FORMELE ELEMENTARE ALE VIEȚ II

RELIGIOASE

 Formele elementare ale vie]ii religioase, lucrare complex\ de aproape 700 de pagini, are ca
obiect elaborarea unei teorii generale a religiei. Pentru aceasta, Durkheim alege studiul religiilor
totemice [i îndeosebi al religiei aborigenilor din Australia, cu scopul de a g\si fundamentele
ultime ale oric\rei religii [i, dincolo de aceasta, într-o perspectiv\ antropologic\, «bazele
universale [i cu adev\rat omene[ti ale vie]ii religioase». {i – trebuie s\ subliniem, Durkheim a
acordat o importan]\ sporit\ studiului religiozit\]ii, ca punere în lumin\ a socialului, pentru c\
vedea în ea un fenomen de esen]\ universal\. C\ci religia este un fapt eminamente social :
«reprezent\rile religioase sînt reprezent\ri colective care exprim\ realit\]i colective ; riturile sînt
moduri de a ac]iona care nu iau na[tere decît în sînul unor grupuri [i care sînt destinate s\
suscite, s\ între]in\ sau s\ refac\ anumite st\ri mentale ale acestor grupuri» (E. Durkheim, 1991,
p. 52). Acest text arat\ c\, pentru Durkheim, religia este, înainte de toate, de ordinul ac]iunii.
Sentimentul sacrului se treze[te în societate prin participarea la activitatea colectiv\
reprezentat\ de ceremonie. ~n aceast\ privin]\ nu exist\ o deosebire între cultul totemic
australian [i fervoarea mul]imii în primii ani ai Revolu]iei franceze : «~n acele momente, într-
adev\r, sub influen]a entuziasmului general, lucruri strict laice au fost transformate de opinia
public\ în lucruri sacre : Patria, Libertatea, Ra]iunea» (Ibid, p. 377).
 Cînd, deci, abord\m studiul religiilor primitive, sîntem siguri c\ acestea ]in de real [i c\ îl exprim\ ;
vom vedea c\ acest principiu va reveni neîncetat în cursul analizelor [i discu]iilor ce urmeaz\,
repro[ul nostru la adresa [colilor de care ne vom separa fiind tocmai acela de a-l fi ignorat.
Considerînd formulele doar în litera lor, desigur c\ practicile [i credin]ele religioase par uneori
deconcertante, încît sîntem tenta]i s\ le atribuim unui fel de abera]ie funciar\. Dar trebuie s\ g\
sim realitatea ascuns\ `n spatele simbolului care o figureaz\ [i îi d\ un în]eles. Riturile cele mai
barbare sau bizare, miturile cele mai stranii traduc o necesitate omeneasc\, un aspect anume al
vie]ii individuale sau sociale. Motivele pe care credinciosul [i le ofer\ lui însu[i drept justificare
pot fi, [i de cele mai multe ori chiar sînt, eronate. Dar adev\ratele motive nu `nceteaz\ s\ existe [i
treaba [tiin]ei e s\ le descopere. ~n fond, nu exist\ religie fals\. ~n felul lor, toate religiile sînt
adev\rate, toate r\spund, în chip diferit, unor condi]ii date ale existen]ei omene[ti. F\r\ îndoial\
c\ le putem dispune `ntr-o ordine ierarhic\. Unele pot fi considerate superioare altora, în sensul
c\ pun în joc func]iuni mentale mai elevate, c\ sînt mai bogate în idei [i sim]\minte, c\ au un
surplus de concepte, mai pu]ine senza]ii [i imagini, c\ sînt mai savant sistematizate. Dar oricît de
adev\rate ar fi complexitatea sporit\ [i idealurile mai înalte, nu s`nt suficiente pentru a `mp\r]i
religiile în genuri separate. Sînt religii în egal\ m\sur\, tot a[a cum toate fiin]ele vii s`nt `n mod
egal vie]uitoare, de la cele mai umile plastide [i pîn\ la om. Deci, dac\ facem apel la religiile
primitive, nu vrem s\ minimaliz\m religia în general, ele nefiind mai pu]in demne de respect
 decît altele. R\spund acelora[i necesit\]i, au acela[i rol, depind de acelea[i cauze, putînd deci la
fel de bine s\ slujeasc\ la relevarea naturii vie]ii religioase [i, în consecin]\, la rezolvarea
problemei pe care dorim s\ o trat\m. 16
 eligiile primitive nu permit doar relevarea elementelor constitutive ale religiei, ci au marele
avantaj c\ u[ureaz\ explicarea lor. Faptele fiind mai simple, raporturile dintre ele sînt mai clare.
