Sunteți pe pagina 1din 14

IERTAREA (abordare din dubla perspectiva a religiei si psihologiei)

Aspectele iertarii Iertarea are doua aspecte: un aspect psihologic si un altul moral,religios. Primul aspect este descrierea faptului sufletesc, iertarea ca actualitate psihica, analizata fenomenologic, obiectiv, ca orice fenomen observat stiintific. Ea este aici infatisata la indicativ si, dintr-un indicativ impersonal nu se poate scoate un imperativ. Asa cum din legile stiintifice nu se pot deduce nemijlocit comandamente morele, etice si religioase. Al doilea aspect se afirma cind iertarea se incorporeaza in constiinta morala si devine o realitate personala, vie, palpabila, vibrind de constiinta infinitei dreptati divine si stapinita de miracolul viu al iubirii. Devine gindire, este viata. In aceasta ipostaza iertarea este efortul constant de a pune de acord viata cu gindirea, constiinta morala cu faptele de fiecare zi si cu responsabilitatile pe care le implica si pe care ni le asumam. Iertarea deschide ochii sufletului ca sa vada infricosatoarele raspunderi de la temelia vietii si deschide infinita zare catre iubirea iertatoare care salasluieste pe culmea existentei. Devine poruncitoare prin convingere si lucratoare prin nevinovatia care tinde sa descopere o noua geneza a sufletului si a lumii.

...si iarta-ne noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri (Tatal Nostru) Suntem cu totii plamaditi din slabiciuni si greseli; sa ne iertam unii altora prostiile, este cea dintai lege a naturii ( Voltaire) Aceste doua citate, fac referire in diferite moduri - la iertare si chiar mai mult, ea e ceruta. Toate marile religii, au iertarea inclusa in invataturile lor si o propovaduiesc ,fiind in lumina lor, o virtute. Iertarea, este un comportament eminamente cognitiv, care ne influenteaza viata si comportamentele explicite si se rasfrange si asupra celor cu care nu intram in contact direct pe parcursul vietii noastre. Religia ne invata sa fim iertatori, neconditionat, dar in viata cotidiana, nu de putine ori, o conditionam (te iert, daca pe viitor.), fiind astfel o forma de recompensa a unui comportament dezirabil, sau, o pedeapsa a unuia indezirabil ( nu te iert, deoarece); iata cum iertarea intra in procesele invatarii, pe care ne bazam si de care avem atata nevoie, noi oamenii, in procesul de dezvoltare si formare a unei (ideal) personalitati sanatoase. Iertarea izvoraste din insasi constientizarea faptului ca nu suntem fiinte perfecte, ca omul este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, iar nu ....ca EL. El este perfect, noi nu si tocmai de aceea, iertarea este una dintre preocuparile de centru, ale vietii religioase/spirituale, in multe

