UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

Date generale despre pacientă

Pacienta A.M. in varsta de 28 de ani, necasatorita, lucreaza intr-o companie de marketing, se
prezinta la cabinetul de psihoterapie cu urmatoarele simptome:

Istoric medical

- atacuri de panica – cu o frecventa de 1 atac de panica/la doua saptamani

- dispozitie depresiva – nivel redus
- dificultati de adormire, dar declara ca doarme in medie 7 h/noapte
-nu consuma alcool, droguri, alte medicamente, are un stil de viata sanatos, face sport in mod
regulat, este atenta la ce mananca

Istoric de afecțiuni și tulburări psiho-emoționale

-are o schema cognitiva înaltă de standarde nerealiste/hipercriticism, petrecand mult timp
incercand sa fie perfecta precum si una de vulnerabilitate la boală, crezand ca ar putea sa se
intample o nenorocire in legatura cu atacurile de panica pe care le acuza. Citeşte in mod obsesiv
pe internet despre atacurile de panica si anxietate in general si anticipeaza aparitia acestora in
situatiile cotidiene.
- strategia de coping dezadaptativa utilizata este cea de complianta (preluata de la mama), dar si
de evitare (preluata indeosebi de la tata: evita sa mearga in locurile care nu par complet sigure;
evită (procrastineaza) in diverse situatii in care urmeaza sa-i fie evaluata performanta; evita sa isi
exprime propriile emotii).

Istoric relațional

In urma anamnezei, se constata faptul ca pacienta, copil unic, provine dintr-o familie echilibrata,
care i-a oferit de-a lungul copilariei si adolescentei un mediu suportiv. Nu sunt reprezentative
scheme cognitive disfunctionale de deprivare emotioanala sau abandon. Plecata de acasa de la
varsta de 18 ani si ajunsa in Bucuresti pentru a-si incepe studiile superioare, A.M. este o studenta
constiincioasa, are putini prieteni si este axata pe performanta. Lucreaza inca din perioada
facultatii pentru "a se pregati pentru viata", asa cum declara. Mama pacientei este perceputa ca
fiind o persoana calda, empatica, usor submisiva in relatia cu sotul său, lectia de viata primita de
la mama fiind aceea ca "este bine ca din cand in cand sa mai lasi de la tine". In schimb, tatal este
perceput ca fiind mai degraba autoritar, o persoana care "nu te iarta usor atunci cand gresesti".
Om de afaceri prosper in orasul sau din Ardeal, pacienta isi descrie tatal ca avand dificultati in a-
si exprima sentimentele fata de ea, "mai degraba o persoana rece si distanta".
Atacurile de panica au survenit in urma cu doua luni de zile, fiind legate de finalizarea unui
proiect cu un deadline foarte strans. Aflata intr-o relatie conflictuala cu actualul ei sef de
departament, A.M. considera ca acesta nu o apreciaza indeajuns si ii bareaza accesul la o posibila
promovare. Visul ei este "sa lucreze in Anglia pe o perioada de 2 luni", pentru a-si exersa
competentele in zona marketingului. 
Pacienta declara ca s-a despartit de actualul ei prieten cu care era intr-o relatie de la inceputul
facultatii. Despartirea s-a produs in urma cu o jumatate de an, deoarece acesta a luat decizia de a
se stabili in Canada, iar ea nu doreste sa-l urmeze. In terapie, problema relatiilor sexuale este
abordata cu dificultate, ca urmare a educatiei sexuale rigide primite din partea parintilor,
indeosebi a tatalui.

Rezolvare studiu de caz:

Va fi implementat un proces de intervenție psihoterapeutic de scurtă durată pentru abordarea

problematicilor impuse de cognițiile iraționale, atacurilor de panica si expectanțelor nerealiste
referitoare la carieră, viața personală și relațiilor cu membrii familiei. Se va avea în vedere p colaborare
cu medicul psihiatru în vederea furnizării unei scheme de tratament conjucat folosind atât medicația
psihiatrică cât și tratamentul psihoterapeutic.