Motiva] ia ac]iunilor umane nu a fost înc\ elaborat\ [i denaturat\ de reflec]ia savant\, ci r\m`ne
mai legat\, mai înrudit\ cu mobilurile ce le-au determinat. Pentru a `n]elege un delir [i a-i aplica
tratamentul apropriat, medicul trebuie s\-i [tie punctul de plecare ; boala este cu atît mai u[or
de depistat, cu cît a putut fi observat\ la un moment foarte apropiat de debuturile ei. Din contra,
cu cît maladia s-a dezvoltat mai mult în timp, cu atît ea se sustrage observa]iei ; pe parcurs,
intervin tot felul de interpret\ri care au tendin]a s\ refuleze în incon[tient starea originar\,
înlocuind-o cu altele, `n a[a fel `nc`t prima nu mai poate fi uneori recunoscut\ u[or. ~ntre delirul
sistematic [i primele impresii care i-au dat na[tere, distan]a e uneori considerabil\. La fel stau
lucrurile [i în cazul gîndirii religioase. 19 20
 Concluzia general\ a c\r]ii pe care urmeaz\ s\ o citi]i este c\ religia e un lucru eminamente social.
Reprezent\rile religioase sînt reprezent\ri colective, exprimînd realit\]i colective ; riturile sînt
moduri de ac]iune care iau na[tere doar în sînul grupurilor reunite [i care sînt destinate a suscita,
a între]ine sau reface anumite st\ri mentale ale grupului. Dar atunci, categoriile fiind de origine
religioas\, rezult\ c\ ele trebuie s\ ]in\ de natura comun\ a tuturor faptelor religioase : [i ele
trebuie s\ fie lucruri sociale, produse ale gîndirii colective. Cel pu]in – c\ci, `n faza actual\ a
cuno[tin]elor noastre `n aceast\ materie, trebuie s\ ne ferim de orice tez\ radical\ [i exclusiv\ –
este legitim s\ le presupunem bogate în elemente sociale. 22
 Vom g\si mai încolo dovezi analoge cu privire la no]iunile de gen, for]\, personalitate, eficacitate.
Ne-am putea chiar întreba dac\ no]iunea de contradic]ie nu depinde [i ea de condi]iile sociale.
Ceea ce ne determin\ s\ credem aceasta este c\ influen]a exercitat\ de ea asupra gîndirii s-a
modificat în func]ie de timp [i de diverse societ\]i. Principiul identit\]ii domin\ ast\zi gîndirea
[tiin]ific\, dar exist\ sisteme de reprezent\ri vaste, cu un rol considerabil în istoria ideilor, în care
el este adeseori necunoscut : mitologiile, de la cele mai rudimentare pîn\ la cele mai elaborate2.
