Transplatul de

Organe .
.

O Practică
Medicală
Contemporană
Catedra de Bioetică
Realizat de –Bulhac Olga
 Transplantul de organe şi
ţesuturi

Prin transplantul de ţesuturi şi/sau organe

se înţelege activitatea medicală complexă
care, în scop terapeutic, înlocuieşte ţesuturi
şi/sau organe compromise morfologic şi
funcţional, din corpul unui subiect uman cu
altele similare, dovedite ca fiind sănătoase .
• În ultimii 30 de ani, problema etică a
transplanturilor a devenit din ce în ce mai
complexă. Progresul tehnicilor, evoluţia
imunologiei, geneticii şi biologiei moleculare,
creşterea cererilor comparativ cu numărul
restrâns de donatori, au făcut ca aceste
probleme şi dileme etice legate de transplant să
devină din ce în ce mai complexe.
• Consimţământul informat, acordul donatorilor şi
al familiei, expres exprimat, constatarea legală a
momentului morţii, au atras şi atrag încă multe
controverse, modificând raportul etică-ştiinţă.
•  
. 1
 Principii speciale ale
transplantului
Lorem ipsum dolor sit amet, consectetuer adipiscing elit.
Maecenas porttitor congue massa

• Să respecte demnitatea • Să respecte viaţa şi chiar

persoanei (donator, moartea persoanei umane
primitor, medic) • Să respecte drepturile omului
• Să aibă scop terapeutic şi dimensiunea
duhovnicească a existenţei
• Să fie anonimă
chiar din momentul
conceperii acesteia
• Să nu fie determinat de
ADD A FOOTER 3
oportunităţi politice sau
economice, de curiozităţi
 Etica în Trasplantologie
În prezent o importanţă
stringentă pentru viaţa şi
sănătatea umană are
transplantul de
organe şi alte componente
biologice. Transplantul este
o performanţă a ştiinţei şi a
practicii
medicale pe care bioetica o
promovează atâta vreme
cât, prin transplantare, se
rezolvă criza
de.
lipsa unor altor soluţii de 4
vindecare şi se redă viaţa
 Controverse Etice

Sunt de neocolit controversele etice în transplantologie. Numarul persoanelor

aflate pe listele de aşteptare este cu mult mai mare decât numărul posibililor
donatori. De exemplu, conform United Network for Organ (UNOS), la sfârşitul lunii
octombrie 2004, peste87.000 de persoane erau pe listele de aşteptare pentru un
transplant, în timp ce sub 16.000
de operaţii de transplant fuseseră efectuate începând cu luna ianuarie a aceluiaşi
an.
Numărul redus al organelor disponibile cauzează numeroase probleme de natura
morală şi etică cu privire la procurarea şi distribuirea acestora, fapt ce ridică
întrebări destul de actuale
şi stringente:
Ar trebui părinţii care au copii mici sa aibă prioritate? Ar trebui cei care au şansa
de supravieţuire mai bună să aibă prioritate5 faţă de ceilalţi pacienţi care aşteaptă
un transplant?
 Corpul uman este inviolabil în virtutea dreptului la integritate fizică și
psihică, astfel încât, prelevarea și transplantul de organe, țesuturi şi
celule de origine umană în scop terapeutic pot avea loc numai cu
respectarea strictă a dispozițiilor legale (Titlul VI din Legea privind
reforma în domeniul sănătăţii), fiind înfiinţată o autoritate naţională ce
are ca obiect de activitate coordonarea, supravegherea, aprobarea şi

implementarea oricăror dispoziţii privind activitatea de transplant .

. 6
 Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de
origine umană de la un donator în viaţă se
poate efectua numai de la persoane
majore, având capacitate de exerciţiu
deplină, pe baza consimţământului scris,
după informarea acestora asupra
eventualelor riscuri şi consecinţe rezultate
din actul prelevării. Consimțământul dat de
donator poate fi revocat până la momentul
prelevării.
Donarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană are
loc exclusiv în scopuri altruiste și nu pot face obiectul unor tranzacţii de
natură patrimonială în scopul obţinerii unui folos material sau de altă
natură.
 • Din textele tuturor documentelor internaţionale
referitoare la drepturile omului se desprind spre a
fi aplicate la prelevarea şi transplantul de

