Concepția despre lume

1)Concepția despre lume.

Caracterul ei social istoric. Structura concepție despre lume.
2)Tipuri istorice de concepții despre lume: mitul, religia și filosofia.
3)Obiectul filosofia. Caracterul lui istoric, funcțiile filosofiei.

Concepție – sistem de idei irarhizat și integrat.

Sunt anumite întrebări ale concepției despre lume:
1.Ce prezinta universul? Este el finit sau infinit în spațiu și timp?
2.Ce loc ocupa omul in acest univers?
3.Ce prezintă creația umana, activitatea umană?
4.Ce prezintă istoria umanitații?
5.Ce este fericirea umană?

Concepția despre lume este un sistem de idei și reprezentări despre natura, societate, om și locul
omului în această lume.
Exista tabloul științific al lumii care ne vorbește doar despre natură și structura naturii și este
concepția despre lume care completează tabloul despre lume cu ființa umană.
Concepția despre lume include un element precedial: omul și relația omului cu această lume.
OMUL - UNIVERSUL
Concepțiile despre lume nu sunt una și aceeași întotdeauna, ele se schimbă, se transformă
îndependență de dezvoltarea societății științei, a culturii, în general a economiei și tehnicii.
Concepțiile primitive includ în sine un șir de ființe fabuloase, ființe supranaturale, prin care se
încearcă de a răspunde la întrebările importante despre viața umană, însă o dată cu dezvoltarea
științei aceste ideii sunt înlăturate și sunt incluse datele științifice despre natură, societate și om.
Concepția despre lume depinde de structura societății, nivelul ei de dezvoltare. La un anumit
nivel de dezvoltare a diferitor țări aceste concepte corespund anumitor varietăți. Sunt concepții
despre lume individuale (care depinde de individul dat: de cultura lui, educația și caracterul).
Elementele concepției despre lume:
-cunoștințe
-sentimente
-emoții
-aspirații
-proiecte
-valori
-convingerii

Concepția despre lume include în sine două blocuri:

a)Intelectual
b)Emoțional-Psihologic și de comportare

a) Blocul Intelectual – este îndreptat spre acumularea cunoștințelor, analiza și sinteza acestora,
verificarea lor, selectarea cunoștințelor adevarate și excluderea cunoștințelor false.
b)Blocul Emoțional-Psihologic și de comportare – este indreptat spre formare unui mod de viață de
a fi a omului. În acest bloc se includ sentimentele, emoțiile, aspirațiele, proiectele, valorile și
convingerile.
În concepția despre lume distingem două mamente importante:
a)Perceperea lumii
b)Viziunea asupra lumii

a)Perceperea lumii – este formată de emoțiile și sentimentele umane. Ele pot fi pozitive și negative.
b)Viziunea asupra lumii– este creată de rațiune, de cunoașterea adevărului și transformarea
cunoștințelor in convingirii. Cunoștințele le acumulam din doua părți: prin credință și dogmatică și
prin atitudine critică.

Concepția despre lume are două niveluri:

a)Cotidian (obișnuit)
b)Teoretic

a)Nivelul cotidian – este format de societate, de experiența socială. În el se includ: cunoștințele

științifice, religioase(cunoștințele contradictoriei). Acest nivel nu este organizat logic, nu este
asigurat prin argumentarea științifică, dar este foarte bogat.

b)Nivelul teoretic – se formează pe baza științei, a argumentării logice, fundamentul lui fiind
filosofia.

Tipuri istorici de concepții despre lume: mituri, religia și filosofia.

Concepțiile despre lume evoluează. Prima concepție despre lume este cea mitologică. Aceasta
se formeaza pe baza legendelor, miturilor, istorisirilor despre eroi și a ființelor fabuloase.
Concepția despre lume încearcă sa raspundă la întrebarile:
- Cum a aparut lumea?
- Ce prezintă zeii?
- Cum au au apărut valorile umane?
- Care va fi sfîrșitul lumii?

