Sunteți pe pagina 1din 7

Analiza existentiala

Analiza existentiala (si domeniul ei particular, logoterapia) este o metoda de psihoterapie care utilizeaza in vederea atingerii scopurilor sale, in mod proponderent, procese induse verbal. In temeiul metodologiei sale si imaginii ei asupra omului, analiza existentiala poate fi definita ca o psihoterapie fenomenologic personala, avand ca scop sprijinirea persoanei de a ajunge la o traire (spirituala si emotionala) libera, la o atitudine autentica si un comportament responsabil fata de propria ei viata si propria ei lume. O caracteristica a analizei existentiale (AE) o constituie atentia pe care aceasta o acorda deschiderii persoanei pentru lumea ei, pentru cerintele, problemele si implinirea ei. Prin aceasta ea este recomandata in tulburarile de traire si comportament de natura psihogena, psihosomatica si psihosociala. Un loc central in analiza existentiala il are conceptul de existenta. Aceasta presupune o viata plina de sens, cladita liber si responsabil in propria lume, cu care persoana se afla intr-o interactiune reciproca si dialog permanent.

Procesul psihoterapeutic in analiza existentiala

Abordarea existentiala are ca nucleu ideea ca procesul terapeutic nu reprezinta un set de tehnici, metode, ci inglobeaza maniera de a intelege felul de a exista al oamenilor in lume. Sensul existentei noastre nu e fixat, o data pentru totdeauna, ci avem capacitatea si posibilitatea de a ne reconstrui continuu idealurile si dezvoltarea.

Modelul existential al lui Corey este un amalgam al urmatoarelor dimensiuni de baza ale existentei umane : 1. Capacitatea omului de a fi constient si de a lua decizii avem potentialul de a actiona; astfel, prin intermediul actiunilor sau inactiunilor noastre ne construim partial destinul Anxietatea reprezinta o parte a vietii, derivate din libertatea noastra; acest lucru ne responsabilizeaza. Suntem, in fond, singuri dar avem oportunitatea de a crea relatii cu ceilalti. 2. Libertatea + responsabilitatea suntem in intregime responsabili pentru viata noastra si pentru actiunile pe care le intreprindem Acest lucru ne face autorii exclusivi al propriului nostru destin, cu tot ceea ce inglobeaza acesta, inclusiv problemele cu care ne confruntam. Asumarea responsabilitatii reprezinta o conditie a schimbarii in psihoterapia existentiala.

3. Straduinta pentru construirea identitatii de sine si a relatiilor cu altii


Procesul descoperirii de sine presupune actul de curaj de a te confrunta cu tine. In acelasi timp, omul intra in relatie cu alti semeni, pentru a evita singuratatea, nefericirea. Constructia identitatii si a relatiilor interpersonal inglobeaza urmatoarele esente: a) Curajul de a fi pentru descoperirea interiorului si pentru a trai conform a ceea ce esti b) Experienta singuratatii noi singuri ne decidem cursul vietii (daca nu suntem in stare sa ne simtim bine cu noi, nu vom fi in stare sa ne simtim in armonie cu ceilalti.) Inainte de a avea o relatie solida cu altcineva, trebuie sa avem o relatie buna cu noi insine [G. Corey, 1990] c) Relationarea cu ceilalti cand suntem in armonie cu noi insine, construim relatii personale satisfacatoare.

4. Cautarea intelesului vietii

In abordarea existentialista, psihoterapeutul il ajuta pe om in clarificarea directiei propriei vieti; intelesul propriei existente, coreleaza cu : a) Debarasarea de valorile introiectate prin cautarea propriului sistem de valori; renuntarea la valorile imprumutate de la ceilalti este acompaniata, o perioada, de o inevitabila anxietate, prin simplul fapt ca nu a reusit sa patrunda in randurile propriului sistem de valori. Un pilon important in accesarea resurselor constructoare ale propriului sistem de valori il reprezinta increderea psihoterapeutului in capacitatea clientului de a face acest lucru. b) Constientizarea faptului ca fiintarea in lume nu are un inteles in sine constituie continutul demersului lucrativ al etapei. c) Cautarea unui nou inteles reprezinta obiectivul etapei; Viktor Frankl preciza faptul ca fiecare individ trebuie sa-si descopere intelesul propriei vieti. Oamenii se pot indrepta catre adevaratul lor sens al existentei chiar si atunci cand sufera; in momentul in care il descopera, vor fi capabili sa creeze, sa iubeasca, sa construiasca.

5. Anxietatea, ca o conditie a vietii


Existentialistii diferentieaza intre anxietatea normala (pozitiva) si cea nevrotica, prin faptul ca prima ajuta individul sa constientizeze ca existent este limitata ( individul e singurul responsabil de scopul si directia vietii), iar cea de-a doua perturba persoana si o face incapabila de a actiona. Invatarea acceptarii anxietatii e un pas in directia unei vieti autentice. A avea puterea de a te confrunta cu nelinistea din fata schimbarilor, presupune a trai in concordanta cu tine.

6. Confruntarea cu moartea
Confruntarea cu moartea si nu fuga din fata acestei idei, ne indeamna spre realizarea si constientizarea faptului ca viata este finita si ca nu avem o eternitate la dispozitie pentru concretizarea planurilor.

