benefic – asigurarea echilibrului intre avantaje/ riscuri/ dezavantaje dintr-o

interventie chirurgicala  informarea temeinica si discernamantul doctorului care poate preveni
dinainte un esec
b. Apararea vietii donatorului si a primitorului  incalcat cand in numele stiintei, oamenii
devin cobai si nu se pune accent decat pe progres stiintific/ recoltarea organelor se face dinainte
de instaurarea mortii in pacientul donator/ viata primitorului este scurtata s.a.
c. Principiul nediscriminarii pacientilor  selectia pacientilor (in functie de bani, de utilitate,
de urgenta, calitatea vietii s.a.); daca transplantul are caracter terapeutic, selectia nu trebuie sa fie
impiedicata de motive rasiale, sociale, economice, religioase
d. Respectul fata de libertatea si autonomia persoanei informarea partilor cu lux de amanunte
a intregului proces + obligativitatea consimtamantului sufficient si eficient informat a acelora.
Transplanturile care afecteaza unicitatea persoanei realizate mai mult in scopuri stiintifice
(transplant de cap, glange genitate/ trunchi) sunt de neacceptat dpv. crestin.

2
 4. Persoanele implicate in realizaera transplantului

a. Medicul/ echipa de transplant. Medicul este supus unor presiuni diverse (apararea vietii/
limitele stiintifice/ economico-financiare/ cariera). Castigurile sunt pe masura, dar reprezinta si o
ispita de lepadare a deontologiei. Daca are constiinta treaza, framantarile sunt mult mai active cu
privire la situatia morala din cadrul intregului proces.
b. Donatorul -> daca e viu, I se vor aduce la cunostinta toate informatiile, apoi consimtamantul
acestuia in deplinatate facultatilor mentale, daca nu, a reprezentantilor sai; apar anumite
modalitati de tratate cu embrioni umani, dar Biserica sustine faptul ca embrionul deja reprezinta
o persoana si nu poate fi ucisa aceasta pentru trairea altui om, ichiar daca nu isi poate oferi
consimtamantul.
- Prelevarea licita de organe (cu consimtamant) se poate face de la persoanele decedate,
neavand riscul de a produce prejudicii
- Momentul stabilirii decesului este unui problematic cand vine vorba de transplant mai
ales; dpv. crestin vorbim de 2 morti (indepartarea omului de Dumnezeu si cea trupeasca), iar
medical de 4 tipuri (aparenta – functiile vitale sunt foarte greu receptate/ clinica – functiile vitale
au incetat dar cu sansa revenirii lor/ biologica- organele vitale au intrat deja in process de alterare/
cerebrala)

5. Moarte cerebrala

- Moartea = incetarea efectiva a vietii prin oprirea inimii, absenta respiratiei spontane si moarte
cerebrala
- Moarte cerebrala = oprirea circulatia sangvina intracraniana, inceteaza in mod ireversibil
toate functiile cerebrale
- Legea 2/1998  criterii ale mortii cerebrale: examen clinic (coma profunda, flasca, areactiva,
absenta reflexor de trunchi cerebral)/ absenta ventilatiei spontane (testul de apnee)/ doua trasee
EEG (la 6h distanta – lipsa electrogenezei corticale)
- Moartea cerebrala= alterarea ireversibila a vietii celulelor scoartei cerebrale/ adevaratul
criteriu al mortii -> incetarea functiilro cardio-respiratorii mai mult de 4 min duce rapid la moartea
cerebrala  Comisia Natioanal Elvetiana: moartea creierului ca support fizic al sufletului
inseamna sfarsirea vietii pamantesti.
- Prof. Dr. Tristam Engelhardt  sufletul se afla in om, dar transplantul de un plaman/ o mana
etc. nu afecteaza sufletul, dar cand creierul pica, persoana moare si, abia atunci, organelle pot fi
prevelate.
- Moartea este o taina.

3
 6. Evaluari teologice

- Referitor la Invierea de obste (pentru cei care nu vor sa fie donatori de organe din cauza
Parusiei), trupurile inviate nu vor avea toate elementele fizico-chimice, ci (Sf. Grig. De Nyssa)
pacatele si virtutile care se imprima in suflet pentru eternitate, precum se imprima sigiliul in ceara
- Biserica bincuvanteaza orice practica de alinare a suferinteisi indeamna a nu vedea aceste
transplanturi ca pe o modalitate de vietuire vesnica pe acest pamant, fara a mai crede in viata
vesnica ce transcende aceasta dimensiune efemera.
- Donatorul trebuie sa faca operaiunea din dragoste, de bunavoie, dupa o informare corecta
si un consimtamant liber
- Declararea mortii reale (moartea cerebrala) trebuie sa respecte criteriile de diagnosticare
ale mortii cerebrale si legale
- Biserica nu poate fi de accord cu transplantul tesuturilor embrionare care comporta riscul
afectarii sanatatii fatului si respinge tendinta de devenire drept donatori cu pretul eutanasiei
- Biserica binecuvanteaza atat pe cei care pot face astfel de fapte, dar, in mod egal
respectand libertatea, si pe cei care nu pot dona.