ALEXANDRU LĂPUȘNEANUL

Opera Alexandru Lăpușneanul este prima nuvelă,apartinand prozei romantice,care

valorifică trecutul istoric din literatura română si este publicata in perioada pasoptista,in
primul numar al revistei Dacia literara(1840),fiind de asemenea o capodoperă și un model
pentru viitori autori care vor aborda această specie literară.
Nuvelă este o specie epică,în proză,cu o construcție minuțioasă și cu un fir narativ
central.Este vădită concizia intrigii,descierea laconică a personajelor și verosimilitatea
faptelor.Personajele sunt relativ puține,descrise lapidar și gravitează în jurul personajului
principal.
Nuvela romantică este înrâurită de parametrii următori:temă;conflict;personaje
construite în antiteză;personaje excepționale în situații excepționale;narațiune
liniară;culoarea epocii conformată după specificul național,cu valoare informațională ci nu
epică(prezentarea vestimentației și a obiceiurilor-vestimentația lui Lăpușneanul și masa
domnească-);replici și fapte spectaculoase și memorabile.
Nuvela istorică este o specie literară cultivată de romantici,care evocă trecutul
istoric din perioada Evului Mediu prin:temă,personaje și culoarea
epocii(comportament,limbaj, vestimentație).
Opera are ca sursă de inspirație folclorul și cronicile,Negruzzi,fiind întemeietorul
nuvelei istorice românești,exploatează cronicile moldovenești:"Letopisețul țării Moldovei"de
Grigore Ureche si cel al lui Miron Costin.
Relația realitate istorică-ficțiune are ca resort două aspecte din cronica lui
Ureche,Negruzzi extrage imaginea lui Alexandru Lăpușneanul cât și unele fapte(uciderea
boierilor) ori replici(motto-ul capitolului I și IV);dar autorul se distanteza de realitate prin
includerea ficțiunii și a viziunii romantice conformată după ideologia pasoptista.Un alt aspect
îl constituie relația personalitate istorică(consemnat în cronici sau lucrări științifice)cu
personajul literar(tip uman căruia scriitorul îi atribuie un destin și un profil psihologic).
Tema operei este desemnată de lupta pentru putere în Epoca
Medievală(Moldova,mijlocul secolului al XVI-lea);evocarea artistică a celui de-a doua domnii
a lui Alexandru Lăpușneanul cristalizează lupta pentru impunerea autorității domnești,plus
consecințele unei asemenea domnii cât și pedeapsa(otrăvirea).
Perspectiva narativă este edificată în funcție de naratorul omniscient,omniprezent,
sobru,detasatmpredominant obiectiv deoarece intervine direct prin epitete de
caracterizare("tiran","curtean");desfășurându-se pe fondul narațiunii la persoana a III-
a,numită astfel viziunea "dindărăt",iar prin obiectivitate și laconism este stilul se aseamana
cu cel al cronicarilor.
Titlul evidențiază personalitatea puternică a personajului principal,excepțional prin
hotărârea și cruzimea sa.
Prin prisma compoziției,narațiunea romantică se desfășoară linear,cronologic,prin
înlănțuirea secvențelor narative și a episoadelor.Incipitul și finalul se remarcă prin
sobrietate.
Echilibrul compozițional,clasic,este realizat prin organizarea textului narativ în patru
capitole,care fixează momentele subiectului.Capitolele poartă câte un motto cu rol
rezumativ,fiind replici importante rostite de personaje:capitolul I(expozițiunea și
intriga)-"Dacă voi nu mă vreți eu vă vreu..."(răspunsul dat de Lăpușneanul soliei de
boieri);capitolul al II-lea(desfășurarea acțiunii)-"Ai să dai samă,doamnă!"(avertismentul
adresat de văduvă unui boier decapitat doamnei Ruxanda,pentru că nu oprește crimele
soțului său);capitolul al III-lea(punctul culminant)-"Capul lui Moțoc vrem..."(cererea
norodului răzvrătit);capitolul al IV-lea(deznodământul)-"De mă voi scula pre mulți am să
popesc și eu..."(amenințarea împotriva tuturor rostită de Lăpușneanul care,bolnav,fusese
călugărit și pierduse astfel puterea domnească).
 Actiunea nuvelei este pusa pe seama unor personaje ale caror caractere puternice se
dezvaluie in evolutia gradata a conflictului.Capitolul I cuprinde expozitiunea(intoarcerea lui
Alexandru Lapusneanul la tronul Moldovei,in 1564,in fruntea unei armate turcesti si
intalnirea cu solia formata din cei patru boieri trimisi de domnitorul Tomsa:Veverita,Motoc,
Spancioc,Stroici)si intriga(hotararea domnitorului de a-si relua tronul si dorintasa de
razbunare fata de boierii tradatori).
Capitolul al II-lea corespunde,ca moment al subiectului,desfasurarii actiunii si
cuprinde intamplari declansate de revenirea la tron a lui Alexandru Lapusneanuk:fuga lui
Tomsa in Muntenia,incendierea cetatilor Moldovei,desfiintarea armatei
pamantene,confiscarea averilor boieresti,uciderea unor boieri,fapte urmate de interventia
doamnei Ruxanda pe langa domnitor pentru a inceta cu omorurile si de promisiunea pe care
acesta i-o face.
Capitolul al III-lea(punctul culminant)contine mai multe scene romantice,prin
caracterul exceptional:discursul domnitorului la slujba religoasa de la mitropolie,ospatul de
la palat si uciderea celor 47 de boieri,omorarea lui Motoc de multimea revoltata si "leacul de
frica" pentru doamna Ruxanda .
