Lucrare la Seminarul de Morala, anul 3, semestrul 1

Prezentarea cartii Indreptatirea Binelui de Vladimir Soloviov

Aspecte din istoria Rusiei

In anul 980 Vladimir I decreteaza crestinarea rusilor, incepand cu cei din Kiev.
Organizarea statala a Rusiei Kievene si din Novgorod se datoreaza in principal cuceritorilor
varegi, trib Viking din sudul Suediei ce s-au contopit cu triburile slavilor rasariteni, mai
numerosi..Tarul Petru I (1672-1725)incepe modernizarea de tip apusean a Rusiei.De aceste doua
influente, rasariteana ortodoxa si apuseana va fi dominat Soloviov.
1. Romanii, rusii , germanii
Pr. Staniloae in articolul ,,Ortodoxie si romanism” din 1936 , spunea ca ,,romanul nu e
sentimental exagerat ca meridionalul sau ca rusul, dar nici un scormonitor in tainele vietii ca
germanul.”
2. Vladimir Soloviov, filosof al iertarii1
In tinerete Soloviov predica iubirea de vrajmasi. Urmeaza o perioada de mare creativitate cu
urmari negative.Apoi se ocupa de studiul moralei crestine si de diferentierile dintre oameni.
Observa ca omul are de ales intre doua cai, animalitate sau desavarsire. Remarca ce daruri avem
de la Dumnezeu: puterea si frumusetea.
3. Vladimir Soloviov si Sofia, intelepciunea lui Dumnezeu2
In Liturghia ortodoxa in ecfonise si lecturi, se mentioneaza Intelepciunea lui Dumnezeu-Sofia,
care este si hramul multor biserici, mai ales in Rusia si Serbia.Ganditorii rusi, sub influenta
idealismului german si alte influente apusene – Spinoza, Jakob Boehme, Schelling ,
Schopenhauer, s-au ocupat de tema Sofiei divine.Sofiologia lui Soloviov are doi piloni:
experienta personala- trei viziuni in care a vazut Intelepciunea dumnezeiasca ca finta feminina si
speculatia filosofica.Considera ca Sofia dumnezeiasca a fost pierduta de om dupa cadere, ca are o
Sofia lumeasca, sufletul lumii care este dual, poate fi itr-o zona fara Dumnezeu, sau se poate uni
cu Sofia lui Dumnezeu aflata in ipostasul lui Dumnezeu.
Pr. Staniloae3, spune ca speculatiile acestea isi au in parte originea in doctrina despre Sofia a lui
Jakob Boehme, si au pierdut suportul religios datorat credintei in revelatie., si sunt rodul fanteziei
gratuite.

1
PR. AGACHI ADRIAN, ziarul Lumina, 2006
2
FELMY, KARL CHRISTIAN, Sofia-intelepciunea lui Dumnezeu
3
PR. STANILOAE,DUMITRU, Iisus Hristos sau restaurarea omului, Ed.Omniscop,Craiova,1993

1
4. Cuprinsul cartii Indreptatirea binelui este:
BINELE SI NATURA UMANA
BINELE DE LA DUMNEZEU
BINELE DE-A LUNGUL ISTORIEI UMANITATII
5. Introducere de V. Soloviov – despre sensul moral al vietii
Diverse acceptiuni privitor la sensul vietii :
a) Cei ce refuza sensul vietii , pentru ca nu primesc in viata ceea ce revendica, sunt de doua
feluri:
- Cei seriosi, pesimistii practicieni-care se sinucid
- Cei neseriosi,pesimistii-teoreticieni care duc o viata nedemna.
b) Sensul vietii in dimensiunea sa estetica- Nietsche, primeaza frumosul si puterea.
Dar ambele sfarsesc aici in neputinta, respective in uratenie. Doar divinitatea este cu adevarat
puternica si cu frumusete vesnica, ambele fiind legate de ordinea binelui.
c) Sensul universal al vietii este dat din vechime, si noi doar acceptam aceasta(sa fiu
bun,familist,patriot,etc.). dar un proces presupune o schimbare, deci nu ne putem opri doar la
ce primim din vechime.
d) Intre om si ce constituie sensul vietii lui nu trebuie sa existe o relatie formala, prin autoritate
exterioara. Credinta, ratiunea si experienta proprie dau sensul vietii , astfel conditiile
subiective dau sensul unei vieti bune.Subiectivismul – amorfismul moral- este opus
smereniei,si duce la renuntarea si recunoasterea vietii organice si istorice si a oricarei
existente.
e) Avem deci doua erori etice:
- Autonegarea personalitatii omului in raport cu formele istorice de viata- supunere pasiva
- Autoafirmarea personalitatii umane oricare ar fi formele istorice si autoritatile, se
promoveaza informal si absenta.
- In ambele cazuri lipseste vointa lui Dumnezeu.
Trebuie sa acceptam binele in esenta lui si sa negam raul in esenta lui.
Existenta binelui presupune ca are attribute ce nu depend de o institutie istorica dar nici
de negarea ei.
Sensul moral al vietii e dat de binele insusila acre avem acces prin constiinta si ratiune
eliberate de pasiuni si de egoismul colectiv prin actele morale, acesta fiind criteriul ultim
al tuturor formelor si manifestarilor exterioare.

