MODULUL 14:NURSING GENERAL1

Lectia 13 PARTEA I

Nevoia
de a acţiona conform
propriilor credinţe şi
valori, de a practica religia
NEVOIA DE A ACŢIONA CONFORM PROPRIILOR CREDINŢE ŞI VALORI, DE A
PRACTICA RELIGIA
DEFINIŢIE: este necesitatea pentru fiecare individ, de a se manifesta prin gesturi,
atitudini şi acţiuni conform gândirii sale, noţiunii personale de bine şi de rău, de
dreptate, şi / sau ca urmare a unei ideologii, a unei religii
▪ Religia, convingerile, sistemul de valori pe care individul le-a interiorizat sub influenţa
factorilor sociali, determină modul său de viaţă.
▪ Fiecare set de valori cuprinde anumite atitudini şi conduce la promovarea anumitor activităţi
şi comportamente.
▪ Convingerile și valorile constituie suportul moral al personalităţii individului. Sunt dobândite
prin influenţa mediului socio-cultural şi devin foarte puternice. Încălcarea convingerilor şi
valorilor personale determină disconfort psihic maxim.
CREDINŢE = convingeri personale ale individului referitoare la adevăr.
IDEOLOGIE = ansamblu de idei, de credinţe şi de doctrine proprii unei societăţi.
MORALA = ansamblu de reguli de conduită şi valori considerate ca valabile într- o societate.
RELIGIE = sistem de credinţe şi de practici
RIT = ansamblu de ceremonii religioase proprii unei religii
VALORI = ansamblul de credinţe şi de atitudini care reflectă nu numai ce este dorit, dar în
acelaşi timp ce este dezirabil la un individ , ca noţiunile frumos, adevăr, bine.
LIBERTATE = posibilitatea de a acţiona conform propriilor credinţe sau dorinţe;
INDEPENDENȚĂ ÎN SATISFACEREA NEVOII
▪ Omul nu trăieşte izolat. El este in interrelaţie cu ceilalţi indivizi, membri ai societăţii, cu
cosmosul şi divinitatea. Fiecare individ aduce in această relaţie bilaterală, experienţa sa de
viaţă, credinţele şi valorile proprii care favorizează dezvoltarea personalităţii şi realizarea
de sine.
FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ SATISFACEREA NEVOII
Factori biologici
– gesturile şi atitudinile corporale: permit pacientului să îşi satisfacă această nevoie, în funcţie de
convingerile proprii, de apartenenţa religioasă sau de amândouă;
Factori psihologici
– căutarea, cercetarea sensului vieţii şi morţii, fiinţa umană caută de milenii sensul vieţii şi al morţii;
urmărirea acestui obiectiv face individul să realizeze gesturile şi ritualurile care răspund credinţelor/
convingerilor şi valorilor sale;
– dorinţa de a comunica cu Fiinţa supremă sau cu cosmosul: fiinta umană, în esenţa şi spiritul său, se
simte legată de Fiinta superioară sau energia cosmică şi înfăptuieşte acţiuni care îl permit această
comunicare;
– emoţiile: emoţiile şi impulsurile individului determină să realizeze activităţi umanitare, religioase;
– stresul.
Factori sociologici
▪ Cultura specifică societăţii, tradiţiile, credinţele şi valorile, practicile religioase diferă de la o
societate la alta, şi chiar în cadrul aceleiaşi societăţi.
▪ Apartenenţa religioasă influenţează foarte mult acţiunile individului.
- In cursul creşterii şi dezvoltării copilului, părinţii joacă un rol important în practicarea religiei
acestuia, în dobândirea credinţelor şi valorilor legate de apartenenţa religioasă.
- Adultul este influenţat de normele sociale în apartenenţa sa religioasă. In acelaşi timp, adultul îşi
poate alege religia conform cu credinţele sale personale.
- La persoanele în vârstă, practicarea religiei se intensifică sau reapare, dacă a existat anterior o
abandonare a practicilor religioase
MANIFESTĂRI DE INDEPENDENŢĂ
- gesturi şi atitudini corporale
- participarea la slujbele religioase
- utilizarea de obiecte cu semnificaţie religioasă (icoane, cruciuliţă, candelă, şirag de mătănii,
imagini)
- observarea ritualului religios
- studiul cărţilor religioase: teologice, biblii
- apartenenţa la grupuri religioase sau umanitare: comunităţi, grupuri laice, ordine
- perioadele de rugăciune şi meditaţie
- participarea la participarea la fapte de caritate, la fapte de umanitate,
- angajarea într-o acţiune socială, umanitară sau creativă;
- individul are libertatea deplină de acţiune şi sănătate mentală optimă (adaptat).

