POVESTEA LUI HARAP-ALB:TEMA SI VIZIUNEA ASUPRA LUMII

Povestea lui Harap-Alb,scrisă de Ion Creangă,este un basm cult publicat în revista

Convorbiri Literare,în anul 1877 și despre care George Călinescu afirmă că este un chip de a
dovedi că omul de soi bun se vădește sub orice strai și la orice vârstă.
Basmul cult este o specie narativă complexă,care înglobează în structura sa
fabulosul,având personaje care stau sub semnul simbolisticii,catalogate în funcție de cele
două forțe opozante:binele și răul.Prin raportarea la protagonist a personajelor,acestea sunt
înzestrare cu o anumită funcție (antagonist,donator, ajutor).Acțiunea basmului are ca resort
fabulosul,fiind subordonată unor acțiuni convenționale care ilustrează parcurgerea drumului
de către erou pentru a se maturiza.Conflictul dintre bine și rău se încheie mereu cu victoria
celei de-ntâi forțe.Opera se desfășoară pe cele două coordonate:atemporalitatea și
aspatialitatea.De asemenea în structura basmului se mai înscriu elementele de
compoziție,precum formulele specifice sau procedeul triplicarii.
Titlul se află în concordanță cu tema basmului:maturizarea mezinului
craiului.Ambivalența protagonistului este circumscrisă în titlu:pe de-o parte termenul harap
era folosit pentru a desemna un om cu pielea și părul de culoare neagră,dar și cu un statut
social de rob,sclav;pe de altă parte cuvântul alb este asociat cu noblețea.în acest fel titlul
poate fi considerat un oximoron întrucât se axează pe contradicții,atât la nivel de
cromatică(alb-negru) cât și la nivel de statut social,identitate(sclav-nobil).Puntea de legătură
dintre termenii aflați în dezacord o fortifică cratima,care ajunge să sugereze
inițierea,evoluția.Ca motive primordiale,îngrădite în tipicul basmului,sunt întâlnite în operă
superioritatea mezinului,călătoria,supunerea prin vicleșug,probele,demascarea
anatagonistului(Spânul),pedeapsa și căsătoria.
Două episoade relevante pentru evoluția eroului le constituie supunerea prin
vicleșug și demascarea antagonistului,motive narative care marchează începutul și sfârșitul
inițierii eroului.
în episodul coborârii în fântână,naivitatea este factorul care înclină balanța în
favoarea Spânului,în acest sens eroul este descris direct de către narator(Fiul craiului,boboc
în felul său la trebi de aieste).Antagonistul îl închide pe tânăr în fântână și ai cere sa facă un
schimb de identitate,să jure pe „ascutisul palosului’’(simbolizează onoarea) și să-i dea
ascultare întru toate, până când va muri și iar va învia;astfel eroul este botezat de Spân cu
numele de Harap-Alb.La întoarcerea la curtea lui Verde-împărat,fata împăratului Roș îl
demască pe Spân care crede ca Harap-Alb a divulgat secretul și ai tăie capul.De fapt răutatea
Spânului îl dezleagă pe erou de jurământ,semn că inițierea e încheiată.Eroul este înviat de
fată cu ajutorul obiectelor magice și devine împărat.
întâmplările sunt povestite de către un narator omniscient și omniprezent,dar nu
obiectiv întrucât intervine în operă prin reflecții sau comentarii caracterizate prin umor sau
oralitate.
 Statuturile sociale ale protagonistului coincid la nivel compozitional:etapa initiala,la
curtea craiului-mezinul(naivul);parcurgerea drumului initiatic-Harap-Alb(novicele) si rasplata-
imparatul(initiatul).