Medicația psihiatrică va viza efectele somatizării, respectiv efectele resimțite ale atacurilor de panică și
anxietate. Anxietatea și atacurile de panică prezintă aceeași varianță comună, respectiv incapacitatea
pacientei de gestionare a situațiilor față de care aceasta resimte un discomfort de ordin cognitiv,
emoțional și în ultimă instanță fizic. Prin urmare este absolut necesar ca efectele negative ale anxietății
și atacurilor de panică să poată fi gestionată în asemenea manieră încât să poată garanta oportunitatea
și posibilitatea realizări de intervenții psihoterapeutice.

Din punct de vedere psihoterapeutic se va utiliza un set de tehnici și intervenții cognitiv

comportamentale menite în facilita procesul schimbării și îmbunătățirii calității vieții pacientei. În primă
instanță se realiza un plan cadru compus din 12 ședințe psihoterapeutice unde vor fi realizate
principalele forme de intervenție și al căror rezultat va fi definitoriu în a stabili verdictul final vizavi de
continuarea procesului terapeutic, schimbarea tratamentului psihoterapeutic administrat, obiectivele
terapeutice stabilite de comun acord cu pacienta alături de alte detalii și aspecte administrative.

Ședința 1

Prima ședință psihoterapeutică a fost dedicată colectării datelor cu caracter anamnestic de la pacientă și
de la psihiatrul/medicul ei de familie în vederea determinării și aflării informațiilor relevante legate de
starea de sănătate fizică sau somatică ce ar putea reprezenta un impediment în calea livrării și
implementării medicamentului și intervenției psihoterapeutice. În decursul primei ședințe
psihoterapeutice, terapeutul a stabiit contactul terapeutic în urma căruia, se va stabili alianța
terapeutică bazată pe încrederea pacientei în terapeut și capacitatea procesului psihoterapeutic de a
susține starea de bine și de a facilita procesul de vindecare. Psihoterapeul va folosi diverse forme de
deschidere a dialogului și comunicării directe cu pacienta, acesta va utiliza în permanențî o atitudine
pașnică prietenoasă menită în a reflecta deschiderea acestuia către client și mai ales asigurarea cât și
aducerea la cunoștință existenței unui cadru securizant. Se va evita utiliza oricăror forme de adresare ori
vocabular care ar putea da naștere la diverse interpretări ce ar periclita alianța terapeutică proaspăt
realizată și ar face ca pacienta să fie refractară la orice element manifest din cadrul terapeiei. Se va ține
cont de importanța oferirir sentimentului de acceptare necondiționată și se va limita pe cât de mult
posibil, manifestarea sau semnalizarea sentimentului de respingere de către terapeut. Lucru care odqată
realizat va face imposibilă continuarea procesului terapeutic.
În urma colectării datelor anamnestice de la pacientă, se stabilește de comun acord cu pacienta în cauză
principalele direcții de intervenție și de lucru pentru următoarele ședințe terapeutice alături de setarea
obiectivelor pe termen scurt și mediu ale procesului terapeutic.

Pentru a obține o imagine fidelă și realistă a stării și integrității psihice și emoționale al clientei a fost
necesară aplicarea de instrumente clinice în vederea realizării unui psihodiagnostic prezumtiv pentru a
putea determina prezența patologiei și sau a unor dimensiuni care ar merita investigate de către
psihoterapeut.

Evaluări clinice:

- MCMI – III
- NEO-PI-R
- BDI
- STAI

În urma urma evaluării nu s-au determinat scoruri notabile în ceea ce privește psihopatologia clientei cu
excepția prezenței unui nivel crescut de anxietate și al atacurilor de panică. În urma coroborării datelor
anamnestice cu rezultatele obținute la testele de clinice de evaluare s-a stabilit faptul că persoana a
beneficiat de o copilărie normală, având un trecut lipsit de traume adiacente, fiind facilitat de un mediu
suportiv cu o figură maternă, caldă, empatică, suportivă. Imaginea tatălui fiind întru-câtva mai rece și
mai detașată astfel încât imagiea tatălui nu a reușit niciodată să reprezinte a acel mediu plin de căldură
și empatie așa cum și-ar fi dorit de la acesta. Imaginea tatălui și stilul de atașament pe care aceasta l-a
dezvoltat în relație cu actualul ei partener romantic, al cărei relație actuală reprezintă doar o copiere a
unui model relațional deja experimentat și trăit în copilărie prin intermediul relațiilor și dinamicii de
cuplu dintre mama și tatăl ei.

