„Înalţă-ţi sufletul atât de sus, ca nici o ofensă

să nu poată ajunge la el"

(Descartes)
NEVOIA DE A ACŢIONA CONFORM PROPRIILOR
CONVINGERI/CREDINȚE Şl VALORI, DE A PRACTICA RELIGIA
Definiţie:

A acţiona conform propriilor convingeri/credinţe şi valori este o necesitate a

individului de a face/exprima gesturi, acte conforme formaţiei sale, de bine şi de
rău, de dreptate, de urmare a unei ideologii.
I. Independenţa în satisfacerea nevoii

Nu există fiinţă umană izolată. Ea este în interacţiune constantă cu ceilalţi

indivizi, membri ai societăţii, şi cu viaţa cosmică sau Fiinţa supremă/absolută.
Această interacţiune scoate în evidenţă experienţa vieţii lor, convingerile,
credinţele şi valorile propriei fiinţe şi, pe de altă parte, dezvoltarea personalităţii.
Căutarea unei concepţii unificatoare despre lume, care şi na ajute să vedem
viaţa în ansamblu şi să găsim o semnificaţie în fiecare parte a ei de veche precum
omenirea. Acest rol l-au jucat religiile antice, precum şi credinţele cu o orientare
teologică din timpurile ulterioare. Antropologii constantă că şi în culturile
contemporane primitive există concepţii despre lume, prin care se interpretează
experienţele oamenilor şi le sunt ghidate activităţile.
Cultura apuseană a fost, de asemenea, influenţată într-o asemenea măsură de
ştiinţă şi de tehnologie, încât unii afirmă, în prezent, că noi deţinem o concepţie
ştiinţifică sau tehnologică despre lume: ştiinţa şi utilizările ei ne conturează modul
de a gândi şi dau o nouă dimensiune vieţii noastre.
Căutarea perenă a unei concepţii despre lume este o căutare a unei vieţi care să
fie mai degrabă bună decât rea, o căutare a unui scop al existenţei, spre a acoperi
un gol, o căutare a ceva care promite mai curând speranţă, decât disperare.
Concepţiile despre lume diferă în această privinţă. Unele sunt mai optimiste,
iar altele mai pesimiste. Unele sunt profund etice, iar altele doar incidental
morale. Nu toate satisfac în mod egal şi în acelaşi fel dorinţa omenească, însă toate
exprimă o profundă nevoie umană.
Concepţia despre lume este necesară ca un ghid al gândirii. O lume plină de
lucruri, la care ne putem gândi şi în care se află o mulţime de idei şi teorii, cu
privire la tot ce există sub soare, ne obligă să fim selectivi. însă concepţia despre
lume mai este necesară şi pentru a ne călăuzi acţiunile, cum trebuie să hotărăşti
între nenumăratele lucruri care trebuie efectuate şi printre nenumăratele locuri în
care trebuie să te duci, numeroasele genuri de acţiuni şi numeroasele vocaţii
posibile.
Este necesară o concepţie despre lume pentru a clasifica activităţile posibile
şi pentru a stabili priorităţi pentru anumite acţiuni, în cadrul unei activităţi
concrete (decizii cu privire la carieră, decizii morale, modul de utilizare a
timpului, viaţa de familie etc).
Nici o societate nu poate trăi fără un set de standarde asupra cărora s-a căzut
de acord; dragostea, grija, onestitatea, integritatea, încrederea, iertarea, libertatea
alegerii, iată numai o parte dintre acestea.
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii
Factori biologici
Gesturile şi atitudinile corporale: permit pacientului să îşi satisfacă această
