UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Psihologie

PROIECT ANTROPOLOGIE
Cazurile de vindecări miraculoase din Norvegia
 Introducere

Conceptul de vindecare prin intermediul credinței( faith healing ), reprezintă procesul

prin care conform relatărilor, pacienții suferinzi de anumite afecțiuni printre care cele de natură

cronică practicii și un risc foarte ridicat pentru sănătate ajung să se vindece prin intermediul

religioase. Este cunoscut faptul că persoanele afectate de o anumite afecțiuni medicale care

reprezintă un prejudiciu la adresa vieții lor, își pierd speranța pentru vindecarea acestora și prin

urmare aceștia tind să caute și să accepte faptul că o potențială salvare poate surveni dintr-o cu

totul altă sursă de natură mistică, spirituală și/sau religioasă.

Mai multi autori au sustinut in trecut ca exista similaritati psihologice intre experientele
religioase/ mistice si simptomele psihotice, mai ales cele legate de schizofrenie. Studiile au arătat
că iluzia, o parte comuna a psihozei, este afectată semnificativ de variabilele socioculturale
(Draguns, 1995; Ndetei și Vadher, 1985). Manualele psihiatrice (Gelder și colab., 1996) au
clasificat iluziile în mai multe moduri, cum ar fi debutul, fixitatea, tema etc., iar iluziile cu temă
religioasă oferă un mod unic de a aborda modurile în care factorii socioculturali afectează
psihozele la un individ.
Problema diferențierii dintre experiențele religioase / spirituale sănătoase și cele
patologice, din perspectiva psihopatologiei a fost o problema omniprezenta pentru psihiatrii, încă
de la înființarea specialității. În mod surprinzător, iluziile religioase nu au fost studiate în mod
sistematic în literatură, deși au fost proeminente în concepte și rapoarte istorice (Raja și colab.,
2000). De altfel, mai multe studii contemporane au constatat că sunt prezente într-o proporție
semnificativă atât in psihozele funcționale, cât și in cele organice. De exemplu, “amăgirile
religioase” au fost observate la 23% dintre pacienții cu epilepsie a lobului temporal (Saver și
Rabin, 1997), 3% dintre pacienții cu schizofrenie și, de asemenea, în alte afecțiuni psihiatrice,
cum ar fi mania și depresia (Muramoto, 2004; Saver și Rabin, 1997).
Credințele religioase și practicile spirituale s-au dovedit a fi foarte răspândite la pacienții
cu schizofrenie (Verhagen și colab., 2012). Au existat cazuri bine mediatizate de-a lungul
istoriei, în care pacienții cu schizofrenie au acționat sub influenta iluziilor lor religioase cu
consecințe catastrofale cum ar fi auto-castrarea (Blacker și Wong, 1963), enucleația (Field și
Waldfogel, 1995) și chiar moartea. Deși prevalența lor a scăzut în societatea modernă, pacienții
cu schizofrenie care adăpostesc iluzii religioase sunt încă găsiți în general chiar și în societățile
seculare (Siddle et al., 2002). În principal aceste particularitati se explica pentru că, credințele,
chiar dacă nu sunt practicate, sunt transmise transgenerational, iar oamenii care se confruntă cu
fenomene psihotice caută explicații (Maher, 1988) și acestea vin inevitabil din cunoștințele și
sistemele lor de credință.

Religia poate avea un efect vindecător?

Omenirea a fost fascinată de religie încă de la zorii civilizației umane, și mare parte a evoluției ei
până în prezent, religia a îndeplinit numeroase, roluri de la ghidarea și stabilirea de norme și
orânduiri diverse ale societății, apanaj al administrației și conducerii și nu în ultimul rând alinare,
confort și un posibil rol vindecător. În prezent studiile realizate la nivelul programelor de
sănătate au arătat căci componenta religioasă joacă un rol foarte important în ceea privește
starea de sănătate al indivizilor, prin urmare putem afirma că un individ posedă credința
religioasă în viața sa are șanse să beneficieze un stare de sănătate optimă(Chatters, 2000)

Coping-ul religios și sănătatea individuală

Religia reprezintă o dimensiune în care se răsfrânge și se manifesă latura spirituală a umanității

