Conflictul între bioetica umanist-seculară și cea creștină

• Tehnologia a creat noi probleme etice. Inseminarea

artificială, fecundarea in vitro, mama surogat, transplantul
și prelevarea de organe, manipularea genetică și clonarea
sunt, toate, realități medicale. Nu se mai pune problema
dacă acestea pot fi realizate, ci dacă ele trebuie realizate.
• Practic, nicăieri linia de demarcație între cele două
principale sisteme filosofice contemporane nu este mai
clară decât în problemele biomedicale. Abordarea
umanistă seculară și cea iudeo-creștină asupra bioeticii
sunt profund antagonice și reflectă, în fapt, concepțiile
antropologice opuse (privind omul și originea sa).
 Modele etico-morale secular-umaniste

• Umaniștii seculari neagă faptul că există un Creator și că există

legi date de Dumnezeu care guvernează lumea. Această
concepție privește omul ca fiind doar un animal superior
(evoluat), dotat cu inteligență superioară, iar această inteligență
poate fi folosită pentru a îmbunătăți specia umană. De aceea,
umaniștii seculari favorizează avortul, eutanasia și ingineria
genetică drept mijloace de îndeplinire a acestui scop. Omul este
considerat autonom, în măsura să-și elaboreze propriul cod
etic. Bunăstarea omului este valoarea supremă, acestuia fiindu-i
permis să facă orice pentru a dobândi fericirea. Umaniștii nu
recunosc că Dumnezeu este suveran și afirmă că "nici o
divinitate nu ne va salva; trebuie să ne salvăm noi înșine".
 Morala liberală radicală

S-a născut odată cu Revoluţia franceză şi are ca principiu suprem

libertatea nelimitată a omului, autonomia lui absolută. Potrivit
acestei concepţii nu există Dumnezeu şi nu trebuie să existe vreo lege
care să reglementeze moralitatea, iar acţiunile nu pot fi bune sau rele
la modul absolut. Fiecare hotărăşte în conştiinţa sa ce e bine şi ce e
rău, în funcţie de situaţie. Adepţii acestui tip de morală cred că,
întrucât omul nu este o creaţie a lui Dumnezeu şi nu are nici un scop,
el are dreptul să fie liber să-şi trăiască propria viaţă cum cred mai
bine.
Acest model legitimează avortul, eutanasia, alegerea de catre părinți
a sexului copilului prin metoda selecției, transsexualitatea,
fecundarea artificială chiar și în cazul femeilor singure, experimentele
neîngrădite pe embrion, sinuciderea, homosexualitatea  etc.
 Utilitarismul sau pragmatismul

Are la bază filosofia empiristă a şcolii anglo-saxone (John Stuart Mill și

Jeremy Bentham) şi urmăreşte obţinerea maximumului de fericire -
înţeleasă ca bunăstare economică şi materială - cu minimum de
suferinţă. Etica utilitaristă este o etică a eficienţei: "The end justify
the means" (Mill), adică valoarea morală a unei acțiuni este
determinată de rezultatul său.
Binele și răul pot avea semnificație doar când sunt folosite în
conformitate cu principiul utilitarismului, astfel încât orice lucru
care face plăcerea (fericirea) să prevaleze asupra durerii (suferinței)
este corect, iar tot ce face ca durerea să prevaleze, este rău. Astfel,
Bentham propunea un calcul hedonist, prin care orice acțiune era
măsurată în termenii plăcerii sau durerii pe care o producea.
 Utilitarismul sau pragmatismul

Etica utilitaristă a creat și un concept extrem de controversat: acela de

calitate a vieţii, care îl înlocuieşte conceptul creştin de sacralitate a vieţii.
Adepţii utilitarismului consideră că individului i se poate recunoaşte
statutul de persoană şi deci dreptul de a trăi doar dacă posedă anumite
atribute, cum ar fi capacitatea cognitivă şi de raţionare, autonomia etc.
care să îi confere un anumit standard de "calitate a vieţii", decis de
membrii comunităţii. Cei care nu aduc profit sau nu (mai) pot atinge acest
standard sunt indezirabili. Există indivizi care au pierdut dreptul de a trăi -
bătrânii, handicapaţii, bolnavii incurabil trebuie eutanasiaţi; alţii nu au
primit încă acest drept – de exemplu embrionul (se permit experienţele pe
embrionul uman în vederea fertilizării artificiale sau cercetarea pe acesta,
chiar dacă un număr mare de embrioni trebuie distruşi); copilul depistat cu
malformaţie prin diagnostic prenatal defavorabil trebuie avortat sau, dacă
s-a născut, trebuie lăsat să moară prin privare de hrană
 Materialismul sau modelul socio-biologic

Este strâns legat de darwinism şi derivatele filosofice ale acestuia:

scientismul (Comte), psihanaliza (S. Freud), şcoala sociologică (M.
Weber), sociobiologismul (H. J. Heisenk și E. O. Wilson).
Darwinismul a încercat să demonstreze că viaţa umană este produsul
întâmplării, al unei lupte oarbe pentru supremaţie şi că organismul
uman are strânse legături de rudenie filogenetică cu fiinţele
inferioare. Materialismul afirmă că Dumnezeu nu există, iar ceea ce
numim suflet nu este decât psihic, adică o simplă funcţie a neuronilor
care apare odată cu dezvoltarea sistemului nervos. În lipsa acestui
atribut, ovulul fecundat nu poate fi o fiinţă umană sau o persoană, ci
urmează să devină, încetul cu încetul. Prin urmare, nu e imorală
distrugerea acestui organism în primele sale zile sau săptămâni
(avortul, cercetarea pe embrion).
 Modelul etic și moral creştin