Nevoia perpetuă a clientei de-a putea găsi siguranță, și de-a fi într-o veșnică pregătire pentru viață poate
să se datoreze faptului că clienta la nivelulul cognițiilor sale a introiectat ideea de abandon și
imposibilitatea de-a se putea baza ăe părinții acesteia pentru să se rezolve ceva. Pacienta fiind nevoită
să se descurce și să se adapteze de una singură la mediul din care aceasa crescuse. Ajutorul, suportul și
atenția nefiind garantate de fiecare dară pacientei prin urmare aceasta este nesigură și manifestă
incertitudine de fiecare dată cînd trebuie să se regăsească în ipostaza de a primi ceva de la cineva sau de
a se baz pe cineva.

După ce au fost colectate și realizate analize ale datelor anamnestice obținute, s-au puz bazele selectării
obiectivelor terapeutice ce vor fi urmărite pe parcursul ședințelor.

1. Creșterea conștiinței de sine si al iubirii față de propria persoană prin intermediul jurnalului
zilnic ce va fi dat ca temă de către psihoterapeut. Acest jurnal ca cuprinde o secțiune dedicată
mptivelor pentru care pacienta ar trebui să fie iubită și respectată de către aceasta.
2. Restructurarea cognitivă, se va urmări restructurarea și eliminarea patternurilor de cogniție
iraționale și dezadaptative care afectează viața clientei și ce o împiedică să trăiască viața așa
cum dorește aceasta.
3. Metoda scenariilor. Clienta va fi pusă în context imaginar la tot felul de senarii care și-ar dori ea
să se întâmple și care nu ar dori să se întâmple. Scopul acestei metode este de-a pune persoana
 în vederea faptului împlinit și să observe care sunt reacțiile lui, cum se simte și lucruri mai exact
îi trec prin minte.
Drept metodă terapeutică a fost realizat un interviu clinic semi-structurat, folosind principalele
direcții menționate în SCID. Persoana s-a dovedit a fi reticentă în a iniția contactul terapeutic. Pe
tot parcursul primei
- Ședința 2
În decursul primei ședințe psihoterapeutice, au fost stabilite direcțiile principale de lucru și
obiectivele urmărite de către pacientă:
1. Reducerea simptomatologiei anxiogene și al frecvenței manifestării atacurilor de panică.
Pacienta dorește să dobândească control asupra propriului ei corp și emoții
- Va fi realizat și complett acest jurnal al recunoștinței
- Ședinta 3
- Pacienta a realizat exercițiile terapeutice stabilite de comun acord în vederea realizării
obiectivelor stabilite în cadrul primei ședințe. Ân această ședință au fost analizate relațiile ce s-
au stabilit între pacientă și familia sa în timpul copilăriei și adolescenței. Mama pacienta a fost o
persoană ușor de dominat de către cei din jurul ei, în raport cu tatăl pacientei, aceasta a avut o
relație de supune față de tată. Figura tatălui nu a fost absentă în copilărie și adolescentă, doar că
tatăl nu a putut să-și asume responsabilitatea față de propria fiica. Mama și tatăl pacientei nu au
avut probleme în căsnicie, tatăl fiind o figură calmă, protectoare, care întotdeauna era disponibil