2
 Atributele binelui:
- Puritatea: neconditionarea lui totala
- Plenitudinea : determina tot
- Forta sau eficacitatea: realizarea prin toate
Filosofia morala ca stiinta autonoma:
In esenta- legata de religie
In modul de cunoastere-legata de filosofia teoretica
Obiectul ei:
Conceptul de bine. Plecand de la senzatii se contruies reprezentari mai complexe.
Obiectivul ei:
Clasificarea intregului sistem reflexiv al conceptului de bine pe care ni-l ofera ratiunea
determinata de experienta si
raspunsul la intrebarea principala privind continutul imperativ sau care este sensul
vietii noastre.
Infaptuirea binelui e legata de constiinta, iar constiinta binelui e posibila si in afara
religiei adevarate.Sursa puterilor morale nu se epuizeaza cu religia pozitiva, morala e
independenta in raport cu religia pozitiva si cu filosofia morala.
Argumentele in favoarea adevarului religios se reduc la cel etic ce afirma superioritatea
religiei noastre fata de celelalte.
Dogmatic – implinirea binelui prin cult
Este vorba de sacralitatea lui Dumnezeu , de iubirea Lui de oameni, gratitudinea
oamenilor fata de Dumnezeu,, iubirea intre oameni-acestea personailzate in oameni si in
istorie prin datini, persoane, rugaciuni, cantari bisericicesti.
Direct-latura morala a doctrine religiei domina pe cea dogmatica.Trebuie arata
superioritatea laturii morale a religiei noastre.
La filosofia morala dicutam ce este accesibil cunoasterii noastre-actiunile noastre.
Morala se cunoaste ideatic prin ratiunea ce o produce sub acest aspect astfel cunoasterea
se suprapune in acest caz cu obiectul sau adecvat nelasand loc indoielilor critice.
Etica nu participa la disputa intre filosofia dogmatica-ce accepta cunoasterea si cea
critica – ce neaga cunoasterea , respectiv realitatea.

3
Doua chestiuni metafizice- a caror solutionare este importanta pentru existenta
morala.
Indoiala- ca punct de plecare a oricarei filosofii speculative, privind posbilitatea de
cunoastere e existentei autonome , adica ca lucrurile sunt asa cum le cunoastem, si chiar
daca aceste lucruri exista sau nu.
Dar aceasta nu poate submina certitudinea practice-morala.
Fundamentul eticii se afla in interioritatea subiectului ce actioneaza si nu este abordabil
de nicio teorie asupra lumii exterioare.
Concluzie generala:
In filosofia teoretica privitor la obiectul morale, poate fi pusa problema indoielii asupra
existentei lucrurilor, dar nu certitudinea inexistentei lor.Indoiala nu prevaleaza asupra
certitudinii atestate de constiinta morala, fapt ce garanteaza autonomia intrinseca a
filosofiei morale in raport cu critica cunoasterii.
Libertatea de vointa
Actiunile noastre pot fi :
Libere
Sau
Necesare
Determinismul : orice actiune umana e determinate de ratiuni suficiente, in lipsa lor
actiunea neputand fi efectuata.
Determinismul e de trei tipuri:
Mecanic
Psihologic
Rational
Omul poate face bine de dragul ideii de bine din respect fata de legea morala, compatibil
cu determinismul si nu reclama libertatea de vointa.
Necesitatea: dependenta totala a actiunii fata de ratiunea ce o produce, numita ratiune
suficienta.
Vointa se determina prin sine insasi.In actiunile morale, vointa e supusa determinarii,
fundamental fiind idea de bine sau legea morala universala si necesara , ce nu depeinde
de vointa nici prin continut nici prin originea sa.Pentru ca idea de bine ca datorie sa aibe
forta ratiunii suficiente e nevoie de doi factori:
Claritatea si plenitudinea suficienta a acestei idei in constiinta si dezvoltarea la maxim a
sensibilitatii morale a subiectului.

4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
1
Pr. Agachi Adrian, , ziarul Lumina, 2008

5.1.1 Sf. Iustin Popovici

14
Fiind opusa raului care a reusit sa patrunda adanc in rasa umana, Providenta Divina a reusit sa realizeze
binele etern in lumea oamenilor.Masinatiunilor diabolice, Providenta Divina le-a opus binele Divin, urii i-
a opus dragostea, mortii i-a opus nemurirea, si diavolului , Dumnezeu i-a opus minunata personalitate a lui
Dumnezeu-Omul, Hristos.1

5.1.2 Pr.Prof. Dumitru Staniloae

Sinodul IV de la Calcedon , dezvoltand cele stabilite la sinoadele ecumenice I si II , enunta in esenta ca :

,,Fiul lui Dumnezeu, cel dinainte de veci, S-a intrupat si S-a facut om din Fecioara Maria, Nascatoarea de
Dumnezeu, si prin intrupare s-a realizat uniunea ipostatica, sau unirea intr-un ipostas al firii dumnezeiesti
si omenesti, adica o persoana in doua firi, Persoana lui Iisus Hristos”.2

Ipostasul Cuvantului dumnezeiesc nu S-a unit cu un alt ipostas omenesc, ci Si-a format prin Intrupare o
fire omeneasca, asumata si incadrata in Ipostasul Sau vesnic, iar prin aceasta S-a facut si Ipostasul firii
omenesti. Inainte de Intrupare, cele doua firi erau ,,despartite” , zice Nicolae Cabasila, ,,pentru ca
Dumnezeu era numai El, si firea omeneasca era numai ea”.

1
PÈRE JUSTIN POPOVITCH, Philosophie orthodoxe de la vérité. Dogmatique de l’Église orthodoxe. Traduit
du serbe par Jean-Louis Palierne, Lausanne, L’Age d’Homme,tome 2, 1993, p.9

2
PR DUMITRU STANILOAE, Teologia Dogmatica Ortodoxa, Apologeticum,vol. 2, 2006, p.18-21

Leontiu de Bizant considera pe de o parte ca ipostas al naturii umane pe acelasi Dumnezeu Cuvantul care
e si ipostasul etern al firii Sale dumnezeiesti, pe de alta, numindu-l compus, ca unul ce intruneste sau
ipostaziaza in sine cele doua firi.Acesta este Iisus Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu cel intrupat.

