NEVOIA DE A-SI PRACTICA RELIGIA SI DE A

ACTIONA CONFORM PROPRIILOR CREDINTE SI

VALORI
“Înalţă-ţi sufletul atât de sus, ca nici o ofensă să nu poata ajunge la el.”

(Descartes)
 • SPIRITUALITATEA

• o credinţă în puteri superioare, forţe creatoare, fiinţe divine sau surse infinite
de energie.

• RELIGIA

• un sistem organizat de închinare, religia are concepte teatrale, ritualuri si

practici obisnuite privitoare la nastere, moarte, casatorie si salvare.

• CREDINŢA

• o trasatura universala a vietii, a avea credinţă înseamna a crede în sau a se

angaja faţă de ceva sau cineva

Religia poate asigura pentru pacient

 o întelegere a vieţii si a morţii

 o sursa de putere, seninatate si credinţă in timp de criza

 un simtamant de siguranta

 o reţea tangibilă de sustinere socială

A-ţi practica religia

 COMPONENTA BIO-FIZIOLOGICA – se exprima prin miscari, gesturi, atitudini specifice

cultului: pozitia ingenunchiata, anumite posturi, interzise anumite alimente,
tratamente.

 COMPONENTA PSIHO-SOCIO-CULTURALA – evolutia practicilor religioase este in

functie de fenomenele psiho-sociale si relatiile interpersonale.
Manifestari de independenţă

 credinţe, convingeri personale ale individului faţă de realitate

 ritual, rit

 morală

 valori

 libertate

Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei

 determină pacientul să-şi exprime propriile convingeri şi valori

 planifică impreună cu pacientul activitaţi religioase

 îl informează despre serviciile oferite de comunitate

 mijloceşte desfaşurarea unor activităţi conforme cu dorintele si credinţele

bolnavului
Pacienţi care doresc adesea asistenţa spirituală

 pacienţii care par singuri si primesc putini vizitatori

 pacienţii care manifesta frică si anxietate

 pacienţii care se afla in faţa unei operaţii chirurgicale

 pacienţii care trebuie sa-si schimbe stilul de viaţă

 pacienţii care sunt preocupaţi de relaţia dintre religia lor si sanatate

 pacienţii a caror boala are implicaţii sociale

 pacienţii care sunt pe moarte

Efectele fiziologice ale rugaciunii

 Rugaciunea
  are efecte excepţionale asupra întregului organism. Ea poate sa scadă foarte
mult secreţia de cortizon, epinefrină si norepinefrină – hormoni care sunt secretaţi de
suprarenale in condiţii de stres accentuat.

 astfel, se reduce foarte mult riscul tulburarilor imunitare, al afecţiunilor cardiace,

mai ales riscul infarctului miocardic, al ulcerelor sau al bolilor intestinale inflamatorii.

Concluzii

Nu exista fiinta umana izolata. Ea este în interacţiune constantă cu ceilalti indivizi, membri
ai societatii si cu viaţa cosmica sau fiinţa supremă.