Sunteți pe pagina 1din 14

Nevoia de a acționa conform

proprilor convingeri și
valuări, de a practica religia
A elaborat elevul grupei AMg302 Lupu Daniel
Definiție

Nevoia de a acţiona conform propriilor


convingeri şi valori este o necesitate a
individului de a face(exprima) gesturi,
acte conforme formației sale, de bine şi
de rău, de dreptate, de urmare a unei
ideologii
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii
Factori biologici   Gesturile şi atitudinile corporale: permit pacientului să îşi satisfacă această
nevoie, în funcţie de convingerile proprii, de apartenenţa religioasă sau de
ambele

Factori psihologici  Căutarea,cercetarea sensului vieții și morții: ființa umană caută de milenii
sensul vieții și al morții, urmărirea acestui obiectiv face individul să
realizeze gesturile și ritualurile care răspund credințelor (convingerilor) și
valorilor sale.

 Dorința de a comunica cu Ființa Supremă Absolută sau cu


Cosmosul: ființa umană, în esență și spiritul său, se simte legată de Ființa
superioară sau de energia cosmică și înfăptuiește acțiuni care-i permit această
comunicare.

 Emoțiile: emoțiile și impulsul individului îl determină să realizeze activități


umanitare, religioase.
Factori sociologici  Cultura: toate societățile vehiculează, prin tradițiile lor,
credințe și valori față de practicile religioase sau de aplicarea
ideologiilor umanitare; unele societăți permit o practică
religioasă specifică, în timp ce altele aderă la practici religioase
complet diferite; cultura și istoria popoarelor influențează în
mare măsură ființele umane și religiile lor cu Ființa supremă
sau relațiile lor cu ceilalți.

 Apartenența religioasă: determină esențial acțiunile pe care le


înfăptuiește individul, pentru a-și satisface nevoile; pe parcursul
socializării copilului, părinții joacă un rol important în
obișnuirea cu credințe și valori legate de o apartenență
religioasă; adultul este deasemenea influiențat de normele
sociale față de o apartenență religioasă; cu toate acestea, există
o anumită alegere de a adera, sau nu la o religie, în funcție de
convingerile personale.

La persoanele vîrstnice, practica religioasă se intensifică sau


reapare, dacă a fost abandonată ulterior.

Astăzi, în lume, sunt cunoscute:


-creștinismul, cea mai răspîndită religie de pe glob
-islamismul, prezent în Orientul Apropiat și Mijlociu
-budizmul, întîlnit la popoarele asiatice
-hinduismul, practicat de hinduși
-mozaismul (iudaism) religia evreilor
Manifestări de independenţă
Credința  Convingeri personale ale individului fată de realitate:
– asistarea la ceremonii religioase;
– folosirea obiectelor religioase (şirag de mătănii, imagini);
Religia  Formă a conştiinţei sociale, caracterizată prin credinţa în fiinţe, forţe supranaturale.
– observarea regulilor unei religii;
– parcurgerea scrierilor religioase, spirituale sau umanitare;
Ritual, rit – ansamblul de ceremonii religioase proprii unei religii;
– apartenenţa la grupuri religioase sau umanitare
Spiritualitatea  Ansamblul de credinţe şi practici proprii sufletului;
– timp de rugăciune şi meditaţie;
– gesturi şi atitudini corporale;
Morala  Ansamblu de reguli de conduită şi valori considerate valabile într-o societate:
– participarea la fapte de caritate;
– participarea la fapte de umanitate;
– angajarea într-o acţiune socială, umanitară sau creativă;
Valori  Ansamblul de credinţe şi aptitudini care reflectă nu numai ceea ce este dorit, dar, în
aceeaşi măsură, ceea ce este benefic individului; de exemplu frumuseţea, adevărul,
binele;
Libertatea  Posibilitatea de a acţiona conform propriilor credinţe sau dorinţe; individul are libertatea
deplină de acţiune şi sănătate mentală optimă (adaptat).
Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei
– determină pacientul să-şi exprime propriile convingeri şi valori;
– planifică, împreună cu pacientul, activităţi religioase;
– îl informează despre serviciile oferite de comunitate;
– mijloceşte desfăşurarea unor activităţi conforme cu dorinţele şi credinţele bolnavului;
Dependență în satisfacerea nevoii
De fiecare dată când această nevoie nu este împlinită pot apărea probleme de dependenţă:
1. Culpabilitatea.
2. Frustrarea.
Codul etic al profesiei medicale prevede:
– îngrijirea bolnavului fără diferente de rasă, credinţă, ideologie, culoare;
– păstrarea secretului profesional şi a confidenţelor făcute de bolnav.
Surse de dificultate
- lezare fizică;
Surse de ordin - dezechilibre;
fizic - supraîncărcare;
- durere
- surmenaj;