In Iisus Hristos natura umana a primit existent concreta nu ca un centru propriu, ci intr-un centru
preexistent, in unitatea Ipostasului divin al Logosului. Iisus Hristos are calitatea unui astfel de om central
pentru ca potentele naturii umane sunt activate de Ipostasul dumnezeiesc, Care imbratiseaza cu iubirea Sa
nesfarsita pe toti si toate.

Improprierea firii omenesti de Fiul lui Dumnezeu reprezinta smerirea firii lui Dumnezeu, sau asa-zisa
,,chenoza” sau ,,golire” a Lui de slava pe care a avut-o inainte de intrupare.In coborarea Fiului lui
Dumnezeu se pot distinge doua etape , una anterioara intruparii, prin care Acesta accepta sa se faca om , si
alta prin care ia patimirea noastra asupra Sa. Sf.Chiril al Alexandriei ca ,,golirea” aceasta nu se refera la

15
umanitatea asumata de Fiul lui Dumnezeu, ci la Fiul lui Dumnezeu insusi.Chenoza consta in faptul ca Fiul
lui Dumnezeu Si-a insusit , Si-a facut proprii firea omeneasca si slabiciunile ei, in afara de pacat, dar in
ce consta aceasta impropriere este o taina.Sf. Grigorie de Nyssa spune:,,Puterea dumnezeiasca si mai
presus de toate nu o arata asa de mult podoaba Universului si carmuirea neintrerupta a tuturor , cat
coborarea la slabiciunea firii noastre”.Odata cu smerenia chenozei se arata si delicatetea ei.Se estabileste
armonia, respectful si comunicativitatea intre oameni , prin imprimarea in firea acestora a
blandetii,smereniei si delicatetii.

3,,
Nu putem vorbi de Treime , daca este adevarat ca Ea este iubirea lui Dumnezeu pentru noi, fara a vorbi
de Intrupare, de Fiul lui Dumnezeu care ne-a adus iubirea lui Dumnezeu care a turnat, a revarsat iubirea in
noi.”

3
STANILOAE, DUMITRU, PR.; COSTA DE BEAUREGARD, MARC-ANTOINE, PR. MICA DOGMATICĂ VORBITĂ.
DIALOGURI LA CERNICA Ed.Deisis, 2007

5.1.3 Pr.Ioannis Romanides 3

Hristos este centrul si instrument al revelatiei atat in Vechiul cat si in Noul Testament.
Parintii Bisericii, urmand traditiei Proorocilor si Apostolilor, invata venirea lui Hristos
neintrupat, Proorocilor si a Patriarhilor Vechiului testament. Numele Cel care este, a fost
dat lui Moise de Ingerul Domnului la Rugul aprins, ca raspuns la intrebarea lui Moise cine
este El. Acest nume este al lui Hristos, care se arata Proorocilor ca Ingerul Slavei.In Noul
testament, Hristos, Logosul vesnic, se intrupeaza prin Sfanta fecioara pentru ca sa traiasca
si sa se arate ca Dumnezeu-om si sa participle la tot ce tine de experienta omeneasca , mai
putin pacatul.

1.1.4 John Meyendorff 5

16
 Intruparea Logosului,este un eveniment cosmic. Intruparea afirma ca omul este cu
adevarat om cand el participa la viata lui Dumnezeu. . Intruparea presupuneca legatura
dintre Dumnezeu si om exprimata in Biblie de ,,chip si asemanare”, este
indestructibila.Restaurarea creatiei nu este o noua create, ci reaseaza pe om in slava sa
dumnezeiasca initiala .Intruparea Logosului ca fapt cosmic este ilustrata de imnologia
bizantina:,,fiecare faptura create de Tine Iti adduce multumire: Ingerii iti aduc cantare,
cerurile , o stea; magii, daruri;pastorii, mirarea;pamantul, pestera lui; pustiul, staulul;iar
noi iti aducem o Maica Fecioara”.Dimensiunea cosmica a Intruparii este cuprinsa in
hotararea sinodului IV de la calcedon din 451, El este Dumnezeu si om, caci deosebirea
firilor nu este in niciun chip anulata din pricina unirii; din contra, se pastreaza insusirile
caracteristice fiecarei firi”.De aici rezulta functiile de stapanitor, initiator si creator ale
omului in univers.

4
IOANNIS ROM ANIDES, Dogmatica Patristica Ortodoxa, Ed.Eccleziast, 2010, p.47

5
JOHN MEYENDORFF, Teologia bizantina, Ed.Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romane, 1996, p.203-205

5.2 Theotokos- Dogma Nascatoarei de Dumnezeu

5.2.1 Pr.Prof. Dumitru Staniloae

Cel ce se naste din Fecioara ca om e Dumnezeu. Biserica a considerat totdeauna pe Fecioara Maria ca
Nascatoare de Dumnezeu, caci in aceasta se implica martusrisirea ca ca cel ce S-a nascut din ea nu e o
persoana omeneasca deosebita de cea dumnezeiasca, ci Insusi Fiul lui Dumnezeu S-a nascut din ea, dupa
firea Sa omeneasca.Sf. Chiril al Alexandriei a unit lupta contra nestorianismului pentru o unica Persoana
in Hristos cu lupta pentru calitatea Fecioarei Maria de Nascatoare de Dumnezeu. Prin lucrarea Duhului
Sfant firea umana se ipostaziaza in Cuvantul lui Dumnezeu.Leontiu de Bizant zice ca ,,Trupul isi ia fiinta
din Duhul Sfant, prin lucrarea lui creatoare, iar din Nascatoarea de Dumnezeu a luat material substantei
lui, iar Cuvantul s-a salasluit in templul creat de Duhul Sfant … de la primul inceput al negraitei
iconomii(intrupari), unindu-Se cu laboratorul firii S-a imbracat in zidirea Sa”.

