Mitrea Gabriel

MOARA CU NOROC
TEMA SI VIZIUNEA ASUPRA LUMII

Scriitor afirmat la sfârșitul secolului al XIX-lea,Ioan Slavici este unul dintre adepții
realismului clasic.Publicată în 1881 în volumul de debut Novele din popor,nuvela realistă,de
factură psihologică Moara cu noroc devine una dintre scrierile reprezentative pentru
viziunea lui Ioan Slavici asupra lumii și asupra vetii satului transilvănean.
Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvelă,adică o specie epică în proză,cu un fir
narativ central și o construcție epică riguroasă,cu un conflict concentrat.Personajele relativ
puține scot în evidență evoluția personajului principal,puternic individualizat.
Este o nuvelă psihologică deoarece înfățișează frământările de conștiință ale
personajului principal,care trăiește un conflict interior,moral și se transformă sufletește,iar
analiza se realizează prin tehnici de investigare psihologică:monolog interior,stil indirect liber
,scene dialogate ,însoțite de notația gesticii și a mimicii.
Este o nuvelă realistă prin:tema familiei și a dorinței de înavuțire ,obiectvitatea
perspectivei narative,includerea de personaje tipice pentru o categorie socială(Ghiță
reprezintă tipul cârciumarului dornic de îmbogățire,Pintea este jandarmul,Lică este
Sămădăul,dar și tâlharul),verosimilitatea,prezentarea veridică a societății ardelenești din a
doua jumătate a secolului al XIX-lea,tehnica detaliului semnificativ în descriere(drumul și
locul de la Moara cu noroc)și în portretizare(Lică Sămădăul).
Tema susține caracterul realist(oglindirea vieții sociale),dar și pe cel psihologic al
nuvelei:efctele nefaste și dezumanizante ale dorinței de înavuțire,în contextual societății
ardelenești de la sfârșitul secolului al XIX-lea.Problematica nuvelei se poate stabili din mai
multe perspective.Din perspectivă socială,nuvela prezintă încercarea lui Ghiță de a-și
schimba statutul social,dar pentru asta se confruntă cu personajul antagonist,Lică
Sămădăul(conflict exterior).Scriitorul consideră că goanna după avere zdruncină tihna
sufletească și duce la pierzanie,de unde perspective moralizatoare:consecințele dramatice
ale setei de înavuțire.Din perspective psihologică,nuvela prezintă conflictul interior trăit de
Ghiță care este sfâșiat de dorințe puternice,dar contradictorii:să rămână om cinstit pe de-o
parte,și să se îmbogățească alături de Lică pe de altă parte.Astfel,conflictul nuvelei este
complex,de natură socială(confruntarea a două lumi cu mentalități diferite),psihologică și
morală(lupta dintre bine și rău).
în nuvela realistă se observă tendința de obiectivare a perspective narrative ,
impersonalitatea naratorului,narațiunea la persoana a III-a,atitudinea detașată în
descriere.Pe lângă perspective obiectivă a naratorului omniscient intervine tehnica punctului
de vedere în intervențiile simetrice ale bătrânei,personaj episodic,dar care exprimă cu
autoritatea vârstei mesajul maralizator al nuvelei(”Omul să fie mulțumit cu sărăcia
sa,căci,dacă este vorba,nu bogăția,ci liniștea colibei tale te face fericit”si “asa le-a fost data”).
Titlul este mai degrabă ironic.Toposul ales,cârciuma numită “Moara cu
noroc”inseamna de fapt moara cu ghinion,moară care aduce nenorocirea,pentru că ușurința
câștigurilor de aici ascunde abateri etice grave(nelegiuirea și crima).Acțiunea se desfășoară
pe parcursul unui an,între două repere temporale cu valoare religioasă:de la Sfântul
Gheorghe până la Paște.
Alatuita din 17 capitole,nuvela are un subiect concentrate,cu deschideri bogate,o
structură narativă complicate și un ritm epic neomogen,cu modificări ale timpului
povestirii.Acțiunea se desfășoară prin continue acumulări și izbucniri de tensiune epică, în
deplină concordanță cu frământările psihologice surprinse.înlănțuite temporal și cauzal,
faptele sunt credibile, verosimile.Efectul asupra cititorului este de iluzie a vieții(veridicitate)și
de obiectivitate.
Simetria incipitului cu finalul se realizează prin descrierea drumului.Simbolistica
inițială a drumului se completează, în final,cu sugestia drumului vieții care continuă și după
tragedia de la Moara cu noroc:Apoi ea luă copiii și plecă mai departe.
Mitrea Gabriel