Este vorba despre fiin]ele care au simultan atribute contradictorii, care sînt în acela[i timp unul [i
multiplu, materiale [i spirituale, putîndu-se diviza la infinit f\r\ s\ piard\ nimic din ceea ce este
propriu constitu]iei lor ; în mitologie, exist\ o axiom\ conform c\reia partea are valoare de
întreg. Aceste modific\ri, pe care le-a cunoscut de-a lungul istoriei regula ce pare c\ guverneaz\
logica noastr\ de ast\zi, dovedesc c\ ea nu este înscris\ pentru totdeauna în constitu]ia mental\
a omului, ci c\ depinde, cel pu]in în parte, de factorii istorici, deci sociali. Nu-i cunoa[tem cu
precizie, dar putem s\ le presupunem existen] 24
 Or, chiar imperfecte sau înc\ nedefinitivate, nici unul dintre acele evenimente, oricît de
miraculoase, nu aveau nimic de neconceput. Atît timp cît nu s-a [tiut ce anume din ordinea
lucrurilor este imuabil [i inflexibil, atît timp cît s-a v\zut în ea opera voin]elor conexe, trebuia s\
se considere natural ca voin]ele cu pricina, sau altele, s\ le poat\ modifica arbitrar. Iat\ de ce
interven]iile miraculoase pe care cei din vechime le atribuiau zeilor nu erau, din punctul lor de
vedere, miracole în accep]iunea modern\ a cuvîntului. Pentru ei erau doar spectacole frumoase,
 rare sau teribile, subiecte de surpriz\ [i de `nc`ntare (qanvmata, mirabilia, miracula) ; dar nu le
vedeau nicidecum ca manifest\ri ale unei lumi misterioase, în care ra]iunea nu poate p\trunde.
36
 Or, în nici unul din aceste principii, nu apare vreo divinitate. Budistul nu este preocupat s\ afle
de unde provine aceast\ lume a schimb\rii, în care tr\ie[te [i în care sufer\ ; el o ia ca un dat3 [i
toate eforturile sale au ca scop evadarea din ea. Pe de alt\ parte, `n aceast\ oper\ de salvare, el
nu se poate bizui decît pe sine ; el «nu are nici un zeu c\ruia s\-i mul]umeasc\, dup\ cum, în
lupt\, nu cheam\ pe nici unul în ajutorul s\u»4. ~n loc s\ se roage, în sensul obi[nuit al cuvîntului,
în loc s\ se îndrepte c\tre o fiin]\ superioar\ [i s\-i implore ajutorul, el se `nchide în sine însu[i [i
mediteaz\. Ceea ce nu înseamn\ «c\ el neag\ direct existen]a fiin]elor numite Indra, Agni,
Varuna5, dar socote[te c\ nu le datoreaz\ nimic [i c\ nu are de a face cu ele», întrucît puterea lor
nu se poate extinde decît asupra bunurilor acestei lumi care, pentru el, sînt lipsite de valoare. El
este deci ateu, în sensul c\ se dezintereseaz\ de întrebarea dac\ exist\ sau nu zei. De altfel, chiar
dac\ ace[tia ar avea o asemenea putere, [i oricît de mare ar fi aceasta, sfîntul, cel eliberat, se
consider\ superior lor, c\ci ceea ce confer\ demnitate fiin]elor nu este întinderea influen]ei lor
asupra lucrurilor, ci numai gradul lor de avansare pe calea salv\rii6. Este adev\rat c\ Buddha, cel
pu]in în unele ramuri ale budismului, a sfîr[it prin a fi considerat un fel de zeu. S-au ridicat
temple `n onoarea sa ; a devenit obiectul unui cult care, de altfel, este foarte simplu, c\ci se
reduce doar la ofranda cîtorva flori [i la adorarea relicvelor sau a imaginilor consacrate. Nu este
nimic altceva decît un cult al amintirii. Dar, presupunînd c\ exprimarea este corect\, divinizarea
lui Budhha este caracteristic\ doar budismului septentrional. 40
 De altfel, indiferen]a fa]\ de divin este atît de dezvoltat\ în budism [i jainism, pentru c\ ea exista