17
Maica Domnului naste pe Fiul lui Dumnezeu ca om , in chip feciorelnicFecioara maria a dus la implinire o
putere pe care Dumnezeu de la inceput ,, a sadit-o in om impotriva pacatului.Intre chenoza Fiului lui
dumnezeu si Intruparea Lui, sau calitatea Fecioarei maria de Nascatoare de Dumnezeu e o legatura
interna, ca de altfel intre toate implicatiile Intruparii sau ale uniunii celor doua firi intr-un ipostas.

1.2.2. John Meyendorff

Teologia Sfantului Chiril al Alexandriei este aceea care, afirmand identitatea personala, ipostatica a lui
Iisus cu Logos-ul pre-existent-asa cum s-a statornicit la sinodul III de la Efes- a servit ca baza hristologica
pentru marea evlavie pentru persoana Sfintei Fecioare Maria dupa secolul al V-lea.Inomenirea lui
Dumnezeu s-a produs prin Sfanta Fecioara Maria care este cu adevarat mama Logosului Intrupat, Maica
lui Dumnezeu.Iar din pricina ca ca indumnezeirea omului are loc in Hristos, ea este mama intregului trup
al Bisericii, in sens real, ca si participarea omului la Hristos.

6. Aspecte dogmatice – in teze de doctorat

2.1 L’incarnation du Verbe : approche ontologique ou économie salvifique ? Éléments pour un

débat sotériologique chez Athanase d’Alexandrie – École doctorale Mondes anciens et médiévaux
(Paris) -de Asistent Dr. Eugen Maftei
In viziunea Sf. Atanasie cel Mare , evenimentul ce a schimbat istoria omenirii este Intruparea Fiului lui
Dumnezeu, ca remediu pentru starea dezastruoasa in care a adus pacatul pe om, si care este cea mai
potrivita cale de restaurare a omului prin readucerea lui la Dumnezeu.
Sf. Atanasie saluta mantuirea pe care Dumnezeu o aduce prin acest eveniment. Prin marturisirea Intruparii
Cuvantului pentru mantuirea tuturor, Sf. Atanasie nu are in vedere un Hristos depersonalizat intrupat intr-
o umanitate colectiva , ci Cel nascut din Fecioara este Hristos, adevaratul Fiu al lui Dumnezeu , Intrupat.
Originalitatea Sf. Atanasie este ca percepe Intruparea ca iconomie a mantuirii ce nu se refera la un
moment precis, ci la existenta istorica a Cuvantului lui Dumnezeu Intrupat.

Prin Intrupare omenirea primeste posibilitatea de indumnezeire fiind unita cu Dumnezeu. Indumnezeirea
este o ascensiune permanenta a omului, un effort de desavarsire , de a aveni mai aproape de dumnezeu.
Omul, prin pacat, s-a despartit de Dumnezeu si a pierdut partasia cu El. Prin Intrupare, Cuvantul se uneste
cu omenirea pentru a o intari si a o face capabila sa se apropie de Dumnezeu. In Hristos, omenirea e
intarita de Dumnezeu, dar nu ca sa simta suferinta omeneasca, ci ca sa o sustina sis a o depaseasca. A doua
contribuitie originala a Sf. Atanasie este distictia conceptuala dintre mantuire si teologhisire. Pentru Sf.
Atanasie, cele doua merg impreuna, fiind complementare.. In primul aspect, omenirea este implicate, iar

18
in al doilea aspect intelege mai bine acest eveniment. Mantuirea se refera la rascumpararea pacatelor si
eliberarea de puterea raului si a mortii si indumnezeirea este mai presus de toate o stare de reinnoire sau
perfectionare ce implica participarea lui Dumnezeu. Sf. Atanasie a reusit sa evite distinctia dintre Hristos
ca om si Dumnzeu-Cuvantul si care s-a Intrupat de la Duhul Sfant si Fecioara Maria si a devenit om in
timp. Datorita acestei unitati , Fecioara Maria nu a nascut un simplu om, ci pe Dumnezeu, nu in natura sa
eterna, ci ca pe Dumnezeu Intrupat.Intruparea este asa importanta pentru om pentru ca mantuirea lui
depinde de intelegerea acestui eveniment si de modul in care trebuie sa se coreleze in mod corespunzator
cu acesta.

