UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINTE ALE EDUCAȚIEI

DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE

Prof. Univ. Dr. Ion Manzat

Masterand :
Ciortan Adrian

Referat

Dimensiuni psiho-spirituale ale sanatatii si bolii

La ora actuală, multe ființe umane se întrebă: „Este oare posibilă

vindecarea bolilor și prin alte mijloace decât cele ale medicinii conventionale?”.
Dacă există o scânteie de adevăr în realitatea tainică a vindecării mentale și
spirituale, ar trebui să încetăm să mai separăm aceste metode, considerându-le
antagoniste. Mai mult decât atât, este de datoria noastră să ne deschidem cât mai
repede mintea și sufletul față de posibilitățile lor, ce sunt cel mai adesea
nebănuite.
Pentru unii dintre noi, lumea în care trăim este plină de suferință. Dacă
unele metode eficiente și perfect naturale ne pot aduce alinarea și chiar
vindecarea, cel mai bine este să le descoperim valoarea într-un mod practic, prin
experiență directă.
Dacă dorim cu adevărat să studiem așa cum se cuvine aceste aspecte
atât de importante, care se referă direct la viață, la sănătate, trebuie să ne
decidem să renunțăm încă de la început la ideile noastre preconcepute, la
propriile noastre blocaje mentale. Este necesar să adoptăm o metodă de
examinare imparțială și comprehensivă, care să se bazeze pe ideea forță: „Un
gram de practică valorează întodeauna cât tone de teorie”.
 Scrierile fundamentale sacre din întreaga lume, printre care și Biblia,
oferă relatări despre vindecări miraculoase, învieri din morți sau alungarea
spiritelor rele care posedau anumite ființe umane etc. Astfel de fenomene
miraculoase nu sunt legate exclusiv de viața lui Iisus Christos, ci se regăsesc și
în viețile marilor sfinți, ale marilor yoghini și ale tuturor celor care au fost
unanim considerați mântuitori, profeți, clarvăzători ai acestei planete.
Există o categorie de oameni cu un intelect puternic, dar sceptic, ce
consideră aceste mărturii absurde sau imaginare, inventate cu singurul scop de
a-i amăgi pe cei ignoranți. Există și o categorie de oameni aflați la cealaltă
extremă: cei creduli în exces, care au tendința să se exalte în fața oricărui
fenomen de acest gen, considerându-l un miracol formidabil rezervat exclusiv
ființelor umane extraordinare ce au o misiune divină.
În ceea ce privește vindecarea spirituală, nici scepticismul intelectual
exacerbat și nici credința cea naivă și oarbă nu ne sunt de mare folos. Cea mai
adecvată și plină de bun simț atitudine mentală nu ar trebui să discrediteze
aceste aspecte extraordinare, dar nici să le creadă fără niciun fel de
discernământ.
Tocmai de aceea, înainte de toate, ar trebui să experimentăm noi însine,
pentru a cunoaște adevărul în propria noastră ființă. Nu întâmplător, noi
afirmăm că întodeauna pe un adevărat maestru spiritual îl face experiența la care
el ajunge prin realizarea corectă și perseverentă a feluritelor exerciții și metode
de transformare adecvate.
Viața noastră fizică nu este deloc ireală, însă ea nu reprezintă totalitatea
ființei nostre esențiale. De fapt, ea nu este decât o mică parte din viața noastră
reală. Din nefericire, majoritatea oamenilor nu înteleg deloc acest aspect.
Datorită ignoranței în care cel mai adesea se complac, ei au impresia că viața
fizică este partea cea mai importantă a ființei lor, convingere care blochează
afluxul regulat și continuu al forțelor vieții, provocând dureri fără de sfârșit.
 Astfel, ne putem da seama că boala nu este în realitate altceva decât un
semn de dezechilibru și de dezordine ce apare în universul nostru lăuntric.
Această stare generatoare de suferințe se naște aproape invariabil din tendințele
noastre materiale rele și din dorințele noastre fizice perturbatoare, ce ne
îndepărtează de influența binefăcatoare, directă a sufletului. Același aspect se
petrece și atunci când dorințele noastre trupești rele ajung să domine la un
moment dat natura noastră spirituală.
Dacă este perfect adevărat că partea lăuntrică esențială a ființei noastre
nu este niciodată afectată de boală sau de durere, ce înseamnă oare tot acest
spectacol efemer care ne înconjoară din toate părțile? Vedem adeseori cum cei
care încalcă legile divine și păcătuiesc sunt asaltați de suferințe.
Bolile, tulburările, durerile cu care ne confruntăm reprezintă pentru
fiecare dintre noi experiențe zilnice pe care le merităm datorită greșelilor
noastre. O consecință directă a acestui fapt este că ajungem să considerăm
realitatea imuabilă, spirituală, drept un vis.
Știința medicală fizică a făcut unele progrese în direcția alinării
suferințelor oamenilor, dar ea urmărește de multe ori să trateze efectele bolilor
și nu cauzele profunde și reale ale acestora. Medicina actuală reușește adesea să
