Donarea de organe si dileme ale

donatorilor

Rotaru Sergiu
AMG III E

Iasi,2015

CUPRINS
I.

Generalitati. Definirea unor termeni.....................................................................3

II.

Forme ale donarii................................................................................................. 3

III.

Controveste etice in privinta donarii de organe si tesuturi umane....................5

Bibliografie................................................................................................................. 7

I.

Generalitati. Definirea unor termeni

Prin "Transplantul de tesuturi si/sau organe" umane se intelge acea activitate medicala
complexa care, in scop terapeutic, inlocuieste tesuturi si/sau organe umane compromise
morfologic si functional, din corpul unui subiect uman cu alte structuri similare, dovedite ca fiind
sanatoase.
"Prelevarea" se intelege recoltarea de tesuturi si/sau organe umane sanatoase morfologic si
functional, in vederea realizarii unui transplant.
"Donatorul" este subiectul in viata sau subiectul in stare de moarte cerebrala, compatibil
genetic cu potentialul primitor care, in scop terapeutic, doneaza tesuturi si/sau organe umane.
"Primitor" este subiectul care beneficiaza de realizarea unui transplant.
"Grefa", operatia care se refera la transpunerea si aplicarea in alte zone ale corpului a unor
fragmente provenind de la aceeasi persoana
Prin autotransplant se intelege situatia transferului unui organ in corpul aceleiasi
persoane, cum ar fi, de pilda, transferul rinichiului intr-o zona mai joasa.
Din punct de vedere medical se face distinctia intre grefa isogenica (transplantarea intre
persoane gemene), alogrefa sau grefa alogenica (transplantul intre indivizi apartinand aceleiasi
specii), grefa xenogenica sau heterotransplantul, reprezentand transplantul intre animale de specii
diferite.

II.

Forme ale donarii

Pentru a se putea ajunge la donarea de oragene, donatorul trebuie sa isi exprime dorintasa isi de-a acordul- cu privire la donarea de organe.
Consimtmantul informat
Legea diferentiaza situatia prelevarii de tesuturi si organe umane de la persoane in viata
de cele apartinand unor persoane decedate. Prelevarea de tesuturi si organe umane in scop
terapeutic se poate efectua de la persoane majore, in viata, cu capacitate mintala deplina, numai
daca nu exista un pericol pentru viata donatorului si cu consimtamantul scris, liber, prealabil si
3

expres al acestuia. Legea mai prevede necesitatea controlului prealabil clinic si de laborator al
donatorului. Consimtamantul se da numai dupa ce donatorul a fost informat in prealabil de medic
asupra eventualelor riscuri si consecinte pe plan fizic, psihic, familial si profesional, rezultand
din faptul prelevarii.
In ceea ce priveste prelevarea de tesuturi si organe umane de la persoanele decedate,
aceasta se efectueaza potrivit legii, numai daca moartea cerebrala a fost confirmata medical.
Potrivit legii, prelevarea se face, in acest caz, cu consimtamantul scris al membrilor majori ai
familiei sau al rudelor, in urmatoarea ordine: sot, parinte, copii, frate ori sora. In absenta
acestora, consimtamantul va fi luat de la persoana autorizata in mod legal sa il reprezinte pe
defunct.
Moartea cerebrala
Moartea cerebrala reprezint pierderea ireversibila a functiilor intregului creier, inclusiv
baza creierului. Este acceptata in majoritatea tarilor, exceptie facand, de exemplu, Japonia. Aici
moartea este acceptata doar ca un proces social petrecut in timp indelungat (minim 2 ani), in care
persoana decedata continua sa faca parte din societate. Aceasta este explicatia faptului ca exista
tari dezvoltate tehnologic in care transplantul de tesuturi si organe nu se practica sau, in cazul
Japoniei, se practica dar, implicand doar donatorii vii. Nu trebuie confundata moartea cerebrala
cu moartea biologica. Din punct de vedere juridic, moartea este considerata una singura, si
anume cea declarata din punct de vedere medical. Moartea, din punct de vedere crestin, are doua
acceptiuni: a) indepartarea omului de Dumnezeu prin pacat (moarte care poate fi temporara sau
vesnica, in functie de gravitatea pacatului, de pocainta sau lipsa acesteia); b) moartea fizica ?
concretizata prin despartirea sufletului de trup. Tot efortul crestin este acela de a scapa de
moartea vesnica prin comuniunea dinamica cu Dumnezeu in Hristos, prin Duhul Sfant. Aceasta
nu exclude grija pentru conditiile, momentul si modalitatea separarii sufletului de trup. Moartea,
din punct de vedere medico-legal, este cunoscuta in mai multe feluri si anume: a) moarte
aparenta (functiile vitale sunt atat de mult slabite incat nu pot fi percepute decat cu aparate
speciale); b) moarte clinica (functiile vitale au incetat fara sa se fi alterat inca structurile in mod
ireversibil; de aceea este posibil ca aceste functii sa fie reactivate prin terapia intensiva si
reanimare); c) moarte biologica (se produce atunci cand organele vitale au intrat deja in proces
de alterare, adica a inceput procesul de necrozare al tesuturilor); d) moarte cerebrala.
4

