1.

Conceptia despre lume si caracteristica ei

Conceptia despre lume este un sistem de reprezentari ,idei despre lumea inconjuratoare,despre
om si locul lui in acest univers. Conceptia despre lume determina actiunele individului sau a
grupului social prin principiile care se inplun.
Exista 2 forme de cunoastere:
Cunoasterea senzoreala :-1.senzatia,2.reprezentare;
Cunoasterea logica ,abstracta : notiunea,judecata,rationamentul
Structura conceptiei despre lume:
1.
Cunostinta
Independenta de modurile de cunoastere destingem
a)
Conceptia despre lume obisnuita,bazata pe cuostintele capatate din experienta cotideana
b)
Conceptia despre lumea stiintifica,bazata pe cunostinte teoretce
2.
Convingerile reflectarea cunostintelor sub prisma constientului si subconstientului
3.
Valorile general umane
4.
Idealurile
5.
Actiunele orientate spre realizarea idealurilor
2.Tipurile istorice de conceptie despre lume
Independenta de criteriul cunostintei ,care este diferit atit pe parcursul istoriei omenirii dupa
volum si complexitate destingem 3 tipuri istorice de conceptie despre lume:
1.
Conceptia mitica
2.
Conceptia religioasa
3.
Conceptia filosofica
Conceptia mitica este forma cunostintei sociale caracteristica celor mai timpurii perioade in
istoria omenirii. Conceptia mitica se caracterizeaza printr-un nivel jos al gindirii logice abstracte
si prin absenta autoconstiintei. Mitul include in sine cunostintele prin care omul incearca sa
explice fenomenele naturii. Principalele caracteristice ale concept.mitice sunt:
1.
Antropomorfizmul
2.
Zoomorfizmul
3.
Sincretizmul
Conceptia mitica provine de la cuvintul grecesc mitos legenda,poveste
Conceptia religioasa este forma constiintei sociale care prin credinta postuleaza existenta
absolutului ,care si constituie originea existentei
Caracterist. Conc.religioase sunt:
-credeinta
-dogma
-ritualul cult.
Conceptia filosofica este forma constiintei sociale care spre deosebire de religie pune accentul pe
necesitatea explicarii rationale a existentei
3.Filosofia ca stiinta ,obiectul ei de studiu si functiile
Ce este filosofia? Filosofia este stiinta despre principiile fundamentale conform carora existenta
este conceputa ca
-unitate
-integritate
-totalitate
Principiile fundamentale filosofice ale existentei sunt:
-principiu unicitatii existentei (universului)
-principiu unitatii universului
-principiul dezvoltarii lumii
-principiul luptei si unitatii frontale

Obiectul filosofiei il constituie principiile fundamentale ale ale existentei .