Formula initiala si finala asigura intrarea si iesirea din sfera fabulosului dar si simetria
incipit-final,prima fiind individualizata de catre autor prin faptul ca acesta pune povestea pe
seama spuselor altcuiva (Amu cica era odata,adica se spune),realizandu-se fuziunea dintre
real si fabulos,pe de-o parte;pe de alta parte se remarca faptul ca scriitorul nu neaga precum
in basmul popular(a fost odata ca niciodata).Formula finala este o comparatie intre cele
doua lumi:a fabulosului si a realului.Formulele mediane au rolul de a mentine curiozitatea
cititorului si totodata ele tradeaza cele doua dimensiuni ale operei:lumea
oratorului(Dumnezeu sa ne tie ca cuvantul din poveste inainte mult mai este)si lumea
naratiunii.
Atemporalitatea(Amu cica era odata intr-o tara un crai) si aspatialitatea sunt repere
vagi,nedeterminate,care contribuie la cimentarea planului fantastic.Actiunea incepe la ‚o
margine a pamantului’’ si continua la cealalta margine;iar aspatialitatea este un plan simbolic
intrucat sugereaza drumul lung si dificil pe care trebuie sa-l parcurga eroul pentru a se
maturiza.
Actiunea se desfasoara pe un singur plan narativ,in mod linear.
In situatia initiala autorul ai insereaza pe cei doi frati in povestrie,anume Verde-
Imparat care nu avea decat fete cat si Craiul,acesta din urma avand trei feciori.
Destabilizarea echilibrului(?) sta in scrisoarea pe care Verde-Imparat i-o trimite
fratelui sau mai mic,Craiul,rugandu-l sa-i trimita un mostenitor,pe cel mai demn dintre
feciorii sai,astfel cei trei fii vor fi supusi unei probe de catre propriul lor tata;de asemenea
privind dintr-o alta optica este prezent motivul imparatului fara urmasi.
Proba ticluita de Crai consta in faptul ca acesta se da drept un urs care se ascunde
sub un pod,in acest fel cei trei feciori vor trebuii sa-si dovedeasca pentru inceput curajul,insa
cei doi frati mai mari nu reusesc acest lucru,in schimb izbuteste cel mic(motivul superioritatii
mezinului),ajutat de Sfanta Duminica pentru ca a miluit-o cu un ban.
Trecand proba pregatitoare, mezinul este sfatuit de tatal lui sa se fereasca de omul
span si mai ales de cel ros(motivul intredictiei).
Fiul craiului ajunge sa se rataceasca in padurea-labirint,iar intr-un moment de
cumpana,crezand intr-adevar ca se afla in "tara spanilor" ,nu asculta de sfatul parintelui si il
accepta ca sluga si calauza pe Span.
De naivitatea mezinului profita Spanul(Fiul craiului boboc in felul sau la trebi de
aieste),astfel ca acesta din urma il inchide pe erou intr-o fantana,obligandu-l sa-l slujeasca
pana cand va muri si iar va invia;astfel rolurile sunt inversate,protagonistul este botezat de
Span cu numele de Harap-Alb iar conflictul povestirii este generat.
Fata de basmul popular, eroul nu este inzestrat de la inceput cu anumite
calitati,acesta trebuiind sa si le insuseasca odata cu parcurgerea drumului cat si trecerea
unor probe la care este supus de catre Span,de aici reiese caracterul de bildungsroman,astfel
ca Spanul ai cere lui Harap-Alb sa-i aduca salati din Gradina Ursului,pielea cu pietre pretioase
din Padurea Cerbului si pe fata Imparatului Ros.
 Pe primele le trece cu ajutorul Sfintei Duminici care il adoarme pe urs si il sfatuieste
pe erou cum sa procedeze in a doua proba;insa in ultima Harap-Alb nu va mai apela la
ajutorul acesteia putandu-se observa faptul ca el evolueaza o data cu parcurgerea probelor.
Autorul foloseste la cea de-a treia proba procedeul triplicarii,fiind una mai complexa
ea necesita de asemenea ajutoare si donatori pe care ai intalneste pe drum:craiasa furnicilor
si cea a albinelor ai ofera protagonistului cate o aripa pentru ca le-a ajutat poporul de
gaze,iar cei cinci tovarasi i se alatura pentru ca a fost prietenos (Gerila,Flamanzila,
Setila ,Ochila si Pasari-Lati-Lungila).
