N

V S

CAPITOLUL I

1. MAŞINI DE CURENT CONTINUU

Maşina de curent continuu este compusă din două părţi

constructive de bază: statorul şi rotorul.
Statorul este partea imobilă a maşinii (fig.1.1.) şi include
carcasa 1,polii principali 2, înfăşurarea de excitaţie 3, scuturile 4,
înfăşurarea indusului, 5. Rotorul sau indusul este partea rotativă şi
include următoarele ansambluri şi piese principale; ventilatorul 6,

Fig.1.1. Aspectul general al maşinii de curent

continuu.

arborele 7, miezul rotoric 8, colectorul 9, periile 10.

Rotorul constituie indusul maşinii, realizat din tole ştanţate
din oţel electrotehnic cu grosimea de 1 mm şi izolate între ele; la
periferia rotorului sunt repartizate uniform crestături, în care se

3
plasează înfăşurarea în două straturi. Pe arborele motorului sunt
fixaţi colectorul şi ventilatorul.
Carcasa maşinii de curent continuu este confecţionată din
oţel, fontă sau tablă groasă sudată; pentru asigurarea închiderii
câmpului magnetic, care străbate jugul şi polii de excitaţie.
Polii de excitaţie sunt asamblaţi din tole de oţel
electromagnetic cu grosimea de 1 mm, strânse cu tije şi se fixează
de carcasa cu ajutorul unor buloane. Înfăşurarea de excitaţie plasată
pe poli, este confecţionată din conductori cu secţiunea profilată sau
circulară din cupru. La capătul miezului polar se fixează talpa
polară, care conduce la repartizarea uniformă a fluxului magnetic în
întrefier şi fixează concomitent bobina de excitaţie. Pentru a izola
înfăşurarea de excitaţie de poli şi de talpa polară, pe miez se
îmbracă o casetă din material izolant.
Polii auxiliari sunt realizaţi mai frecvent din oţel masiv, şi
fixaţi pe carcasă între polii principali cu ajutorul buloanelor de
prindere. Înfăşurarea polilor auxiliari este confecţionată din
conductori de cupru, se conectează în serie cu înfăşurarea indusului
şi este străbătută de curent continuu.
Miezul rotoric este asamblat din tole de oţel electrotehnic,
izolate între ele de un strat subţire de lac sau oxid, grosimea acestui
strat este de 0,03 – 0,05 mm. O astfel de izolaţie micşorează
curenţii turbionari şi evident reduce pierderile. În crestăturile
repartizate uniform sunt plasate secţiile înfăşurării rotorice,
confecţionate din conductori de cupru. La maşinile de putere mare
miezul magnetic este asamblat din pachete cu canale radiale de
răcire cu lăţimea de 8 –10 mm. Pentru a intensifica ventilarea
maşinii pe rotor în direcţie axială sunt prevăzute găuri de ventilare.
Secţiile înfăşurării rotorice sunt alcătuite din una sau mai multe
spire, conectate în serie. Capetele secţiei se lipesc la lamelele
colectorului. Laturile secţiei se aşează în crestături în două straturi
şi sunt izolate de miezul feromagnetic. Fiecare crestătură este
închisă cu o pană din material izolant, pentru ca înfăşurarea
rotorică la acţiunea forţelor centrifuge să nu iasă din crestături.

4
 Colectorul reprezintă subansamblul destinat redresării
curentului alternativ în curent continuu şi invers. Colectorul conţine
mai multe plăci de cupru, numite lamele, aşezate una lângă alta şi
izolate între ele.
La rotirea indusului pe suprafaţa colectorului alunecă periile,
realizate din grafit.
Să examinăm
principiul de funcţionare al
maşinii de curent continuu
care prezintă o maşină
N elementară, compusă dintr-
o spiră capetele căreia sunt
sudate la două lamele, iar
pe suprafaţa lor alunecă
V S două perii decalate la 180
grade (fig.1.2.).
Fig.1.2. Maşina de curent continuu La rotirea spirei în
elementară. câmpul magnetic
permanent N-S, în conductoarele spirei se induc tensiuni
electromotoare de sens invers, direcţia de acţiune a cărora poate fi
de terminată folosind regula mâinii drepte. La rotirea spirei peste
fiecare 1800 t.e.m î-şi schimbă direcţia de acţiune, însă de fiecare
dată, datorită poziţiei nemişcate a periilor, ele vor avea aceeaşi
polaritate, deci în circuitul exterior se va închide un curent
continuu.
Dacă în câmpul magnetic vor fi plasate mai multe spire,
conectate la mai multe lamele vom obţine o maşină de curent
continuu reală, principiul de funcţionare al căreia rămâne acelaşi.