Codul etic al profesiei medicale prevede:

– îngrijirea bolnavului fără diferente de rasă, credinţă, ideologie, culoare;
– păstrarea secretului profesional şi a confidenţelor făcute de bolnav.
INTERVENŢIILE A.M. PENTRU MENŢINEREA INDEPENDENŢEI
– determină pacientul să-şi exprime propriile convingeri şi valori;
– planifică, împreună cu pacientul, activităţi religioase;
– îl informează despre serviciile oferite de comunitate;
– mijloceşte desfăşurarea unor activităţi conforme cu dorinţele şi credinţele bolnavului;
Asistentul medical, prin tipul de activitate pe care o desfăşoară, poate oferi îngrijire unor persoane
provenite din spaţii geografice diferite, de religii diferite, cu sisteme de valori proprii, diferite de cele ale
profesionistului.
De aceea, asistentul medical trebuie să adopte o atitudine tolerantă, bazată pe respect şi înţelegere,
fără să încerce să schimbe convingerile pacienţilor săi.
Mai mult decât atât, el trebuie să cunoască sau să se informeze asupra obiceiurilor, ritualurilor,
diverselor practici religioase ale pacienţilor, astfel încât să-i ajute pe aceştia să îndeplinească acele
activităţi pe care le impune sistemul lor de valori.
În clinicile moderne se construiesc anumite zone de spiritualitate (capelă, loc de rugăciuni etc.) în care
clienţii pot să-şi satisfacă trebuinţele lor în legătură cu practicile religioase.
Este binecunoscut faptul că omul, mai ales în suferinţă, are nevoie de descoperirea părţii sale spirituale
şi de o comuniune cu absolutul. Acest deziderat poate fi atins dacă este acceptată practica religioasă
sau ritualurile de tip spiritual, de orice fel, în funcţie de credinţele pacientului, obţinându-se astfel o
formă de depăşire a suferinţei.
Asistentul medical are responsabilitatea de a facilita accesul pacienţilor la practicile religioase şi de a-i
ajuta să-şi găsească resursele proprii pentru depăşirea stresului generat de boală.
DEPENDENȚĂ ÎN SATISFACEREA NEVOII
1. Culpabilitatea
2. Frustrarea
3. Dificultatea de a actiona dupa credintele si valorile sale
4. Dificultatea de a participa la activitati religioase
5. Neliniste fata de semnificatia propriei existente
SURSE DE DIFICULTATE
Surse de ordin fizic
– lezare fizică; dezechilibre; supraîncărcare→epuizare fizica si psihica; durere; surmenaj;
Surse de ordin psihologic
– tulburări de gândire; anxietate; pierdere, separare – divorţ, doliu;
– situaţii de criză – anestezie, bariere lingvistice = limba, lipsa unor infomaţii de bază despre
limbajul non-verbal, cultura,
– pierderea imaginii şi a respectului de sine, pensionare; stres;
Printre factorii stresanţi se regăsesc:
o interzicerea practicilor religioase; neputinţa practicării ritualurilor;
o apariţia problemelor de ordin etico-religios (exemplu: sarcina la vârste fragede impune avortul;
în toate religiile, avortul este considerat crimă);
o marginalizarea pe criterii socio-axiologice (sistem de valori, religie);
o separarea de grupul de apartenenţă religioasă;
o perceperea suferinţei ca o pedeapsă divină; autoblamare şi autoculpabilizare;
o angoasă din cauza reprezentărilor cu caracter religios; teama de pedeapsă divină;
o implicaţiile de ordin etic: relatia cu personalul medical, pastrarea confidentialitatii, respectarea
drepturilor pacientului, obtinerea consimtamantului informat, schimbarea medicului ;
Surse de ordin sociologic – conflicte sociale; eşecuri; contradicţii cu familia şi societatea;
Lipsa cunoaşterii
– lipsa de cunoaştere a situaţiilor, a atitudinilor celorlalţi; insuficienta cunoaştere de sine şi a
mediului;
1. CULPABILITATEA
Sentimentul dureros, resimţit ca urmare a contrazicerii propriilor convingeri şi valori,
motiv pentru care individul se simte vinovat.
▪ Orice individ se poate confrunta cu situaţii în care iniţiativele luate sau existenţa unor situaţii
neplăcute îi dau un sentiment de vinovăţie.
▪ Gradul, frecvenţa şi intensitatea acestui sentiment depind in mare parte de experienţele trăite şi
educaţia primită în copilărie.
▪ Culpabilitatea sau vinovăţia este un sentiment fundamental şi nemotivat care se manifestă în
surdină in afara cunoaşterii adevăratei semnificaţii.
▪ Numeroase situaţii pot cauza sentimente de culpabilitate (vinovăţie) : boala, pierderea stimei de
sine, anxietatea, conflicte sociale.