culturi. Suntem invatati ca asa cum cu atata sarguinta cerem iertarea, trebuie si este bine sa o si acordam. Iubirea poate vindeca lumea, iar iertarea este catalizatorul care permite acest lucru (John Gray). Prin iertare, putem lasa in urma anxietatea, deznadejdea, ura, ranchiuna, determinate de gandurile compulsive ale razbunarii sau cele ale vinei proprii, emotiile negative induse de....gresitii nostri sau greselile noastre, acestea toate, ducand in final la o sanatate mintala robusta, ce se va rasfrange si asupra celei fizice, iar daca luam in considerare ca sanatatea inseamna si un caracter sanatos, atunci cuvintele Mahathmei Gandhi, cuprind in intelesul lor, un mare adevar : cei slabi nu pot niciodata sa ierte; iertarea este atributul celor puternici. O confirmare a acestui adevar, vine si dintr-o alta zona geografica si istorica, prin cuvintele lui Napoleon: iertarea inseamna a te ridica mai sus, decat cei ce te-au insultat. Totusi, adevarurile cuprinse in vorbele celor doua personalitati ale lumii si istoriei umane, doar ne spun ce este sau ar trebui sa fie iertarea. Isus insa, a fost singurul atat de puternic si sufleteste atat de sus, incat s-a jertfit pe sine, pentru iertarea noastra, a tuturor; ne-a aratat faptic ce inseamna iertarea suprema pornita din suflet si dragoste fata de oameni, cum bine a inteles si Ioan Gura de Aur, cand a spus ca nu trebuie sa iertam doar din ascultare fata de Dumnezeu, ci din placere pentru ceilalti. Toti iertam, mai mult sau mai putin, insa persoanele cele mai iertatoare sunt cele implicate in practicile religioase; cu cat implicarea este mai profunda si mai sincera, mai cu suflet, cu atat iertarea de care dau dovada, este mai ampla. Studiile au aratat ca implicarea religioasa este pozitiv relationata cu dispozitia de a ierta pe ceilalti. Implicarea religioasa si respectarea sincera a poruncilor, care ne cer sa ne iubim aproapele ca pe noi insine, pot face ca iertarea sa fie intradevar, din placere pentru ceilalti. Parte integranta a procesului iertarii la crestini, este Taina Spovedaniei. Prin spovedanie, credinciosul exteriorizeaza in fata preotului si implicit a lui Dumnezeu, gandurile rele in ce-i priveste pe ceilalti si pacatele sale, marturisirea (recunoasterea) lor fiind primul pas pe calea iertarii atat de mult ravnite, pe care insa, stie ca o poate primi de la mantuitorul ceresc. Tocmai recunoasterea cu umilinta a greselilor (cu convingerea iertarii ulterioare), duce la eliberarea de compulsiunile gandurilor la ele, aceasta fiind in fapt, marele castig al iertarii ce are la baza marturisirea: eliberarea sufleteasca si implicit cognitiva. Eliberarea mentionata, insa, se obtine daca orientarea credinciosului este spre iertare iar nu spre razbunare. Intr-adevar, razbunarea este regasita si ea, in scrierile sfinte (ex. Vechiul Testament - ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, viata pentru viata !); trebuie insa, sa lasam la mana Domnului razbunarea, asa cum in Noul Testament se sugereaza : Dumnezeu este drept! El va intoarce necazurile, asupra celor ce ti leau pricinuit! ( Thessalonians 1:6); doar asa eliberarea mentionata, se va produce. In afara castigului cognitiv indus prin iertare si a linistii sufletesti emergente, a influentei pozitive asupra starii generale de well-being (prin reducera tensiunii arteriale, a anxietatii si a simptomelor depresive, reducerea/eliminarea disonantei cognitive, cresterea stimei de sine si a sperantei in general), iertarea poate fi si un puternic instrument in lupta sociala pe care o ducem noi, oamenii, pe scena vietii, un exemplu in acest sens, constituindu-l cuvintele lui Abraham Lincoln : mi-am distrus toti dusmanii, facandu-i prietenii mei, prin iertare. Desi Ioan

Gura de Aur ne indemna la iertare si uitare (noi nu trebuie doar sa iertam, ci sa si uitam), a uita inseamna insa a pierde din memorie si suflet, experientele negative si emotiile aferente, induse de greseli (ale noastre sau ale celorlalti), fapt ce poate duce la repetarea nedorita a lor, cum bine a sesizat A. Schopenhauer :a ierta inseamna a arunca pe fereastra o experienta capatata cu mare stradanie. In acest sens, o vorba din popor spune ca omul iarta dar nu uita, ceea ce este mai aproape atat de realitate, cat si de utilitatea in plan cognitiv, a iertarii fara uitare. Neuitarea este ceruta chiar si de sfintii parinti crestini:apoi sa va cercetati oriunde, sa va controlati, ca e mare greseala sa nu fii inregistrat in tot ce faci. S-ar putea sa repeti un lucru pentru ca n-ai stiut ca l-ai facut (Parintele Arsenie Papacioc - Despre Sfintele Taine). Iertarea este prin urmare, un instrument benefic, ce este folosit de pastorii marilor religii si poate fi folosit cu succes in tratarea diferitelor afectiuni psihice, dupa cum o arata cercetarile din ultima perioada axate pe relatia dintre religie si psihologie. Suntem indemnati sa "nu rasplatim raul cu rau, sau ocara cu ocara.." (I Petru 3, 9), deoarece asa cum se specifica pana si in doctrina karma (Hinduism / Budism), toate actiunile noastre, bune sau rele, vor avea probabil in schimb, consecinte pe masura. Sa nu uitam ca iertarea este prima floare ce trebuie sa odrasleasca din radacina iubirii, dupa cum bine si sugestiv a spus, un parinte al Bisericii Ortodoxe Romane Terapia iertarii In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica cu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave in sectia bolnavilor psihici care comisesera crime abominabile. Violenta acestora era atat de mare incat, desi purtau catuse la maini si la picioare, personalul medical se simtea serios amenintat de acestia, iar cei mai multi psihologi clinicieni obisnuiau sasi dea demisia dupa aproximativ o luna de lucru cu acest gen de pacienti. In ciuda avertismentelor colegilor bine intentionati, care incercau sa-l convinga sa nu lucreze intr-un astfel de loc, fiindca asta echivala cu o sinucidere in plan profesional, dr. Haleakala Lew Len a acceptat totusi postul. Si atunci au inceput sa apara miracole. Dupa numai cateva luni, s-a dovedit ca in cazul multora dintre acesti pacienti nu mai era nevoie de catuse. Dozele medicatiei au scazut simtitor la majoritatea pacientilor si chiar s-au sistat in cazul unora. Dupa patru ani, pavilionul a trebuit sa fie inchis din lipsa de.. pacienti violenti. Partea cea mai interesanta este ca in acesti patru ani dr. Len nu a vorbit cu nici unul dintre temutii sai pacienti. Mai mult, nici macar nu i-a vazut! Cerintele sale la ocuparea postului de psiholog clinician au fost de a i se oferi un birou si acces la dosarele criminalilor spitalizati. "Tot ce a trebuit sa fac a fost sa lucrez asupra propriei mele persoane" a declarat ulterior dr. Len. "Daca vrei sa vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poti face vindecandu-te pe tine."

In prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul carierei sale, folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrand inclusiv cu grupuri din cadrul unor organizatii internationale prestigioase precum UNESCO si Natiunile Unite. Dr. Len detine un doctorat in psihologie obtinut la Universitatea din Iowa, Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul sau succes ca psiholog clinician practicilor de vindecare traditionale invatate de la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie kahuna. Cine sunt kahuna? In hawaiiana, huna se traduce prin "secret", iar kahuna prin "pastrator al secretului", "expert", "magistru". Daca vreti, kahuna reprezinta echivalentul mesterului in sistemul de bresle medieval. Orice meserie, arta sau mestesug avea proprii sai kahuna. Termenul a devenit insa cunoscut ca echivalent al samanului, vraciului, preotului. Legendele abunda in descrierea puterilor acestor kahuna, capabili sa realizeze vindecari miraculoase, sa influenteze vremea, sa mearga pe carbuni incinsi, sa-si atraga prosperitatea etc. Morrnah Nalamaku Simeona s-a numarat printre ultimii kahuna veritabili din Hawaii, fiind numita oficial in 1983 de catre autoritati drept "o comoara vie a Hawaii-ului" (living treasure of Hawaii). Ea a infiintat "Foundation of I", o organizatie nonprofit menita sa raspandeasca filozofia si practicile psihologice ale vechilor kahuna, inainte ca acestea sa se piarda.Metoda traditionala invatata de dr. Len de la Morrnah Simeona si aplicata cu succes la Spitalul de Stat din Hawaii si nu numai, poarta denumirea de ho'oponopono, care s-ar putea traduce prin "a indrepta lucrurile", "a corecta o eroare". Metoda este extraordinar de simpla, atat de simpla incat mintea noastra, fascinata de complex si maestra in a complica masiv si inutil lucrurile, are impulsul de a o respinge imediat. Pe de alta parte, in ciuda simplitatii ei, metoda are la baza principiile huna, care sunt destul de greu de acceptat de noi, cei crescuti in spiritul respectului pentru "rational" si "stiintific" . Lumea este o reflectare a gandurilor noastre. Asemeni lui Buddha, vechii kahuna considerau ca noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se intampla in viata noastra reprezinta o consecinta a gandurilor noastre. In cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se intampla in interiorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa cautam cauza in noi insine, nu in factorii exteriori.

