NURSING GENERAL I

Profesor nursing : OSMAN MERZIE

1
 16. NEVOIA DE A ACŢIONA CONFORM PROPRIILOR
CONVINGERI Şl VALORI

Definiţie:
A acţiona conform propriilor convingeri/credinţe şi valori este o necesitate a
individului de a face/exprima gesturi, acte conforme formaţiei sale, de bine şi de rău, de
dreptate, de urmare a unei ideologii.
Religia, convingerile, sistemul de valori pe care individul le-a interiorizat sub
influenţa factorilor sociali, determină modul său de viaţă.
Convingerile sunt puncte de vedere despre noi înşine, despre alţii şi despre
situaţiile pe care le considerăm adevărate. Sunt puncte de vedere emoţionale, nu bazate
pe fapte, interiorizate în structurile noastre mentale prin influenţa factorilor externi, de
obicei educaţionali, dar şi ca urmare a unor experienţe trecute.
Exemple de valori: generozitate, altruism, responsabilitate, respect, bună-cuviinţă,
onestitate, sinceritate, seriozitate etc.
Valorile sunt mai abstracte decât convingerile şi mai profunde. Ele constituie
suportul moral al personalităţii individului. Sunt dobândite prin influenţa mediului socio-
cultural şi devin foarte puternice. Încălcarea convingerilor şi valorilor personale
determină disconfort psihic maxim. Uneori, convingerile şi atitudinile-valoare împiedică
indivizii să ia decizii raţionale.
Fiecare are o ierarhie proprie a valorilor deţinute, iar această ierarhie este unică
pentru fiecare individ. În funcţie de priorităţi, individul acţionează şi îşi rezolvă
problemele.
Socializarea este un proces de continuă interacţiune şi adaptare socială prin care se
asimilează sistemul de valori al comunităţii şi devine sistem de valori propriu fiecărui
individ. Sistemul de valori este un sistem normativ. .

I. INDEPENDENTA IN SATISFACEREA NEVOII

Nu există fiinţă umană izolată. Ea este în interacţiune constantă cu ceilalţti

indivizi, membri ai societăţii, şi cu viaţa cosmică\ sau Fiinţa supremă/absolută.
Această interacţiune scoate în evidenţă experienţa vieţii lor, convingerile,
credinţele şi valorile propriei fiinţe şi, pe de altă parte, dezvoltarea personalităţii.
Căutarea unei concepţii unificatoare despre lume, care să ne ajute să vedem viaţa
în ansamblu şi să găsim o semnificaţie în fiecare parte a ei este la fel de veche precum
omenirea. Acest rol l-au jucat religiile antice, precum şi credinţele cu o orientare
teologică din timpurile ulterioare.
Concepţiile despre lume diferă în această privinţă. Unele sunt mai optimiste, iar
altele mai pesimiste. Unele sunt profund etice, iar altele doar incidental morale. Nu toate
satisfac în mod egal şi în acelaşi fel dorinţa omenească, însă toate exprimă o profundă
nevoie umană.
Concepţia despre lume este necesară ca un ghid al gândirii. O lume plină de
lucruri la care ne putem gândi şi în care se află o mulţime de idei şi teorii, cu privire la tot
ce există sub soare, ne obligă să fim selectivi. însă concepţia despre lume mai este
necesară şi pentru a ne călăuzi acţiunile, cum trebuie să hotărăşti între nenumăratele

2
lucruri care trebuie efectuate şi printre nenumăratele locuri în care trebuie să te duci,
numeroasele genuri de acţiuni şi numeroasele vocaţii posibila.
Nici o societate nu poate trăi fără un set de standarde asupra cărora s-a căzut de
acord; dragostea, grija, onestitatea, integritatea, încrederea, iertarea, libertatea alegerii,
iată numai o parte dintre acestea.