pentru orice problemă sau orice situație din cadrul familiei, doar că nu a putut să ofere mai mult
decât era necesar și acceptabil în rol de părinte, mama pacientei, din spusele acesteia nu a fost
foarte mulțumită, dar nu dat niciun semn că situația ar fi indignat-o, fiind o fire pașnică, a evitst
întotdeauna să ia orice decizie ce ar naște un conflict cu soțul. În urma acestor informații s-a
putut determina faptul că pacienta nu a stabilit tipare de atașament securizante cu membrii
familiei, lucru care i-a îngreunat abilitatea de a stabili relații securizante cu cei din jur
- Ședința 4-6
Ședințele 2- 4 - am încheiat contractul terapeutic cu stabilirea obiectivelor terapeutice și a
cadrului de desfășurare a terapiei ( orarul, întâlnire o dată pe săptămână, modalități de plată,
condițîi de desfășurare). În aceste ședințe am promovat o comunicare deschisă pe baza
ascultării active a clientei, aceasta fiind auzită și înțeleasă, oferindu-i astfel o atmosferă de calm,
acestea ajungând la consolidarea și dezvoltarea relației terapeutice. Concluzionând probleme
pacientei, am identificat următoarele:
1. Pe dimensiunea afectivă: ușoară tristețe, dezamăgire, furie, nemulțumire, inutilitate, stimă de
sine scăzută;
2. Pe dimensiunea comportamentală: 6 standarde nerealiste hipercriticism o oarecare
autoizolare socială lipsa asertivității depersonalizare comportament obsesiv compulsiv
3. Pe dimensiunea cognitivă: intense gânduri negative: „ce se întâmplă dacă înnebunește?”,
„dacă i se întâmple ceva în neregulă?” etichetarea: "relația s-a rupt pentru că nu am fost de
bună", „nu sunt apreciată de catre șeful meu la serviciu” vulnerabilitate la boală lipsa încrederii
în ea - imagine de sine negativă
4. Pe latura somatică: atacuri de panică, tulburări de somn, oboseală;
Scopurile intervenției terapeutice:
1. Furnizarea de noțiuni fundamentale legat psiho-educatie, familiarizarea cu noțiunile de
anxietate, atac de panica, comportament obsesiv –c ompulsiv
 2. Restructurare cognitivă și creșterea stimei de sine pentru a putea merge mai departe 3.
restructurarea relațiilor cu persoanele aflate în planul existențial al clientei
4. Dezvoltarea asertivității și capacității de-a lupta și menține/proteja integritatea psiho-
emoțională cât și fizică a pacientei. Pacienta trebuie să învețe să lupte și să se protejeze de toate
vicisitudinile care ar putea să apară ce fie sunt în controlul acesteia sau nu.
5. Dezvoltarea abilităților de rezolvare de probleme, asumarea propriilor responsabilități 6.
restructurarea comportamentului evitant și conceperea de structuri și cadre euristice și
psihoemoționale prin care să fie sistate tentativele și efectele procrastinării.
7. Remiterea simptomatologiei anxioase și eliminarea atacurilor de panică

Temă pentru acasă, completare acestui Jurnal al Luptătorului:

Orice luptător se confruntă cu inadvertențe, dar cheia este să găsești mijlocul prin care
obstacolul să poată fi depășit. Timp de 60 de zile, pacienta va avea de completat acest jurnal în
fiecare zi.