Daca o persoana ne agreseaza, este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o oglinda pentru noi si ca agresivitatea respectivei persoane nu este decat proiectia in exterior a propriei noastre agresivitati refulate. Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe care il ocupam, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noi insine gandim in sinea noastra despre noi. Daca ne imbolnavim, este bine de stiut ca, pentru kahuna, trupul este o casa pentru ganduri: cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand, intr-o eroare de judecata. "Nu-i nimic in neregula cu erorile de judecata", declara cu umor dr. Len. "Te pot omori, asta-i tot." In viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile asemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ce ganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce am semanat. Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala pot fi corectate lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai relevante decat cele pe care le poti obtine singur cautand in tine insuti, sustine Morrnah Simeona. Pentru kahuna, circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de constiinta. Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostru reflecta nivelul de constiinta la care am ajuns. Daca nivelul nostru de constiinta se modifica, circumstantele exterioare se schimba rapid, iar nivelul de constiinta poate creste semnificativ daca ne asumam responsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra, pentru tot ce se intampla in jurul nostru. Vindecarea ori schimbarea incepe cu asumarea responsabilitatii Ce inseamna sa ne asumam 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se intampla in viata noastra? "Inseamna sa accepti faptul ca tu insuti, nimeni altcineva, esti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le traiesti", afirma dr. Len, constient ca declaratia sa poate fi socanta sau chiar revoltatoare pentru majoritatea oamenilor. O idee foarte greu de digerat intr-o societate in care ne-am obisnuit sa ne gasim scuze la tot pasul, sa dam vina pe altii pentru ce nu merge in viata noastra, sa cultivam asiduu o mentalitate de victima. Mai mult, aceasta idee este greu de acceptat si de catre persoanele considerate "supraresponsabile" . Caci una este sa iti asumi responsabilitatea propriilor actiuni si alta este sa iti asumi responsabilitatea pentru actele violente ale unor oameni cu care nu ai avut nimic de-a

face si cu care singura legatura pe care o ai este ca locuiti impreuna in acelasi oras. Multi psihologi ar spune ca o astfel de gandire nu face decat sa ne culpabilizeze in mod excesiv. .. Accesul la miracol, si implicit, la supraconstient nu este posibil decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal viata noastra se poate schimba radical. "Nu va faceti probleme". "Inreaga lume este creatia ta si acest lucru trebuie luat ad litteram", afirma dr. Len. Actele violente ale acelor criminali bolnavi psihic din Spitalul de Stat din Hawaii erau responsabilitatea lui doar pentru faptul ca acestia aparusera in viata sa. Problemele lor erau "creatia" sa si de aceea tot ce a trebuit sa faca pentru a-i vindeca a fost sa lucreze asupra lui insusi, sa stearga el insusi gandurile care au generat acele probleme. Exagerare dusa la extrem, am putea spune, chiar daca descoperirile recente din fizica cuantica par a conduce la aceleasi concluzii. Asta inseamna ca daca copiii nostri au o problema de sanatate, ceva din noi a produs acea problema; daca partenerul de afaceri ne trage pe sfoara, noi am determinat acel lucru sa se petreaca; daca sotul ori sotia ne inseala, noi am atras asta. Pare absurd. Totusi, evenimentele din viata noastra actualizeaza amintiri, tipare de actiune trecute si reactii ciudate. La urma urmei, toti am experimentat reactii care ne-au surprins si pe noi, si pe cei care ne cunosteau foarte bine, reactii in care "parca nu eram noi insine", nu-i asa? Daca te confrunti cu o problema, o situatie-limita, un necaz, o suferinta, intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui automat este: cea anume din ceea ce se intampla in mine a generat sau a atras aceasta problema? Apoi trebuie sa stergi gandurile care au produs respectiva problema. Dar cum putem sti care ganduri au creat acea problema? "Nu va faceti probleme", spuna dr. Len. "O parte din voi stie. Trebuie doar sa-i dati permisiunea. " Cand judec o persoana, acea persoana devine un "ostatic al gandurilor mele". Cream lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o metafora. Este o realitate. In viziunea lor, care este comuna cu cea a tuturor religiilor, Dumnezeu a creat fiinte perfecte, dar noi nu mai putem sa vedem acest lucru, fiindca intre ceea ce exista in realitate si ceea ce vedem se interpune gandul. Noi nu mai vedem ce exista in realitate, noi nu ne vedem decat propriile ganduri. "Lumea este ceea ce credem ca este", afirma Serge Kahili King, doctor in psihologie si o autoritate internationala in materie de huna. Psihologia moderna tinde sa ajunga la aceleasi concluzii, de vreme ce afirma ca oamenii nu reactioneaza la evenimentele in sine, ci la propria lor perceptie

