Concepția

despre
lume
1. Concepția despre lume
• O concepţie despre lume şi viaţă este un
angajament, o orientare fundamentală a
inimii, care poate fi exprimată sub forma
unei naraţiuni sau printr-un set de
presupoziţii, presupuneri care pot fi
adevărate, parţial adevărate sau în
întregime false pe care le susţinem cu
privire la structura fundamentală a
realităţii şi care asigură temelia pe care
trăim, ne mişcăm şi fiinţăm.
• O concepţie despre lume şi viaţă reprezintă
viziunea, părerea unui om sau grup de oameni
despre lumea în care trăieşte. O concepţie despre
lume şi viaţă arată ce crede un om sau un grup de
oameni legat de elemente precum: originea vieţii,
scopul vieţii, ce este bine şi ce este rău, semnificaţia
istoriei omenirii, cum cunoaştem realitatea din jurul
nostru, ce se întâmplă cu omul când moare, ce este
omul, care este finalitatea universului în care trăim.
• Toţi oamenii au o concepţie despre lume şi viaţă
după care trăiesc şi pe care o promovează în mod
conştient sau inconştient.
Tipuri istorice
de concepții
despre lume
 • Concepţia mitologică
•   Este cea mai veche, era caracteristică pentru
oamenii din comuna primitivă ca unica formă a
conştiinţei sociale. Concepţia mitologică includea în
sine diferite cunoştinţe primitive, credinţe şi mituri
nesistematizate.
• În concepţia mitologică nu există diferenţiere clară
dintre om şi natură,gîndire şi realitate, ideal şi
material, obiectiv şi subiectiv, lipseşte cauzalitatea,
era totul contopit, nedezmembrat.
 • Concepţia religioasă
• Apare pe baza celei mitologice,
generalizează diferite mituri şi credinţe primitive
formulînd o teorie integrală despre toată realitatea.
Ea reesă din dedublarea lumii în două părţi:
naturală şi supranaturală. Specific pentru această
concepţie este că lumea supranaturală este
adevărata lume, că ea este primordială şi determină
lumea naturală şi socială. Lumea supranaturală, ori
divină, dirigează cu dezvoltarea naturii, vieţii
umane.
 • Concepţia filosofico-ştiinţifică
•  Este generată de mai multe necesităţi umane
şi tipuri de activitate. E caracteristic
demonstrarea logică. Concepţia filosofico-
stiinţifică este in acelaşi timp metodologia
transformării naturii, societăţii şi lumii
spirituale a omului. Concepţia filosofică are
obiectul său nu atît lumea ca atare, cît sensul
existenţei omului în lume.
•Concepția filosofică
despre lume.
•Obiectul filosofiei
• Filosofia este una din principalele forme a manifestarii spiritului
uman, constiintei umane. Ea este teoria despre lume si om in
unitatea lor dialectica. Denumirea filosofie provine de la cuvintele
din limba greaca phileo-dragoste si sophos-intelepciune, ce
inseamna iubire de intelepciune. Ea este un mod spiritual-practic
de asimilare a lumii. Practica ne da folos, cunoasterea stiintifica ne
da adevarul, estetica reflecta realitatea prin frumos, morala prin
bine, virtutea, religia-prin credinta. Filosofia generalizeaza
cunosinte din diferite domenii ale activitatii umane si formeaza o
conceptie generala despre lume. Cu toate acestea ea nu este o
disciplina specifica. Ea nu se orienteaza nemijlocit la schimbarea
lucrurilor, dar se adreseaza omului insusi, reorganizeaza
mentalitatea lui. Conceptia despre lume este totalitatea de idei
despre lume in intregime, despre om. Locul lui in aceasta lume
este totalitatea de cunostinte despre natura, societate si om.
Stiinta cu ajutorul cunostintelor formeaza tabloul lumii, filosofia
este tabloul lumii
• Conceptia filosofica are obiectul sau ca atare lumea, cit sensul
existentei omului in lume. Obiectul filosofiei conține acele
cunostințe care omul le foloseste pentru a construi tabloul
universal al lumii sub unghiul de vedere al Adevarului, Frumuseții,
Binelui si Echitații. In obiectul filosofiei intra nu tot generalul din
existența materiala, dar acel general care este legat de raportul
omului, atitudinii lui cu lumea. Problema fundamentala a
filosofiei- determina raportul dintre gîndire, constiință , spirit,
ideie pe de o parte și materie, natură, univers, existență pe de alta
parte. Determinarea raportului lumea spirituala, ideala si cea
materiala au 2 laturi: 1) latura existentială ce exista constiința,
lumea ideala sau lumea materiala. Se impart in doua categorii
Materialiștii si Idealiștii. 2) latura cognoscibilitații- daca e posibilă
sau nu cunoașterea lumii, cunoașterea esentei lucrurilor ce ne
inconjoară. Se impart in 3 categorii: -optimiștii-cunostintele
noastre corespund realitatii; -agnosticii-nu , ei spun ca omul nu
poate cunoaște, el cunoaște doar aparența, exteriorul); -scepticii-
pun la indoială, nu știu și nu pot fi siguri nicicînd, ca ceea ce eu știu
este așa cum eu știu.
• Filosofia este o componenta a culturii, a vieții
spirituale, alaturi de știința literaturii, artă,
religie, orientarii individuale care cuprind
cateva elemente: orientari cognitive, exacte
sau mai putin exacte, pe tema subiectelor si
convingerilor politice; orientari emoționale,
sentimentul, logica ce este teoria principiilor
gandirii corecte, o importanță deosebita mai
ales in domeniul descoperirilor cu caracter
practic, acestea formeaza cultura și viața
societații.