Gratitudine Ce a mers bine Ce nu a mers Ce pot face să Cum să mă simt

bine meargă bine bine acum
- Ședința 7
În cadrul acesti ședințe am avut ca obiective – nevoia de autocunoaștere și creșterea stimei de
sine, dar și alcătuirea unei liste de probleme. Clienta a fost investigată în legătură cu așteaptă și
ce anume dorește să obțină odată cu finalizarea acestui proces terapeutic: "Ce ai dori să se
rezolve în urma intervenției terapeutice? Ce ai vrea să se schimbe în viața ta?" Ca metodă am
folosit examinarea factorilor atenuanți. Au fost identificate următoarele probleme: - înțelegerea
propriilor atitudini și stări emoționale și acceptarea acestora - dezvoltarea unui stil de gândire
eficient - acceptarea despărțirii de iubit 7 - dezvoltarea asertivității - rezolvarea de probleme -
creșterea încrederii în sine Tema pentru acasă- exersarea tehnicii de relaxare. De data aceasta, i-
am prezentat încă o tehnică de relaxare și anume pentru simptomele de tensiune musculară. I-
am demonstrat clientei cum se tensionează şi se relaxează fiecare dintre cele 12 grupe de
muşchi şi i-am explicat că obiectivul urmărit este acela de a detecta semnele timpurii ale tensiu-
nii şi de a învăţa cum trebuie relaxaţi muşchii. I-am spus că şedinţa va fi înregistrată şi că ea
putea să exerseze acasă după înregistrarea digitală. Apoi a rugat-o să se sprijine confortabil pe
spătarul scaunului, să-şi imagineze că stă întinsă într-un loc pe care îl asocia cu relaxarea şi să
respire rar şi adânc, să inspire pe nas, să expire pe gură. I-am indicat să repete în minte
„relaxat”, de fiecare dată când expiră.
După 5-10 minute de respiraţie lentă, profundă, am introdus exerciţiile pentru relaxarea
musculară, ajutând-o să tensioneze şi să relaxeze alternativ toate grupele de muşchi, încet şi
sistematic. După relaxarea musculară și cognitivă s-a trecut la utilizarea unor tehnici de hipnoză
pentru detașarea de gânduri negative și vizualizarea gândurilor fericite legate de muncă și viața
ei de familie. Scopul acestei ședințe de hipnoză este să aducă la cunoștința clientei
epxerimentarea emoțiilor pozitive și efectele benefice ale acesteia. Un obiectiv secundar fiind
diminuarea posibilelor efecte negative de natură cognitive ale atacurilor de panică asupra
inegrității psiho-emoționale cât și somatice. La sfârşitul şedinţei, clienta a afirmat că în ciuda
faptului că se simţea mai relaxată decât se simţise de multă vreme, existaseră momente când
avusese senzaţie de panică şi impulsul să se ridice şi să facă paşi prin cameră. I-am explicat că
acest lucru se datorează tendinţei de a interpreta simptomele panicii ca fiind periculoase
precum şi faptului că. foarte probabil, ea încă respira nesănătos. A fost informată că aceste
sentimente erau normale şi că aveau să treacă prin exerciţiu. I-am cerut clientei să exerseze
ambele tipuri de exerciţii o dată pe zi, în perioadele în care nu se simţea deloc anxioasă. De
asemenea, am prevenit-o să nu folosească exerciţiile de respiraţie şi de relaxare cu rol de
comportamente de siguranţă, I-am subliniat faptul că tehnica de relaxare musculară progresivă
avea ca scop diminuarea tensiunii musculare cronice, nu prevenirea atacurilor de panică.