asupra evenimentelor. Mai mult, studiile arata ca oamenii tind sa se conformeze perceptiilor altor oameni. Altfel spus, daca spunem in mod repetat unui copil ca este rau, el va ajunge sa se comporte ca atare. Daca unui angajat i se lauda in mod repetat performantele, chiar daca acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge sa lucreze din ce in ce mai bine. In limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprima in felul urmator: daca eu gandesc intr-un anumit fel despre o persoana, acea persoana devine un "ostatic al gandurilor mele". Asta inseamna ca el tinde sa se conformeze perceptiei mele si, mai devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel incat sa-mi confirme perceptia mea despre el. Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinta a ceea ce gandesc despre acea persoana si trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corecta vizavi de o alta persoana. Daca este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezinta erorile noastre de gandire. Asa stand lucrurile, atunci poate ca nu ar trebui sa ne mire foarte mult ca dr. Len si-a vindecat pacientii lucrand doar asupra lui insusi. Ce a facut exact doctorul Len pentru a-si vindeca pacientii? "Am repetat incontinuu: Imi pare rau. Te rog, iarta-ma", a declarat senin dr. Len. "Asta-i tot". De-a dreptul socant! Banuiesc ca doctorului Len ii place sa socheze, sa surpinda printr-o lovitura puternica si neasteptata rutina noastra mentala. El spune ca oamenii, in special vesticii, gandesc prea mult. Mai exact, sunt prinsi in rutina unor programe care ruleaza inconstient. Contrar a ceea ce gandim noi, el sustine cu tarie ca intelectul nu poate rezolva problemele. Cred ca Einstein ar fi fost de acord cu el, din moment ce a declarat ca "o problema nu poate fi rezolvata la nivelul de gandire care a generat-o".

CERE-TI IERTARE De aceea, nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti la nivel fizic, emotional, mental etc., apoi sa incepi sa iti purifici gandirea, care a atras problema, printr-un proces de cainta si iertare. "Imi pare rau. Te rog, iarta-ma. Imi pare rau pentru ca te-am facut ostatic al gandurilor mele si fiindca, prin negativismul gandurilor mele, ti-am influentat in mod distructiv comportamentul. " Asa este in crestinism: ruga trebuie precedata de cainta si de cererea iertarii. Asta este ceea ce poate face constientul: sa se caiasca si sa ceara iertare. Restul este treaba supraconstientului, el este armonizatorul, vindecatorul. Suntem prizonierii propriei minti si nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte, temnicerul insusi.

Cum te poti ajuta in viata de zi cu zi Acest proces poate fi folosit in cele mai diverse situatii: cand suntem bolnavi, cand cineva apropiat este bolnav, cand ne confruntam cu probleme profesionale, financiare, sentimentale etc. Daca problema tine de sanatate, atunci putem spune corpului: "Imi pare rau ca ti-am facut rau prin gandurile mele negative. Te rog, iarta-ma". Si repetam acest lucru cu sinceritate pana problema dispare. Daca copilul are probleme la scoala, putem repeta mental: "Imi pare rau ca ti-am creat aceste probleme prin gandurile mele. Te rog, iarta-ma". Este esential ca trairea sa fie autentica, iar cererea de iertare sa fie pe deplin sincera. Consecinta imediata este un sentiment de iubire, iar dr. Len si Morrnah Simeona declara ca acesta este un semnal ca vindecarea a inceput. Probabil ca la o prima citire vei respinge aceste lucruri, pe motivul ca sunt prostii, povesti de adormit copiii. Dar kahuna afirma ca supraconstientul este receptiv tocmai la limbajul de copil, ignorand formularile savante. Interesant este ca psihanaliza a ajuns la o concluzie asemanatoare: interpretarile pretentioase, "destepte", intelectualizate nu ajung la pacienti. Accesul la miracol, si implicit, la supraconstient nu este posibil decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal viata noastra se poate schimba radical: renuntam la a ne complica viata inutil si ne redobandim bucuria de a trai, devenim mai creativi, ne adaptam mai suplu si mai eficient schimbarilor; iar calitatea relatiilor noastre se imbunatateste semnificativ. Conform unui studiu publicat in "Women`s Health Watch", iertarea semenilor reduce stresul, previne bolile de inima si mentine presiunea arteriala la un nivel normal. Cercetatorii americani de la Universitatea Harvard spun ca inima celor care pot da dovada de clementa nu are decat de beneficiat, iar cei care se confrunta cu dureri de spate ajung sa simta mai putina durere si anxietate atunci cand reusesc sa converteasca furia in compasiune. Cine este persoana incorecta si cum ne face sa ne simtim? Orice persoana din proximitatea mediului nostru sau din afara acestuia ne poate rani si ne poate face sa simtim un discomfort afectiv mai mare sau mai mic, prin stilul de comunicare, prin atitudinile si prin actiunile pe care le are fata de noi (ex. un gest, un cuvant, o remarca, acte reprobabile, etc.). Aceasta persoana poate fi seful nostru, colegul de servici, un prieten, un cunoscut, un parinte, un frate, o ruda apropiata sau indepartata sau o persoana necunoscuta.