Factorii care influenţează satisfacerea nevoii

- gesturile şi atitudinile corporale: permit pacientului să îşi satisfacă

Factori
această nevoie, în funcţie de convingerile proprii, de apartenenţa
biologici
religioasă sau de amândouă;
- căutarea, cercetarea sensului vieţii şi morţii, fiinţa umană caută de
milenii sensul vieţii şi al morţii; urmărirea acestui obiectiv face individul
să realizeze gesturile şi ritualurile care răspund credinţelor/convingerilor
şi valorilor sale;
- dorinţa de a comunica cu Fiinţa supremă sau cu cosmosul: fiinta umană,
Factori
în esenţa şi spiritul său, se simte legată de Fiinta superioară sau energia
psihologici
cosmică şi înfăptuieşte acţiuni care îl permit această comunicare;
- emoţiile: emoţiile şi impulsurile individului determină să realizeze
activităţi umanitare, religioase;
- stresul;

- cultura: toate societăţile vehiculează, prin tradiţiile lor, credinţe şi valori

faţă de practicile religioase sau de aplicarea ideologiilor umanitare; unele
societăţi permit o practică religioasă specifică, în timp ce altele aderă la
practici religioase complet diferite; cultura şi istoria popoarelor
influenţează în mare măsura fiinţele umane şi relaţiile lor cu Fiinţa
supremă sau relaţiile lor cu ceilalţi;
- apartenenţa religioasă: influenţează în mare măsură acţiunile pe care le
înfăptuieşte individul, pentru a-şi satisface nevoile; pe parcursul
socializării copilului, părinţii joacă un rol important în obişnuirea cu
Factori credinţe şi valori legate de o apartenenţă religioasă; adultul este, de
sociologici asemenea, influenţat de normele sociale faţă de apartenenţa religioasă; cu
toate acestea, există o anumită alegere de a adera sau nu la o religie, în
funcţie de convingerile personale.
La persoanele vârstnice, practica religioasă se intensifică sau reapare,
dacă a fost abandonată ulterior. Astăzi, în lume sunt cunoscute:
- creştinismul, cea mai răspândită religie pe glob;
- islamismul, prezent în Orientul Apropiat şi Mijlociu;
- budismul, întâlnit la popoarele asiatice;
- hinduismul, practicat de hinduşi;
- mozaismul (Iudaism), religia evreilor;

3
 Manifestări de independenţă
- convingeri personale ale individului fată de realitate;
Credinţe - asistarea la ceremonii religioase;
- folosirea obiectelor religioase (şirag de mătănii, imagini);
- formă a conştiinţei sociale, caracterizată prin credinţa în fiinţe, forţe
supranaturale;
Religie
- observarea regulilor unei religii;
- parcurgerea scrierilor religioase, spirituale sau umanitare;
- ansamblul de ceremonii religioase proprii unei religii;
Ritual
- apartenenţa la grupuri religioase sau umanitare;
- ansamblul de credinţe şi practici proprii sufletului;
Spiritualitatea - timp de rugăciune şi meditaţie;
- gesturi şi atitudini corporale;
- ansamblu de reguli de conduită şi valori considerate valabile într-o
societate:
Morală - participarea la fapte de caritate;
- participarea la fapte de umanitate;
- angajarea într-o acţiune socială, umanitară sau creativă;
- ansamblul de credinţe şi aptitudini care reflectă nu numai ceea ce este
Valori dorit, dar, în aceeaşi măsură, ceea ce este benefic individului; de
exemplu frumuseţea, adevărul, binele;
- posibilitatea de a acţiona conform propriilor credinţe sau dorinţe;
Libertatea individul are libertatea deplină de acţiune şi sănătate mentală optimă
(adaptat);

Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei:

- determină pacientul să-şi exprime propriile convingeri şi valori;

- planifică, împreună cu pacientul, activităţi religioase;
- îl informează despre serviciile oferite de comunitate;
- mijloceşte desfăşurarea unor activităţi conforme cu dorinţele şi credinţele bolnavului;
Asistentul medical, prin tipul de activitate pe care o desfăşoară, poate oferi
îngrijire unor persoane provenite din spaţii geografice diferite, de religii diferite, cu
sisteme de valori proprii, diferite de cele ale profesionistului. De aceea, asistentul medical
trebuie să adopte o atitudine tolerantă, bazată pe respect şi înţelegere, fără să încerce să
schimbe convingerile pacienţilor săi. Mai mult decât atât, el trebuie să cunoască sau să se
informeze asupra obiceiurilor, ritualurilor, diverselor practici religioase ale pacienţilor,
astfel încât să-i ajute pe aceştia să îndeplinească acele activităţi pe care le impune
sistemul lor de valori.
În clinicile moderne se construiesc anumite zone de spiritualitate (capelă, loc de
rugăciuni etc.) în care clienţii pot să-şi satisfacă trebuinţele lor în legătură cu practicile
religioase. Este binecunoscut faptul că omul, mai ales în suferinţă, are nevoie de
descoperirea părţii sale spirituale şi de o comuniune cu absolutul. Acest deziderat poate fi

4
atins dacă este acceptată practica religioasă sau ritualurile de tip spiritual, de orice fel, în
funcţie de credinţele clientului, obţinându-se astfel o formă de depăşire a suferinţei.
Asistentul medical are responsabilitatea de a facilita accesul clienţilor la practicile
religioase şi de a-i ajuta să-şi găsească resursele proprii pentru depăşirea stresului generat
de boală.

II. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII

De fiecare dată când această nevoie nu este împlinită pot apărea probleme de dependenţă:
1. Culpabilitatea.
2. Frustrarea.
Codul etic al profesiei medicale prevede:
- îngrijirea bolnavului fără diferente de rasă, credinţă, ideologie, culoare;
- păstrarea secretului profesional şi a confidenţelor făcute de bolnav;

Surse de dificultate

- lezare fizică;
Surse de - dezechilibre;
ordin fizic - supraîncărcare;
- durere surmenaj;
- tulburări de gândire;
- anxietate;
- pierdere, separare - divorţ, doliu;
- situaţii de criză - anestezie, bariere lingvistice, spitalizare;
- pierderea imaginii şi a respectului de sine, pensionare;
- stres;
Printre factorii stresanţi se regăsesc:
- interzicerea practicilor religioase;
- neputinţa practicării ritualurilor;
Surse de
- apariţia problemelor de ordin etico-religios (exemplu: sarcina la
ordin
vârste fragede impune avortul; în toate religiile, avortul este
psihologic
considerat crimă);
- marginalizarea pe criterii socio-axiologice (sistem de valori,
religie);
- separarea de grupul de apartenenţă religioasă;
- perceperea suferinţei ca o pedeapsă divină; autoblamare şi
autoculpabilizare;
- angoasă din cauza reprezentărilor cu caracter religios; teama de
pedeapsă divină;
- implicaţiile de ordin etic;

5
 Surse de - conflicte sociale;
ordin - eşecuri;
sociologic - contradicţii cu familia şi societatea;
Lipsa - lipsa de cunoaştere a situaţiilor, a atitudinilor celorlalţi;
cunoaşterii - insuficienta cunoaştere de sine şi a mediului;

1. Culpabilitatea
Sentimentul dureros, resimţit ca urmare a contrazicerii propriilor convingeri şi valori,
motiv pentru care individul se simte vinovat.
Orice om este susceptibil de a fi confruntat cu situaţii în care iniţiativele luate sau
evenimentele nefericite îi pot provoca un sentiment de culpabilitate.
Gradul, frecvenţa şi raţionalizarea acestui sentiment depind, în mare parte, de
experienţele trăite şi de educaţia primită în copilărie.
Culpabilitatea este un sentiment fundamental şi nemotivat, care se manifestă in
surdină, în afara cunoaşterii adevăratei sale semnifiicaţii. Mai multe situaţii pot cauza
sentimente de culpabilitate: boala, pierderea stimei şi a respectului, anxietatea, conflictele
sociale.

Manifestări de dependenţă
- amărăciune;
- autopedepsire;
- autoacuzare;
- înţelegerea bolii ca o pedeapsă;
Sentiment de
- sentiment de a fi nedemn;
culpabilitate
- poziţie umila;
- mişcări lente;
- tahicardie, piele rece, hiperventilaţie ;

- manifestări de furie împotriva lui Dumnezeu ;

- plâns ;
Manifestări de depresie - insomnie;
- bâlbâială;
- autoînvinuire ;
- tahicardie ;
- tegumente reci, umede ;
Manifestări de anxietate - hiperventilaţie ;
- furie ;
- mânie ;

Intervenţiile asistentei medicale– pacient cu sentiment de culpabilitate

6
 Obiective Intervenţiile autonome şi delegate
-încurajează bolnavul să-şi exprime sentimentele în legătură
cu problema sa;
Pacientul să-şi păstreze
-facilitează satisfacerea convingerilor sale;
imaginea pozitivă de
- acţionează pentru recâştigarea stimei de sine a bolnavului;
sine
- planifică, împreună cu bolnavul, activităţi care să-i dea
sentimentul utilităţii;
- îl pune în legătură cu persoane dorite, apropiate;
Pacientul să fie
- administrează, la nevoie, medicaţie antidepresivă,
echilibrat psihic
tranchilizante (la indicaţia medicului);