1.1. GENERATOARE DE CURENT CONTINUU

Generatoarele de curent continuu sunt utilizate ca surse de

curent continuu în măsură limitată. Acest lucru se explică în primul
rând prin faptul că aceste maşini nu pot fi produse la tensiuni mari
şi nici tensiunea nu poate fi ridicată cu ajutorul transformatorului ca
5
la alternatoare pentru a fi transportată la distanţe mari. În al doilea
rând tehnica semiconductoarelor de putere în ultimul timp în multe
cazuri înlocuieşte generatorul de curent continuu. Însă în pofida
acestor condiţii nefavorabile totuşi maşinile de curent continuu sunt
folosite frecvent pentru reglarea vastă şi calitativă a vitezei în
strungurile metalurgice de laminare a oţelului, în tracţiunea
electrică. Însuşirile electromecanice ale maşinilor de curent
continuu sunt de performanţă ridicată şi flexibilitate în dirijare.

1.2. CLASIFICAREA GENERATOARELOR DE CURENT CONTINUU

Procedeul de excitaţie a generatoarelor de curent continuu

determină clasificarea acestor maşini. Conform acestui procedeu
aceste generatoare pot fi divizate în generatoare:
- cu excitaţie independentă;
- cu autoexcitaţie.
R S R S

II II
N

R er

Fig.1.3. Generator cu excitaţie Fig.1.4. generator cu

electromagnetică idependentă. excitaţie cu magneţi
permanenţi.
La rândul lor generatoarele cu excitaţie independentă sunt
divizate în generatoare cu excitaţie electromagnetică şi
magnetoelectrică (fig.1.3., 1.4.).Înfăşurarea generatorului cu
excitaţie electromagnetică independentă se conectează la o sursă
separată de curent continuu. În circuitul înfăşurării de excitaţie se
6
introduce un reostat de reglare ce dă posibilitatea de a regla
valoarea curentului de excitaţie în limite largi. Înfăşurarea de
excitaţie este montată pe polii principali, izolată de ei şi de obicei
este calculată la tensiunea nominală a generatorului dispunând de

IS IS IS
R S RS R S

II= Ie

II II II

E E E

Ie Ie
R er R er

a) b) c)
Fig.1.5. Scheme de excitaţie a generatoarelor.

un număr considerabil de spire. Puterea utilizată de înfăşurarea de

excitaţie la curentul nominal de excitaţie constituie 2 – 5 % din
puterea nominală a generatorului. Sistemul magnetic polar la
generatoarele cu excitaţie magnetoelectrică, prezintă nişte magneţi
permanenţi. Incomoditatea de bază a acestor generatoare constă în
faptul că fluxul magnetic principal nu poate fi reglat.
La generatoarele cu autoexcitaţie înfăşurarea de excitaţie este
alimentată în curent continuu de la bornele înfăşurării indusului.
Din aceste considerente generatoarele cu autoexcitaţie pot fi
clasificate astfel: cu excitaţie derivaţie, cu excitaţie serie, cu
excitaţie mixtă.
În figura 1.5. sunt date scheme de conexiune ale
generatoarelor de curent continuu cu autoexcitaţie.La generatoarele
cu excitaţie derivaţie înfăşurarea de excitaţie este conectată în

7
paralel cu înfăşurarea indusului şi II=IS+Ie (fig.1.5,a). Înfăşurarea
de excitaţie la generatorul serie este conectată în serie cu
înfăşurarea indusului (fig.1.5,b). Din cele două înfăşurări de
excitaţie de care dispune generatorul cu excitaţie mixtă una este
conectată în serie, alta în paralel cu înfăşurarea indusului
(fig.1.5,c). Aceste înfăşurări pot fi conectate aşa ca fluxurile
magnetice să coincidă ca sens, sau invers, să fie opuse. În primul
caz generatorul dispune de o excitaţie mixtă adiţională, iar în al
doilea caz de o excitaţie diferenţiată.

1.3. ECUAŢIILE GENERATORULUI DE CURENT CONTINUU

Ecuaţiile prezentate mai jos descriu în forma matematică

procesele ce au loc în generatoare de curent continuu în regim
stabil indiferent de procedeul de excitaţie. Pentru circuitul în serie:
U=E-IIR-Up, (1-1)
Adică tensiunea la bornele generatorului este echilibrată de t.e.m
indusă în înfăşurarea indusului la învârtirea rotorului în câmpul
magnetic principal minus căderea de tensiune în rezistenţele
circuitului indusului şi contactul periilor. Suma R include
rezistenţele indusului, polilor auxiliari, înfăşurării în serie şi
înfăşurării de compensare.
R=RI+Raux+Rs+Rc (1-2)
luând în consideraţie că Up=IIRp ecuaţia (1) se scrie astfel:
U=E-II(R+Rp) (1-3)
De unde căderea de tensiune:
E Un
U %   100 (1-4)
Un
În dependenţă de schema generatorului considerată, ecuaţia
(1-1) cu unele neglijări sau pentru simplitate mai des este utilizată
astfel:
U=E-IIRa (1-5)
Unde Ra=RI+Rp, atunci curentul indusului:

8
 E U
II  (1-6)
Ra
Conform relaţiei obţinute direcţia curentului indusului la
funcţionarea maşinii electrice de curent continuu coincide cu
direcţia t.e.m.