deja în germene în brahmanismul din care au derivat ambele religii. Cel pu]in într-unele din
formele sale, specula]iile brahmanice ajungeau la o «explica]ie de-a dreptul materialist\ [i atee a
universului.»4 Cu timpul, divinit\]ile multiple pe care popoarele Indiei se obi[nuiser\ ini]ial s\ le
adore au sf`r[it prin a se contopi într-un fel de principiu unic, impersonal [i abstract, esen]\ a tot
ce exist\. Aceast\ realitate suprem\, care nu mai are nimic dintr-o personalitate divin\, este
inclus\ în om, sau mai degrab\, el formeaz\ un tot cu divinitatea, deoarece în afara ei nu mai
exist\ nimic. Pentru a o g\si [i a se contopi cu ea, omul nu mai are deci nevoie s\ caute vreun
sprijin în afara sa ; este suficient s\ mediteze asupra lui, concentr`ndu-se. «Cînd budismul, spune
Oldenberg, se angajeaz\ în marea oper\ de a imagina o lume a salv\rii, în care omul se salveaz\
pe sine însu[i, [i de creare a unei religii lipsite de divinitate, el g\se[te terenul deja preg\tit
pentru aceast\ tentativ\ de c\tre specula]ia brahmanian\. Figurile vechilor zei [tergîndu-se
treptat, no]iunea de divinitate s-a restrîns pu]in cîte pu]in. Brahma troneaz\ în lini[tea sa etern\,
mult deasupra lumii terestre, [i în marea oper\ a eliber\rii nu mai r\mîne decît o singur\
persoan\ care s\ ac]ioneze : omul.»5 Iat\ deci cum o perioad\ considerabil\ a evolu]iei religioase
a constat în fond într-un recul progresiv al ideii de fiin]\ spiritual\ [i de divinitate. Pp 42
 Exist\ deci rituri f\r\ zei, precum [i rituri din care provin zeii. Nu toate virtu]ile religioase eman\
personalit\]i divine [i exist\ rela]ii de cult care au un alt rost decît unirea omului cu divinitatea.
Religia dep\[e[te deci ideea de zei sau spirite [i, în consecin]\, nu poate s\ se defineasc\ exclusiv
doar prin aceasta din urm\. Pp 44
 Toate credin]ele religioase cunoscute, fie ele simple sau complexe, prezint\ o aceea[i
caracteristic\ : ele presupun o clasificare a lucrurilor, reale sau ideale, pe care [i le reprezint\
oamenii, în dou\ clase opuse, denumite în general prin doi termeni distinc]i, traduc`nd destul de
bine cuvintele profan [i sacru. ~mp\r]irea lumii în dou\ domenii, unul con]inînd tot ceea ce este
sacru, iar cel\lalt tot ceea ce este profan, constituie tr\s\tura distinctiv\ a gîndirii religioase ;
credin]ele, miturile, dogmele, legendele sînt fie reprezent\ri, fie sisteme de reprezent\ri
exprimînd natura lucrurilor sacre, însu[irile [i puterile care le sînt atribuite, evolu]ia lor,
raporturile dintre ele sau dintre ele [i lucrurile profane. Dar prin lucruri sacre nu trebuie s\
în]elegem numai acele fiin]e denumite zei sau spirite ; [i o stînc\, un arbore, un izvor, o piatr\, o
bucat\ de lemn, o cas\ sau chiar un cuvînt poate s\ fie un lucru sacru, cu atît mai mult cu cît orice
rit are ceva sacru. 45
 Aceast\ eterogenitate degenereaz\ adesea într-un veritabil antagonism. Cele dou\ lumi sînt
concepute nu doar ca fiind separate, ci adesea chiar ostile [i rivale. De vreme ce nu po]i apar]ine
pe deplin uneia decît cu condi]ia de a fi ie[it definitiv din cealalt\, omul s-a str\duit s\ se separe
total de profan, pentru a duce o via]\ exclusiv religioas\. De aici provine monahismul, care, al\
turi [i în afara mediului natural în care omul obi[nuit duce o via]\ normal\, a organizat în mod
artificial o alt\ lume, impenetrabil\ fa]\ de cea dintîi, tinz`nd chiar s\ i se opun\. De aici provine [i