In cazul donariie organe, a transplantului voit, prin exprimarea consimtamantului si

respectarea legislatiei in vigoare, donatorul trebuie sa indeplineasca anunite conditii cum ar fi:
1. In cazul donatorului viu, transplantul se va face numai cu respectarea urmatoarelor
norme: - sa fie major si sa fie in deplinatatea facultatilor mintale; - sa i se garanteze ca viata nu ii
va fi pusa in pericol; - sa ii fie prezentate riscurile si consecintele asupra sanatatii si asupra
capacitatii de munca pe care prelevarea de organe le poate provoca; - sa-si fi dat in mod
prealabil, liber, expres, constient si informat consimtamantul in scris pentru prelevare. In cazul
donatorului minor, consimtamantul va fi acordat de catre parinti sau de catre tutorii legali,
respectandu-se libertatea si demnitatea minorului.
2. In cazul donatorului decedat: echipa care a constatat decesul unei persoane nu va fi
aceeasi cu cea care urmeaza sa faca transplantul; medicii care constata decesul sunt responsabili
pentru situatiile in care moartea nu a intervenit efectiv sau ea nu a fost bine constatata.
Cu privire la primitor, isi va da consimtamantul in scris pentru efectuarea transplantului si
va fi informat obiectiv asupra sanselor de reusita ale transplantului. In selectionarea pacientilor
carora urmeaza sa li se efectueze transplantul, se impune ca medicii care iau deciziile de
transplantare sa aplice exclusiv criteriul terapeutic, adica sa se aiba in vedere: 1. urgenta
transplantarii; 2. posibilitatea de reusita; 3. previziunea ca organul sa se poata transplanta; 4.
prioritatea cererii. Intrucat transplantul are caracter terapeutic, selectia pacientilor nu trebuie sa
fie impiedicata sau viciata de motive de ordin rasial, social economic, religios etc., ci determinata
de conditii optime de reusita a transplantului si de finalitatea acestuia.

III. Controveste etice in privinta donarii de organe si tesuturi

umane
Numarul persoanelor aflate pe listele de asteptare este cu mult mai mare decat numarul
posibililor donatori. De exemplu, conform United Network for Organ Sharing (UNOS), la
sfarsitul lunii octombrie 2004, peste 87.000 de persoane erau pe listele de asteptare pentru un
transplant, in timp ce sub 16.000 de operatii de transplant fusesera efectuate incepand cu luna
ianuarie a aceluiasi an. [3, 5, 6] Numarul redus al organelor disponibile pentru transplant ridica
numeroase probleme de natura morala si etica cu privire la procurarea si distribuirea acestora: 5

Ar trebui cei care au o sansa de supravietuire mai buna sa aiba prioritate fata de ceilalti pacienti
care asteapta un transplant? - Ar trebui parintii care au copii mici sa aiba prioritate? - Ar trebui
cei al caror mod de viata (fumat, alcool, droguri, obezitate) dauneaza sanatatii organelor sa aiba
sansa la un nou organ? - Ar trebui sa fie oferite stimulente materiale sau nemateriale pentru a
incuraja donatia de organe? Ar trebui cei care accepta donarea organelor persoanelor apropiate
lor sa primeasca compensare financiara? - Ar trebui ca orice persoana care accepta sau nu
donarea de organe sa afiseze acest mesaj pe carnetul de conducere auto sau in documentele
pentru impozitul pe venit? - Ar trebui sa fie folosita tehnica de creare a organelor pornind de la
celulele stem? - Ar trebui considerat ca orice persoana isi da acordul pentru donarea de organe,
cu exceptia cazului in care specifica strict ca nu este de acord cu aceasta tehnica? - Este
acceptabil ca cineva care a primit deja un transplant de organe sa mai primeasca unul? - Merita
dezvoltarea tehnicilor de transplant costuri atat de ridicate? - Este normal ca doar persoanele cu
bani sa primeasca transplanturi, tinand cont de faptul ca sunt extrem de scumpe? - Ar trebui ca
politicile spitalelor sa permit recoltarea organelor de la pacientii ale caror inimi inceteaza sa
bata (non-heart-beating donors NHBD)? - Familia este stapana in deplinul sens al cuvantului
asupra organelor persoanelor apropiate? - Ar trebui ca persoanele care au avut in trecut tentative
de sinucidere sa primeasca organe pentru transplant? - Ar trebui ca prizonierii condamnati sa
primeasca organe pentru transplant?

Bibliografie

www.roportal.ro/articole;
www.csa.acad.md/nm/med
www.bioethics.upenn.edu
www.bioetica.ro
Comisia National de Bioetic Sectorul Biserica si Societatea al Patriarhiei
Romane, Transplantul de organe.