MIHAI EMINESCU

SUBIECTUL II

Nascut in anul 1850,Eminescu a fost un poet romantic. Maiorescu a vazut in Mihai

Eminescu un mare poet, iar acest lucru se oglindeste in articolul numit Direcția nouă în poezia și
proza română: poet, poet în toată puterea cuvântului, este d. Mihail Eminescu.Acest lucru arata
spiritul modern al lui Eminescu.
In lucrarea modele cosmologice si viziune poetica Ioana Em Petrescu ilustreaza o
etapizare a operei lui Eminescu.Sunt trei etape:prima este cea a modelului platonician, cea de a
doua tradeaza ideologia lui Schopenhauer si ultima implica modelul kantian.In cazul modelului
platonician se poate vorbi depsre o muzica a sferelor.Este un univers armonic in care axis mundi
ul il se identifica cu focul lui Zeus iar in jurul acestuia graviteaza diferite sfere, astre, de pe care
este emisa cate o nota muzicala de catre o sirena.Viziunea asupra universului este una
armonica, spatiul este finit si sferic, este cu alte cuvinte perfect.Odata cu ruperea de acest
model isi face prezenta gandirea lui Schopenhauer care echivaleaza cu o viziune pesimista,
absurda asupra unui univers infinit care este lipsit de acel axis mundi, de acel fond originar care
asigura armonia.Acest model implica asadar criza, haosul.Modelul kantian implica natura
noumenala a lucrurilor, este prin excelenta nedeterminarea pura.
In prima etapa poezia se impleteste cu sublimul imnului care emana o forta cuceritoare
iar totodata este prezent bardul eminescian care joaca un rol important in idealurile nationale
.Important este si vizionarismul specific pasoptismului, tendinta catre idealuri ce tin de
natiune.Un exemplu il constituie poezia ce ti doresc eu tie dulce romanie.In aceasta poezie este
prezent tonul encomiastic si imaginea Romaniei este una glorioasa:La trecutu ti mare, mare
viitor.
A doua etapa la Ioana Em Petrescu o constituie instrainarea spiritului in timp.In aceasta
perioada se inscrie poezia Melancolie care implica o viziune plasata sub semnul irealului prin
verbul la imperfect parea:Parea ca printre nouri s a fost deschis o poarta prin care trece alba
regina noptii moarta, dar aflata de asemenea si sub imperiul mortii cosmice, unde cerul e numit
mormant albastru. Despre starea de melancolie Ioana Em Petrescu afirma ca este specifica
gandirii instrainate.Aici se inscrie si poezia Demonism in care se manifesta inca de la primul vers
gandirea instrainata:O racla mare i lumea.Stele-s cuie.Este prezenta ideea schopenhaueriana a
raului ca principiu generator al lumii intrucat oamenii s-au nascut din Titanul mort.
Un capitol interesant din Modele cosmologice il constituie universurile
compensative.Aici gasim poezia care parca anticipeaza stilul bacovian, anume Privesc orasul-
furnicar .Este vorba de relatiile superficiale , ba chiar inumane pe care orasul le
stabileste.Lipseste cu desavarsire comunicarea, toti trec ,,grabiti” ,indiferenti fata de
ceilalti.Este de asemnea senzatia supraaglomerarii, o presiune sufocanta care apasa asupra
orasului.In limitele acestuia omul nu cauta decat sa si ,,omoare” timpul, vrea sa uite de el
pentru a nu simti presiunea lui: Si orologiile bat Dar nimeni mai nu le asculta De vorba multa,
lume multa.
Ultima etapa este aceea a oboselii constiintei individuale.Aici se poate plasa Oda in
metru antic.Destinata initial lui Napoleon, poezia ajunge in final nu sa reprezinte atat destinul
eroului exceptional, al geniului, cat conditia omului dornic sa atinga pacea perpetua.Stors de
energie, el face un ultim efort pentru a cere indurare in legatura cu obtinerea identitatii
proprii:Ca sa pot muri linistit, pe mine/ mie reda ma.In aceasta etapa se manifesta ideea
conform careia Dumnezeu, impreuna cu conditia inteleptului, este nefiinta, indeterminarea,
asa incat se produce aspirarea spre valori negative.Viata inseamna un continuu proces de
,,invatare a mortii”(nu credeam sa invat a muri vreodata) asa incat se obtine un drum al
initierii.Aceasta initiere incepe in momentul in care eul se scindeaza, se intraineaza de sine, si se
termina cu reintegrarea fiintei prin moarte.Din această clipă, eul - acum fisurat - se poate
contempla pe sine în ipostaza, străină, de obiect, în devenirile unui „el" general, prin care
trăieşte, obiectualizat, spectacolul propriei agonii. Această imagine a agoniei perpetue
proiectată în afară, ca „spectacol" exemplar, se realizează printr o viziune mitica: viaţa eului
reintegrat este moartea celuilalt.Heracle, care il ucide pe centaur si este impregnat de sangele
otravitor al acestuia, devine o fiinta reintegrata doar in spatiul propriei sale morti.Heracle este
in acelasi timp si calau dar si victima.Pe scurt avem viziunea eului reintegrat prin propria
moarte.
