Sunteți pe pagina 1din 3

UNIVERSITATEA "VASILE GOLDIS" ARAD

FACULTATEA DE MEDICINA, FARMACIE SI MEDICINA DENTARA

TRANSPLANTUL DE ORGANE

COJOCARIU CLAUDIU-FLORIN
ASM, AN IV, GR. 3

TRANSPLANTUL DE ORGANE

Transplantul de organe reprezinta o interventie chirurgicala cu o istorie recenta daca il raportam la


alte proceduri medicale. Totusi, ideea de a transplanta organe ntre oameni sau de la animal la om a
aprut inca din antichitate. Procedura transplantului nu este una facil. Dei au existat unele
tentative de transplant consemnate n istorie, aceste sunt mai mult legende, fr un temei tiinific,
fr informaii certe referitoare la tehnic sau la reuita interveniei.
Efectul pozitiv al celor dou rzboaie mondiale a fost acela de a grbi evoluia unor tehnici
medicale, printre care chirurgia sau transplantul de organe i esuturi. n 1954 a avut loc primul
transplant de rinichi, ntre gemeni identici. Rezultatul a fost unul pozitiv, rinichiul funcionnd
normal timp de 8 ani. n 1962, a avut loc primul transplant de rinichi de la cadavru la om. Rinichiul
a funcionat timp de 2 ani.
n 1967, doctorul Thomas Starzl realizeaz primul transplant de ficat. Pacienii doctorului
Thomas au cea mai mare rat de supravieuire, atingnd recordul de 36 de ani dup operaie, iar
media depete 25 de ani. Primul transplant de inim a fost fcut de doctorul de origine romn,
Christian Barnard.
Transplantul de organe sau esuturi este de mai multe feluri:
Autogref unde esutul sau organul transplantat aparin aceluiai individ.
Izogref este grefa efectuat ntre gemenii monovitelini (provenii din acelai zigot)
Aceste dou tipuri de transplant se bucur de cea mai mare toleran, deoarece provin de la
persoane cu acelai material genetic. Mai exist homogrefa, efectuat ntre persoane din aceeai
specie (om om) sau heterogrefa, caracteristic transplanturilor de la animal la om. Cele dou tipuri
de transplant sunt respinse de organism, deoarece ntre donator i primitor exist diferene (sunt
respinse n lipsa unui tratament). Tratamentul este intit asupra sistemului imunitar al primitorului,
care este slbit. Eficiena transplantului crete cu ct acest tratament este nceput mai devreme.
n cazul n care donatorul este decedat, de la acesta se prelev organele, ochii, pielea,
muchi, tendoane etc. Un organ rmne funcional dac nu a fost lipsit de oxigen mai mult de 60 de
minute. La peste 90 de minute, leziunile care apar sunt ireversibile. Transportul se face rapid, cu
organul rcit la o temperatur de 0 4 grade. Exist tehnici moderne, care nghea instant esutul la
minus 120 de grade. Cea mai mare valabilitate o are rinichiul. Acesta poate atepta pn la 5 zile un

donator.
Transplantul de cornee i de cartilagiu se bucur de o toleran bun, fr medicamentaie
care s inhibe sistemul imun, deoarece acestea ajung n zone fr circulaie de snge. Se poate
transplanta mduv, tratnd leucemii sau diferite organe: rinichi, ficat, inim, plmni. Cam toate
componentele organismului se pot transplanta, respectndu-se cteva principii de compatibilitate
(care se refer la grupa de snge, sistemul Rh).
Un tip special de transplant este cel de membre. Acesta are ans de reuit mare dac este la
membrele superioare. Cel mai important lucru ce trebuie ndeplinit este refacerea sensibilitii de
dinainte. Transplantul de organe a fost o tehnic revoluionar. Peste 40.000 de donatori, primesc
anual un organ nou.
Prima etapa e unui transplant este reprezntata de analiza compatibilitatii imunologice intre
donator si primitor. Celulele organismului au pe suprafata lor o serie de receptori antigenici
denumiti HLA (human leukocyte antigen) sau MHC (major histocompatibility complex). Acesti
receptori sunt specifici pentru fiecare organism in parte si confera fiecarei celule apartenenta la
organismul respectiv. Antigenele HLA sunt cele mai importante in evaluarea compatibilitatii
imunologice intre donator si primitor. Daca ele sunt foarte diferite, atunci riscul unei reactii
imunologice de respingere a grefei este foarte mare, deoarece organimul beneficiarului recunoaste
celulele organului transplantat ca fiind straine. Pe langa antigenele HLA, trebuie evaluata si
compatibilitatea de grup sangvin, precum si prezenta aticorpilor performanti (cross-match test).
A doua etapa consta in recoltarea organelor de transplantat, stocarea si transportarea lor. Se
recolteaza intai cordul (daca este viabil), apoi plamanii, ficatul, rinichii si pancreasul. Interventia
consta in oprirea vascularizatiei normale a organului ce urmeaza a fi recoltat si perfuzarea acestuia
cu solutii reci (perioada de ischemie rece), care sa asigure prezervarea grefei. Racirea organului
duce la diminuarea masiva a metabolismului acestuia si implicit si a nevoilor sale de energie si
nutrienti. Perioadele de timp in care organele pot fi tinute in afara organismului sunt: pentru rinichi
60 ore, pentru ficat 24 ore, pentru pancreas 12 ore, pentru cord 6 ore si pentru plaman 4
ore.
Dupa recoltarea, organul este transportat in recipiente speciale si pregatit pentru
transplantare. Urmeaza iarasi o perioada critica pentru acesta, din momentul scoaterii de la gheata si
pregatirii pentru grefare (perioada de ischemie calda). Ulterior, se realizeaza conexiunile vasculare
are organului si se urmareste reperfuzarea acestuia.
Ultima etapa este reprezentata de terapia imunosupresoare, care continua de fapt pe toata
durata vietii. Supresia sistemului imun are ca scop scaderea reactivitatii celulelor imune fata de
noile celule din organul transplantat, astefel incat acestea sa fie tolerate din punct de vedere
imunologic in organismul primitorului.