ascetismul mistic, al c\rui scop este de a extirpa din om tot ceea ce `l mai leag\ de lumea
profan\. {i tot de aici au derivat [i toate formele de sinucidere religioas\, împlinire logic\ a
ascetismului, c\ci singura modalitate de a se elibera total de via]a profan\ este, desigur, a o p\r\
si efectiv. 47 48
 Avem, în sfîr[it, un prim criteriu pentru caracterizarea credin]elor religioase. F\r\ îndoial\ c\ în
interiorul acestor dou\ categorii fundamentale exist\ [i tipuri secundare care, la rîndul lor, sînt
mai mult sau mai pu]in incompatibile2. Dar ceea ce este caracteristic pentru fenomenul religios
este faptul c\ el presupune întotdeauna o divizare a universului cunoscut în dou\ p\r]i care
cuprind tot ce exist\, dar se exclud reciproc. Lucrurile sacre sînt cele mai protejate [i izolate de
interdic]ii ; interdic]iile se refer\ la lucrurile profane, care trebuie s\ r\m`n\ departe de cele
dint`i. Credin]ele religioase sînt reprezent\ri care exprim\ natura lucrurilor sacre [i raporturile
acestora fie între ele, fie cu lucrurile profane. ~n sfîr[it, riturile sînt reguli de conduit\ care
reglementeaz\ comportamentul omului fa]\ de lucrurile sacre. Pp 48
 ~n aceste condi]ii, ne întreb\m dac\ nu cumva `ns\[i no]iunea de [tiin]\ a religiilor mai poate fi
utilizat\ f\r\ improprietate. O [tiin]\ este o disciplin\ care, oricum ar fi conceput\, se aplic\ doar
unei realit\]i date. Fizica [i chimia sînt [tiin]e întrucît fenomenele fizico-chimice sînt reale, iar
realitatea lor nu depinde de adev\rurile pe care le demonstreaz\ ele. Psihologia a luat na[tere
pentru c\ exist\ într-adev\r con[tiin]e al c\ror drept de a fi nu depinde de psiholog. Dimpotriv\,
religia nu ar mai supravie]ui teoriei animiste din ziua cînd aceasta din urm\ ar fi recunoscut\ de
to]i oamenii, pentru c\ ei s-ar putea desprinde de erorile a c\ror natur\ [i origine le-ar fi astfel
revelate. {i ce-ar mai fi o [tiin]\ a c\rei descoperire principal\ const\ în a face s\ dispar\ `nsu[i
obiectul s\u de studiu ? 74
 Printr-o asemenea tr\s\tur\, clanul nu se deosebe[te `ns\ de gens-ul roman sau de gevno" din
Grecia ; rudenia dintre cei din acela[i gens provine [i ea din faptul c\ to]i membrii au acela[i
 nume, nomen gentilicium 1. F\r\ îndoial\ c\ gens este un clan, dar nu poate fi confundat cu
clanul australian2. Cel din urm\ se deosebește prin aceea c\ numele pe care-l poart\ este cel al
unei clase determinante de lucruri materiale cu care crede c\ are leg\turi cu totul speciale, a c\
ror natur\ o vom studia mai tîrziu ; este vorba, în special, de leg\turile de rudenie. Clasa
lucrurilor ce servesc la circumscrierea clanului se nume[te totem. Totemul clanului este [i al fiec\
ruia dintre membrii s\i. Dou\ clanuri diferite din acela[i trib nu ar putea avea acela[i totem,
întrucît a face parte dintr-un clan înseamn\ doar a avea un nume. To]i cei care-l poart\ sînt
deopotriv\ membrii clanului [i, oriunde ar fi repartiza]i pe teritoriul tribal, au cu to]ii, unii fa]\ de
al]ii, acelea[i raporturi de rudenie3. ~n consecin]\, dou\ grupuri cu acela[i totem nu pot fi decît
dou\ sec]iuni ale aceluia[i clan. 102
 Dac\ tatuajele efectuate prin mutilare sau sacrificiu nu au întotdeauna o semnifica]ie totemic\1,
mai exist\ simple desene realizate pe corp, care, în general, sînt [i ele reprezent\ri ale totemului.