Miturile se divizează in patru categorii:

a) Cosmobonice (cum a aparut lumea)
b) Teogonice (cum au apărut zeii, care sunt domeniile lor de administrare)
c) Etiologice (apariția valorilor spirituale, meseriilor, științelor)
d) Eshatologice (apocaliptice)

Importanța miturilor.
Miturile – prima încercare a omului de a cunoaște lumea, a răspunde la întrebarile esențiale care
sunt puse de viață. Ele se transmit din generație în generație.
În mituri se crează valorile spirituale ale unui neam. Mitul include în sine: începutul științei,
esteticii și religiei.

Religia. (Concepția religioasă despre lume) – se deosebește de mitologie, de aceea că se bazează

pe religie (credință).
Religia divizează lume în doua parți: lumea forțelor supranaturale și lumea materială.
Lumea supranaturală este veșnică. Ea se amestecă în lumea naturală, dirijează cu aceasta.
Lumea naturală este teporară și dependent. Esența ei este căutată iîn lumea supranaturală.
Sunt un șir de izvoare de concepție religioasă.
 a) Gnoseologic (al cunoașterii)
b) Politic
c) Psihologic

Religia separă esența de lucru. În psihologia umană sunt elemente care susțin religia (teama,
frica). Religia este și ea în dezvoltare și schimbare. Ea nu în totdeauna a fost ceea ce este astăzi în
religie. Sunt forme primitive și forme contemporane.
formele primitive:
a) Anenismul
b) Toteismul (credința în existent unui totem care ocrotește un neam și de la care neamu își
ea inceputul)
c) Fetișismul (Credința, puterea magică a unor obiecte)
d) Magia (credința în posibilitatea de a utiliza puterile forțelor supranaturale, puterile
spiritelor)
e) Politeismul
f) Oroteismul (credința în zei)
g) Monoteismul (credința intr-un singur Dumnezeu).

Funcțiile religiei:
a) Cognitivă – religia este o forma de explicare a lumii, în condițiile lipsei unei cunoașteri științifice.
b) Acționară – religia este o formă de extensie a capacitaților umane limitate de acțiune.
c) De reducere a anxietății.
d) Socială – Funcția religiei de a afirma superioritatea morală a societății asupra membrilor ei.
Menținînd astfel solidaritatea acestora.
e) Complexatorie – imposibilitatea de a protesta în lumea noastră.

Filosofia – prietenia cu înțelepciunea această noțiune este introdusă de Pitagora. ‘’Filosuful nu

este înțelept, căci înțelepți sunt doar zeii. Filosuful tinde catre înțelepciune’’.
În înțelepciune se include două momente: cunoștințele și morala.
În filosofie principalul este rațiunea, gîndirea logică, argumentare poziției, spre deosebire de religie
(credința).

Primii pași ai filosofii sunt legați de analiza miturilor, religiei, experienței de toate zilele. Evidențierea
raționalului din acestea. Spre deosebire de științele concrete, flosofia este preocupată de cunoașterea
întregului, a lumii în general. Fiecare știință cunoaște doar o parte a lumii.
Pentru a studia integritatea acestuia filosofia folosește categoriile și legile, principiile. Ea este
preucupată de ultimile principipii ale acespui lumi.
Filosofia in dezvotarea ei sa separate. Din ea au apărut un șir de științe filosofice: metafizica,
ontologia, estetica, etica, teoria cunoașterii și filosofia științelor concrete.

Obiectul filosofiei.Functiile filosofiei.