2.2 Hristologia Sfântului Chiril al Alexandriei în contextul disputelor teologice din secolul al V-lea
și prima jumătate a secolului al VI-lea
de BOBOC ALIN-Mihai, UNIVERSITATEA ,,LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ,,ANDREI ȘAGUNA”
Sibiu, 2015
Chiril a compus trei tratate către familia imperială, în care expune învățătura sa despre Întrupare,
combătând diferitele erezii hristologice, mai ales pe cea a lui Nestorie. Ele au fost trimise împăratului
Teodosie al II-lea, celor două împărătese: Eudoxia, soția împăratului și sorei sale Pulcheria, și prințeselor
regale Arcadia și Marina. După corespondența dintre Chiril și Nestorie intervine și episcopul Celestin al
Romei la insistențele celor doi adversari. Celestin îl însărcinează pe călugărul Ioan Casian, să studieze în
amănunt problema. După ce traduce în latinește scrisorile lui Nestorie, Casian compune o lucrare
însemnată ,, Despre Întruparea Domnului împotriva lui Nestorie”, în care combate erezia lui Nestorie,
delimitând totodată învățăturile lui de doctrina tradițională a Bisericii. Celestin, ajutat de lucrarea
Sfantului Ioan Casian și de lămuririle lui Chiril, convoacă un sinod la Roma (11 august 430), în care
aprobă învățătura Sfantului Chiril și o condamnă ca eretică pe cea a lui Nestorie. Primind asigurarea
scaunului Romei, Chiril adună în octombrie 430, un sinod la Alexandria, care condamnă nestorianismul.
Deciziile sinodului au fost incluse într-o epistolă, în care Chiril a anexat și 12 capitole sau anatematisme
pe care Nestorie trebuia să le accepte pentru a rămâne în comuniunea Bisericii. Această scrisoare a lui
Chiril, împreună cu cea a papei Celestin a fost trimisă lui Nestorie de o legație alexandrină, cerând
acestuia să-și retracteze erorile. Confruntările teologice care au antrenat în mod special Bisericile din
Alexandria, Constantinopol și Roma impuneau cu strigență convocarea unui sinod ecumenic. Hristologia
Sfântului Chiril al Alexandriei se bazează pe cea a sfântului Atanasie cel Mare și a Părinților capadocieni.
Aprofundând viziunea Sfântului Atanasie cel Mare, Chiril prezintă Taina Întrupării într-o lumină
soteriologică. Ca și la alți Părinți ai Bisericii, Întruparea Mântuitorului apare în gândirea Sfântului
Chiril sub modul chenotic. Toată taina iconomiei, spune Sfântul Chiril, constă în deșertarea şi

19
micșorarea Fiului lui Dumnezeu. Chenoza Mântuitorului a constat în supunerea voluntară legilor
omenești. Prin aceasta Cuvântul și-a însușit tot ce aparține umanității: nașterea, creșterea, foamea, setea,
oboseala, suferința, moartea și învierea. Învățătura despre chenoză oferă pentru Chiril o bază pentru a
argumenta obiecțiile aduse de adversarii săi care l-au suspectat în mod eronat de teopashism, adică de
transferarea suferinței asupra firii dumnezeiești a Mântuitorului. O atentă tratare din partea Sfântului
Chiril o ocupă învățătura despre Maica Domnului. Ideea centrală a Mariologiei Sfântului Chiril,
pe care a reușit să o pună în valoarea la sinodul de la Efes din 431, a fost aceea a maternității
divine a Maicii Domnului. Maternitatea divină a Mariei, pe care insistă Sfântul Chiril în scrierile
sale în cadrul controversei nestoriene, și în prima sa anatemă, este inseparabilă de dogma unității
Persoanei lui Iisus Hristos. Negarea titlului de Theotokos înseamnă a pune în discuție unitatea
Persoanei lui Hristos ca Dumnezeu întrupat. Cei care au respins acest termen, au căzut în diteism,
în eroarea celor ce afirmă doi fii ai lui Dumnezeu. Așadar, învățătura mariologică a Sfântului
Chiril este legată implicit de dogma Întrupării Logosului. Iar a refuza să-i atribui Sfintei Fecioare
titlul de ,,Născătoare de Dumnezeu”, înseamnă a respinge taina Întrupării, deoarece, în Hristos,
nu există alt subiect decât Cuvântul, căruia ea a putut să-I dea naștere. Cât privește fecioria
Maicii Domnului, Chiril arată faptul că aceasta este o prerogativă inseparabilă de maternitatea
divină, având fundament în multe pasaje din Sfânta Scriptură, pe care le interpretează într-un sens
alegoric. În susținerea fecioriei Maicii Domnului, Sfântul Chiril aduce în discuție mărturiile
proorocului Iezechiel (Iez.44, 2) care vorbește de: ,, Poarta închisă, care nu se va deschide și nici
un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă”.
Fecioara Maria a născut fără să fie stricată fecioria ei. Una din învățăturile Sfântului Chiril cu
privire la Maica Domnului este aceea legată de rolul ei în plan soteriologic. De aceea Sfântul
Chiril în tâlcuirea sa la minunea din Cana Galileii, pune accentul pe cinstea adusă Maicii
Domnului de către Fiul ei: ,,Hristos arată şi cinstirea vrednică de preţuire datorată celor ce
nasc, primind să facă ceea ce nu voia din respect faţă de Maica Sa”. În predici de o rară
frumusețe, se observă evlavia Sfântul Chiril față de Maica Domnului. Un exemplu este predica
ținută de Sfântul Chiril la sinodul de la Efes, care a fost considerată de mulți cercetători ,, cea mai
celebră predică marială a antichității”. Astfel, Sinodul de la Efes a proclamat solemn că este o obligație
ce revine tuturor credincioșilor să o numească pe Fecioara Maria, ,,Născătoare de Dumnezeu”,
oficializând din punct de vedere dogmatic ceea ce evlavia ortodoxă afirmase deja, prin cuvintele primei
anateme aruncate de Chiril al Alexandriei asupra lui Nestorie. Cercetările mai noi arată că Sfântul Chiril a
reușit să articuleze perspectiva tradițională existențială a Bisericii într-o îndrăzneață și admirabilă sinteză.