Este drept c\ indigenul nu-[i face asemenea desene zilnic. Atunci cînd este preocupat doar de
activit\]i pur economice, cînd micile grupuri familiale pleac\ la vîn\toare sau pescuit, el nu se
încurc\ cu asemenea obiceiuri complicate. Cînd îns\ clanul se reune[te pentru a `ndeplini
ceremoniile religioase, obiceiul devine obligatoriu. Cum vom vedea, fiecare asemenea
ceremonie se refer\ la un anume totem [i, de obicei, riturile care se raporteaz\ la un totem pot fi
îndeplinite doar de cei care-i apar]in. ~n asemenea cazuri, ofician]ii2 [i asisten]a poart\
întotdeauna pe corp desene figurînd totemul3. Unul dintre riturile principale de ini]iere, care îl
introduce pe tîn\r în via]a religioas\ a tribului, const\ tocmai în a i se desena pe corp simbolul
totemic4. 115
 Decora]iile totemice ne permit deja s\ presupunem c\ totemul nu reprezint\ doar un nume [i o
emblem\. Pe durata ceremoniilor religioase, totemul, ca etichet\ colectiv\, are un caracter
religios. ~n raport cu el, lucrurile se clasific\ în sacre [i profane, el fiind prototipul celor dintîi.
116
 Dimpotriv\, animalul sau planta care dau nume clanului pot fi privite [i atinse de to]i. Churinga
sînt p\strate într-un fel de templu, acolo unde nu p\trunde nici un zgomot venind dinspre lumea
profan\ ; este t\rîmul lucrurilor sfinte. Dimpotriv\, animalul [i plantele totemice tr\iesc pe un
teren profan, contopindu-se cu via]a comun\. {i cum numărul și importan]a interdic]iilor ce
separ\ un lucru sacru [i-l `mpiedic\ s\ circule corespund gradului de sfin]enie cu care este
investit, ajungem la o concluzie important\, [i anume c\ imaginile fiin]ei totemice sînt mai sacre
decît fiin]a totemic\ îns\[i. ~n plus, în ceremoniile cultului, primul loc îl de]in churinga [i nurtunja
; animalul apare doar în mod excep]ional. ~ntr-un rit despre care vom mai vorbi4, el este folosit
la masa religioas\, dar nu are un rol activ. Indigenii arunta danseaz\ în jurul unui nurtunja, se
adun\ în fa]a imaginii totemului [i îl ador\ ; niciodat\ o asemenea demonstra]ie nu se adreseaz\
totemului însu[i. Dac\ acesta e sfînt, ini]iatul trebuie s\ intre în comuniune cu el atunci cînd p\
trunde în via]a religioas\ ; dar am v\zut c\ momentul cel mai solemn al ini]ierii e cel în care
novicele p\trunde în sanctuarul unde se p\streaz\ churinga. Atunci el intr\ în comuniune cu ele [i
cu nurtunja. Reprezent\rile totemului au deci o eficacitate mai mare decît totemul însu[i. 128
129
 Iat\ în ce const\ totemul : este o form\ material\ prin intermediul c\reia imagina]ia î[i reprezint\
acea substan]\ imaterial\, acea energie difuz\ `n toate fiin]ele eterogene, care constituie `n sine
adev\ratul obiect al cultului. Putem s\ în]elegem astfel mai bine ceea ce vrea s\ spun\ indigenul
atunci cînd afirma, de exemplu, c\ indivizii din fratria corbului sînt corbi. El nu subîn]elege c\ sînt
corbi în sensul vulgar [i empiric al cuvîntului, ci c\ în ei s\l\[luie[te un principiu care constituie
ceea ce este esen]ial, ceea ce au ei comun cu animalele cu acela[i nume, [i care este imaginat ca
avînd forma exterioar\ a corbului. Astfel c\ universul, a[a cum este el conceput de totemism,
este str\b\tut [i `nsufle]it de un num\r de for]e pe care imagina]ia [i le reprezint\ sub forme `n
cea mai mare parte împrumutate, fie de la regnul animal, fie de la cel vegetal : exist\ tot atîtea