1.4. CARACTERISTICILE GENERATORULUI DE CURENT

CONTINUU

Pentru ca generatorul să fie utilizat în scopul respectiv este

necesară determinarea calităţilor electromecanice ale generatorului.
Aceste calităţi pot fi determinate prin calcul sau prin ridicarea
caracteristicilor generatorului. Dintre aceste caracteristici fac parte
caracteristicile de mers în gol, caracteristica în sarcină,
caracteristica externă, caracteristica de reglaj, care se determină la
turaţie constantă egală cu cea nominală.

1.4.1.CARACTERISTICILE GENERATORULUI CU EXCITAŢIE

INDEPENDENTĂ

Caracteristicile generatorului respectiv pot fi ridicate

experimental utilizând schema indicată în fig.1.6. Schema conţine
reostatul de sarcină Rs şi de reglare a curentului de excitaţie RR.

IE
V R S

A R R

M
Fig.1.6. Schema de încercări a generatorului de curent
continuu.
Limitele de măsurare a voltmetrului şi ampermetrului
conectate în circuitul indusului nu trebuie să depăşească valoarea
9
tensiunii şi curentului nominal indicate în plăcuţa fixată pe carcasa
generatorului. Limita de măsurare a ampermetrului conectat în
circuitul înfăşurării de excitaţie trebuie să corespundă valorii
curentul de excitaţie.
Caracteristica de funcţionare în gol reprezintă variaţia t.e.m
funcţie de curentul de
E 0 excitaţie E=f(Ie) pentru
II=0 la turaţia constantă
egală cu cea nominală. În
regim de funcţionare în gol
bornele înfăşurării sunt
deconectate de la sarcină –
Ie
deci, tensiunea U0 la
E r
bornele indusului este
Fig.1.7. Caracteristica de mers în gol. egală cu t.e.m E0. Pentru a
ridica caracteristica de
funcţionare în gol la bornele înfăşurării indusului se stabileşte
curentul de excitaţie Ie de aşa valoare ca U0=1,25 Un. Micşorând
treptat curentul de excitaţie se ridică curba descendentă, apoi
majorându-l până la valoarea iniţială se ridică curba ascendentă.
Astfel se obţin două ramuri (fig.1.7.) care se deosebesc una de alta
datorită prezenţei fenomenului histerezis în oţelul circuitului
magnetic. Pentru curentul de excitaţie Ie=0 la bornele indusului
acţionează t.e.m numită remanentă, datorită fluxului magnetic
remanent, care e prezent în oţelul circuitului magnetic. Valoarea
acestei tensiuni ER în dependenţă de sortul oţelului şi a altor factori
suplimentari constituie aproximativ 3-5 % din valoarea nominală a
tensiunii Un.
Aria cuprinsă de bucla formată de cele două ramuri ale
caracteristicii de mers în gol, exprimă pierderile provocate de
fenomenul histerezis. La maşinile electrice moderne circuitul
magnetic este realizat din oţel de aşa sort ca aria buclei formată de
ramuri să fie cât mai mică. Neglijând aria formată de ramuri şi
t.e.m remanentă Er se obţine caracteristica medie de calcul dată
grafic (fig.1.7.) cu o linie întreruptă.
10
 Caracteristica externă prezintă dependenţa tensiunii la
bornele indusului funcţie de curentul de sarcină U=f(Is) pentru
curentul de excitaţie constant şi turaţia constantă. Conform
ecuaţiilor de echilibru a tensiunilor:
U=E-IIRa
tensiunea la bornele indusului se micşorează, fiind provocată de
căderea de tensiunea în rezistenţa Ra la creşterea curentului şi de
micşorarea t.e.m ca rezultat a acţionării fluxului de reacţie al
indusului. La variaţia curentului de sarcină în limita 0 - I n tensiunea
scade cu 5 – 15 % în dependenţă de puterea generatorului fiind
calculată cu relaţia:
E  Un
U %  0 100
Un
Alura caracteristicii externe este cu mult mai rigidă cu cât mai mică
este rezistenţa Ra şi mai puţin pronunţată acţiunea reacţiei indusului
(fig.1.8.)

E
U

U n
U 1 C
A
2
B
E 0
C
A
U n
B
II 1
b b Ie
In Ie1 Ien
Fig.1.8. Caracteristica externă.
Fig.1.9. Caracteristica în sarcină.
Caracteristica de sarcină reprezintă dependenţa tensiunii la
bornele indusului funcţie de curentul de excitaţie U=f(I e) pentru
curentul de sarcină constantă şi turaţia constantă.