2. Frustrare
Condiţia individului care se simte refuzat sau îşi refuză satisfacerea unei nevoi.
Obstacolele în îndeplinirea gesturilor sau a actelor conforme părerii personale de
bine, rău sau dreptate şi dificultatea de a participa la activităţile religioase dau
individului sentimentul de frustrare.
Manifestări de dependenţă
- activităţi (acţiuni) oferite de normele sociale, ce nu pot fi însă
Senzaţia de
folosite de individ, datorită nivelului cultural scăzut, a carenţelor
pierdere a
educative etc.; aceasta îl determină la izolare sau devianţă
libertăţii de
(agresivitate) ;
acţiune
- acţiuni contrare dorinţelor individului ;
Sentiment de - amărăciune, tristeţe;
Inutilitate - plans;
- tratament nedorit;
Supunere la un
- medicare;
regim
- alăptare;
- incapacitatea de a citi documente religioase, de a participa la
activităţile grupului sau de apartenenţă, de a urma exigenţele
propriei religii;
Incapacitatea da
- absenta locurilor sau a modalităţilor de practicare;
a exercita practici
- căderea la pat;
religioase
- constrângeri fizice;
- deficit audio-vizual;
- efecte secundare ale unei medicaţii;
Tulburări de - confuzie;
gândire - dezorientare;
- halucinaţii;
Ingrijorare fată - grijă faţă de semnificaţia suferinţei sale ;
de sensul propriei - grijă faţă de sensul vieţii şi al morţii ;
sale existente - preocupare pentru credinţe şi valoarea lor ;

Intervenţiile asistentei medicale– pacient cu sentimentul de frustrare

Obiective Intervenţiile autonome şi delegate

7
 Pacientul să-şi - ajută bolnavul să identifice cauza frustrării;
recapete încrederea - îl încurajează să-şi exprime sentimentele şi nevoile;
in sine - îl asigură de confidenţialitate şi îi păstrează secretele;
Pacientul să albă o - comunică des cu bolnavul, arătându-se plină de solicitudine ;
stare psihică bună - caută modalităţi de practicare a religiei (citirea unor documente
religioase);
- administrează la nevoie medicaţie sedativă ;

INTERDEPENDENTA CU CELELALTE NEVOI

Nesatisfacerea nevoii afectează buna relaţie cu celelalte nevoi.

•A comunica
- comunicare ineficacitate la nivel afectiv.
• A de se misca, de a-si păstra o bună postură
- imobilitate, postura neadecvata, hiperactivitate.
•A-şi menţine temperatura corpului în limite normale
- usoara crestere/scadere atemperaturii corporale.
•A respira
- dispnee.
•A mânca şi a bea
- alimentatie si hidratare inadecvata prin deficit sau prin surplus.
•A elimina
- eliminari inadecvate.
• A fl curat, ingrijit si a-si proteja tegumentele
- modificari ale tegumentelor si fanerelor.
• A dormi, a se odihni
- insomnii, oboseala, disconfort.
• A se îmbrăca şi dezbrăca
- dezinteres.
• A evita pericolele
- vulnerabilitate, atingerea integritati fizice si/sau psihice.
• A se ocupa de propria realizare
- dificultate in a se realiza.
• A se recreea
- dezinteres pentru activităţi recreative.
• A învăţa
- nesiguranta.

PROCES DE ÎNGRIJIRI/NURSING

Culegere de date
-vezi date/informaţii referitoare la pacientul îngrijit.