nevoie, în funcţie de convingerile proprii, de apartenenţă religioasă sau de
amândouă
Factori psihologici
Căutarea, cercetarea sensului vieţii şi morţii: fiinţa umană caută de milenii
sensul vieţii şi al morţii; urmărirea acestui obiectiv face individul să realizeze
gesturile şi ritualurile care răspund credinţelor/convingerilor şi valorilor sale
Dorinţa de a comunica cu Fiinţa supremă sau cu cosmosul: fiinţa umană, în
esenţa şi spiritul său, se simte legată de. Fiinţa superioară sau energia cosmică şi
înfăptuieşte acţiuni care îi permit această comunicare
Emoţiile: emoţiile şi impulsurile individului îl determină să realizeze
activităţi umanitare, religioase
Factori sociologici
Cultura: toate societăţile vehiculează, prin tradiţiile lor, credinţe şi valori
faţă de practicile religioase sau de aplicarea ideologiilor umanitare; unele
societăţi permit o practică religioasă specifică, în timp ce altele aderă la
practici religioase complet diferite; cultura şi istoria popoarelor influenţează
în mare măsură fiinţele umane şi relaţiile lor cu Fiinţa supremă sau relaţiile lor cu
ceilalţi
Apartenenţa religioasă: influenţează în mare măsură acţiunile pe care le
înfăptuieşte individul, pentru a-şi satisface nevoile; pe parcursul socializării
copilului, părinţii joacă un rol 1 important în obişnuirea cu credinţe şi valori
legate de ol apartenenţă religioasă; adultul este, de asemenea, influenţat de
normele sociale faţă de apartenenţa religioasă; cu toate acestea, există o anumită
alegere de a adera, sau nu la o religie, în funcţie de convingerile personale. La
persoanele vârstnice, practica religioasă se intensifică sau reapare, dacă a fost
abandonată ulterior.
Astăzi, în lume sunt cunoscute:
- creştinismul, cea mai răspândită religie pe glob
- islamismul, prezent în Orientul Apropiat şi Mijlociu
- budismul, întâlnit la popoarele asiatice
- hinduismul, practicat de hinduşi
- mozaismul (iudaism) religia evreilor.
 Manifestări de independenţă
Credinţe
 convingeri personale ale individului faţă de realitate
 asistarea la ceremonii religioase
 folosirea obiectelor religioase (şirag de mătănii, imagini)
Religie
 formă a conştiinţei sociale, caracterizată prin credinţa în fiinţe,
forţe supranaturale
 observarea regulilor unei religii
 parcurgerea scrierilor religioase, spirituale sau umanitare
Ritual, rit
 ansamblul de ceremonii religioase proprii unei religii
 apartenenţa la grupuri religioase sau umanitare
Spiritualitatea
 ansamblul de credinţe şi practici proprii sufletului
 timp de rugăciune şi meditaţie
 gesturi şi atitudini corporale
Morală
 ansamblu de reguli de conduită şi valori considerate valabile
într-o societate
 participarea la fapte de caritate
 participarea la fapte de umanitate
 angajarea într-o acţiune socială, umanitară sau creativă
Valori
 ansamblul de credinţe şi aptitudini care reflectă nu numai ceea ce este
dorit,
dar, în aceeaşi măsură, ceea ce este benefic individului; de exemplu
frumuseţea, adevărul, binele
Libertatea
 posibilitatea de a acţiona conform propriilor credinţe sau dorinţe;
individul
are libertatea deplină de acţiune şi sănătate mentală optimă (adaptat)

Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei

 determină pacientul să-şi exprime propriile convingeri şi valori
 planifică împreună cu pacientul, activităţii religioase
 II informează despre serviciile oferite de comunitate
 mijloceşte desfăşurarea unor activităţi conforme cu dorinţele şi credinţele
bolnavului
 II. Dependenţa în satisfacerea nevoii
De fiecare dată când această nevoie nu este împlinită pot apărea probleme de

1. Culpabilitatea
2. Frustrarea
3. Dificultatea de a acţiona după credinţele şi valorile sale
4. Dificultatea de a participa la activităţi religioase
5. Nelinişte fată de semnificaţia propriei existenţe
Codul etic al profesiei medicale prevede:
- îngrijirea bolnavului fără diferenţe de rasă, credinţă, ideologie, culoare;
- păstrarea secretului profesional şi a confidenţelor făcute de bolnav

Surse de dificultate
Surse de ordin - lezare fizică
fizic - dezechilibre
- supraîncărcare
- durere
- surmenaj
Surse de ordin - tulburări de gândire
psihologic - anxietate
- stres
- pierdere, separare - divorţ, doliu
- situaţii de criză - anestezie, bariere lingvistice,
spitalizare
Surse de ordin - pierderea imaginii şi a respectului de sine, pensionare
conflicte sociale
sociologic - eşecuri
- contradicţii cu familia şi societatea
Lipsa - lipsa de cunoaştere a situaţiilor, a atitudinilor celorlalţi
cunoaşterii - insuficienta cunoaştere de sine şi a mediului
Dezvoltăm în continuare două probleme
1. Culpabilitatea
Sentimentul dureros, resimţit ca urmare a contrazicerii propriilor convingeri
şi valori, motiv pentru care individul se simte vinovat.
Orice om este susceptibil de a fi confruntat cu situaţii în care iniţiativele luate
sau evenimentele nefericite îi pot provoca un sentiment de culpabilitate.
Gradul, frecvenţa şi raţionalizarea acestui sentiment depind, în mare parte,
de experienţele trăite şi de educaţia primită în copilărie.
Culpabilitatea este un sentiment fundamental şi nemotivat, care se manifestă
în surdină, în afara cunoaşterii adevăratei sale semnificaţii. Mai multe situaţii pot
cauza sentimente de culpabilitate: boala, pierderea stimei şi a respectului,
anxietatea, conflictele sociale.
 Manifestări de dependenţă
Sentiment de culpabilitate
- amărăciune
- autopedepsire
- autoacuzare
- mania de a se scuza inutil
- înţelegerea bolii ca o pedeapsă
- sentiment de a fi nedemn
- poziţie curbată
- mişcări lente
Manifestări de depresie
- manifestări de furie împotriva lui Dumnezeu
- plâns
- insomnie
- bâlbâială
Manifestări de anxietate
- tahicardie
- tegumente reci, umede
- hiperventilaţie
- furie
- mânie

Intervenţiile asistentei
Pacient cu sentiment de culpabilitate
Pacientul să-şi păstreze imaginea pozitivă de sine:
- încurajează bolnavul să-şi legătură cu problema sa
- facilitează satisfacerea convingerilor sale
- acţionează pentru recâştigarea stimei de sine a bolnavului
- planifică, împreună cu bolnavul, activităţi care să-i dea sentimentul
utilităţii
Pacientul să fie echilibrat psihic
- îl pune în legătură cu persoane dorite, apropiate
- administrează, la nevoie, medicaţie antidepresivă, tranchilizante (la
indicaţia medicului)
2. Frustrare
Condiţia individului care se simte refuzat sau îşi refuză satisfacerea unei nevoi.
.Obstacolele în îndeplinirea gesturilor sau a actelor conforme părerii personale de
râu sau dreptate şi dificultatea de a participa la activităţile religioase dau ţiului
sentiment de frustrare.
Manifestări de dependenţă
Senzaţia de - activităţi (acţiuni) oferite de normele sociale, nu pot fi
pierdere a însă folosite de individ, datorită nivelului cultural scăzut, a
libertăţii de
sentiment de carenţelor educative
- amărăciune, etc; aceasta îl determină la izolare sau
tristeţe
inutilitate - plâns
supunere la un - tratament nedorit
regim - medicaţie
- alăptare
incapacitatea - incapacitatea de a citi documente religioase, de a
de a exercita participa la activităţile grupului sau de apartenenţă, de a
practici urma exigenţele propriei religii - absenţa locurilor sau a
religioase modalităţilor de practicare - căderea la pat - constrângeri
fizice - deficit audio-vizual - efecte secundare ale unei
medicaţii
tulburări de - confuzie - dezorientare - halucinaţii
gândire
îngrijorare - grijă faţă de semnificaţia suferinţei sale - grijă faţă de
faţă de sensul sensul vieţii şi al morţii - preocupare pentru credinţe şi
propriei sale valoarea lor
existenţe

- Intervenţiile asistentei -

Pacient cu sentimentul de frustrare

OBIECTIV INTERVENŢIILE ASISTENTEI
E
Pacientul să- - ajută bolnavul să identifice cauza frustrării
şi recapete - îl încurajează să-şi exprime sentimentele şi nevoile
încrederea în - îl asigură de confidenţialitate şi îi păstrează secretele
sine
Pacientul să - comunică des cu bolnavul, arătându-se plină de
aibă o stare solicitudine
psihică bună - caută modalităţi de practicare a religiei (citirea unor
docu-1 mente religioase)
- administrează la nevoie medicaţie sedativă