11
 Caracteristica de sarcină se ridică începând cu valoarea
maximă a curentului de excitaţie Iemax corespunzătoare tensiunii
U=1,25 Un şi curentul nominal I=In. Treptat curentul de excitaţie se
micşorează iar curentul de sarcină se menţine constant. Tensiunea
la bornele indusului se micşorează din cauza căderii de tensiune
IIRa şi acţiunea reacţiei indusului. Caracteristica după formă este
asemănătoare cu cea de funcţionare în gol numai că este deplasată
mai jos de ea (fig.1.9. curba 2). Caracteristica de mers în gol şi de
sarcină ne dă posibilitate de a construi triunghiul ABC numit de
caracterizare. Prin intermediul acestui triunghi poarte fi construit
graficul caracteristicii de sarcină şi determinată acţiunea reacţiei
indusului asupra tensiunii generatorului. Triunghiul ABC se
construieşte în următoarea succesiune: pe curba 2 (fig.1.9.) a
caracteristicii de sarcină se ia punctul B căruia îi corespunde la
scara tensiunilor tensiunea nominală Un=Bb.mu. Din punctul B este
depus segmentul BC=(IIRa) în prelungirea segmentului Bb. Prin
punctul C este dusă o paralelă la axa absciselor până la întretăiere
cu caracteristica de mers în gol în punctul A. Unind punctele A cu
B se obţine triunghiul de
U caracterizare. Segmentului
A C Cb la scara tensiunii îi
corespunde t.e.m E indusă
3 B în înfăşurarea indusului
1
pentru curentul de sarcină,
2 turaţie şi curent de excitaţie
nominali (Cb=AbI). Deci
dacă generatorul ar
Ie
funcţiona în gol atunci
Fig.1.10. Construcţia grafică a tensiunea la bornele
caracteristicii în sarcină cu ajutorul generatorului U ar deveni
triunghiului caracteristic. egală cu t.e.m E
corespunzătoare curentului
de excitaţie Ie1<Ien. Diferenţa Ien-Ie1=Ie este cheltuită în regim de
sarcină nominală pentru a acoperi acţiunea de demagnetizare a
reacţiei indusului. Asupra dimensiunilor triunghiului de
12
caracterizare acţionează gradul de saturaţie, valoarea curentului de
excitaţie Ie şi curentul de sarcină Is=II. Lungimea catetei BC pentru
valoarea curentului de sarcină constantă rămâne nemodificată. La
neglijarea fenomenului de
Ie saturaţie triunghiul nu-şi
modifică dimensiunile şi cu
ajutorul acestui triunghi,
având caracteristica de mers
în gol, se construieşte
Ien caracteristica de sarcină.
Translând triunghiul ABC aşa
ca punctul A să alunece pe
IS caracteristica de mers în gol,
punctul B descrie
Fig.1.11. Caracteristica de rerglaj. caracteristica în sarcină
(fig.1.9.).
Curbele date în figura 1.10. reprezintă caracteristica de mers
în gol 1, în sarcină cu anumite neglijări 2 şi în sarcină la
considerarea saturaţiei 3.
Caracteristica de reglaj reprezintă dependenţa curentului de
excitaţie funcţie de curentul de sarcină I e=f(Is) la o tensiune
constantă şi turaţie constantă.
e ,i e , R
1
3
2

E 0 
ie1R
E r
 cr
ie
ie 1 ie
Fig.1.13. Explicaţii la procesul de
autoexcitaţie.

13
 G

Rc R er

Fig.1.12. Schema generatorului

cu excitaţie derivaţie.

Caracteristica de reglaj arată cum trebuie de reglat curentul

de excitaţie pentru a menţine tensiunea la bornele generatorului
constantă. La majorarea curentului de sarcină tensiunea la bornele
generatorului se micşorează. Deci pentru a menţine tensiunea
constantă e necesară majorarea curentului de excitaţie (fig.1.11.).
Caracteristica externă şi de reglaj poate fi construită cu
ajutorul triunghiului de caracterizare şi a caracteristicii de mers în
gol, care explică semnificaţia triunghiului de caracterizare.

1.4.2. CARACTERISTICILE GENERATORULUI CU EXCITAŢIE

DERIVAŢIE

În figura 1.12. este dată schema de conexiune a generatorului

cu excitaţie derivaţie. Înfăşurarea de excitaţie fiind înseriată cu
reostatul de reglare Rer este conectată în paralel cu înfăşurarea
indusului. O astfel de conectare asigură procesul de autoexcitaţie a
generatorului provocat de fluxul magnetic remanent Фrem.
Autoexcitaţia are loc numai dacă sunt respectate anumite condiţii.
Fie că circuitul
U
 U = ( 0 , 1 - 0 ,2 ) U n indusului generatorului este
b deconectat de la sarcină fiind
2