și care deșine capacitatea de-a putea furniza mecanisme de coping care pot avea efecte în
legătura cu eficiența și eficacitatea tratementelor pentru diverse boli și maladii printre care și
tulburările psihotice. Viața oamenilor deține o componentă de natură psiho-emoțională care
derivă ori include o componentă de natură spirituală. Pe măsură ce societatea a fost înzestrată cu
cunoaștere șia realizat progrese în ceea ce privește diversele dimensiuni ale societății, cultură,
știință, economie, sănătate și altele, cercetătorii au fost interesați să exploreze această dimensiune
abstractă ce până la momentul actual rămâne la granița dintre misticism și filosofie.

Deși deocamdată celpuțin nu putem analiza și explora religiei în mod empiric ăn adevăratul sens
al cuvântului putem explora, efectele produce de către aceasta în diferite dimensiuni Ale vieții
oamenilor oamenilor. Dimensiunea sănătății fizice cât și mentale ale oamenilor fiind de un real
interes din partea cercetătorilor în ceea privește aplicațiile și efectele religiei și credinței
individuale în diferite aspecte ale tratamentului și procesul vindecării cât și în ceea ce privește
sănătatea în general, de altfel studiului lui Zimmer și colaboratorii săi au demonstrat că există
corelații semnificative între sănătatea oamenilor și religiozitate. Religia aduce mari contribuții
sănății oamenilor, aceasta având protector împotriva bolilor și afecțiunilor somatice, depresiei și
scare riscul de suicid (Page & al., 2020; Stroope & Baker, 2018). De exempluu cazul pacienților
incurabili precum cancerul se constată faptul că printre cele mai dureroare și negative aspecte ale
bolii sunt reprezentate de distresul cauzat de lipsa speranței de recuperare, crizele de natură
existențială și emoțiile însoțite de cogniții negative care de cele mai multe ori pe lângă faptul că
pot conduce la o calitate a vieții sub optimală, și nesatisfăcătoare pot chiar diminua posibilitățile
de recuperare și vindecare ale pacienților(Santhosshi & all, 2020). Pe când persoanele care
foloseau religia drept mecanism de coping-up pozitiv, au înregistrat o per ansamblu îmbunătățiri
moderateale stării acestora de sănătate fizică și emoțională. Un factor important îl reprezintă
vârsta pacienților deoarece cu atât aceștia sunt mai în vârstă cu atît cresc șansele ca acesta să facă
uzanță de forma negativă de coping a religiei(Mendonca & al, 2020). Cu toate acestea există
limitări cu privire la proprietățile curative ale mecanismului de coping religios au putut fi
exploorate prin intermediul tehnologiei medicale folosind tehnica EEG, prin care s-a explorat
posibilele relații și legături ale coping-ului religios și tehnicile de coping adaptative (Imperatori
& al., 2020) .

Religia și psihopatologiile

Există o diversitate culturală în ceea ce privesc religiile și elementele ritualice ce intră în practica
și alcătuirea acestora, prin urmare conținutul religios halucinațiilor nu posedă omogenitate și
recurență. Prin urmare se poate afirma faptul că nu putem să ne referim la o anumită religie sau
conținut religios drept unic predictor sau element aflat în relație de cauzalitate pentru
manifestarea halucinoțiilot ăn cazul patologiei schizofrenice, de fapt o asemenea diversitatea
culturală al fenomenului religios nu reprezintă decât o invitație pentru a putea cerceta în detaliu
implicațiile fenomenului religios în plan psihopatologic (Bhavsar & Bhugra, 2008)

Fenomenul religios a dus la concluzia faptul că în cazul psihopatologiei există multe elemente
care sunt disconrdante cu conceptualizăriile de rigoare referitoare la psihopatologiei și
simptomatologia aferentă( O’Connor & Vanderberg, 2005). Credințele religioase ale indivizilor
nu favoarizează prezența ori manifestarea tulburărilor de personalitate sau atitudini ori
comportamente negative precum agresivitatea. Oportunitățile oferite de către religie sub forma
resursele motivaționale, reziliență cât și speranță pot să reprezinte mediul ideal pentru
implementarea de psihoterapii cognitiv-comportamentale(Colbert, Peters & Garety, 2010;
O’Connor & Vanderberg, 2005)