Procesul psihoterapeutic

Esentialitatea terapiei existentiale este de a-i ajuta pe clienti sa constientizeze ca au libertatea de a-si construi propriul destin, ca pot accesa resursele ce duc la zugravirea propriului tablou existential si totodata ca au responsabilitatea propriilor actiuni. Mai mult, terapeutii existentialisti ajuta clientii sa faca fata anxietatii inerente alegerilor, dar si sa accepte ideea ca destinul lor nu este determinat din exterior, de anumite forte. Odata ce clientul constientizeaza ca e singurul responsabil de ceea ce este, accepta prezenta anxietatii, ca un corolar al unei vieti autentice si reuseste astfel sa contureze acele scopuri care sa-l defineasca, sa contribuie la clarificarea identitatii personale si il ajuta in constuirea de relatii personale satisfacatoare. Astfel, reuseste sa fie multumit de sine, avand capacitatea sa armonizeze propria-i existentialitate Scopurile analizei existentiale deriva din ideea ca simptomele celor ce se prezinta la consliere sau terapie sunt expresia alienarii, instrainarii de reala si autentica natura a sinelui, prin faptul ca traiesti nu in armonie cu ceea ce esti, ci cu ceea ce i-ai lasat pe ceilalti sa faca din tine. Tabloul ce este zugravit din relatia client-terapeut surprinde nuantele calde ale acceptarii neconditionate, respect, intelegere, comunicare mutuala, valorizare si incurajare .

Temele majore ale intalnirilor terapeutice inglobeaza : anxietatea, izolarea, libertatea, responsabilitatea, moartea ( si implicatiile ei pentru viata), dar si permanenta cautare a sensului vietii.

Tehnici utilizate in procesul therapeutic existentialist


Paleta de proceduri folosita de catre terapeutii existentialisti nu este neaaparat una specifica; abordarea existentiala se foloseste de tehnici psihanalitice si de tehnici imprumutate din universul orientarii comportamentaliste, dar adaptate la situatia concreta a clientului. Putem enumera ca fiind cel mai des intalnite urmatoarele : a) b) c) d) e) f) g) h) i) Tehnica fanteziei dirijate Fantezia si reveria Relaxarea si reveria Relaxarea corporala (constientizarea senzatiilor corporale) Tehnici dramatice Tehnici de concentrare a atentiei Tehnici de educare a vointei Analiza viselor Experimentarea imaginativa a propriei morti

Logoterapia
Viktor Frankl alege termenul de logoterapie pentru teoria sa (logos-sens). Conform logoterapiei, straduinta omului de a gasi sens in viata sa reprezinta energia, forta motivatoare esentiala in om (vointa de sens) Vointa de sens a omului poate sa duca la frustrare, caz in care logoterapia vorbeste despre frustrare existentiala.

Termenul de existential se refera la 3 aspecte : la existenta insasi, la sensul acestei existente, dar si la straduinta de a gasi un rost concret in viata personala. Frustrarea existentiala poate declansa nevroze noogene(care isi au originea nu atat in dimensiunea psihologica a existentei umane, ci in cea noologica noos = minte ) Nevrozele noogene se nasc din problemele existentiale. Nu orice stare interna conflictuala este neaaparat una nevrotica; o anumita doza de conflict este normala, sanatoasa. Suferinta nu e intotdeauna un fenomen pathologic, si in loc sa fie un simptom de nevroza, suferinta poate fi la fel de bine o creatie omeneasca, in special daca aceasta se naste dintr-o frustrare existentiala. Demersul de cautare a sensului de catre om poate sa produca mai degraba un dezechilibru, decat o stare de echilibru interior. Nietzche mentiona ca ceea ce are un de ce pentru care sa traisca, poate indura aproape orice Omul are nevoie de ceea ce Frankl numea noodinamica, adica o dinamica existentiala intr-un camp de tensiune polar ( unul din poli e reprezentat de sensul ce trebuie implinit, iar cel de-al doilea pol, de omul insusi) Deoarece orice situatie de viata reprezinta o provocare si o problema pe care omul trebuie sa o rezolve, putem rasturna modul in care formulam problema sensului vietii. Omul nu ar trebui mentioneze sensul vietii sale, ci mai degraba sa admita faptul ca el este cel mentionat. Cum poate raspunde omul in fata vietii sale ? Raspunsul e simplu: fiind responsabil. Astfel, logoterapia vede in responsabilitatea insasi esenta existentei umane. Logoterapia nu inseamna nici a invata, nici a predica, fiind departe si de gandirea logica si de moralitate.

Rolul logoterapiei este sa largeasca campul vizual al pacientului, astfel incat acesta sa devina ancorat si constient de intregul spectru al potentialitatii, intrucat sa-i fie vizibil. Cu cat omul se uita mai mult in sine insusi daruindu-se unei cauze pe care o slujeste sau unei persoane pe care o iubeste, cu atat este mai om, si cu atat mai mult se actualizeaza pe sine. Sensul vietii, asadar, cuprinde o multitudine de nuante. Logoterapia sublineaza ca sensul in viata se poate gasi prin 3 cai diferite: creand, infaptuind ceva; experimentand ceva sau cunoscand pe cineva; prin atitudinea pe care o avem in fata unei suferinte inevitabile.

Concluzii :
Abordarea existentiala accentueaza libertatea umana si responsabilitatea fiecarui om in construirea destinului propriu. Existentialistii sunt cei care gasesc o latura benefica in fenomene considerate ca negative, pana atunci, ca de exemplu: anxietatea, frustrarea, singuratatea si chiar moartea. Tehnicile utilizate nu mai au o atat de mare semnificatie in cadrul acestui model. Ceea ce conteaza este relatia consilier/psihoterapeut client/pacient, o relatie de la adult la adult bazata pe respect si intelegere. Abordarea existentialista este profund umanista, punand in centrul ei omul, cu potentialul sau de a-si construi propriul sau destin.