Im a x 1 a
14

c Is
Isc
In
Fig.1.14. Caracteristica externă a
generatorului cu excitaţie derivaţie.
închis la înfăşurarea de excitaţie. Pentru circuitul considerat este
justă expresia:
di
e  iR  L (1-7)
dt
unde “e” este t.e.m indusă primordial în înfăşurarea indusului de
fluxul remanent, iar R=Re+Rer este rezistenţa înfăşurării de excitaţie
şi a reostatului de reglare, L include inductivitatea indusului şi a
înfăşurării de excitaţie. În fig. 1.13. este dată caracteristica de
funcţionare în gol a generatorului e=f(ie) (curba 1) şi caracteristica
voltamperică a rezistenţei circuitului de excitaţie ieR=f(ie). Ultima
reprezintă o dreaptă înclinată la axa absciselor sub unghiul .
Expresia (1-7) poate fi scrisă astfel:
e  iR di
 (1-8)
L dt
din care urmează că dacă partea stângă a ecuaţiei este mai mare ca
zero, atunci şi partea dreaptă va fi mai mare ca zero şi curentul de
excitaţie creşte, concomitent creşte şi t.e.m. Acest proces de
autoexcitaţie va dura atât timp până când diferenţa (e-ieR) va deveni
egală cu zero. Se poate constata că acestei stări îi corespunde
punctul de intersecţie a caracteristicii de mers în gol 1 şi a
caracteristicii voltamperice 2.
Porţiunii “ab” (fig.1.14.) a caracteristicii îi corespunde starea
stabilă de funcţionare a generatorului. În circuitul indusului şi a
înfăşurării de excitaţie se stabileşte valoarea constantă a curentului
de excitaţie ie=Ie1, iar la bornele indusului t.e.m constantă e=E0
corespunzătoare tensiunii de mers în gol a generatorului. Reieşind
din ecuaţia (1-8) procesul de autoexcitaţie a generatorului va avea
loc dacă vor fi respectate anumite condiţii. Prima condiţie constă în
necesitatea prezenţei unui flux magnetic remanent Фrem capabil să
inducă în înfăşurarea indusului t.e.m ER remanentă la învârtirea
rotorului. Dacă acest flux remanent lipseşte, atunci este necesar să
fie restabilit prin conectarea de scurtă durată a înfăşurării de
excitaţie la o sursă de curent continuu.

15
 

 

Condiţia a doua este

respectată dacă direcţia
curentului de excitaţie
contribuie la majorarea
ie fluxului remanent şi, prin
ie1  ie urmare, a t.e.m remanente.
Dacă curentul de excitaţie
Fig.1.15. Caracteristica de mers în gol şi produce primordial un flux
explicaţie la caracteristica externă.
magnetic orientat în sens
opus celui remanent, atunci fluxul rezultant se micşorează până la
zero şi procesul de autoexcitaţie nu mai are loc. În acest caz este
necesară modificarea polarităţii înfăşurării de excitaţie, pentru a
stimula procesul de autoexcitaţie.
A treia condiţie se respectă dacă diferenţa e-ieR>0 şi curentul
de excitaţie creşte la variaţia t.e.m în intervalul [E R; E0]. Curentul
de excitaţie va creşte numai în cazul când ieR<e, adică dreapta 2 se
plasează sub un unghi  mai mic ca unghiul numit critic.
Unghiul cr determină poziţia dreptei 3 care coincide cu
partea liniară a caracteristicii de mers în gol. Dacă rezistenţa R=Rcr
ce determină valoarea unghiului  este de aşa valoare că =cr,
atunci procesul de autoexcitaţie nu mai are loc. Deci, pentru ca
procesul de autoexcitaţie al generatorului derivaţie să aibă loc e
necesar ca R să fie mai mică ca Rcr.
Caracteristica în scurtcircuit a generatorului derivaţie poate fi
ridicată dacă înfăşurarea de excitaţie este alimentată de la o sursă
separată de curent continuu, deoarece bornele indusului sunt
scurtcircuitate şi curentul de excitaţie este nul.
Caracteristica externă a generatorului derivaţie exprimă
dependenţa U=f(Is) pentru Rer=const. şi n=const. Graficul
caracteristicii externe (fig.1.14) reprezintă o buclă 1 în comparaţie
cu caracteristica 2 a generatorului cu excitaţie separată. Curba 1
dispune de două sectoare ab şi ac corespunzătoare respectiv
funcţionării stabile şi instabile. Tensiunea la bornele generatorului
cu excitaţie derivaţie descreşte mai repede decât la cel cu excitaţie
independentă, fapt care se explică nu numai prin căderea de
16
tensiune în rezistenţa indusului şi acţiunea reacţiei indusului dar şi
prin micşorarea curentului de excitaţie la căderea tensiunii
generatorului. La aceste generatoare căderea de tensiune constituie
(0,1 – 0,2 )Un. Pentru acest generator este caracteristic faptul că
punctului a îi corespunde un curent de sarcină maxim valoarea
căruia este determinată de starea de saturaţie a sistemului magnetic.
Partea stabilă a caracteristicii externe este sectorul curbliniar
a caracteristicii de mers în gol căreia îi corespunde o variaţie
considerabilă a curentului de excitaţie şi o variaţie neesenţială a
fluxului magnetic  din întrefer (fig.1.15).
Începând cu punctul a fluxul magnetic din întrefer se
micşorează proporţional cu curentul de excitaţie şi t.e.m scade
brusc, prin urmare curentul de sarcină Is nu mai creşte, dar
descreşte până la valoarea Isc corespunzătoare t.e.m remanente.
Deci, curentul de scurtcircuit este mult mai mic decât curentul
maxim sau nominal.