Psihopatologiei de tipul schizofreniei-paranoide îi sunt atribuite diverse iluzii și halucinații de

tip vizual și auditiv, și în proporție de 48.6% dintre pacienții diagnosticați cu schizofrenie, există
mărturii referitoare la prezența unui conținut halucinatoriu de tip religios sub formă de figuri
emblematice (Krystanek, Krysta, Klasik, & Krupka-Matuszczyk, 2012). Demn de-a fi luat în
considerare faptul că nu s-a descoperit o relație de cauzalitate între apartenența religioasă la o
anumită religie și psihopatologie, prin urmare putem afirma cu încredere faptul că nu religia în
sine se află în relație de cauzalitate cu psihopatologia, astfel fiind necesare cercetări suplimentare
asupra relației dintre religie și psihopatologie(Getz & al., 2001). În pofida faptului că ân
majoritatea cazurilor conținutul halucinatoriu are încrengături și reminiscențe cu motivele
religioase, s-au observat și rolul protector și ameliorativ al simptomelor psihopatologiei
schizofrenice la pacienți în măsura în care religiozitatea și credințele oamenilor erau direcționate
și practicate într-o manieră pozitivă ce în unele cazuri puteau duce la extincția anumitor
simptome ale maladiei (Aukst-Margetic & Jakovljevic, 2008).

Coping-ul religios și psihopatologiile

Religia include și o componentă spirituală, care dacă este conceptualizată sub forma unei resurse
poate să favorizeze diminuări semnificative ale ale riscului de suicid, depresie și
anxietate(Grover & al., 2014)

În cazul bărbaților, mijloacele de coping religios negativ fiind asociat semnificativ statistic cu
ineficiența tratamentelor, pe când în cazul femeilor diagnostice cu tulburări de natură psihotică,
coping-ul religios pozitiv a a fost asociat semnificatvi statistic cu eficiența tratamentelor și o
ameliorarea a simptomelor psihotice (Serfaty, Cherniak, & Strous, 2020). Iar în afara
tratamentelor și mediului spitalicesc, este foarte important și ceea ce se întâmplă cu pacientul
diagnosticat cu tulburări psihopatologice, prin urmare ritualurile religioase precum rugăciunile
pot avea un efect pozitiv semnificativ pentru starea de bine și calitatea vieții a pacientului și pot
înlesni mecanismele de coping pozitiv. Este de un real folos în practica terapeutică pentru
practician să facă uz de mecanismele de coping religios de care dispune pacientul pentru a putea
realiza progrese în ceea ce privește reabilitarea, precum și abandonarea sentimentului de
neputință și adoptarea unei noi perspective în care individul poate să influențeze și să decidă ce
se întâmplă cu propria sa viață(Nolan & al., 2012; Smith & Suto, 2012;Mohr & al., 2012).

Cazurile de faith healing din Norvegia

Istoria și mitologia aferentă societății umane este plină de cazuri de miracole și întâmplări

cât și fenomene neelucidate al căror singură posibilitate de explicație se află în sarcina

supranaturalului, a religiei de cele mai multe ori. De la vindecările miraculoase săvârșite de către

Iisus Hristos în Noul Testament, până la cazurile de sfidare a morții de către misticii hinduși și

longevitatea călugărilor budiști, oamenii au fost și vor fi fascinați de oportunitățile oferite de

religie de-a da sens acolo unde știință și cultura a eșuat, și speranță acolo unde aceasta a dispărut.

Cercetarea realizată de Austad și colaboratorii(2020) a avut în vederea explorarea pentru a întîia

oară, fenomenul de faith healing în Norvegia.