- Ședința 8-10
Pacients a fost rugată să înceapă să-şi noteze pe o fișă, gândurile automate din momentele de
panică intensă, împreună cu nivelul de anxietate indusă, detalii specifice despre situaţia în care
sa declanşat panica şi comportamentele pe care simţea nevoia să le adopte. A reieşit în mod clar
faptul că se temea cel mai mult de simptomele de sufocare şi depersonalizare şi că era sigură că
dacă avea aceste simptome, va leşina. Prin descoperire ghidată, clienta a înţeles că, de fapt, era
convinsă că vă suferi un accident vascular cerebral sau un infarct şi va muri dacă nu primeşte
asistenţa medicală necesară sau nu reuşeşte să iasă din situaţia anxiogenă. De asemenea, se
 temea că anxietatea ar pu-tea să o facă „să nu mai fie ea”. Pe măsură ce a continuat
identificarea gândurilor automate din tim-pul atacurilor de panică, a ieşit la iveală faptul că se
temea că va înnebuni, După 8 ce A.M. şi-a identificat evaluările eronate legate de panică şi a
reuşit să identifice gândurile automate din timpul atacurilor de panică, am trecut la a o ajuta să
modifice aceste gânduri. Am abordat împreună categorii specifice ale gândurilor automate,
inclusiv tendinţa ei de a supraestima posibilitatea unui rezultat negativ („Fac un atac de
panică.”), de a gândi în mod catastrofic („Voi suferi un atac cerebral.”) şi de a-şi subestima
abilităţile de coping („Sunt o persoană slabă şi nu pot să fac faţă stresului.”). A.M. avea şi
tendinţa de a face predicţii probabilistice cu tentă negativă referitoare la starea ei de sănătate și
posbililele ei complicații ce ar putea să apară dintr-un moment sau altul după spusele ei. Existau
griji și gânduri negative vizaavi de consecințele pe termen lung asupra corpului ei, pe care le vor
avea atacurile de panică și anxietatea dacă nu va reuși să le gestioneze. . Am ajutat-o să
analizeze dovezile care ar fi susţinut gândurile automate negative(de exemplu, suferise vreodată
un infarct sau AVC?) şi să ia în considerare şi nişte alternative mai puţin grave (de exemplu,
hiperventilaţia provoacă ameţeli, dar nu şi accidente vasculare cerebrale). Cu timpul, A.M. a
început să se distanţeze de gândurile automate, iar încrederea în ele a scăzut treptat, în vreme
ce ea a continuat să le acorde tot mai puţină importanţă. Am construit împreună un „cartonaş
de coping” special pentru gândurile anxiogene.
- 1. De ce crezi că se va întâmpla ce zici tu ?
- 2. Ce s-ar întâmpla dacă nu s-ar adeveri predicția mea
- 3. Care ar fi cea mai gravă consecință dacă ce prezic se adeverește?
- 4. Care ar fi cea mai bună urmare posibilă?
- 5. Realistic vorbind, cam care ar fi șansele să se petreacă cee ace vreau eu sau mă tem eu?
- 6. Durerea este normală, face parte din viață, dar de ce mă tem așa de tare ?
- 7. Niciodată nu am fost diagnosticată cu o boală somatică cronică, și chiar de ar fi cazul,
medicina a evoluat, și există mijloace de a avea grijă de mine.
- 8. Dacă viața mea e în pericol sau nu, nu este relevant, ce contează, este să fiu eu bine și să am
grijă de mine.
- 9. Anxietatea este frica de ce se va întâmpla, dar de ce mă îngrijorezi de ce anume se va
întâmpla în loc să mă preocup de ce anume se întâmplă în prezent.
- 10. Nu este nimic care să nu îi pot face față. Și dacă e cazul, pot să apelez la medici, psiholog, sau
specialiști, soluții sunt.

Ședința 11
A fost analizat jurnalul și în baza lui au fost obținute informații despre progresul făcut de
paciență, lucrurile dobândite și ce insight-uri rămase vor rămâne o perioadă îndelungată și unde
ar fi nevoie de intervenții.

- Ședința 12
În timpul celei de-a doua ședințe psihoterapeutice, s-a ținut o evidență asupra progresului
realizat de către pacientă de-a lungul celor 11 ședințe psihoterapeutice din ultimele 2 luni.
Simptomatologia anxioasăși atacurile de panică au sistat încetul cu încetul, lucru alimentat și
ajutat de către creșterea conștiintizării de sine și ridicării nivelului stimei de sine care până în
acel moment era absentă din viața acesteia, dobândind o atitudine și o poziție submisivă față de
inadvertențele și obstacolele cu care aceasta se întâlnea.

CONCLUZII
Pacienta a remis atacurile de panică iar anxietatea s-a diminuat în concomitent cu creșterea
stimei de sine și a capacității de-a avea încredere în forțele proprii. Aceasta de cis ulterior la 6
luni după finalizarea procesului terapeutic să intre într-un nou proces terapeutic pentru a putea
continua lucrul pa propria persoană și de-a maximiza starea de bine și de își atinge scopurile.
Relația cu părinții ei a rămas la fel, dar aceasta a ajns să accepte și să se împace cu ideea
faptului că părinții acesteia vor rămâne la fel iar ea nu poate să-i modifice.