Persoana care ne incalca drepturile personale este privita ca un agresor. Aceasta este o persoana care poate avea unele dezechilibre patologice sau o fiinta care:

nu se simte bine cu propria persoana; ii este teama de a fi tratata cu indiferenta de ceilalti daca pierde controlul asupra lor; se simte obligata sa le reaminteasca celor din jur de importanta sa; doreste sa se elibereze de complexele de inferioritate; doreste sa se razbune; provine dintr-un mediu nociv; a suferit unele traumatisme in copilarie; nu a gasit o modalitate acceptata social prin care sa-si depaseasca propriile frustrari, etc.

Agresivitatea sa poate fi innascuta, poate fi dobandita prin invatare sociala (comportamentul agresiv este consecinta unor recompense si/sau pedepese atribuite comportamentelor sale sau este consecinta observarii unor conduite si a consecintelor lor la altii) sau poate fi instrumentala, pe principiul cost-beneficiu (decizia constienta de a actiona agresiv prin calcularea obtinerii de beneficii personale). Se vorbeste de mai multe tipuri de agresivitate: reactiva, ca reactie la un comportament provocator, versus proactiva, initiata deliberat, fara existenta unor comportamente provocatoare; verbala versus fizica; prosociala, de sustinere a unor norme formale sau informale prosociale versus antisociala, de sustinere a unor norme informale patologice Persoana cu rea intentie ne raneste nevoile noastre, ce sunt diferite in functie de momentele si de situatiile de viata in care ne aflam. Avem nevoi fiziologice (apa, aer, hrana, sex, odihna, etc.), nevoi de autonomie (de a ne alege obiectivele, valorile si de a ne alege modul in care ni le indeplinim), nevoia de integritate (respect de sine, demnitate, autenticitate, etc.), nevoia de dependenta reciproca (acceptare, apreciere, iubire, incredere, respect, consideratie, intelegere, etc.), nevoia de joc, nevoi de comuniune spirituala (frumusete, ordine, pace etc.). In momentul in care o nevoie a noastra nu este satisfacuta, traim sentimente de furie, manie, rusine, iritare, tristete, dezamagire, frustrare, confuzie, derutare, neajutorare, descurajare, pesimism, etc. De asemenea, dorinta unei persoanei de rea credinta este si de a ne face sa ne simtim vinovati, sa ne fie rusine si sa simtim frica fata de el. Ulterior, pot aparea depresia, dorinta de razbunare ("ochi pentru ochi"), precum si alte comportamente autodistructive. "Sa cantam viata" - e nevoie sa ne regasim vitalitatea. Iertarea agresorului nostru este o alegere constienta pentru iesirea din deriva si pentru stabilirea noului curs al vietii. Ce nu este iertarea? Exista mai multe exemple despre erorile care le facem atunci cand ne hotaram sa iertam sau cand spunem ca am iertat. Astfel, a ierta persoana care a ne-a facut unele nedreptati nu inseamna:

reprimarea propriei furii; uitarea nedreptatii facute; sa te prefaci ca totul este in regula si nimic nu s-a intamplat; negarea drepturilor noastre ca persoana; "iertarea falsa"; redobandirea calmului; automutilarea; autoculpabilizarea; impacarea cu ea; devalorizarea personala; izolarea si retragerea personala; agresarea fizica sau verbala a acesteia; agresivitatea pasiva sau realizarea de comportamente provocatoare fata de aceasta; impacarea de sarbatori, cu ocazia onomasticilor, a zilelor de nastere sau a altor evenimente din cadrul grupului; dreptate; reconciliere.

