Mitrea Gabriel

O scrisoare pierduta
Tema si viziunea asupra lumii

Comedia "O scrisoare pierdută", scrisă de Ion Luca Caragiale,a fost transpusă pe
scenă în anul 1884,fiind a treia piesă dintre cele patru scrise de autor și de asemenea o
capodoperă a genului dramatic,mai exact este o comedie de moravuri în care aspecte ale
societății contemporane scriitorului sunt satirizate,astfel acesta se inspiră din lupta
electorală din anul 1883.
Comedia este o specie a genului dramatic care stârnește râsul prin surprinderea unor
moravuri ,a unor tipuri umane sau a unor situații neașteptate,acțiunea având un
deznodământ fericit și adesea un sens moralizator.Caragiale este cel mai mare creator de
tipuri din literatura română,personajele sale fiind realizate într-o manieră clasică,în sensul că
sunt înglobate într-o tipologie comică(prostul fudul,canalia,încornoratul,cochetă și nu
numai),având o dominantă de caracter;sursa primordială a comicului este discrepanța dintre
aparență și esență,în același timp fiind ilustrate formele comicului precum umorul,ironia sau
diferitele tipuri de comic(de moravuri,de situație,de caracter,de limbaj și de nume).
Fiind un text dramatic,comedia este destinată reprezentării scenice,dovada fiind
intervențiile directe ale autorului în piesă precum lista cu Personajele de la începutul piesei și
didascaliile,de asemenea,tot în acest sens se mai remarcă compoziția în patru acte alcătuite
din scene și replici,dialogul și monologul(în discursul politic sau când personajul vorbește cu
sine însuși dar cu voce tare)ca moduri de expunere,limitarea acțiunii în timp și spațiu.
Comedia se înscrie în sfera realismului clasic,astfel,pe de-o parte,aspectele care se
subsumează esteticii realismului sunt:critica politicienilor corupți,satirizarea unor elemente
sociale,spiritul de observație incisiv,veridicitatea dobandita prin tehnica acumulării
detaliilor,singularizarea caracterelor prin limbaj,pe de altă parte,ține de clasicism echilibrul
compozițional și generalitatea situațiilor și a caracterelor(prostul
fudul,canalia,încornoratul,cocheta etc.).
Țărmuită în categoria comediilor de moravuri,piesa ilustrează aspecte din viața
politică(lupta pentru putere în contextul alegerilor pentru Cameră,sanatajul,falsificarea
listelor electorale)și de familie(triunghiul conjugal Zoe-Trahanache-Tipatescu)a unor
politiceini corupți.
Titlul reliefează intriga și contrastul comic dintre esență și aparență.De observat este
că pretinsa lupta pentru putere politică se realizează,de fapt,prin lupta de culise,având ca
instrument de șantaj politic "o scrisoare perduta",fiind aparent o simplitate,însă se
dovedește a fi pe parcurs pretextul dramatic al comediei întrucât întâmplarea prezentată
încă din titlu este pusă sub semnul banalității prin mijlocirea articolului nehotărât care mai
indică și repetabilitatea faptei(pierderile succesive ale aceleiași scrisori,amplificate prin
repetarea acțiunii în alt context,dar cu același efect).
Destinată reprezentării scenice,creația dramatică impune anumite granițe atunci
când e vorba de amploarea în timp și spațiu a acțiunii,astfel că aceasta este plasată "în
capitala unui județ de munte,în zilele noastre",unde reperul spațial vag are efect de
generalizare,în sensul că evenimentele se pot petrece oriunde în țară,iar timpul este precizat
la sfârșitul secolului al XIX-lea,în perioada campaniei electorale,în interval de trei zile,ca în
teatrul clasic care a avut la baza sa,pe langa altele,normele din Poetica lui Aristotel,dintre
care cea mai importanta fiind regula celor trei unitati,acestea fiind locul,timpul si
actiunea;aceasta din urma trebuiind sa nu derapeze de la subiectul principal.
Intriga piesei debutează de la o întâmplare aparent banală:pierderea unei scrisori
intime,dezonorantă pentru reprezentanții locali ai partidului aflat la putere și găsirea ei de
către adversarul politic,care o folosește ca armă de șantaj,iar acest lucru stârnește o agitație
nejustificată dar se rezolvă printr-o împăcare generală și neașteptată.
Conținutistic, piesa se remarcă prin tehnica intensificării treptate a
conflictului( tehnica "bulgărelui de zăpada"),aceasta este susținută de intrările și ieșirile
Mitrea Gabriel

cetățeanului turmentat care întreține starea de tensiune,de asemenea fiind prezentă o