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ
Sentiment de culpabilitate:
− amărăciune; autopedepsire; autoacuzare;
– înţelegerea bolii ca o pedeapsă; sentiment de a fi nedemn; poziţie umila; mişcări lente;
– tahicardie, tegumente reci, hiperventilaţie ;
Manifestări de depresie
– manifestări de furie împotriva lui Dumnezeu ;
– plâns; insomnie;
– bâlbâială; autoînvinuire ;
Manifestări de anxietate
– tahicardie; hiperventilaţie;
– tegumente reci, umede;
– furie; mânie;
OBIECTIVE – INTERVENŢIILE AUTONOME ŞI DELEGATE ALE A.M.
Pacientul să-şi păstreze imaginea pozitivă de sine
– încurajează bolnavul să-şi exprime sentimentele în legătură cu problema sa;
– incurajeaza bolnavul sa gandeasca pozitiv, sa-si diminuieze culpabilitatea.
– facilitează satisfacerea convingerilor sale;
– acţionează pentru recâştigarea stimei de sine a bolnavului;
– planifică, împreună cu bolnavul, activităţi care să-i dea sentimentul utilităţii;
– incurajeaza bolnavul si explica universalitatea valorilor
– ofera bolnavului modalitati noi de practicare a religiei
Pacientul să fie echilibrat psihic
– îl pune în legătură cu persoane dorite, apropiate;
– administrează, la nevoie, medicaţie antidepresivă, tranchilizante (la indicaţia medicului);
– pacientul va fi ajutat să-şi exprime disconfortul spiritual;
– educaţia pacientului: în cazul unul conflict între doctrina religioasă şl recomandările terapeutice,
pacientul să fie informat despre necesitatea promovării sănătăţii;
2. FRUSTRARE
Condiţia individului care se simte refuzat sau îşi refuză satisfacerea unei nevoi.

Obstacolele în îndeplinirea gesturilor sau a actelor conforme părerii personale de bine, rău sau
dreptate şi dificultatea de a participa la activităţile religioase dau individului sentimentul de frustrare.

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ
Senzaţia de pierdere a libertăţii de acţiune – activităţi (acţiuni) oferite de normele sociale, ce nu pot fi
însă folosite de individ, datorită nivelului cultural scăzut, a carenţelor educative etc.; aceasta îl
determină la izolare sau agresivitate;
Sentiment de inutilitate
– amărăciune, tristeţe; plans;
Supunere la un regim, la un tratament nedorit; medicaţie; alăptare;
Incapacitatea da a exercita practici religioase
– incapacitatea de a citi documente religioase, de a participa la activităţile grupului sau de
apartenenţă, de a urma exigenţele propriei religii;
– absenta locurilor sau a modalităţilor de practicare;
– căderea la pat; constrângeri fizice; deficit audio-vizual;
– efecte secundare ale unei medicaţii;
Tulburări de gândire
– confuzie; dezorientare; halucinaţii;
Ingrijorare fată de sensul propriei sale existente
– grijă faţă de semnificaţia suferinţei sale; grijă faţă de sensul vieţii şi al morţii;
– preocupare pentru credinţe şi valoarea lor ;
OBIECTIVE – INTERVENŢIILE AUTONOME ŞI DELEGATE ALE A.M.