20
El și-a permis să conteste cadrul raționalist, specific modului de gândire antiohian și să introducă unul
existențial, mai tradițional în domeniul hristologiei, specific școlii alexandrine.
7. Aspecte dogmatice – in scrierile Sfintilor Parinti
7.1 Sf. Ioan Casian6 (360-435)
Impreuna cu intreaga hristologie patristica , Sf.Ioan Casian sustine ca Domnul Iisus Hristos era si
Dumnezeu si om. In ansamblul numelor pe care le poarta e un singur Dumnezeu:Mantuitorul e
Dumnezeu, Iisus e Dumnezeu, Hristos e Dumnezeu.Avem aici un plural de nume , dar e o singura
putere si o singura slava.Desi numele se disting intre ele, in toate e un singur Dumnezeu.Dar
aceste nume exprima si pe om...Cum s-a facut unirea intre Dumnezeu si om?Dumnezeu a unit pe
Dumnezeu si omul printr-o unire de nedezlegat(inseparabili conexione),caci Hristos Cel nascut
din Maria este cunoscut ca mantuitor, dupa cuvantul Evangheliei(Luca II,11).prin taina intruparii
Hristos si Cuvantul lui Dumnezeu unindu-se s-a facut din doi un singur Fiu al lui Dumnezeu din
doua lucruri:<<Ex re utraque Filius Dei factus est>>.Unitatea tainei prin care omul s-a unit cu
Dumnezeu este de negrait,inefabila.Intre Hristos si Cuvantul nu e nicio distanta, niciun
interval(distantia).Cuvantul(verbum-logosul) S-a nascut in trup nu ca El sa nu mai fie Dumnezeu
in Sine, ci ca El ramanand Dumnezeu, omul sa fie indumnezeit.Aceasta indumnezeire e rodul
intruparii Cuvantului si al unei acensiuni fara incetare a chipului lui dumnezeu spre imparatia
cereasca.
6
[PSB 57] SFANTUL IOAN CASIAN Scrieri Alese- Despre întruparea Domnului. Editura Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti – 1990
Arhetipului.ca marturii patristice, Sf. Ioan Casian aduce marturiile sapte sfinti, patru din Apus si
trei din rasarit , de pe trei continente: Asia, Africa si Europa.Cei sapte Sfinti sunt:
Sf. Ilarie de Pictavium – texte din despre credinta;Comentariu la matei
Sf. Ambrozie al Milanului-cu texte din cartea Catre fecioare
Fericitul Ieronim- cu trei texte
Fericitul Augustin-cu doua texte
Rufin
Sf.Grigorie de Nazians-Teologul-din Cuvantarea la Boboteaza
Sf. Atanasie al Alexandriei
Sf. Ioan Gura de Aur – un text
Cartea Sf. Ioan Casian mentioneaza in final ca Intruparea Fiului lui Dumnezeu a adus lumii harul
si dragostea sa si samanta dragostei in toti oamenii.Smerenia Lui prin Intrupare sa produca in toti
un prinos de dragoste, nu o scadere a cinstirii lui.
7.2 Sf. Ioan Damaschin7 (675-749)

21
Cuvantul lui Dumnezeu S-a unit cu trupul prin intermediul mintii, are sta la mijloc intre curatenia lui
Dumnezeu si grosolania trupului. Caci mintea este puterea conducatoare a sufletului si a trupului. Mintea
este partea cea mai curate a sufletului, iar Dumnezeu este superior mintii. Si cand cel superior ingaduie,
mintea lui Dumnezeu isi arata propria sa conducere.Cu toate acestea este supusa, urmeaza celui superior si
lucreaza pe acelea pe care vointa dumnezeiasca le vrea.Mintea s-a facut lacas Dumnezeirii unite cu ea
dupa ipostasa, dupa cum si trupul…In vremurile din urma, insa, Cuvantul, fara sa se desparta de sanurile
parintesti, a locuit, cum numai El stie, in pantecele Sfintei Fecioare, in chip necircumscris, fara de samanta
si intr-un chip incomprehensibil si si-a luat in insasi ipostasul Lui cea mai inainte de veci corp din Sfanta
Fecioara. Cuvantul lui Dumnezeu era in toate si mai presus de toate, chiar cand era in pantecele Sfintei
Nascatoare de Dumnezeu, in ea era prin lucrarea Intruparii.Asadar S-a Intrupat, luand parga framantaturii
noastre.Trup insufletit cu suflet rational si cugetator.pentru aceea insasi ipostasul Cuvantului lui
Dumnezeu s-a facut ipostas al trupului, iar ipostasul Cuvantului, care era mai inainte simpla, a devenit
compusa.Compusa din doua firi desavarsite, din Dumnezeire si omenitate.
…Prin urmare martusrisim ca El este unicul Fiu al lui Dumnezeu si dupa intrupare si acelasi este si Fiul
omului, un Hristos, un domn, singurul Fiul Unul-Nascut si Cuvantul lui Dumnezeu, Iisus Domnul nostru.

7
SFANTUL IOAN DAMASCHIN - Dogmatica- Apologeticum – 2004 , p.90-92

7.3 Cartea diaconului Petru si a altora care au fost trimisi la Roma din partea grecilor pentru
apararea credintei8
..Potrivit traditiei Sfintilor Parinti , Il martusrisim pe Domnul Iisus Hristos in doua naturi unite si
neamestecate, adica in cea dumnezeiasca si in cea omeneasca , dar intr-o singura persoana sau
substanta….Credem in fericita Fecioara Maria nu datorita omului care S-a nascut din dansa ci in
chip propriu si potrivit adevarului Theotokos, adica Nascatoare de Dumnezeu, prin aceea ca in
chip adevarat si propriu Dumnezeu Cuvantul S-a intrupat si S-afacut om, unindu-se essential si
natural cu trupul.
7.4 Sf. Ilarie de Pictuvium (Poitiers) (310/315-367)9
este unul din cei mai semnificativi din Sf.Parinti de limba Latina ai Bisericii. Ca si Sf.
Atanasie cel Mare in Rasarit, si-a indreptat eforturile in apararea credintei ortodoxe
impotriva arianismului.