• Elementul fundamental al antropologiei şi moralei creştine este statutul omului de

persoană, adică de creatură care poartă în ea chipul şi asemănarea lui Dumnezeu
Cuvântul persoană provine din latinescul persona, care însemna "mască de teatru".
Termenul arată caracterul sacru al persoanei: cel care purta masca întruchipa divinitatea
şi primea ceva din însuşirile acesteia.
• Cu alte cuvinte, omul este o persoană deoarece este o ființă relațională (socială),
rațională (capabilă de reflecție), gânditoare (capabilă să descopere sensul lucrurilor),
volițională (capabilă de alegere liberă și conștientă) și emoțională (care "simte").
• Aceste însușiri cumulate sunt unice. Astfel, distanţa ce desparte fiinţa umană de animal
este infinit mai mare decât cea care desparte orice alte reprezentante ale regnurilor.
• Valoarea oricărei fiinţe umane nu depinde de ceea ce în limbaj utilitarist se numeşte
calitatea vieţii. Nu există viaţă lipsită de calitate, așa cum cred utilitariștii. Omul este
valoros în sine, prin ceea ce este el şi nu prin ceea ce face sau posedă.
• Valoarea, sacralitatea şi inviolabilitatea oricărei vieţi umane îşi au rădăcina în Dumnezeu
 Modelul etic și moral creştin

• În antropologia creştină, persoana are următoarele caracteristici esenţiale:

• Persoana este o fiinţă vie care aparţine speciei umane (are suflet),
indiferent de stadiul său de dezvoltare.
• Persoana este un individ (este indivizibilă).
• Persoana comunică şi este capabilă de reflecţie, are conştiinţa binelui şi
răului, a trecutului, prezentului şi viitorului ei anticipat.
• Persoana este liberă. Libertatea ei este un bun de preţ, dar dreptul la viaţă
este mai presus decât dreptul la libertate, fiindcă pentru a exercita
libertatea trebuie să posezi mai întâi viaţa
• Persoana este unică, prin caracteristicile genetice, prin sufletul/psihicul
său, prin viaţa pe care şi-o construieşte uzând de libertatea sa.
• Persoana umană este o unitate bidimensională. Nu este nici trup, nici
suflet, ci amândouă în acelaşi timp.
 Modelul etic și moral creştin

• Marea întrebare care se pune în faţa tehnicilor rezultate din dezvoltarea ştiinţelor
bio-medicale este următoarea: tot ce este posibil este şi permis sau folositor?
• Răspunsul bioeticii creştine este NU. Întrucât este creaţie şi nu creator, omul nu se
poate erija în proprietar al lumii după bunul său plac, ci trebuie să aibă respect
faţă de viaţă, faţă de propriul trup devenit "templu al Duhului Sfânt" şi de legile
biologice. Orice atentat la adresa vieţii este o nerespectare a legilor şi a finalităţii
stabilite de Creator. Pe scurt, rolul creștinului în domeniul biomedical este unul
terapeutic, nu eugenic.
• Bioetica creştină consideră că ştiinţa în sine nu e nici bună, nici rea: ea e bună
(morală) dacă cercetătorul respectă, în el şi în alţii, persoana umană; în schimb,
este rea (imorală) dacă lezează demnitatea persoanei umane. Sunt imorale
experienţele medicale făcute pe bolnavi fără consimţământul lor şi chiar cu
consimţământul lor, dacă le agravează boala sau le pun în pericol viaţa. Sunt
imorale experienţele făcute pe prizonieri sau pe embrionul uman din prima clipă
a existenţei, avortul, eutanasia etc.
 Modelul etic și moral creştin

• Corpul uman nu este un simplu obiect care poate fi manipulat, ci este

parte a persoanei umane.
• Actele biologice nu pot fi neutre din punct de vedere etic.
• Valoarea vieţii nu înseamnă "calitatea vieţii". Comunitatea nu trebuie să
urmeze principiile hedonist-utilitariste care îl sacrifică pe cel considerat
ineficient; dimpotrivă, va ajuta pe cel bolnav.
• Medicul va respecta pe toţi oamenii şi pe fiecare în parte, ca "imperativ
categoric" (Kant) întrucât el nu tratează trupuri, ci persoane. El nu va
distruge şi nu va degrada o viaţă umană cu scopul de a face experienţe
medicale, indiferent de benficiile aduse de acestea.
• Medicul va săvârşi actul medical cu responsabilitate, nu călăuzindu-se
după criterii subiective sau materiale, ci apelând la conştiinţa sa, ţinând
cont de legile morale şi de normele deontologice.
 Modelul etic și moral creştin

• . Viața omului este inviolabilă pentru că este viața unei persoane (a unui subiect cu
drepturi personale). Cu alte cuvinte, un om este inviolabil nu doar pentru că
trăiește (căci atunci un astfel de drept l-ar avea și animalul) ci pentru că este o
unitate formată din corp și suflet rațional, adică este persoană – chip şi asemănare
a lui Dumnezeu.
• 2. a. Este etică şi licită orice intervenţie medicală care favorizează dezvoltarea
naturală a vieţii unei persoane umane (intervenţie "după natură") – de ex.
transplantul de organe sau corectarea unui handicap.
b. Nu este etică (este ilicită) orice intervenţie care se opune dezvoltării naturale a
vieţii unei persoane umane (intervenţie "contra naturii") – de ex. avortul provocat.
c. Nu este etic (este ilicit) orice comportament diferit de modalitările pe care natura
le indică pentru a urma o atare dezvoltare – de ex. fertilizarea in vitro (care separă
scopul unitiv de cel procreativ al relaţiei sexuale).
• Acestea sunt principiile creștine pe baza cărora considerăm că trebuie formulate
răspunsurile la problemele presante dictate de avansul tehnologic.