In filosofia se petrec lucrurile care nu intilnim la alte stiinte in legatura cu obiectul sau.
Daca in celelalte stiinte pe parcursul istoriei lor s-au modificat conceptele despre obiect, in
filosofia pe rarcursul istoriei ei s-au modificat atit conceptele despre obiect ,cit si opiniile asupra
obiectului. Deacea schimbarea obiectului filosofiei pe parcursul istoriei constituie insusi esenta
acestei stiinte deaceea filosofia si este istoria obiectului sau. I
Putem urmari modificarea obiectului la urmatoarele etape istorice :
1. In antichitate la origini filosofia se constituie ca un mod de gindire si de explicare rationala a
lumii radical contrar explicarii mitice-religioase.
2. In Grecia antica Aristotel defineshte filosofia ca metafizica (meta-dupa,dincolo;fizis-natura)
Stiinta prima care elaboreaza principii generale folosite apoi in stiintele particulare;
3. in Evul Mediu legatura cu hegemonia conceptiei religioase filosofia este redusa la logica si este
folosita c mijloc pentru inchegarea si formularea principalelor dogme religioase
4. in Epoca moderna Descartes defineste filosofia ca fundamentul tuturor stiintelor al caror
trunchi il constituie fizica. In analogie cu stiintile matematice ( in deosebi cu geometria) se
considera ca filosofia trebuie sa elaboreze un principiu sau o lege universala cu ajutorul careia sa
se explice si sa se deduca cu necesitate si exactitate matematica intreaga lume ;
5. La etapa contemporana odata cu constituirea stiintelor pozitive,filosofia este redusa la probleme
etice ,estetice, epistemologice
Filosofia este o stiinta complexa ,alcatuita din mai multe compartimente bazate pe reflectia
problemelor filosofice. Aceste probleme sunt :
1.
Problema ontologica (ontos-existenta,logos-invatatura) analizeaza principiile
fundamentale ale existentei;
2.
Problema gnoseologica (gnoseos-cunoasterea) analizeza principiile si structura procesului
de cunoashtere;
3.
Epistemologica (episteme-stiinta) analizeaza probleme cunoasterii stiintifice a lumii;
4.
Problema axiologica ( axiul-valoare) estimeaza existenta prin prizma valorilor
5.
Problema praxiologica (praxis-practica) analizeaza existenta incluzind activitatea umana
ca factor primordial.
Functiile:
1.
Metodologica-analizeaza si elaboreaza noi cai si metode de cercetare
2.
Functia conceptuala-filosofia nu numai ca da cunostinte noi ,dar si formeaza la om o
anumita atitudine fata de aceasta lume
3.
Functia explicativa a universaliilor culturii. In legatura cu aceasta filosofia elaboreaza
categoriile fundamentale prin intermediul carora explicam existenta.
In filosofia se cunosc 2 metode de cercetare:
1.
Metoda dialectica care reflecta existenta in permanenta miscare,schimbare,transformare
2.
Metoda metafizica care reflecta existenta ca ceva constant neschimbat.
4. Problema fundamental a filosofiei i aspectele ei.
La baza funciei conceptuale a filosofiei st problema relaiei dintre gndire i existen. Modul
rezolvrii acestei probleme de ctre filosofi determin coninutul sistemei lui filosofice. Marea
problem fundamental a ntregii filosofii, mai ales a celei moderne este problema raportului
dintre materie i contiin, gindire i existen. Problema fundamental are dou laturi. Prima ei
latur se refer la problema esenei lumii, apariia ei, constituind aspectul ontologic. Exist
materia, natura, realitatea venic ori a fost creat de o for divin? Latura aceasta se formeaz n
felul urmtor: care este factorul prim, determinant, materia sau contiina? A doua latur,
constituind aspectul gnoseologic, presupune rspunsul la ntrebarea: Poate oare gndirea noastr
s reflecte n mod adecvat lumea exterioar? Dup modul cum rezolvm prima latur a problemei
fundamentale a filosofiei, toate curentele filosofice se mpart n dou tabere radical opuse:

materialismul i idealismul. Rezolvnd problema fundamental a filosofiei n conformitate cu