Cadrul legislativ ţesuturi şi organe de origine umană câteva idei

călăuzitoare, cum ar fi: corpul omenesc este
sacru, intangibil, trebuie respectat atât în timpul
vieţii cât şi după moarte; corpul omenesc nu
poate să facă obiectul nici unui comerţ.
• Există în legi indicaţii clare referitoare la
consimţământul pentru prelevarea de organe de
la persoane vii, dar şi la donarea post-mortem
(prin constatarea morţii clinice este interzisă
prelevarea, dacă donatorul nu a pierdut
ireversibil şi total funcţiile cerebrale, dar se
precizează că aceasta nu exclude ca unele funcţii
ale anumitor organe să fie menţinute în viaţă
artificial)

ADD A FOOTER 8
Consimţământul
• Prelevarea de ţesuturi şi organe umane
de la persoane în viaţă se poate efectua
de la persoane majore, în viaţă, cu
capacitate mintală deplină, numai dacă
nu există un pericol pentru viaţa
donatorului şi cu consimţământul scris,
liber, prealabil şi expres al acestuia.
• Se interzice prelevarea de organe şi
ţesuturi umane de la potenţiali donatori
minori, precum şi de la persoanele
lipsite de discernământ, aflate în viaţă.
• Prelevarea de ţesuturi şi organe
umane de la persoanele decedate se
face numai dacă moartea cerebrală a
fost confirmată medical. Prelevarea se
 Donatorul
În cazul donatorului viu, transplantul se va face cu
respectarea următoarelor norme:
 donatorul să fie major şi în deplinătatea facultăţilor
mintale
 donatorului să i se garanteze că viaţa nu-i va fi pusă în
pericol
 donatorului să îi fie prezentate riscurile şi consecinţele
asupra sănătăţii şi asupra capacităţii de muncă pe care
prelevarea de organe le poate provoca
În cazul donatorului decedat:
 echipa care a constatat decesul nu poate fi aceeaşi cu
echipa care urmează să facă transplantul
 medicii care constată decesul sunt responsabili pentru
Primitorul
Beneficiarul transplantului îşi va da
consimţământul în scris pentru
efectuarea transplantului, după ce va fi
informat obiectiv asupra şanselor de
reuşită ale procedurii. În selecţionarea
pacienţilor cărora urmează să li se
efectueze transplantul trebuie avute în
vedere:
 urgenţa transplantării
 posibilitatea de reuşită
 previziunea ca organul să se poată
transplanta
 prioritatea cererii
 Studiul de Caz
Pacientul F., 14 ani, copilul unei familii bine asigurate material,
suferă de o patologie cardiacă severă şi necesită o transplantare
de cord in mod urgent. Este al doilea in rindul solicitanţilor de
organe, stabilit de către spital. Pacientul este conectat la aparate
de susţinere a funcţiilor vitale şi timpul este in defavoarea sa.
Părinţii minorului, insoţiţi de avocatul familiei, prezintă echipei de
cardiologi un cord in o instalaţie frigoriferă portativă. Organul
este adus impreună cu o casetă video in care un bărbat aparent
arată sănătos" afirmă că este bolnav de cancer şi nu doreşte să
ajungă până la etapa terminală a bolii. El intenţionează să se
sinucidă, iar inima şi-o donează pentru salvarea copilului bolnav.
Avocatul prezintă medicilor anumite acte legalizate care confirmă
 Studiul de Caz
Domnul Popescu și doamna Irimia, sunt doi candidați pentru un
transplant de inimă.
Doamna Irimia s-a înscris recent pe lista de ateptare, iar domnul
Popescu așteaptă de un an având numeroase intervenții până în
prezent: o angioplastie și două operații de by-pass. Acesta nu
respectă sfaturile medicului de a se lăsa de fumat, de a evita
alimentele grase care i-au produs obezitatea și de a-i diminua
stresul. Apariia unui donator de inimă, a adus în discuție cele două
cazuri în cadrul comitetului de etică a spitalului. Chiar dacă era
evident cine ar fi trebuit să beneficieze de transplant având în
vedere timpul de ateptare, majoritatea medicilor nu au fost de
acord ca domnul Popescu să beneficieze de inima cea nouă, întrucât
nu a respectat deloc sfaturile medicilor, iar timpul de așteptare nu
este principalul criteriu într-un transplant de inimă.
THANK YOU!