for]e, cîte clanuri în trib [i fiecare circul\ prin categoriile de lucruri ale c\ror esen]\ [i principiu de
via]\ `l constituie. 177
 Cînd afirm\m c\ aceste principii sînt for]e, nu consider\m cuvîntul în accep]ia lui metaforic\ ; ele
ac]ioneaz\ ca ni[te for]e adev\- rate. ~ntr-un anume sens sînt chiar for]e materiale care dau
na[tere în mod mecanic unor efecte fizice. Dac\ un individ intr\ în contact cu ele f\r\ s\-[i ia
precau]iile necesare, [ocul pe care îl resimte este comparabil cu o desc\rcare electric\. Uneori
pot fi comparate cu un fluid care ]`[ne[te prin extremit\]i1. Dac\ p\trund într-un organism
nepreg\tit s\ le primeasc\, ele pot s\-l îmboln\veasc\ sau chiar s\-l omoare, printr-o reac]ie
automat\2. ~n exteriorul fiin]ei umane, constituie un principiu vital ; vom vedea cum3,
ac]ionîndu- se asupra lor, se poate asigura reproducerea speciilor. Pe ele se întemeiaz\ via]a în
univers. Aceste for]e nu au doar un aspect fizic, ci [i unul moral. ~ntrebat de ce se conformeaz\
ritului, indigenul r\spunde c\ [i str\mo[ii procedau la fel [i c\, prin urmare, e normal s\ le urmeze
exemplul4. Comportamentul s\u fa]\ de fiin]ele totemice nu se datoreaz\ doar faptului c\ for]ele
ce-[i au în el s\la[ sînt de temut, ci [i pentru c\ se simte obligat din punct de vedere moral s\ se
comporte astfel ; are sentimentul c\ ascult\ de un ordin, c\ îndepline[te o datorie. El nu resimte
doar team\ în fa]a fiin]elor sacre, ci [i respect. De altfel, totemul constituie izvorul vie]ii morale a
clanului. Tocmai din acest motiv, to]i cei ce apar]in de acela[i principiu totemic, se consider\
lega]i din punct de vedere moral unul de cel\lalt ; au datoria s\-[i acorde asisten]\ mutual\,
obliga]ia la vendet\ etc., iar `nrudirea este alc\tuit\ din toate aceste. Astfel, principiul totemic
este nu numai o for]\ material\, o putere moral\ ci, vom vedea, el se transform\ cu u[urin]\ într-
o divinitate propriu-zis\. Nu avem de-a face cu aspecte specifice doar totemismului. Chiar [i în
religiile cele mai avansate, nu exist\, cred, zeu care s\ nu fi p\strat ceva din aceast\ ambiguitate
[i care s\ nu aib\ func]ii cosmice [i totodat\ morale. Orice religie este nu numai o disciplin\
spiritual\ ci [i un fel de tehnic\, permi]înd omului s\ înfrunte lumea cu o încredere mai mare. Iar
Dumnezeu-Tat\l nu este el oare pentru cre[tin paznicul ordinii fizice [i, în acela[i timp, legiuitorul
[i judec\ torul conduitei oamenilor ? 178
 Totul pare deci s\ dovedeasc\ faptul c\ teoria animist\ a sufletului, în ciuda creditului de care se
mai bucur\ înc\, trebuie revizuit\. F\r\ îndoial\ c\, ast\zi, primitivul `[i atribuie el însu[i visele, sau
m\car o parte dintre ele, deplas\rilor dublului s\u. Ceea ce nu înseamn\ c\ visul a furnizat efectiv
suportul pe baza c\ruia ar fi fost construit\ ideea de dublu sau suflet ; aceast\ idee a putut fi
aplicat\ fenomenului visului, extazului [i posesiunii f\r\ s\ fi derivat din el. Se întîmpl\ frecvent ca
o idee, odat\ constituit\, s\ fie utilizat\ pentru a ordona sau a clarifica, `ntr-o lumin\ adeseori
mai mult aparent\ decît real\, fapte cu care ini]ial nu avea nimic comun [i care nu ar fi putut s\ o
sugereze prin ele însele. Ast\zi, existen]a lui Dumnezeu [i nemurirea sufletului s`nt justificate
prin pezen]a lor printre principiile fundamentale ale moralei ; în realitate, ele au o cu totul alt\
origine. 64