Filosofia este un fenomen cultural bogat care include in sine un ir de teme de studii.In general exista
un sir de scoli filosofice care considera ca obiectul filosofiei este directia de care sint ei
preocupati.Unii filosofi sint preocupatide intrebari inguste:filosofia limbii,filosofia stiintei su a
constiintei.Ei considera ca anume cu aceasta trebuie sa se ocupe filosofia.Alte scoli sint preocupate de
probleme mai largi cum ar fi relatiile dintre diferite sfere ale existentei,stiinta si religie,constiinta si
cunoastere, limba si constinta.Insa sint filosofi care considera ca filosofia este preocupata de realitate
în general si acestia au creat sisteme filosofice care descriu realitatea ca o integritate.Astfel de filosofi
sint:Aristotel,Toma D’Aquino si Hegel.
Daca am executa prin Hegel,atuncia aceasta are filosofia spiritului,naturii,logica,dreptului,estetica si
etica.
Sistematizarea punctelor de vedere asupra obiectului de filosofie.
-Filosofia este o invatatura despre existent in general.Reprezentanti:Scolile filosofice din China si
India,Aristotel,filosofia evului mediu,neotomismul si existentialismul.
-Filosofia este o invatatura despre cunoastere morala,om in general.Acestea sint:filosofia
antropologica,pozitivismul partea 1-2.
-Filosofia este o invatatura despre tot ce exista,dar nu despre o sfera specifica a
realitatii.Reprezentanti:Hegel si Feierback.
-Filosofia este o invatatura despre ideal,valori,datorie.Reprezentanti:Platon,scoli neoplatoniere,Unserl.
Obiectul filosofiei este realitatea in general,existent care se studiaza prin principia si care studiaza
legile generale ale existentei.
Domeniile de cercetare ale filosofiei.
1)ontologia(metafizica)-acest domeniu cerceteaza primele principia ale realiatii sau ultimile cauze ale
lucrurilor.
2)constiinta-cerceteaza structura constiintei umane,puterea ei de cunoastere,posibilitatile umane de a
modela constiinta.
3)gnosiologia-cerceteaza procesul cunoasterii umane,nivelurile cunoasterii.
a)filosofia stintei-cerceteaza metodele cercetarii stiintifice.
4)axiologia-cerceteaza valorile umane,sructura lor,cultura.
Partile filosofiei:
-Metafizica-primele principii ale lumii.
-Logica-legile gindirii si structura gindirii, formele ei.
-Estetica-stiinta despre frumos.
-Etica-stiinta etica,normele de comportare ale omului.
Functiile filosofiei:
1.Functia gnosiologica-filosofia ca si alte stiinte are metodele si procedeile sale prin intermediul
carora cunoaste realitatea.In general filosofia este o stiinta critica.
2.Functia metodologica-explica ca in filosofie exista anumite metode de cercetare deosebit de
metodele stiintelor concrete.Filosofia nu foloseste metodele concrete de cercetare,in anumite cazuri
acestea chiar apar in filosofie si sint utilizate in alte stiinte:metodele analizei,sintezei,deuctiei si a
inductiei.
3.Functia conceptuala-filosofia creaza un sir de conceptii despre lume.
4.Functia de pronostie-poate prognoza intimplarile.
Functia conceptuala-pentru a explica functia conceptuala trebuie sa cunoastem ca in filosofie exista o
intrebare care se numeste:intrebarea esentiala a filosofiei,care ne arata cum se separa conceptiile
despre lume,dup ace criteriu.Aceasta este intrebarea despre raportul constiintei si a existentei.
Aceasta intrebare are doua parti
:1)ce ste primar : constiinta, gândirea sau materia ?
Reieșind din răspunsul filosofului la prima parte a intrebarii esentiale a filosofiei acestea se separa in
idealisti si materialisti.
-Materialistii presupun ca material este primara,adica ea a existat in totdeauna.De dezvoltarea
materiei,de miscarea ei depinde constiinta,adica pentru materialism constiinta este
secundara,dependent,deci ea este produsa de materie,adica de fiecare daca cind vorbesc despre
constiinta trebuie trebuie sa cautam care este sratul material care-l produce.
 -Idealismul-invers,considera ca constiinta este primara,ca ea poate exista inafara substantivului
material.El se imparte in doua parti:
a)obiectiv
b)subiectiv
a)Idealismul obiectiv- presupune existent unei ratiuni supreme,adica a unui spirit material care
produce legile carora se supune existent materiala.Idealismul obiectiv este apropiat de
religie(Hegel,Platon).
b)Idealismul subiectiv-presupune ca primare sint senzatiile umane,anume ele produc aceasta lume si ca
lumea aceasta este o totalitate de senzatii.Reprezentanti:Emanuel,Kant,Berkely.
Partea a doua a intrebarii esentiale a filosofiei.
Poate fi cunoscuta sau nu aceasta lume?Marea majoritate a filosofilor considera ca lumea poate fi
cunoscuta,ca constiinta umana reflecta adevarat aceasta lume.
O parte a filosofilor,si anume idealistii subiectivi considera ca noi nu pitem cunoaste,de aceea ei se numesc
Agnostici.