Capitolul cinci îl aduce în prim plan pe scriitorul irlandez Anthony Trollope cu opera sa

“Autobiografie” în care autorul decide să-și recitească întreaga operă și să descrie modul în care
și-a scris romanele.

Trollope începe prin a-și descrie copilăria drept jalnică scoțând în evidență excluderea de la
jocurile cu ceilalți copii și izolarea de la “limbajul celorlalți”,singura modaliltate prin care putea
să iasă din această singurătate fiind procesul de reverie,process care a fost preluat în scrierea de
romane și care i-a permis să intre în lumea social.Trollope spune despre actele sale de creație că
urmează anumite reguli și se supun unor reguli de probabilititate,continuitate și de moderație.

Felul prin care reveriile s-au transformat în romane i-au adus lui Trollope faimă și i-au facilitat
accesul la împliniri sociale,materiale și amoroase.J. Hillis Miller recurge la „Prelegeri introductive
despre psihanaliză” pentru a explica cum prin scrierea de romane Trollope a avut parte de diverse
împliniri.

J. Hillis Miller afirmă că afirmația lui Trollope în legură cu procesul său de scriere este incoerentă
întrucât fantezia “nu poate,din punct de vedere logic,să funcționeze ca unic concept al producerii
și utilizăii ficțiunii”.

Trollope susține că romanele sale sunt create după realitatea socială și că întăresc valorile etice
deja cunoscute ale cititorilor din clasa de mijloc și personajele ficționale după care ne modelăm
noi înșine reprezintă ficțiune realistă.

Pentru Trollope,în scrierea de romane,sunt importante crearea de personaje nu de intrigi, de altfel

personajele sale reorânduiesc “elemente de caracter care sunt deja cunoscute cititorilor”.

Trollope adoptă o atitudine practică domeniul literaturii spunând că scrierea de romane este o
activitate a clasei muncitoare similară cu confecționarea de pantofi,de asemenea insistă prin a da
o valoare economică romanelor sale.

Stilul lui Trollope de a scrie romane prin care să transmită ceea ce gândește cititorilor și aceștia să
înțeleagă determină un limbaj limpede și transparent pe care Tarollope îl adoptă.

Trollope adoptă și o altă poziție ,opusă celei dintâi, în care afirmă că personajele sale au fost create
spontan și deloc în mod calculat.J. Hillis Miller compară scrisul spontan al lui Trollope cu marșul
unui călăreț “ce se îndreaptă spre un obstacol pe care nu îl vede”.De asemenea același autor spune
despre Trollope că gândirea sa s-a obișnuit atât de mult cu scrisul încât a ajuns să scrie automat iar