1.4.3. CARACTERISTICILE GENERATORULUI CU EXCITAŢIE ÎN SERIE

În generatorul de curent continuu serie curentul de sarcină Is

= Ie, deci generatorul, funcţionează fiind autoexcitat de curentul de
sarcină. Caracteristica de funcţionare în gol şi scurtcircuit se ridică
ca şi la generatoarele cu excitaţie independentă, înfăşurarea
generatorului fiind alimentată
U de la o sursă de curent
3 continuu separată, de tensiune
b
a joasă. În fig.1.16. este dat
1
graficul caracteristicii de
ie R funcţionare în gol 1 şi
2
caracteristica voltamperică 2 a
generatorului serie.
Ecuaţia tensiunilor
ie
pentru regim staţionar se scrie:
ie 1 U  E  ( IR  U p ) (1-9)
Fig.1.16. Caracteristica de mers în
gol şi caracteristica volt-amperică.
17
 Punctul de intersecţie a, a celor două caracteristici de mers în gol şi
voltamperică determină regimul stabil de funcţionare a
generatorului serie. La majorarea rezistenţei R=Rcr caracteristica
voltampeică ocupă poziţia Ob care coincide cu partea lineară a
caracteristicii de mers în gol şi funcţionarea generatorului devine
instabilă.
0
1.4.4. CARACTERISTICILE GENERATORULUI CU EXCITAŢIE MIXTĂ

La generatorul cu excitaţie mixtă cele două înfăşurări de

excitaţie de obicei sunt conectate în aşa mod ca solenaţiile produse
de curenţii respectivi de excitaţie să aibă acelaşi sens. Funcţia de
bază a înfăşurării în serie
constă în compensarea
U 3 căderii de tensiune la
 U = (2 -3 )% funcţionarea generatorului
2 a
în sarcină. Prin itermediul
acestei înfăşurări,
1 selecţionând prin calcul
numărul de spire, se obţine
tensiunea la borne
constantă la funcţionarea în
4 Isn
Isn sarcină a generatorului.
Căderea de tensiune la
Fig.1.17. Caracteristicile externe ale
generatorului cu excitaţie mixtă. borne constituie (U=2 –
3%) în raport cu tensiunea
nominală.
În fig.1.17. sunt date caracteristicile externe ale generatorului
cu excitaţie mixtă. Dacă înfăşurarea de excitaţie serie este
deconectată, atunci caracteristica externă a generatorului reprezintă
graficul 1 care trece mai jos de dreapta a. La conectarea înfăşurării
în serie graficul ia poziţia 2.
Selecţionând numărul de spire ale înfăşurării de excitaţie
serie se poate obţine ca tensiunea pentru curentul nominal de
18
sarcină să fie nominală (curba 2 fig.1.17.). Dacă solenaţia produsă
de înfăşurarea serie este considerabilă, atunci tensiunea la bornele
generatorului la creşterea curentului de sarcină creşte (curba 3),
compensând căderea de tensiune nu numai în generator, dar şi în
linie. În cazul când solenaţiile înfăşurărilor au sens opus graficul
caracteristicii este brusc căzător la variaţia neesenţială a curentului
de sarcină (curba 4). O astfel de schemă de conexiune a
înfăşurărilor de excitaţie permite utilizarea generatorului cu
excitaţie mixtă ca generator de sudare, dispunând în regim de
scurtcircuit de o valoare relativ mică a curentului de scurtcircuit.
Încărcarea generatorului poate fi realizată pe două căi: prima,
fiind numită directă, constă în majorarea puterii aplicate la axul
generatorului şi, prin urmare, a turaţiei. În acest caz tensiunea
electromotoare, fiind direct proporţională cu turaţia creşte la
creşterea turaţiei, prin urmare, şi diferenţa Ug-UR creşte, deci:
U UR
IS  g
R
de asemenea creşte. În fig.1.18. sunt date două caracteristici
corespunzătoare funcţionării generatorului la două viteze
unghiulare. Valorii curentului de sarcină IS1 îi corespunde turaţia n1
mai mică, iar turaţiei mai ridicate îi revine o valoare mai mare a
curentului de sarcină IS2.
U g
U r

U g
V Is

G
U r

Id Is
I s1 I s2
Fig.1.18. Schema generatorului cu excitaţie derivaţie şi
caracetristicile externe la variaţia turaţiei.

19
 A două cale de reglaj a sarcinii generatorului se realizează
prin variaţia tensiunii electromotoare a generatorului la majorarea
sau micşorarea curentului de excitaţie. Această cale se numeşte
suplimentară, deoarece ea se reduce la prima. De exemplu, la
majorarea curentului de excitaţie creşte t.e.m a generatorului, lucru
care sporeşte curentul de sarcină şi, prin urmare, şi cuplul
electromagnetic de frânare a generatorului. Turaţia generatorului
scade, deoarece cuplul de frânare este mai mic ca cel de antrenare.
Atunci este pus în funcţie reglatorul de viteză, care contribuie la
restabilirea turaţiei iniţiale.