22
In Comentariul la Evaghelia Sf.Ap.Matei formuleaza eternitatea Fiului si se refera la generarea
Fiului din Tatal. Cuvantul, totdeauna fiind cu tatl, S-a nascut.El mentioneaza doua stadii in
existenta Fiului si Cuvantul lui Dumnezeu:
1-Fiul exista etern in Tatal
2-Existenta Sa se actualizeaza prin actul generarii.
Pr. Ioannis Romanides, in,,Dogmatica si teologia Bisericii ortodoxe” spune ca ,, un grup de
teologi ortodocsi si Sf.Parinti din perioada ante-Niceea au spus ca inainte de facerea lumii ,
Dumnezeu a nascut pe Logosul sau immanent, Care astfel a devenit manifest.Astfel Dumnezeu
devine tatal si logosul este Unul-Nascut Fiul sau.Dumnezeu si Tatal sunt unul si acelasi.logosul
immanent Unul-Nascut Fiu al lui Dumnezeu exista dintotdeauna din Dumnezeu. El a existat
dintotdeauna in Dumnezeu si Dumnezeu in El si prin El Dumnezeu a creat lumea. Acest Logos S-
a intrupat si de aceasta este numit Hristos.. La acesti teologi si Sf.Parinti, termenii de Logos
imanent si Tata, de Unul-Nascut Fiu al lui Dumnezeu se refera la relatia lui Dumnezeu cu
lumea.”Se dau ca exemple scrierea Sf.Iustin Martirul si Filosoful,,Dialog cu iudeul Trifon” si
scrierea Sf. Teofil al Antiohiei , ,,Ad Autolycum”, cu conceptii similar cu a Sf. Ilarie. Similar,
aveau conceptii apropiate doi autori latini de autoritate pentru Sf. Ilarie, anume Tertulianus si
Novatianus, care vorbesc despre conceptul de generare a Fiului .Sf. Ilarie face distictie intre
Natura lui Dumnezeu si Puterea lui Dumnezeu.
8
Scrieri ale „călugărilor sciţi” daco-romani din secolul al VI-lea, Editura Mitropolia
Olteniei, 2006, p.241-242
9
REVEREND JIRI , JAN, c.Th.D, The Concept of the Generation of the Son of God in St.
Hilary of Poitiers’ Commentary on the Gospel of St. Matthew

Trei elemente fundamentale ale teologiei crestine dinainte de Niceea:

- Generarea Fiului din Tatal presupune existent eternal a Fiului in tatal;
- Generarea Fiului este intim legata de creatie, asa incat nasterea fiului este prezentata ca
inceperea activitatii lui dumnezeu ad extra-adica in afara, in exteriorul Sf. Treimi –in lume
- Cauza generarii Logosului este datorata vointei lui Dumnezeu
Ulterior , in magnum opus-ul sau ,,De Trinitate”, Sf.Ilarie a revizuit definitia sa privind
generarea , definind-o prin nastere naturala(naturalis nativitas).
Unul-Nascut Dumnezeu nu a suferit nicio schimbare de naura prin Nasterea Sa naturala si El,
Care in accord cu natura originii sale Divine s-a nascut Dumnezeu din Dumnezeu cel viu,.., si
Unul Dumnezeu nu produce din El Insusi un al doilea Dumnezeu.

23
 7.5 Sf. Dionisie cel Smerit (Exiguul) (470 - d. cca 545)
a propus numărătoarea anilor „de la Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, iar nu de la
împăratul Diocleţian, ca până atunci, pentru ca astfel să fie tuturor mai cunoscut începutul
nădejdii noastre şi pentru ca să apară mai clară cauza răscumpărării neamului omenesc, adică
Patimile Mântuitorului nostru.“ Era creştină astfel întemeiată a intrat în vigoare la Roma în anul
527, iar până la începutul mileniului al doilea a fost adoptată în toată lumea creştină.Timpul
linear este taiat in doua de un punct central:Intruparea.
4. Sf. Ioan Damaschin- cele trei tratate contra iconoclastilor
Iconografia ortodoxa- ca mijloc de exprimare a Intruparii Mantuitorului Hristos10
,,Inchinandu-ma Imparatului si lui Dumnezeu, ma inchin si purpurei corpului, nu ca unei
haine,nici ca unei a patra personae a treimii-departe de mine gandul acesta!-,ci ca uneia care a
ajuns asemenea lui Dumnezeu, dar a ramas neschimbata prin consacrare.Firea corpului n-adevenit
Dumnezeire, I, dupa cum Cuvantul, fara sa se schimbe, a devenit trup, ramanand ceea ce era, tot
astfel si trupul a devenit Cuvant, nepierzand nimic din ceea ce este, ci mai degraba identificandu-
se cu Cuvantul dupa ipostas.Pentru aceasta pricina Il zugravesc pe Dumnezeu nevazut, nu ca
nevazut, ci ca pe Unul Care S-a facut vazut pentru noi prin participare la trup si sange.