Ce este iertarea? Iertarea este o alegere si nu o constrangere a celui care a fost nedreptatit, fiind un lung si dureros proces de transformare si de dezvoltare personala. Iertarea inseamna sa admitem ca am fost raniti, sa ne acceptam furia si sa ne-o exprimam intr-un mod prosocial, sa nu asteptam o recompensa de la perfid, sa renuntam sa ne intrebam in mod repetat si insistent "de ce agresorul procedeaza sau a procedat astfel?", sa ne dam voie sa ne descoperim resurse pentru a putea sa reluam viata, poate chiar mai imbogatita cu alte interese si scopuri, cu noi cunostinte si prieteni. Se vorbeste chiar despre a simti compasiune si mila fata de agresor, si chiar de a i se face un cadou (ex. trimiterea unei felicitari sau vizitarea la spital a agresorului etc.), ceea ce ne-ar face sa dezvoltam ganduri, sentimente si comportamente pozitive fata de acesta. Iertarea ne face sa ne modificam perceptia fata de persoana care ne-a agresat, in ciuda actelor sale reprobabile. Stim ca ne-am iertat agresorul atunci cand il putem privi ca pe un individ care face parte din comunitatea umana, fara a mai avea resentimente fata de el. Iertarea nu este un dar pentru agresor, ci este o binecuvantare pentru noi insine, pentru ca noi sa ne putem bucura din nou de viata. Nimeni nu ne poate obliga sa iertam agresorul, dar uneori este un drum spre pacea noastra interioara. Sprijin in "calatoria" iertarii In momentul in care incepem un astfel de drum, e nevoie sa avem langa noi persoane care sa ne

sustina (familie, prieteni, colegi) sau sa participam la niste grupuri de suport specializate. Lectura unor lucrari pe tema nedreptatii facute poate fi, de asemenea, un demers util. Participarea la intalnirile de grup ne ajuta sa intelegem ca nu suntem singuri, ca si alte persoane au trecut prin suferinte asemanatoare sau chiar identice si ca impreuna cu ele putem sa ne modelam, sa observam progresul celorlalti, sa fim multumiti ca ii putem ajuta pe ceilalti, sa luam ca model comportamentul pozitiv pe care il observam la ceilalti, sa ne crestem increderea in noi, sa deprindem noi aptitudini si sa le exersam intr-un mediu securizant afectiv, dar si sa ne oferim sansa de a ne modifica relatiile cu cei din jurul nostru. Sedintele de consiliere individuala pot fi o alta interventie a unor specialisti care pot sa ne ghideze in procesul de intelegere, de autocunoastere si de redescoperire personala. Beneficiile iertarii reale Beneficiile iertarii agresorului nostru sunt:

eliberarea de sentimentele de furie; transformarea gandurilor distructive in unele mai sanatoase si mai linistite; o mai buna comunicare interpersonala; ameliorarea relatiei cu gresorul si schimbarea caracterului acestuia (pentru aceia care nu au suferit un abuz major sau pentru cei care au ales sa duca procesul iertarii pana la capat, chiar daca au fost victimele unui abuz grav).

Totusi, nimeni nu garanteaza faptul ca daca iertam agresorul atunci vor disparea, in totalitate, nedreptatile, resentimentele sau retrairile traumelor, ci doar speram, ca macar pentru unii dintre noi, acestea sa se reduca pana la o intensitate acceptabila care sa ne permita sa ne acceptam neconditionat, sa ne recastigam stima de sine, sa ne reinvie interesul pentru viata, sa ne oferim dreptul de a fi fericiti, de a fi iubiti si de a iubi.

Atunci cand refuzam sa acceptam si sa iertam, vietile noastre sunt lipsite de stralucire si caldura. Negativitatea gandirii si a sentimentelor constituie ceea ce autoarea numeste partea intunecata a unei persoane. Atunci cand iertam si lasam in urma trecutul, are loc o adevarata vindecare pentru mintea si sufletul nostru.O data cu terapia iertarii ele sunt eliberate si putem trai pe deplin prezentul. Aflam ca atunci cand incercam sa schimbam comportamente si atitudini putem avea surpriza ca nu asta este lucrul care da cel mai mare randament. De prea multe ori cautam problema in ceilalti, solutia cea mai simpla este in noi si apare o data cu iertarea: Puterea iertarii este neintrecuta, o persoana care ii iarta si-i accepta pe ceilalti, in cele din urma va invata cum sa se ierte si sa se accepte pe sine.