In sara pe deal avem o atmosfera intima aferenta intalnirii indragostiitlor.Important de
subliniat este ecuatia in care intra cele trei elemente valea- dealul( punctul intermediar, de
intalnire a celor doua planuri, anume cel celest si cel teluric, cu alte cuvinte joaca rolul unei axis
mundi, marcat prin prezenta salcamului)-bolta.Cadrul nocturn trimite spre ideea genezei, spre
intoarcerea la fondul originar, prin care se restabileste armonia cautata.Noaptea, prin
simbolistica ei, este spatiul visului.Astfel Axis mundi implica nu doar un spatiu sacru ci si un timp
sacru, iar acesta este timpul echinoxial, cel care nu cunoaste inca istoria.De altfel acest timp
este marcat si prin folosirea viitorului care e un timp al posibilului,al irealului ci nu al
certitudinii(Lânga salcâm sta-vom noi noaptea întreaga).Ideea este aceeasi ca in Oda in metrul
antic:aspirarea spre armonie si spre nedeterminare.
In Eminescu si mutatiile poeziei romanesti Ioana Em Petrescu face o diferenta intre doua
perspective de abordare a universului.Pe de o parte este o perspectiva din afara, care implica
vederea insotita de contemplare, pe de alta parte este o perspectiva care implica indentificarea
subiectului cu obiectul, sau altfel spus o viziune prin care este supusa realitatea.Tot ea aduce in
discutie incercarea la Eminescu de a depasi categoriile logicii prin negatie, prin contradictii,
intrucat chiar poetul scrie intr-o nota manuscrisa:Orice idee despre absolut este
negativa”.Absolutul tradeaza limitele ratiunii intrucat este vorba de contradictii ce nu pot fi
rezolvate:Nu e nimic si totusi e;La nceput pe cand fiinta nu era, nici nefiinta-scrisaorea I.Pentru
Eminescu increatul implica absenta ochiului.Asadar se poate vorbi despre o poetica a vederii si
de o poetica a viziunii asociata unei experiente pure.Totodata vederea inseamna vinovatie,
pacatul originar iar viziunea nevinovatie.
In muresanu, la fel ca in Demonism, se ajunge la ideea raului metafizic ca principiu
originator al lumii (ca samburele lumii e eterna rautate)iar Satan este numit ,,geniu mandru”.Se
isca o furtuna insa Muresan il infrunta pe Dumnezeu, il ironizeaza si ai arata ca nu ai e teama de
el intrucat esenta umana nu poate fi distrusa de El, sufletul e indestructibil.Muresanu viziteaza
trecutul cu ajutorul viselor si devine calugar intr-un spatiu al naturii de inceput.Calinescu trage
concluzia in Opera lui Mihai Eminescu ca ,,problemei fericirii i se da o solutie
estetica”.Interesanta in Muresanu este imaginea duala a insulelor.Insulele detin o fauna foarte
luxurianta, simbol al vitatlitatii, dar privite de la distanta imaginea insulelor se asociaza cu niste
sarcofage. Peisajul eminescian se vădeşte a fi, prin dualismul ilustrat, esenţialmente vizionar.
Problema Luceafarului este dubla lui inadaptabilitate: el nu isi gaseste locul nici in planul
divin nici in cel uman. Ideea principala din Luceafarul este aceea a geniului care nu are moarte
dar nici noroc, dupa cum afirma Calinescu in Opera lui Eminescu.De asemenea Ioana Em
Petrescu gaseste aici si antiteza kantiana dintre noumen si fenomen.Luceafarul este etern pe
cand Catalina nu(Eu sunt Luceafarul de sus /Iar tu sa mi fii mireasa).In cazul Luceafarului se
foloseste indicativul pe cand in cazul Catalinei e vorba de un timp al posibilitatii, ea poate intra
in eternitate doar daca isi schimba condtia.
La Eminescu exista mai multe registre nu doar cel tragic, asa incat la el regasim si
umorul. In parodii dupa Homer avem un registru comic in care sunt insiruiit toti junimistii
importanti.Spre exemplu Odiseu este Maiorescu.Scopul este de a l ironiza pe G Missail care ar fi
avut ochii incrucisati, asa se explica porecla Kyklopul.De asemenea divinitatea este inscrisa si ea
intr un registru comic prin purtarile taranesti din Mitologicale (uraganul beat).