10
SFANTUL IOAN DAMASCHIN Cele trei tratate contra iconoclastilor . Editura
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti ,, 2016, p.53-
54,73,75

.Nu zugravesc Dumnezeirea nevazuta, ci zugravesc corpul vazut al lui Dumnezeu;caci, daca este
cu neputinta sa se zugraveasca sufletul, cu atat mai mult Dumnezeu, Care a dat sufletului
imaterialitatea!...
Ma inchin Icoanei lui Hristos, ca Unul ce este Dumnezeu Intrupat, icoanei Nascatoarei de
Dumnezeu, Stapana tuturor, ca una ce este Maica Fiului lui Dumnezeu, icoanei Sfintilor, ca unii
ce sunt prietenii lui Dumnezeu…Intr-adevar am fost sfintiti, de vreme ce Dumnezeu Cuvantul S-a
intrupat, facandu-Se asemenea noua intru totul, afara de pacat, si S-a amestecat cu firea noastra
fara sa se confunde si a indumnezeit trupul fara ca acesta sa se schimbe, prin existent uneia in
altele, fara confundarea Dumnezeirii Lui cu corpul Lui.”

24
25
BIBLIOGRAFIE

Scrierile unor dogmatisti

1. 1
PÈRE JUSTIN POPOVITCH, Philosophie orthodoxe de la vérité. Dogmatique de l’Église orthodoxe.
Traduit du serbe par Jean-Louis Palierne, Lausanne, L’Age d’Homme,tome 2, 1993, p.9
2
2. PR DUMITRU STANILOAE, Teologia Dogmatica Ortodoxa, Apologeticum,vol. 2, 2006, p.18-21
3
3. STANILOAE, DUMITRU, PR.; COSTA DE BEAUREGARD, MARC-ANTOINE, PR. MICA DOGMATICĂ
VORBITĂ. DIALOGURI LA CERNICA Ed.Deisis, 2007
4
4. IOANNIS ROM ANIDES, Dogmatica Patristica Ortodoxa, Ed.Eccleziast, 2010, p.47
5
5. JOHN MEYENDORFF, Teologia bizantina, Ed.Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Romane, 1996, p.203-205

Aspecte dogmatice – in teze de doctorat

6. ASISTENT DR. EUGEN MAFTEI - L’incarnation du Verbe : approche ontologique ou économie
salvifique ? Éléments pour un débat sotériologique chez Athanase d’Alexandrie – École
doctorale Mondes anciens et médiévaux (Paris)
7. BOBOC ALIN-MIHAI - Hristologia Sfântului Chiril al Alexandriei în contextul disputelor teologice
din secolul al V-lea și prima jumătate a secolului al VI-lea
UNIVERSITATEA ,,LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU , FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ
,,ANDREI ȘAGUNA”
Sibiu, 2015

Scrieri Patristice

6
8. [PSB 57] SFANTUL IOAN CASIAN Scrieri Alese- Despre întruparea Domnului. Editura
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti – 1990
9. 7
SFANTUL IOAN DAMASCHIN - Dogmatica- Apologeticum – 2004 , p.90-92
10. 8 Scrieri ale „călugărilor sciţi” daco-romani din secolul al VI-lea
Editura Mitropolia Olteniei, 2006, p.241-242
11. 9 REVEREND JIRI JAN, c.Th.D, The Concept of the Generation of the Son of God in St.
Hilary of Poitiers’ Commentary on the Gospel of St. Matthew
12. 10 SFANTUL IOAN DAMASCHIN Cele trei tratate contra iconoclastilor . Editura
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti ,, 2016, p.73,75

26
CUPRINS

Troparul sarbatorii Nasterii Domnului

1. Aspecte dogmatice – in scrierile unor dogmatisti renumiti 1

1.1 Hristologia – dogma intruparii Fiului lui Dumnezeu 1
1.1.1 Sf. Iustin Popovici 1
1.1.2 Pr.Prof. Dumitru Staniloae 1
1.1.3 Pr.Ioannis Romanides 3
1.1.4 John Meyendorff 3
1.2 Theotokos- Dogma Nascatoarei de Dumnezeu 4
1.2.1 Pr.Prof. Dumitru Staniloae 4

1.2.2. John Meyendorff 4

2. Aspecte dogmatice – in teze de doctorat 4

2.1 L’incarnation du Verbe : approche ontologique
ou économie salvifique ? Éléments pour un débat
sotériologique chez Athanase d’Alexandrie
École doctorale Mondes anciens et médiévaux (Paris) –
de Asistent Dr. Eugen Maftei 4
2.2 Hristologia Sfântului Chiril al Alexandriei în contextul 5
disputelor teologice din secolul al V-lea și prima jumătate a
secolului al VI-lea -de BOBOC ALIN-Mihai, UNIVERSITATEA
,,LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU FACULTATEA DE TEOLOGIE
ORTODOXĂ ,,ANDREI ȘAGUNA” Sibiu, 2015
3. Aspecte dogmatice – in scrierile Sfintilor Parinti 7
3.1 Sf. Ioan Casian 7
3.2 Sf. Ioan Damaschin 8
3.3 Cartea diaconului Petru si a altora care au fost trimisi 9
la Roma din partea grecilor pentru apararea credintei
3.4 Sf. Ilarie de Pictuvium (Poitiers) 9
3.5 Sf. Dionisie cel Smerit (Exiguul) 10
4. Sf. Ioan Damaschin- cele trei tratate contra iconoclastilor 10
Iconografia ortodoxa- mijloc de exprimare
a Intruparii Mantuitorului Hristos
REFERAT LA SEMINARUL DE MORALA

ANUL 3 , SEMESTRUL 1

TEMA :
INDREPTATIREA BINELUI

PROFESOR COORDONATOR:
PR.LECT.DR. MIHAI BURLACU

STUDENT :
WEINGART MIRCEA GRUPA 10 , PASTORALA

DATA: 06.11.2018