- tulburări de gândire;
Surse de ordin - anxietate;
psihologic - pierdere, separare - divorţ, doliu;
- situaţii de criză - anestezie, bariere lingvistice, spitalizare;
- pierderea imaginii şi a respectului de sine, pensionare;
- stres
Surse de ordin
sociologic - conflicte sociale;
- eşecuri;
- contradicţii cu familia şi societatea;

Lipsa
cunoaşterii - lipsa de cunoaştere a situaţiilor, a atitudinilor celorlalţi;
- insuficienta cunoaştere de sine şi a mediului;
1. Culpabilitatea
Sentimentul dureros, resimţit ca urmare a contrazicerii propriilor convingeri şi
valori, motiv pentru care individul se simte vinovat.
Orice om este susceptibil de a fi confruntat cu situaţii în care iniţiativele luate sau
evenimentele nefericite îi pot provoca un sentiment de culpabilitate.
Gradul, frecvenţa şi raţionalizarea acestui sentiment depind, în mare parte, de
experienţele trăite şi de educaţia primită în copilărie.
Culpabilitatea este un sentiment fundamental şi nemotivat, care se manifestă in
surdină, în afara cunoaşterii adevăratei sale semnifiicaţii. Mai multe situaţii pot cauza
sentimente de culpabilitate: boala, pierderea stimei şi a respectului, anxietatea,
conflictele sociale.
Manifestări de dependenţă
Sentiment
Manifestări Manifestări
de
de depresie de anxietate
culpabilitate
- amărăciune
- autopedepsire
- autoacuzare
- tahicardie
-mania de a se scuza - manifestări de furie
- tegumente reci,
inutil împotriva lui Dumnezeu
umede
- înţelegerea bolii ca o - plâns
- hiperventilaţie
pedeapsă - insomnie
- furie
- sentiment de a fi - bâlbâială
- mânie
nedemn
- poziţie curbată
- mişcări lente
Intervenţiile asistentei medicale – pacient cu sentiment de culpabilitate

Pacientul să-şi • încurajează bolnavul să-şi exprime sentimentele în legătură cu


problema sa

păstreze imaginea • facilitează satisfacerea convingerilor sale;


• acţionează pentru recâştigarea stimei de sine a bolnavului;

pozitivă de sine • planifică, împreună cu bolnavul, activităţi care să-i dea


sentimentul utilităţii;

• îl pune în legătură cu persoane dorite, apropiate


• administrează, la nevoie, medicaţie antidepresivă,
Pacientul să fie tranchilizante (la indicaţia medicului)
echilibrat psihic
2. Frustrare

Condiţia individului care se simte refuzat sau îşi refuză satisfacerea


unei nevoi.
Obstacolele în îndeplinirea gesturilor sau a actelor conforme părerii
personale de bine, rău sau dreptate şi dificultatea de a participa la
activităţile religioase dau individului sentimentul de frustrare.
Manifestări de dependenţă
Senzaţia de pierdere a libertăţii de acţiune -activităţi (acţiuni) oferite de normele sociale, ce nu pot fi însă folosite de individ, datorită nivelului
cultural scăzut, a carenţelor educative etc.; aceasta îl determină la izolare sau devianţă (agresivitate)
-acțiuni contrare dorințelor individului

Sentiment de inutilitate - amărăciune, tristeţe


- plans
Supunere la un regim - tratament nedorit
- medicție
- alăptare
Incapacitatea de a exercita practici - incapacitatea de a citi documente religioase, de a participa la activităţile grupului său de
religioase apartenenţă, de a urma exigenţile propriei religii
- absența locurilor sau a modalităţilor de practicare
- căderea la pat
- constrângeri fizice
- deficit audio-vizual
- efecte secundare ale unei medicaţii
Tulburări de gândire - confuzie
- dezorientare
- halucinaţii
Îngrijorare față de sensul propriei sale - grijă faţă de semnificaţia suferinţei sale
existențe - grijă faţă de sensul vieţii şi al morţii
- preocupare pentru credinţe şi valoarea lor
Intervenţiile asistentei medicale – pacient cu sentiment de frustrare

Pacientul să-și
recapete • ajută bolnavul să identifice cauza frustrării
• îl încurajează să-şi exprime sentimentele şi nevoile
încrederea în • îl asigură de confidenţialitate şi îi păstrează secretele

sine
Pacientul să aibă • comunică des cu bolnavul, arătându-se plină de solicitudine
• caută modalităţi de practicare a religiei (citirea cărților
o stare psihică religioase)
bună • administrează la nevoie medicaţie sedativă

S-ar putea să vă placă și