Transplantul de organe

Generalitati:
Transplantul de organe este una din cele mai interesante parti ale
medicinei. El reprezinta de fapt inlocuirea unui organ care nu isi
mai poate indeplini corect functiile (datorita unor procese
patologice sau traumatisme) sau care devine chiar periculos
pentru organism, cu altul sanatos, care poate prelua rolul celui
bolnav. In vederea realizarii transplantului este necesara existenta
a doua persoane cheie: primitorul (receptorul) si donatorul.
Donatorul poate fi o persoana in viata sau o persoana recent
decedata. Trebuie precizat insa ca nu toate organele organismului
uman pot fi transplantate.
Cele pentru care deja exista o experienta
in domeniu sunt:
- Rinichii: daca sunt afectati de lupus, boala
polichistica renala, sau sufera de nefropatie
diabetica in stadiu avansat. Rinichii sunt cei mai des
transplantati. Transplantul poate fi realizat de la un
donator mort sau viu, rinichii fiind organe pereche,
unul putand prelua si functia celuilalt (in anumite
limite, desigur);
- Inima: in cazurile avansate si grave de insuficienta
renala, boala coronariana ischemica, cardiomiopatii.
Se poate transplanta doar de la un donator decedat;
- Plamanii: in cazul pacientilor cu fibroza chistica, boala
pulmonara cronica obstructiva sau alte probleme de
acest tip. Transplantul se poate realiza de la un
decedat sau de la un donator viu;
- Pancreasul: poate fi transplantat in cazul pacientilor
cu diabet, insa doar de la un donator decedat;
- Ficatul: este unul din cele mai transplantate organe,
una din cauzele frecvente care au indicatie fiind ciroza
hepatica. Fragmente hepatice pot fi transplantate atat
de la donatori decedati, cat si de la cei in viata;
- Pielea: este considerat a fi cel mai mare organ al omului
si trebuie transplantat de cel mai multe ori post-traumatic
sau dupa indepartarea unor tumori impresionante care
lasa o lipsa tegumentara semnificativa;
- Intestin: mai ales cand exista tumori sau traumatisme ce
devitalizeaza zone extinse din intestin;
- Celulele stem: se pot transplanta si ele, insa aceasta
este mai degraba apanajul medicinii regenerative, care isi
propune ca prin implantarea lor sa stimuleze dezvoltarea
de novo a organului sau segmentului care lipseste.
 Generalitati:
• In prezent se poate realiza si transplant de tesut, nu doar de organ
intreg. Cele mai frecvent transplantate sunt: corneea, oase,
tendoane, valve cardiace, vene. Se pot realiza si mai multe
transplanturi in acelasi timp, in functie de necesitatile pacientului,
disponibilul de organe si stadiul bolii care impune o astfel de masura
terapeutica. De exemplu, specialistii pot efectua simultan un
transplant de cord si de plamani (patologia cardiaca si pulmonara
fiind adesea intricata).

• In ciuda faptului ca transplantul poate salva atat de multe vieti si

poate corecta malformatii, anomalii, redand pacientului frumusetea
vietii insasi, transplantul de organe nu poate fi facut oricui sau in
orice conditii. Medicina de transplant, ramura speciala a medicinei
moderne care se ocupa cu astfel de probleme, nu trebuie sa
gasesasca doar o metoda prin care se va rezolva transplantul in
sine, dar trebuie sa previna si rejectele, sa demonstreze
compatibilitati, sa realizeze prognosticuri pentru fiecare pacient in
parte.
• Transplantul de organe ramane insa un subiect
controversat, el ridicand numeroase probleme de
natura bioetica, religioasa si umana. Printre cele
mai arzatoare subiecte referitoare la o astfel de
situatie sunt momentul in care se acorda
consimtamantul pentru donarea organelor dupa
moarte, cand un pacient in coma si stare vegetativa
totala poate fi declarat ca fara sanse de
supravetuire in absenta aparatelor de intretinere
artificiala a vietii si in final mort, sau cum se pot plati
organele transplantate.
• Pacientii care se confrunta cu afectiuni cronice, atat de avansate
incat tratamentul medicamentos nu mai poate face fata, pot avea
indicatie de transplant de organ. Medicul curant este cel care poate
aprecia cel mai corect o astfel de necesitate si poate decide daca
respectivul pacient este sau nu un bun candidat pentru transplant.

• Pacientii care nu pot fi inscrisi pe lista de transplant (in ciuda faptului

ca ar fi nevoie de unul) sunt cei are au infectii (virale, bacteriene sau
parazitare) active, cei cu afectiuni cardiace decompensate, cu
probleme legate de consumul de droguri, alcool si tutun, sau cei care
au diversi alti factori de risc sau alte boli sistemice. Daca insa
pacientul este un bun candidat, el va fi trecut pe lista de asteptare.
Pot trece zile, luni sau chiar ani pana cand se va gasi un donator
compatibil si pana cand transplantul va putea fi realizat.