2. CERCETAREA GENERATORULUI DE CURENT

CONTINUU CU EXCITAŢIE INDEPENDENTĂ , MIXTĂ ŞI
ÎN DERIVAŢIE
(Aplicaţia C-1)

2.1. Scopul aplicaţiei: determinarea experimentală a

proprietăţilor electromagnetice ale generatorului cu excitaţie
independentă, mixtă şi în derivaţie în diverse regimuri de
funcţionare; prezentarea grafică a caracteristicilor generatorului
ridicate experimental.

2.2. Mersul aplicaţiei:

 A lua cunoştinţă de construcţia maşinii cercetate şi de
înregistrat datele nominale indicate în plăcuţă.
380 A 220
B R S
Q F3
C R E
Q F2
Q F1 1
2
PV1
Q S1
PA2 PA1

M 20
G B E

Fig.2.1. Schema electrică de asamblare a standului de încercări a

generatorului de curent continuu cu excitaţie independentă.
  De ridicat curbele descendente şi ascendente ale caracteristicii
de mers în gol al generatorului cu excitaţie independentă: E0=f(ie)
pentru n=const., In=0. Pentru efectuarea lucrării se asamblează
schema din figura 2.1.
Înfăşurarea de excitaţie a generatorului este alimentată de la o
sursă de curent continuu. Generatorul este antrenat de un motor
asincron trifazat. Cu ajutorul întrerupătorului QF1 motorul asincron
este conectat la reţea fiind pus în funcţie.
Ridicarea caracteristicii de mers în gol începe de la valoarea
E0=(1,1-1,3)Un micşorând treptat curentul de excitaţie de la
mărimea corespunzătoare indicată până la E 0=Erem, întrerupătorul
QS1 fiind în poziţia 1. Astfel se ridică curba descendentă.
După înregistrarea indicaţiilor miliampermetrului PA1 şi ale
voltmetrului PV1, întrerupătorul QS1 se stabileşte în poziţia 2 şi
majorând treptat curentul de excitaţie până la maxim, ca t.e.m să
corespundă E0=(1.1-1.3)Un apoi se micşorează până la zero fără
înregistrarea indicaţiilor aparatelor de măsură.
380 A S1 S2
B
C

Q F1
I1
Q F2

M B e
G PV1 RS

I2
R r1

PA1 PA2

Fig.2.2. Schema electrică asamblată a generatorului de curent continuu

cu excitaţie derivaţie.
Întrerupătorul QS1 se pune în poziţie iniţială, se majorează
treptat curentul de excitaţie până la maxim, ca să corespundă
E0=(1.1-1.3)Un, înregistrând indicaţiile aparatelor de măsură. Se
ridică ramura ascendentă a caracteristicii de mers în gol. La
ridicarea curbelor ascendentă şi descendentă polaritatea curentului
21
de excitaţie nu se modifică, curentul fiind numai majorat sau
micşorat. La încălcarea acestei condiţii rezultatele vor fi deformate.
 Ridicarea caracteristicii externe a generatorului cu excitaţie
independentă U=f(IS) pentru ie= const. şi n=const.
Deconectând întrerupătorul QF2, se fixează valoare tensiunii
U0=1.1Un. Pentru valoarea maximă a rezistenţei de sarcină Rs se
închide QF2 şi se înregistrează 5-6 puncte ale caracteristicii externe
a generatorului cu excitaţie independentă, modificând treptat
curentul rotoric de la zero până la In, micşorând Rs.
În procesul ridicării caracteristicii externe curentul de
excitaţie se menţine constant.
 Ridicarea caracteristicii în sarcină a generatorului cu excitaţie
independentă: U=f(ie), pentru II=In=const., n=const.
Se stabileşte mărimea maximă a curentului de excitaţie, care
trebuie să corespundă E0=(1.1-1.3)Un. Se conectează sarcina şi se
majorează treptat curentul rotorului până la I0=In, apoi pentru
fiecare punct al caracteristicii se micşorează curentul de excitaţie,
iar prin modificarea rezistenţei reostatului Rs se menţine curentul
rotoric constant.
Înregistrând indicaţiile ampermetrului şi voltmetrului se
ridică 5-6 puncte ale caracteristicii în sarcină.
 Se ridică caracteristica în scurtcircuit a generatorului cu
excitaţie independentă II=f(ie) pentru U=0, n=const.
Bornele întrerupătorului QF2 se scurtcircuitează, rotorul
generatorului fiind nemişcat. În circuitul indusului se introduce în
loc de ampermetrul PA2 ampermetrul PA3 (cu o scară mai largă)
iar mânerul reostatului RS se stabileşte în poziţia corespunzătoare
ie=0, se introduce întrerupătorul QF2, fiind siguri că i e este într-
adevăr nul. În continuare se pune în funcţie motorul de acţionare şi
majorând curentul de excitaţie în aşa mod ca curentul de
scurtcircuit să se majoreze, concomitent se înregistrează datele
respective. Se ridică caracteristica până valoarea II=(1.4-1.6)In.
Ştiind că această caracteristică este o dreaptă se înregistrează doar
3-4 puncte, începând de la ie=0