Subiectul nuvelei îl desemnează etapele și efectele confruntării dintre

protagonist,Ghiță,și antagonist,Lică.
Ghiță se dovedește la început harnic și priceput ,iar primele semne ale bunăstării
material și ale armoniei în care trăiește familia nu întârzie să apară("iară sporul era dat de la
Dumnezeu,dintr-un câștig făcut cu bine").
Apariția lui Lică Sămădăul la Moara cu noroc,șeful porcarilor și al turmelor de porci
din împrejurimi,care tulbură echilibrul familiei,constituie intriga.Lică este individualizat
printr-un portret realizat în mod direct de narator,în manieră realistă,prin utilizarea tehnicii
detaliului ,notarea amănuntului semnificativ:”Lica,un om ca de treizeci și șase de
ani,înalt,uscățiv și supt la față,cu mustață lungă,cu ochii mici și verzi și cu sprâncenele dese
împreunate la mijloc".
Cu toate că își de seama de pericol,Ghiță nu se poate sustrage influenței malefice pe
care Lică o exercită asupra lui.în sufletul cârciumarului se declanșează conflictul interior între
dorința de a rămâne om cinstit și tentația de a se îmbogăți alături de Sămădău.
Datorită generozității Samadaului , starea materială a lui Ghiță devine tot mai
înfloritoare, numai că omul începe să-și piardă încrederea în sine. Tocmai de aceea devine
tot mai atent la imaginea pe care lumea o are despre el. în proza lui Slavici,relația specific
realistă între individ și mediul din care provine ia forma relației individ-colectivitate,care
constituie “cel mai important factor pentru menținerea coerenței interioare a
individului”(Magdalena Popescu).
Axa vieții morale a personajului este distrusă treptat; se simte înstrăinat de toți.
Arestul și judecata îi provoacă mustrări de conștiință pentru modul în care s-a purtat. De
rușinea lumii și de dragul familiei se gândește să plece de la Moara cu noroc. începe să
colaboreze cu Pintea, darn u este sincer în totalitate nici față de acesta.Ghiță ai oferă probe
în ceea ce privește vinovăția Samadaului numai după ce ași poate opri jumătate din sumele
aduse de Lică.
Ultima etapă a degradării morale a lui Ghiță are loc la sărbătorile Paștelui, când, orbit
de furie și dispus să facă orice pentru a se răzbuna pe Lică, își aruncă soția, drept momeală,
în brațele Samadaului. Speră până în ultimul moment că Ana va rezista influenței malefice a
lui Lică. Dezgustată însă de lașitatea lui Ghiță, Ana, într-un geste de răzbunare, I se dăruiește
lui Lică,deoarece, în ciuda nelegiuirilor comise,Lică e "om",pe când Ghiță "nu e decât o
muiere îmbrăcată în haine bărbătești". Astfel, în momentul în care își dă seamă că soția l-a
înșelat, Ghiță o ucide pe Ana. La rândul lui, Ghiță este ucis de Râuț, din ordinal lui Lică.
Protagonistul depășește limita normală a unui o care aspiră o firească satisfacție
materială și socială. Patima pentru bani și fascinația diabolică a personalității Samadaului îl
determină să ajungă pe ultima treaptă a degradării morale. Astfel, sfârșitul lui și al celor care
îl înconjoară este în mod inevitabil tragic.Lică Sămădăul exercită asupra celorlalte personaje
din nuvelă o fascinație diabolică.
Desfășurarea acțiunii se concentrează în jurul procesului înstrăinării carciumaruluifata
de familie,analizat cu măiestrie de Slavici.Devine mohorât,violent,îi plac jocurile
crude,primejdioase,are gesturi de brutalitate neînțeleasă față de Ana pe care o ocrotise până
atunci,se poartă brutal cu cei mici.La un moment dat,Ghiță ajunge să regrete că are familie și
copii,pentru că nu-și poate asuma toyal riscul îmbogățirii alături de Lică.Prin intermediul
monologului interior sunt redate frământările personajului:”Ei!Ce să-mi fac?...Așa m-a lăsat
Dumnezeu!.
în nuvelă accentul nu cade pe actul povestirii,ci pe complexitatea personajelor,
conferită de “acel amestec de bine și de rău ce se află la oamenii adevarati”(G.
Calinescu).Slavici este un observatory imparțial al vieții rurale,înzestrat cu un spirit realist
desăvârșit,anticipând astfel tehnica lui Rebreanu.Naratorul delegat de autor pentru a relata
întâmplările redă obiectiv și detașat destinul personajelor.
Ghiţă este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, al cărui destin
ilustrează consecinţele nefaste ale setei de înavuţire. Complexitatea şi „capacitatea de a ne
surprinde în mod convingător"' fac din Ghiţă un personaj „rotund"(E.M.Foster). Personajul
Mitrea Gabriel

evoluează de la tipicitate, sub determinare socială (cârciurnarul dornic de avere), la

individualizare, sub determinare psihologică şi morală. El parcurge un traseu sinuos al
dezumanizării, cu frământări sufleteşti şi ezitări. Ezită între cele două căi simbolizate de Ana
(valorile familiei, iubirea, liniştea colibei) şi de Lică (bogăţia, atracţia malefică a banilor) sau,
în terminologie romantică: îngerul şi demonul. Se arată slab în faţa tentaţiilor şi sfârşeşte
tragic.
Naratorul obiectiv îşi lasă personajele să-şi dezvăluie trăsăturile în momente de
încordare, consemnându-le gesturile, limbajul, prezentând relaţiile dintre ele (caracterizare
indirectă). De asemenea realizează portrete sugestive (caracterizare directă); detaliile fizice
relevă trăsături morale sau statutul social (de exemplu, portretul Sămădăului). Mijloacele de
investigaţie psihologică sunt: scenele dialogate, monologul interior de factură tradiţională şi
acela realizat în stil indirect liber, notaţia gesticii, a mimicii şi a tonului vocii.
Stilul nuvelei-sobru,concis,fara podoabe-este specific prozei realiste.
Limbajul naratorului şi al personajelor nuvelei Moara cu noroc, de Ioan Slavici,
valorifică aceleaşi registre stilistice: limbajul regional, ardelenesc, limbajul popular,
oralitatea. Înţelesul clasic-moralizator al nuvelei este susţinut prin zicale şi proverbe
populare sau prin replicile-sentinţe rostite de bătrână la începutul şi la sfârşitul nuvelei.
Opera literata”Moara cu noroc”de Ioan Slavici este o nuvelă realistă,deoarece are ca
trăsături:oglindirea vieții sociale și a veitii de familie în satul transilvănean de la sfârșitul
secolului al-XIX-lea,importanța acordată banului,crearea de personaje tipice,reprezentative
pentru lumea ardelenească din perioada evocată,modalitățile de construcție și de
investigare psihologică a personajelor,coordonatele conflictului,descrierile detaliate,
sobrietatea stilului,veridicitatea.