La nivel mondial sunt înregistrate numeroase, mărturii și înregistrări cu privire la

vindecările miraculoase ce au fost realizate fie de către o anumită persoană cu anumite abilități

cât și înzestrări de natură spirituală supranaturală mai bine spus. În toate marile religii ale lumii,

inclusiv budismul, islamismul, hinduismul au fost înregistrate numeroase cazuri și mărturii cu

privire la cazuri exceționale de vindecări în condiții de prognosticări definitive cu privire la

inposibilitatea de-a pacientilor de-a se vindeca. Aceste tipuri de vindecări sunt de un real interes

pentru creștinism, ca urmare a atenției și rigurozității respectării criteriilor necesare pentru a

putea afirma că avem cazul unei vindecări miraculoase. Vaticanul creând un set de indicatori și

criterii față de care se poate confirma faptul că se poate atesta o vindecare miraculoasă sau nu.

Aceste cazuri neexplicate de știință au atras atenția în numeroase state,dar o atenție diminuată a

fost oferită Europei de Nord, respectiv Norvegia. Această țară prezintă interes din punct de
vedere al cercetării ffenomenului de faith healing ca urmare a lipsei factorilor ambientali și a

unui cadru puternic influențat de către religie pentru a se putea oferi explicații asupra

mecanismelor psihice și sociale care ar putea oferi răspunsuri pertinente referitoare la întrebările

ce apar cu privire la vindecările prin intermediul credinței. Structura socială a țărilor nordice este

predominant una de tip ateistic sau agnostic, cetățenii nefiind conectați cu mediul și viața

religioasă a comunității religioasese. Într-un raport statistic relizat de către institutul de statistică

din Norvegia, s-a constat că porțiune nesemnificativă din populația declarată ca fiind religioasă

lua parte activ și frecvent la viața comunității religioase de apartenență.

Țările nordice sunt caracterizate de o influență mai scăzută a religiozității iar religia în

sine nu joacă un rol important în rândul cetățenilor, doar 30% din cetățeni declarându-se religioși

restul fiind atei sau agnostici. Spectrul religios este foarte variat existând mai multe denominații

religioase, cele mai extinse și rîspândite fiind cele creștine( ex: baptiști, penticostali). 25 de

persoane care au declarat ca au experimentat vindecări miraculoase au fost intervievate in baza

unui interviu structurat. Au fost obținute datetele biografice, anamneza, relația cu

părinții,traumele din copilărie, tulburările de natură somatică și psihică și alte detalii și informații

relevante despre istoricul de viața al participanților. Interviurile au fost realizate prin intermediul

apelului telefonic, ulterior fiind înregistrate și transcrise convorbirea cu acordul participanților.

Media de vârstă fiind cuprinsă între 18-72 de ani, nu s-au descoperit relații semnificative din

punct de vedere statistic în ceea ce privește vârsta participanților și vindecarea miraculoasă prin

intermediul religiei. Prin intermediul analizelor tematice ale interviurilor realizate, s-au putut

determina o serie de elemente de stringentă care au afectat viața participanților și i-au adus la

marginea prăpastiei. Din punct de vedere psihologic participanții care se confruntau cu

singurătatea și izolarea socială, de regulă prezentau comorbidități cu traume din copilărie,

dependențe și probleme la nivelul tipului de atașament cu celelalte persoane. De asemenea

participanții care nu au înregistrat adicții, singurătate, probleme la nivelul tipului de atașament,

ci au înregistrat tulburări la nivel somatic precum sinuzită, cancer sau alte forme de maladii și

afecțiuni au ajuns să nu mai prezinte tabloul simptomatologic al afecțiunilor și nici efectele

acestora, în urma îndreptării persoanelor către religie și relația acestora cu divinitatea.

Concluzii de final

Rezultatele acestui studiu nu au putut să ofere vreo explicație plauzibilă pentru seria de

vindecări miraculoase realizate prin intermediul faith healing. Relatările de acest tip sunt rareori

întâlnite în țările nordice unde religia nu ocupă un loc important în viața oamenilor, prin urmare

acest fenomen merită considerație și interes din partea comunității științifice cât și din partea

comunității teologice.

Bibliografie

Anne, Austad, Nygaard, Marianne Rodriguez & Kleiven, Tormod (2020).

Reinscribing the Lived Body: A Qualitative Study of Extraordinary Religious Healing

Experiences in Norwegian Contexts. Religions