Ultima etapa releva toate calitatile pe care eroul si le-a insusit pe parcurs,fiind
subordonat unor serii de probe,pe de-o parte sunt cele date de Imparatul Ros(casa de arama
inrosita in foc,ospatul,alegerea macului de nisip),pe de alta parte sunt cele care se refera
strict la fata(fuga nocturna a acesteia transformata in pasare,ghicitul/motivul dublului(?) si
proba impusa care consta in aducerea a trei smicele de mar dulce si apa vie si apa moarta.
Intorsi la curtea lui Verde-Imparat, fata il demasca pe Span iar acesta crezand ca
Harap-Alb a incalcat juramantul,ai taie capul(punctul culminant);de fapt acesta este un gest
prin intermediul caruia autorul ilustreaza sfarsitul initierii eroului,astfel rautatea Spanului
este cea care il elibereaza pe protagonist.Episodul care inglobeaza in sfera sa cele doua
scene in care eroului ai este taiat capul cat si reinvierea acestuia ,are semnificatia mortii
initiatice,aceasta avand o conotanta simbolica,anume se face referire la "dezintegrarea
personalitatii"(Mircea Eliade) urmata de o transcendenta,trecerea la un plan superior de
existenta,renasterea protagonistului se poate infaptui doar prin aceasta moarte,punand
capat initierii.In acest fel,procesul initierii eroului incheindu-se cu moartea initiatica,este
tradata "schema initiatica" a basmului:"suferinte,moarte si inviere"(Mircea Eliade).
Deznodamantul consta in refacerea echilibrului intitial cat si in rasplatirea eroului
care devine rege si se marita cu fata Imparatului Ros;in acest fel maturizarea este confirmata
iar lupta dintre bine si rau se sfarseste cu izbanda fortelui binelui.
Personajele sunt divizate in doua categorii:oamenii cat si fiintele himerice cu
comportamente umane;ele au o incarcatura simbolica puternica ,fiind catalogate si in functie
de cei doi poli:binele si raul.
Harap-Alb dovedeste,odata cu parcurgerea drumului presarat cu probe de trecut ,o
serie de calitati pe care nu le detinea inainte(mila,bunatatea,curajul,bun lider,jovial,om cu
onoare,curajos,bun cunoscator de personalitati(?);acesta nu are puteri supranaturale in
schimb da dovada de omenie,ceea ce contribuie la realizarea veridicitatii personajului.
Spanul nu este doar antagonistul dar si un "rau necesar",de aceea calul nazdravan
nu-l ucide inainte ca initierea sa se fi incheiat.
Limbajul este un factor primar in individualizarea personajelor tocmai de aceea
George Calinescu afirma despre acestea ca "traiesc din cuvant".Limbajul este caracterizat
prin umor(exprimarea glumeata:sa traiasca trei zile cu cea de-alaltaieri;diminutive cu valoare
augmentativa :buzisoare,bauturica;caracterizari pitoresti:portretul lui Gerila)si
oralitate(paremiologie:la placinte inainte la razboi inapoi;versuri populare:De-ar sti omul ce-
ar pati dinainte s-ar pazi;exprimarea afectiva:Fiul craiului ce era sa faca?).Registrele stilistice
popular,oral si regional confera originalitate limnajului artistic,fortificand o lume tipic
moldoveneasca.
 Harap-Alb nu reprezinta tipul eroului voinic din basmele populare ci pe acela al
eroului vrednic intrucat evolutia sa reflecta conceptia despre lume a scriitorului,prin
umanizarea fantasticului.Trecerea protagonstului prin incercari dificile,ca si experienta
conditiei de rob la dispozitia unui stapan nedrept,contureaza sensul didactic al basmului.
Conchizand, Povestea lui Harap-Alb scrisa de Ion Creanga este un basm cult ce are ca
si caracteristici umanizarea fantasticului,particularizarea personajelor prin limbaj,umor si
oralitate.