8
 Analiza si interpretarea datelor
Probleme de dependenţă: culpabilitate, frustrare.
Manifestări de dependenţă: poziţie umilă – miscări lente, insomnie, plâns, autoînvinuire,
depresie, manifestări de anxietate (tahicardie, piele rece, hiperventilaţie), agresivitate,
senzaţie de pierdere a libertăţii, sentiment de inutilitate etc.
Surse de dificultate: atingere fizică, surmenaj, dureri, tulburări de gândire, anxietate,
stres, pierderea – separarea, situaţiile de criză, pierderea imaginii si a stimei de sine,
esecuri personale si profesionale, constrângeri familiale si sociale, lipsa de cunostinţe.
Diagnostic de îngrijiri prealabile = P.E.S.
Planificarea îngrijirilor
Obiective potenţiale pentru pacient:
sa fie indepartat gradul de culpabilitate;
să fie echilibrat psihic;
să fie echilibrat psihic;
să aiba o imagine pozitiva despre sine;
să nu fie frustrat;
sa fie capabil sa ia propriile decizii;
să fie imbunatatite/refacute relatiile sociale.
Inteventii
- autonome;
- delegate.
Aplicarea îngrijirilor
Intervenţii generale:
-aprecierea importantei credinţei pentru fiecare pacient, în funcţie de stadiul sâu de
dezvoltare:
- credinţa influenţează modul de viaţă, atitudinea, sentimentele pacientului fată de
boală şi moarte;
- copilul mic nu cunoaşte semnul binelui sau al răului, credinţa spirituală; spune
rugăciuni înainte de culcare, imitându-i pe părinţi;
- preşcolarul pune întrebări despre religie şi începe să creadă într-o fiinţă supra-
umană, doreşte să afle semnificaţia sărbătorilor şi ritualurile acestora;
- şcolarul şi adolescentul învaţă despre religie, urmează practici religioase, decide
dacă acceptă religia familiei sau se converteşte în funcţie de experienţa personală;
- adultul dedică mai mult timp practicilor religioase;
- sesizarea şi clarificarea impactului credinţei religioase asupra îngrijirilor de sănătate:
- restricţii asupra dietei alimentare;
- restricţii la administrarea de medicamente, vaccinuri, sânge;
- refuzul unei intervenţii chirurgicale sau al altor proceduri terapeutice;
- refuzul unui transplant;
- neacceptarea avortului;
- neacceptarea internării în spital şi a tratamentului în timpul unor sărbători;
- descurajarea eforturilor de prelungire a vieţii;
- dorinţa de a sta lângă pacientul muribund şi a îndeplini anumite ritualuri;
- identificarea persoanelor care au nevoie de asistenţă spirituală:
- pacienţii singuri, care au puţini vizitatori;
- cei care-şi exprimă frica, anxietatea;

9
 - pacienţii care vor fi supuşi unor intervenţii chirurgicale;
- pacienţii care trebuie să-şi schimbe modul de viaţă după boală sau intervenţia
chirurgicală;
- pacienţii care sunt preocupaţi de relaţia între religie şi sănătate;
- pacienţii a căror boală are şi implicaţii sociale;
- muribunzii;
- cei care prezintă manifestări de dependenţă în satisfacerea nevoii;
- facilitrea satisfacerii nevoii spirituale:
- permite vizita preotului;
- permite pacientului citirea cărţilor religioase;
- informeaza pacientul asupra posibilităţii de participare la serviciul religios din
cadrul unităţii spitaliceşti;
- răspunde la întrebări referitoare la subiecte religioase;
- marcheaza evenimentele religioase (Paşti, Crăciun), utilizând decor adecvat şl
alte facilităţi permise;
- pacientul va fi ajutat să-şi exprime disconfortul spiritual;
- educaţia pacientului: în cazul unul conflict între doctrina religioasă şl recomandările
terapeutice, pacientul să fie informat despre necesitatea promovării sănătăţii;
Evaluarea îngrijirilor
Se va reteri la:
 stabilirea gradului de autonomie /dependenta a pacientului;
 efectuarea bilantului ingrijirilor pe baza evidentelor;
 apreciera starii pacientului in raport cu nevoile de baza(stationara, ameliorata, agravata,
resabilita);
Revizuirea etapelor de ingrijire in caz de bilant negativ.

BENEFICIUL OBŢINUT PRIN PRACTICAREA RELIGIEI

La nivel conştient sau nu, fiinţa umană are nevoie să se împace cu sine şi să fie
valorizată de ceilalţi. Comportamentele morale, în general, aduc satisfacţii şi atrag stima
şi respectul celor din jur. De aceea oamenii încearcă să se conformeze normelor şi să
trăiască în acord cu ei înşişi şi cu ceilalţi.
Pe de altă parte, norma asigură securitate individului pentru că îi satisface
expectaţia. Religiile, în marea lor majoritate, promovează morala şi viaţa. Conduc
individul pe căi decente şi oferă sprijin atunci când se află în impas. Atâta timp cât o
persoană este sănătoasă, practicarea religiei reprezintă o alegere personală. Însă, atunci
când boala aduce suferinţă şi neputinţă, iar moartea devine din ce în ce mai apropiată,
religia poate să fie un refugiu şi o şansă pentru acceptarea inevitabilului. Multe persoane,
în faza terminală a bolii, se spiritualizează şi capătă liniştea sufletească de care are
nevoie.
Pentru fiecare persoană, convingerile, credinţele, atitudinile-valoare stau la baza
concepţiei despre lume şi viaţă, influenţând în mod fundamental acţiunile,
comportamentele şi deciziile.

10
11