De obicei cautam sa nu iertam, aducand ca scuza unele din urmatoarele motive: -Absolvirea de vina. Consideram ca daca iertam absolvim persoana in cauza de vina. -Sentimentul de putere.De asemenea, furia cauzata de neiertare ne confera un fals sentiment de putere la care e greu sa reuntam. Dar pacea care inlocuieste furia, si puterea, sunt mai de pret. -Fuga de responsabilitate. Nu iertam pentru ca mania ascunde foarte bine resentimentele ascunse in noi, si ar face loc auto invinovatirii. O data ce luam responsabilitatea asupra vietii noastre, iertandu-l pe celalalt, ar insemna sa cautam vinovat in noi insine. Adevarul este ca ne place sa-I gasim pe ceilalti vinovati de greselile si de suferinta noastra. Dar avem sansa sa punem punct culpabilizarii, detasandu-ne. -Siguranta familiei. Multa lume traieste cu ideea ca fiind iertator pui in pericol siguranta familiei. Acceptand greselile celor din jur crezi ca ai pune in pericol siguranta lor. De fapt, sa fii elegant si calm inseamna ca ai puterea sa creezi limite si sa intervii atunci cand cineva face rau altcuiva. Sa fii o persoana iertatoare te ajuta sa modelezi caracterul. -Lupta cu trecutul.O alta problema legata de iertare e lupta cu fantoma trecutului, care nu ne lasa sa traim viata la potentialul ei maxim. Cautarea vinovatilor in actiunile trecute si blamarea lor da sens durerii, o alimenteeaza. E adevarat ca uneori cei din jur pot creea adevarate drame care ne deranjeaza atat de mult. Totusi, avem mult de castigat daca putem sa observam intr-o profunda detasare, lasand la o parte implicarea si lamentarea. Pentru a intelege logica acestui tip de reactie e deajuns sa ne punem urmatoarele intrebari: -Care este problema? -A cui este problema? -Cu ce ma ajuta pe mine sa devin parte a acestei probleme? Incercarea invinuirii celorlalti si a refacerii trecutului ne ia o enorma energie pe care am putea-o folosi la construirea prezentului. Putem sa luam alegerea sa acceptam si sa iertam, acum ca stim ca nimic nu ne face mai bine decat impacarea si iertarea.Este doar o decizie, ba mai mult, o decizie cu calitati terapeutice. Iertarea trecutului, cat si a celor care au gresit fata de noi, ne poate aduce acea liniste si impacare de care prezentul nostru are nevoie pentru a fi complet si realizat: Un acum fericit (si un si mai fericit viitor) este al nostru daca reusim sa iertam, sa uitam si sa mergem mai departe. In loc de concluzie Un medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foarte mult cu bolnavi in faza

terminala si a descris experientele si concluziile sale in doua carti devenite best-seller- uri. Una dintre ele se numeste "The Four Things that Matter Most" si se refera la cele mai frecvente declaratii pe care bolnavii le fac celor apropiati pe patul de moarte. Acestea sunt: IARTA-MA TE IERT MULTUMESC TE IUBESC Dr. Ira Bylock considera ca nu trebuie sa ajungem pe patul de moarte pentru a folosi aceste declaratii care, in opinia sa, au un potential imens in a ne vindeca relatiile si in a ne transforma profund viata.

Lumea conflictual n care trim are astzi mai mult nevoie de iertare ca oricnd, cci fr iertare nu se poate vorbi de o vindecare autentic. Aa cum explic pe larg Jampolsky, destinul nostru depinde adeseori de msura n care tim s iertm

Bibliografie

Donna Habenicht The Bible and Psychology Alice Wheaton - Iertarea si compasiunea, Editura: Curtea veche
http://www.crestinortodox.ro/morala/iertarea-lumina-invaturii-crestine-70853.html http://www.biserica.ch/docs/Invatatura_Ortodoxa/despre_imperativul_iertarii.htm http://www.eva.ro/psihologie/situatii-si-sfaturi/iertarea-un-drum-spre-paceainterioara-articol-29488.html?pagina=2