calmeze durerile, însă această alinare nu are cum să fie durabilă, deoarece
elementele folosite în terapie sunt, prin natura lor, efemere și uneori profund
nocive. Ele nu atacă și nu au cum să elimine cauza primară a bolii și, mai ales
din acestă cauză nu pot reprezenta pentru tulburările cu care se confruntă
ființele umane niște remedii absolute.
În cazul multor afecțiuni, de cele mai multe ori, adevărata cauză a bolii
se află la nivelul minții și nu la nivelul trupului. Mulți dintre noi știm din
proprie experiență cât de dezastruoasă poate să fie atitudinea mentală asupra
stării noastre fizice și invers, cât de regenerantă poate fi o atitudine mentală
corectă și ce efecte benefice uluitoare poate avea asupra sănătății organismului.
 Atunci când se îmbolnăvesc, mulți oameni încearcă într-un mod
adeseori instictiv să modifice ceva în atmosfera care îi inconjoară. O
tranformare interioară a modului în care ei gândesc este întotdeauna
extraordinar de eficientă.
Cel mai bun instrument de gonire a bolii din universul nostru lăuntric este
eliminarea grabnică a tuturor gândurilor rele ce sunt legate de ea. Această
metodă simplă și eficientă, ce se află la îndemâna oricui, ne ajută să uităm de
trup și ne face să ne ridicăm ușor și repede deasupra stării de suferință.
Acest aspect nu poate fi însă realizat dacă suntem convinși că existența
noastră depinde exclusiv de trupul în care trăim. Tocmai de aceea, este foarte
important să înțelegem cât mai repede și să credem cu o convingere uriașă și de
nezdruncinat că am fost creați de Spiritul lui Dumnezeu Tatăl, că suntem
susținuți fără încetare de El și că, în consecință, datorită energiilor atotputernice
ale Spiritului pe care le putem atrage fulgerător în microcosmosul ființei noastre
într-o mare cantitate, nimic și nimeni nu ne poate afecta.
Uitarea acestei perspective înalt spirituale, divine a condus la înmulțirea
bolilor și la pierderea speranțelor. Trebuie să nu pierdem niciodată din vedere că
adevărata vindecare totală, definitivă nu se poate produce decât ca urmare a
contactului direct cu esența spirituală ce există în fiecare dintre noi.
Instrumentele materiale sau cele medical-profesionale folosite în prezent în
medicina clasică nu sunt suficiente pentru a produce o vindecare totală.
Chiar dacă nu toti oamenii nu recunosc eficacitatea cu totul
extraordinară a rugăciunii pentru vindecarea tuturor bolilor, la ora actuală
este un fapt de necontestat că rugăciunea tămăduiește. Chiar unii savanți, cum a
fost Alexis Carrel, au evidențiat într-un mod indubitabil că rugaciunea oferă
posibilitatea unei vindecări miraculoase în foarte multe boli grave, deoarece ne
permite să intrăm în comuniune tainică și în rezonanță cu energiile sublime,
divine ale Spiritului. Astfel, cu ajutorul rugăciunii sincere și perseverente către
Dumnezeu Tatăl, pot surveni o mulțime de vindecări miraculoase.
 Credința este o rezonanță binefăcătoare, cu o putere curativă imensă, ce
declanșează în universul nostru lăuntric procese tainice de punere în legătură cu
energii subtile, înalte, vindecătoare din Macrocosmos. O credință binefăcătoare
și puternică în Dumnezeu ne înalță foarte repede într-o sferă superioară în care
putem fi trasnformați, prin declanșarea în ființa noastră a unor procese tainice
de rezonanță cu anumite sfere de forță din Macrocosmosul care atrag în
universul nostru lăuntric energii sublime, tămăduitoare, ce ameliorează starea
noastră interioară și chiar vindecă cele mai grave boli. Chiar și o simplă
rugăciune rostită din inimă zilnic, catre Dumnezeu Tatăl, dublată de o credință
de neclintit, ne permite să intrăm în rezonanță cu acest univers spiritual ce există
în Macrocosmos.
Tocmai de aceea, una dintre învățăturile fundamentale ale lui Iisus sună
astfel: „Cere și ți se va da. Bate Si ți se va deschide. Caută și vei găsi”. Aceasta
este perfect valabil și în ceea ce privește deschiderea noastră față de energiile
spirituale de care avem o imensa nevoie, mai ales atunci cand suntem bolnavi si
nu numai.
Eliade consideră că sacrul este un element în structura conştiinţei, iar
religia nu constituie cu necesitate ideea de Dumnezeu, zeu sau spirit. Religia
este legată de ideile de fiinţă, sens şi adevăr. Cu alte cuvinte, „a trăi ca fiinţă
umană“ este de la sine un act religios, iar hierofaniile (manifestările sacrului
exprimate în simboluri, mituri, fiinţe supranaturale etc.) sunt percepute ca
structuri şi constituie un limbaj prereflexiv.

Bibliografie:
1. Eliade, Mircea (1998), Mituri, vise, mistere, Editura Univers, Bucureşti 3.
2. Eliade, Mircea (1994), Nostalgia originilor , Editura Humanitas,
Bucureşti.
3. Tudose, F., Tudose, C., Dobranici, L. (2002) Psihologie şi psihiatrie
pentru psihologi, Editura InfoMedica, Bucureşti.