pulsație interioară,manifestată în mai multe rânduri,în sensul că fiecare act lasă sentimentul
că,în final,conflictul se va sfârși,dar,de fapt,se retensioneaza întreaga acțiune prin lovituri de
teatru.
In orice opera dramatica,personajele,ideile si intamplarile graviteaza in jurul unui
conflict ce presupune existenta unor forte opuse,interconectate de ostilitate,spre exemplu
conflictul dintre cele doua grupari:Trahanache,alaturi de Tipatescu,Farfuridi,Branzovenescu
si Zoe,respectiv Catavencu,alaturi de Popescu,Ionescu si "altii",totodata mai este si un
conflict secundar reprezentat de grupul Farfuridi-Branzovenescu,care se teme de tradarea
prefectului.Campul este miat de existenta unui obstacol care amana doar inevitabilul,anume
ciocnirea lor urmata de o criza,unde efectul ciocnirii este o tensiune interioara care necesita
gasirea unei solutii,in acest fel scrisoarea reprezinta obstacolul dintre cele doua grupari.
Tema comediei consta in satirizarea vietii publice si de familie a unor politicieni din
societatea romaneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Actiunea piesei este constituita dintr-o serie de intamplari care nu modifica nimic in
mod esential ci se desfasoara concentric in jurul pretextului(pierderea scrisorii).
Autorul nu singulrizeaza imaginea omului,in formula artistica intra si particularitatile
psihice si de limbaj,Caragiale edificand individualitati,insa,cu toate aceste artificii,personajele
nu au o psihologie proprie,ele indeplinesc doar conditia marionetelor dirijate de
papusar,fara a evolua pe parcursul actiunii(personaje plate),acestea manifestand o
bipolaritate in caracterul lor,mai precis sunt clasice prin trasatura domninanta dar si realiste
prin crearea de personalitati,in acest fel se remarca o diversificare a tipurilor:tipul
incornoratului(Trahanache),tipul primului amorez(Tipatescu),tipul cochetei si al
adulterinei(Zoe),tipul politic si al demagogului(Catavencu,Dandanache),tipul
cetateanului(Cetateanul turmentat)si nu numai.
Limbajul personajelor este principala modalitate de personalizare a caracterelor
clasice si de caracterizare indirecta prin formele gresite ale cuvintelor,erori de
exprimare,ticurile verbale ce denota incultura,parvenitismul sau prostia personajelor,de
exemplu Trahanache deformeaza neologismele din sfera limbajului
politic:soțietate,prințip,dipotat,docoment si are ticul verbal Aveti putintica rabdare.
Numele personajelor sugereaza trasatura lor predominanta(Catavencu este
demagog, Farfuridi este prost)sau neconcordanta comica dintre prenume(ceea ce vor sa
para)si diminutivul familiar(ceea ce sunt),spre exemplu:Stefan-Fanica,Zoe-Joițica;de
asemenea mai este si relatia dintre prenume si numele de familie:Zaharia (zaharisitul,
ramolitul)Trahanache(derivat de la trahana,o coca moale,usor de model de enteres).
Notatiile autorului servesc la aplicabilitatea in scena a piesei,fiind destinate actorilor
sau regizorilor,ele se pot referi la compozitia decorului,la gesturi,mimica,intonatie,avand
totodata rol de a caracteriza personajele indirect,iar,fiind prezente si in lista cu Persoanele
de la inceputul piesei,au rolul de a reliefa statutul lor social.
Principalul mod de expunere este dialogul prin intermediul caruia personajele isi
dezvaluie intentiile,sentimentele,opiniile,dar mai serveste si la impunerea unui stil
direct,dinamic si totodata confera sentimentul de desfasurare a actiunii dramatice ci nu de
relatare;mai mult se pot defini relatiile dintre personaje si se realizeaza fie o caracterizare
directa fie una indirecta.
Consider ca O scriosoare pierduta de Ion Luca Caragiale este o comedie totala
deoarece sursele comicului sunt variate si servesc intentia autorului de a satiriza defectele
omenesti puse in evidenta de campania electorala.
Comicul de situatie rezida din situatii neprevazute si din prezenta unor grupuri
insolite(triunghiul amoros Trahanache-Zoe-Tipatescu;grupul Farfuridi-
Branzovenescu),Caragiale folosind scheme tipice,modalitati cunoscute in literatura comica-
universala precum incurcatura,confuzia,coincidenta,quiproquo-
ul,farsa,repetitia,interferenta,acumularea progresiva.
Mitrea Gabriel

Comic al intentiilor care reiese din atitudinea scriitorului fata de evenimente,oameni,

Caragiale fiind un scriitor obiectiv dar nu indiferent,in sensul ca el pare sa-si iubeasca
personajele,este ingaduitor fata de ele,dar nu iarta trasaturile care ai fac pe oameni
ridicoli,reducand,uneori,astfel,personajul la conditia de marioneta.
Comicul de limbaj este identificabil prin greselile de vocabular(renumeratie,famelie),
incalcarea regurilor gramaticale si a logicii(dupa lupte seculare care au durat treizeci de
ani,un popor care nu merge inainte sta pe loc),cat si repetitia obsedanta sau ticul verbal(ai
putintica rabdare,eu cu cine votez,curat murdar.
Comicul de nume este de un mare efect in opera lui Caragiale(Pristanda,numele
deriva de la un joc originar din Moldova ce presupune ca dansatorii sa execute intocmai
indicatiile coordonatorului).
Comicul de caracter cuprinde tipologiile clasice,reliefand defecte general-umane pe
care Caragialele sanctioneaza prin ras,spre exemplu demagogia lui Catavencu,prostia lui
Farfuridi,servialismul lui Pristanda si nu numai.
Conchizand,prin toate aceste mijloace,piesa provoaca rasul,dar,in acelasi timp atrage
atentia cititorilor/spectatorilor,in mod critic,asupra "comediei umane",iar universul operei
lui Caragiale este alcatuit dintr-o galerie de personaje care actioneaza dupa principiul
"Scopul scuza mijloacele",avand in vedere dobandirea unui statut social,unor avantaje.