In capitolul al IV-lea este infatisat deznodamantul,moartea tiranului prin
otravire.Dupa patru ani de la cumplitele evenimente,Lapusneanul se retrage in cetatea
Hotinului.Bolnav de friguri,domnitorul este calugarit,dupa obiceiul vremii.Deoarece,cand isi
revine,ameninta sa-i ucida pe toti(inlusiv pe propriul fiu)doamna Ruxanda accepta sfatul
boierilor de a-l otravi.
Conflictul nuvelei pune in lumina personajul principal.Conflictul principal,politic,
releva lupta pentru putere intre domnitor si boieri.Conflictul secundar,razbunarea
domnitorului impotriva vornicului Motoc(boierul care il tradase im prima domnie),se
declanseaza in primul capitol si se incheie in capitolul al III-lea.Conflictul social,intre boieri si
popor ,este limitat la revolta multimii din capitolul al III-lea.
Contrastul dintre Lapusneanul si doamna Ruxanda,evidentiat in capitolul al II-
lea,plaseaza personajele intr-o relatie de antiteza(inger-demon),specific romantica.
Timpul si spatiul actiunii sunt precizate si confera verosimilitate naratiunii.Nuvela
incepe cu intoarcerea lui Lapusneanul pe tronul Moldovei,in a doua sa domnie,actiunea
desfasurandu-se apoi la curtea domneasca si la mitropolie.Ultimul capitol reda moartea
domnitorului,patru ani mai tarziu,in cetatea Hotinului.
Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice:personaje exceptionale(au
calitati si defecte iesite din comun)in situatii exceptionale,construite in antiteza,liniare
psihologic.In functie de rolul lor in actiune,ele sunt puternic individualizate,construite cu
minutiozitate(detalii biografice,mediu,relatii motivate psihologic)sau portretizate succint.
Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei,personaj romantic,
eponim,exceptional,care actioneaza in situatii exceptionale(de exemplu scena uciderii
boierilor,a pedepsirii lui Motoc,scena motii domnitorului otravit).Intruchipeaza tipul
domnitorului sangeros,tiran si crud.El este construit din contraste ,avand calitati si defecte
puternice.Detinand capacitatea de a ne surprinde intr-un mod convingator,Lapusneanul este
un personaj rotund,spre deosebire de celelalte personaje din nuvela plate,construite in jurul
unei singure idei sau calitati.
Echilibrul dintre conventia romantica si realitatea individului se realizeaza prin
subordonarea trasaturilor uneia principale,vointa de putere,care ai calauzeste actiunile.Crud,
hotarat,viclean,disimulat,inteligent,bun cunascator al psihologiei umane,abil
politic,personajul este puternic individualizat.Este caracterizat direct(de catre narator,de alte
personaje,prin autocaracterizare)si indirect(prin fapte,limbaj,comportament,relatii cu alte
personaje,gesturi,atitudine,vestimentatie).Prin forta sa exceptionala,domina relatiile cu
celelalte personaje,in general manipulate de domnitor.
Doamna Ruxanda este un personaj secundar,de tip romantic,construit in antiteza cu
Lapusneanul:blandete-cruzime,caracter slab-caracter tar.Ea nu actioneaza din vointa proprie
nici cand ai cere sotului sa inceteze cu omorurile,nici cand il otraveste.Astfel ,prin
contrast,pune in lumina vointa personajului principal.
Boierul Motoc reprezinta tipul boierului tradator,viclean,las,intrigant.Nu urmareste
decat propriile interese.De aceea il tradase pe Lapusneanul in prima domnie,iar la
intoarcerea acestuia,dupa refuzul de a renunta la tron il linguseste "asemenea cainelui care
in loc sa muste,linge mana care-l bate".Este las in fata primejdiei,comportandu-se grotesc
cand incearca sa-l determine pe domn sa nu-l dea multimii.
In antiteza cu boierul tradator sunt personajele episodice Spancioc si Stroici,cu rol
justitiar,reprezentand boirerimea tanara,buni patrioti,capabili sa anticipeze miscarile
adversarului.
Personajul colectiv,multimea revoltata de targoveti,apare pentru prima data in
literatura noastra.Psihologia multimii este surprinsa cu finete,gradat,in mod
realist:strangerea norodului nemultumit la portile curtii domnesti din cauza unor vesti
nelamurite,gasirea unui vinovat pentru toate suferintele:"Capul lui Motoc vrem!".
Stilul narativ se remarca prin sobrietate,concizie,frecventa gerunziului si simplitatea
topicii.Registrele stilistece arhaic si regional confera culoare locala(trasatura romantica),prin
expresii populare,regionalisme ("vreu","pana"),arhaisme("spahii","vornic","armas").
Consider ca nuvela de inspiratie istorica "Alexandru Lapusneanul" de C. Negruzzi
ilustreaza principiile ideologiei pasoptiste si ale romantismului romanesc,potrivit
recomandarilor din "Introductie" la "Dacia literara".Costache Negruzzi face din personajul
Alexandru Lapusneanul un tiran de o cruzime iesita din comun,ca un avertisment adresat
contemporanilor,avand in acest fel un caracter tezist,si reconstituie culoarea de epoca in
aspectul ei documentar.
Conchizand,prima nuvela istorica din literatura romana este o capodopera,potrivit
criticului G. Calinescu:"Nuvela istorica <<Alexandru Lapusneanul>> ar fi devenit o scriere
celebra ca si <<Hamlet>> daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi
universale".Coexistenta elementelor romantice cu elemente clasice intr-o opera literara
deschide drumul observatiei realiste,prin tehnica detaliului semnificativ si prin surprinderea
psihologiei multimii.