Pacientul să-şi recapete încrederea in sine

– ajută bolnavul să identifice cauza frustrării;
– îl încurajează să-şi exprime sentimentele şi nevoile;
– îl asigură de confidenţialitate şi îi păstrează secretele;

Pacientul să albă o stare psihică bună

– comunică des cu bolnavul, arătându-se plină de solicitudine ;
– caută modalităţi de practicare a religiei (citirea unor documente religioase);
– administrează la nevoie medicaţie sedativă ;
– incurajeaza bolnavul si explica universalitatea valorilor. (Valorile universale sunt alcătuite dintr-o
serie de virtuți și principii care ne ghidează buna purtare pentru a duce o viață armonioasă cu
mediul înconjurător și oamenii din jurul nostru: prietenie, incredere, justitie, libertate,
bunătatea, respect, toleranta, recunostinta, intelepciune, solidaritatea, onestitatea)
– ofera bolnavului modalitati noi de practicare a religiei
– incurajeaza bolnavul sa gandeasca pozitiv, sa-si diminuieze culpabilitatea.
– respecta valorile/ interdictiile persoanei legate de dieta, tratament şi manopere medicale
– asigura prezenta unui preot conform religiei sale
 3. Dificultatea de a actiona dupa credintele si valorile sale
Manifestari de dependenta
− Amaraciune
− Supunere la un regim
− Supunere (inrobire) la actiuni contra credintelor si valorilor sale
− Supunere la un tratament nedorit Supunere la o medicatie
− Frustrare in fata atitudinii altora

4. Dificultate de a participa la activitati religioase

Manifestari de dependenta
− Incapacitatea de a desfasura practice religioase
− Incapacitatea de a citi documente religioase
− Incapacitatea de a practica religia
− Incapacitatea de a urma cerintele religiei sale

5. Neliniste fata de semnificatia propriei existente

Manifestari de dependenta
− Preocupare fata de credintele si valorile sale
− Preocupare fata de semnificatia suferintei
− Grija fata de sensul vietii si al mortii
Obiective si interventii
-bolnavul sa poata actiona conform propriilor convingeri si valori
-bolnavul sa acorde valoare fenomenelor benefice, sa aiba dorinte
-pacientul/a să numai prezinte dificultate de a acționa după credințele și nevoile sale
-pacientul/a să nu mai prezinte dificultate de a participa la activități religioase
-pacientul/a să nu mai prezinte neliniste față de sensul propriei existente

Interventii
– aprecierea importantei credinţei pentru fiecare pacient, în funcţie de stadiul său de dezvoltare:
credinţa influenţează modul de viaţă, atitudinea, sentimentele pacientului fată de boală şi moarte;
– facilitarea satisfacerii nevoii spirituale: permite vizita preotului; permite pacientului citirea cărţilor
religioase;
– informeaza pacientul asupra posibilităţii de participare la serviciul religios din cadrul unităţii
spitaliceşti;
– răspunde la întrebări referitoare la subiecte religioase;
– marcheaza evenimentele religioase (Paşti, Crăciun), utilizând decor adecvat şl alte facilităţi
permise;
– pacientul va fi ajutat să-şi exprime disconfortul spiritual;
– educaţia pacientului: în cazul unul conflict între doctrina religioasă şl recomandările terapeutice,
pacientul să fie informat despre necesitatea promovării sănătăţii;
INTERDEPENDENȚA CU CELALATE NEVOI FUNDAMENTALE
•A comunica
– comunicare ineficacitate la nivel afectiv.
• A de se misca, de a-si păstra o bună postură
– imobilitate, postura neadecvata, hiperactivitate.
•A-şi menţine temperatura corpului în limite normale
– usoara crestere/scadere atemperaturii corporale.
•A respira
– dispnee.
•A mânca şi a bea
– alimentatie si hidratare inadecvata prin deficit sau prin surplus.
•A elimina
– eliminari inadecvate.
• A fi curat, ingrijit si a-si proteja tegumentele
– modificari ale tegumentelor si fanerelor.
• A dormi, a se odihni
– insomnii, oboseala, disconfort.
• A se îmbrăca şi dezbrăca
– dezinteres.
• A evita pericolele
– vulnerabilitate, atingerea integritati fizice si/sau psihice.
• A se ocupa de propria realizare
– dificultate in a se realiza.
• A se recrea
– dezinteres pentru activităţi recreative.
• A învăţa
– nesiguranta.