SUBIECTUL I

Junimea a fost o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob
Negruzzi, Petre Carp, G. Racoviță, T. Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.Junimistii, atunci
cand vorbeau de spre originea societatii spuneau ca originea junimii se pierde in negura
timpului.
In cadrul sedintelor, tinute de obicei la Pogor acasa,una dintre problemele despre care
se vorbeste cea de ortografie și limbă.Societatea a avut un rol important in unificarea
lingvistica datorita unor scriitori precum Eminescu, Creanga, Slavici sau Caragiale. De asemenea
Negruzzi a lucrat la un proiect care sa implice scrierea cu litere latine.
Junimea este o societate in care domina jovialitatea si buna dipozitie, totusi, la intruniri,
se mai remarca si spiritul critic. Junimea condamna pedantismul Scolii Ardelene care avea
mania latinismului. S'a lepadat copilul de Satana pedantismului?" De trei ori rAspunserAm cu
totii rizAnd: S'a lepAdatI."Emfaza, exprimarea pompoasa sunt ironizate chiar de catre Titu
Maiorescu in articolul Betia de cuvitne.O alta trasatura importanta Junimii este
conservatorismul care se concretizeaza prin ideea ca trebuie sa existe un progres treptat ci nu
unul spontan, adica se manifesta optiunea pentru o modernitate gradata.
Prima etapă, numită și "etapa ieșeană", se întinde de la întemeiere, în anul 1863, până
în 1874, anul în care Titu Maiorescu, devenit ministru al Instrucțiunii publice, se mută la
București. Este vremea în care “Junimea” se afirma si totodata este o perioada polemica care
presupune stabilirea adversarilor(pasoptistii,Scoala Ardeleana).Totodata poetul national Vasile
Alecsandri se alatura Junimii, la fel si Eminescu care a fost trimis sa si continue studiile si sa si
obtina doctoratul, dar nu l a obtinut pentru ca nu era o prioritate pentru el.Aureola prestigiului
începe să se formeze în jurul ei inca din aceasta etapa.Este o perioada in care se gasesc si
scandaluri pe baza unor relatii extraconjugale.Spre exemplu scandalul de la Scoala Centrala de
Fete in care a fost implicat Maiorescu.Totusi procesul se termina cu bine iar Maiorescu reintra
in functiile sale.De asemenea ia nastere revista Convorbiri Literare, nume gasit de Iacob
Negruzzi care trimite spre refuzul pedantismului.Negruzzi povesteste in cartea amintiri din
junimea cum statea el retras intr un colt si nu voia sa aiba nicio legatura cu revista, totusi
lucrurile ies pe dos si el va fi cel care se va ocupa de ea.
Cea de a doua perioada a junimii este foarte importanta intrucat constiuie apogeul
etapei afirmarii.Ea tine de la mutarea lui Maiorescu in Bucuresti pana in jurul anului
1885.Maiorescu se muta la Bucuresti datorita politicii.Aceasta perioada este momentul de varf
al revistei si al cenaclui.Mai multi tineri si profesori participa la discutiile din mediul cenaclului.
În paginile revistei apar operele marilor clasici: Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici, precum și
ale altor personalități din primul rang în artă, știință și cultură.
Declinul Junimii este reprezentat de sfarsitul secolului XIX.Transferată la București,
revista își schimbă în mare măsură profilul, predominând cercetările istorice și filozofice. Dacă
până în 1900 revista își păstrase în primul rând tradiționalul ei caracter literar și filozofic, o dată
cu intrarea lui Ioan Bogdan în comitetul de redacție și apoi cu trecerea lui la direcția revistei,
Convorbirile devin o arhivă de cercetări istorice,Convorbirile literare încep să piardă din vechiul
prestigiu.Este o perioada in care adversarii profita si atrag de partea lor tinerii.
Unul dintre adversarii junimii a fost V A Urechea.E un om cultivat care la inceput a fost
de partea junimii, ba chiar in procesul lui Maiorescu el l a sustinut pe acesta, insa apoi ajunge
un antijunimist.Mihail Zamfirescu redacteaza o bufonerie literara muza de la bolta rece in care
satirizeaza inspiratia junimistilor.De asemenea un conflict important il constituie acela dintre
Maiorescu si Gherea.Unul sustine impersonalitatea autorului iar celalalt personalitatea lui.
Junimea și Convorbiri literare au avut un rol decisiv în cultura și literatura română.