22
  Se ridică caracteristica externă a generatorului cu excitaţie
derivaţie conform schemei din figura 2.2. În regim de mers în gol
se stabileşte tensiunea la bornele generatorului U0=1.1Un şi se
ridică caracteristica externă. Pentru aceasta e necesar de a păstra
neschimbată rezistenţa în circuitul de excitaţie R r1 majorând treptat
sarcina generatorului de la zero până la I n fiind înregistrate
indicaţiile voltmetrului PV1 şi ampermetrelor PA1 şi PA2.
 Se ridică caracteristica de reglare a generatorului cu excitaţie
derivaţie ie=f(II) pentru U=U1=const., n=const.
Folosind aceeaşi schemă, se stabileşte tensiunea de mers în
gol U0=Un. În continuare se ridică caracteristica de reglare a
generatorului cu excitaţie derivaţie, majorând treptat curentul de
sarcină de la zero până la 1.2IIn şi reglând curentul de excitaţie
astfel ca tensiunea la borne să rămână constantă şi egală cu Un.
 Se ridică caracteristica externă a generatorului cu excitaţie
mixtă adiţională. Pentru cazul când fluxurile de excitaţie coincid.
Pentru reasamblarea schemei din figura 2.4 este necesar de a
introduce consecutiv în circuitul rotoric înfăşurarea-serie de
excitaţie (bornele S1 şi S2) şi de a determina cum acţionează
(adiţional sau derivat) cu înfăşurarea de excitaţie-derivaţie.
Verificarea schemei se efectuează în felul următor: obţinând
la bornele generatorului tensiunea Un, se introduce sarcina,
corespunzător curentului 5A şi se determină după indicaţiile
voltmetrului cum s-a modificat tensiunea. Dacă tensiunea
generatorului se micşorează brusc la introducerea sarcinii, atunci
solenaţia înfăşurărilor de excitaţie acţionează contrar. Pentru a
obţine o acţiune adiţională este necesar de a modifica direcţia
curentului din înfăşurarea serie. Caracteristicile generatorului cu
excitaţie mixtă se ridică tot aşa cum sa indicat mai sus.
 Se ridică caracteristica de reglare a generatorului cu excitaţie
mixtă pentru acţiunea adiţională a înfăşurărilor.
Pentru aceasta se modifică direcţia curentului din înfăşurarea-
serie de excitaţie; apoi se ridică caracteristica externă şi de reglare a
generatorului cu excitaţie mixtă, pentru acţiunea derivată a FM ale
înfăşurărilor de excitaţie: U=f(II) pentru RE=const., n=const. În
23
continuare se ridică caracteristica de reglare ie=f(II) pentru
U=Un=const., n=const.

2.3. Referatul conţine:

 Schema electrică de asamblare şi utilajul folosit.
 Tabelul cu datele experimentale şi de calcul corespunzător
punctelor indicate mai sus.
 Graficele caracteristicilor conform datelor experimentale
înscrise în tabele.
 Triunghiul caracteristic construit cu ajutorul caracteristicilor de
mers în gol şi în scurtcircuit.
 Prezentarea grafică a triunghiului caracteristic construit cu
ajutorul caracteristicii mersului în gol şi caracteristicii de sarcină
pentru trei mărimi de tensiune:U=0.5Un; U=0.8Un; U=Un.
 Prezentarea grafică a caracteristicii externe a generatorului cu
excitaţie independentă pentru aceeaşi tensiune ca şi la mers în gol,
pentru care se ridică caracteristica externă experimentală. Pentru
prezentarea graficului caracteristicii externe se utilizează linia
descendentă a caracteristicii de mers în gol şi triunghiul
caracteristic construit pentru U=Un.

2.4. Aprecierea critică a rezultatelor:

Conform datelor experimentale, de determinat şi apreciat:
 Tensiunea electromotoare.
 Coeficientul de saturaţie k pentru E0=Un determinat din
caracteristica mersului în gol.
 Căderea de tensiune din circuitul rotoric, inclus şi căderea de
tensiune în contactul periilor pentru II=In.
 U% a generatorului cu excitaţie independentă, derivaţie, în
procesul de trecere de la mers în gol la sarcina nominală.
 Rezistenţa critică Rcr. a circuitului de excitaţie.
 Gradul de coincidenţă a caracteristicilor calculate cu cele
ridicate.

24
 Compararea caracteristicilor externe ale generatorului cu
diferite procedee de excitaţie.

2.5. Întrebări pentru examinare:

 De ce liniile ascendente şi descendente ale caracteristicii de
mers în gol nu coincid?
 Explicaţi deosebirile dintre caracteristicile generatorului cu
excitaţie independentă, derivaţie şi mixtă?
 De ce scurtcircuitul generatorului cu excitaţie derivaţie nu este
periculos?
 Avem două generatoare: unul cu excitaţie mixtă, iar altul în
derivaţie. La care dintre ele curentul de scurtcircuit va fi mai mare
şi de ce?
 Cu ce mărimi sînt proporţionale catetele triunghiului
caracteristic al generatorului cu excitaţie mixtă şi în derivaţie?
 De ce generatorul cu excitaţie-derivaţie nu se excită, indiferent
de faptul că RRRcr?

25