datele tiinei i practicii, materialismul demonstreaz, c lumea este prin natura sa material, c
materia este unicul izvor a tot ce exist, e necreat i indistructibil, c lumea material e
guvernat de propriile sale legi, contiina este un produs al dezvoltrii istorice a materiei, o
funcie a creierului uman, ce are capacitatea reflectrii lumii nconjurtoare. Aceste teze stau la
baza concepiei materialiste. Rspunznd la a doua latur a ntrebrii fundamentale a filosofiei
materialitii socot c realitatea ca stare poate fi cunoscut. n opoziie cu materialismul, datele
tiinei i practicii, idealismul consider, c spiritul a existat naintea naturii, c materia este
determinat de ctre contiin. Afirmnd, c lumea este o creaie a spiritului, idealitii recurg la
ultima instan la explicaia lumii prin actul creaiei divine. Idealismul explic existena obiectelor
i fenomenelor lumii exterioare prin activitatea contiinei, considernd, c esena lumii este
spiritual. Dar dup felul cum este conceput spiritualul curentele idealiste din filosofie se mpart
n dou variante principale: idealismul obiectiv i idealismul subiectiv. Idealismul obiectiv
consider c lumea este creat de o contiin obiectiv (existent nafara lumii). Idealismul
subiectiv consider c lumea ar fi creat de contiina omului individual, de subiectul cunoaterii.
Rspunsul pe care idealismul l d la cea de-a doua latur a problemei fundamentale a filosofiei
trebuie privit n strns legtur cu rspunsul dat la prima latur a acestei probleme. Idealitii
obiectivi admit posobilitatea cunoaterii lumii, numai c dup ei, lumea este de natur spiritual.
5. Apariia i dezvoltarea gndirii filosofice n India antic.
Cultura Indiei antice i are specificul su: corelaia strns dintre credin i reflecia filosofic.
ntradevr, n gndirea indian antic hotarele dintre religie i filosofie sunt greu de stabilit,
deoarece filosofia antic indian este o teosofia (Theos Dumnezeu i sophia - nelepciune),
adic un amestec de gndire raional i credin mistic, religioas. Filosofii erau n acelai timp
preoi. Filosofia indienilor antici, Arya, cum o numeau ei nii, a fost preuit mult vreme ca
icoana unei nelepciuni misterioas a unui adevr absolut revelat de nsui Dumnezeu. Acest
mister era poruncit de pstrtorii ei, preoi brahmani, care socoteau drept o pngrie a dezvlui
secretele acestor nvturi, celor strini de casta lor preoeasc, chiar dac aceia erau de acelai
neam cu ei. De abia pe la mijlocul sec. XIX, englezii au reuit s fac cunotine cu scrierile
indiene i s le publice. Astzi le poate cunoate oricine, n traducere i n original. Primele
izvoare informaionale despre viaa societii antice indiene se coin n aa numita literatur
vedic. Vedele cuprind diferite scrieri religioase, care creeaz cartea sfnt a indienilor. Conform
cercetrilor istorice, aceast carte sfnt s-ar fi format de 9 secole (1500-600 .e.n.). n cuprinsul
su se gsesc pe scurt reguli i dogme religioase, slujbele sfinte, rugciuni, proverbe i nvturi
morale. Tradiional literatura vedic se mparte n cteva grupe de texte. n primul rnd, cele patru
Vede: Rig-Veda, Sama-Veda, Atarva-Veda i Iadjur-Veda. n al doilea rnd, Brahmanele, care sunt
o continuare a Vedelor i reprezint nite comentarii a acestor texte. n al treilea rnd, Vedele au
dat i o direcie n filosofie, o adevrat doctrin care s-a numit Vedanta n traducere sfritul
Vedelor, adic etapa de ncheiere a perioadei vedice n cultura indian. Nivelul Vedantei l
constituie Upaniadele (teoria misterelor) nite tratate cu un caracter filosofic-religios, care au
fost calificate ca fiind adevratul izvor al filosofiei indiene. Cronologia operelor filosofice indiene
este anevoioas, totui, innd cont de dezvoltarea fireasc a gndirii indiene, se poate stabili
urmtoarea ordonare n timp a momentelor filosofice indiene: prima perioad, din timpuri
preistorice pn la anul 1000 .e.n., din care ne-a rmas opera cea mai veche a omenirii, Biblia
indienilor: Rig-Veda, care precede cu puin sau e aproape contemporan cu Geneza lui
Moise(1300 .e.n.). Caracterisitic pentru aceast perioad este faptul c n aceste texte vechi nu se
ntlnete nc reflecia filosofic asupra lumii. A doua perioad, de la 1000 .e.n. pn la anul 500
.e.n. este o continuare a Vedelor, tlmcirea lor de ctre preoi brahmani. Din aceast perioad
ne-au rmas numeroase texte, Upaniadele (teoria misterelor) i Vedanta (sfritul Vedelor).
Upaniadele reprezint caracterul meditaiei n singurtate. Filosofia n India nu se reduce la
citirea, nelegerea i scrierea rilor ci la realizarea i depirea de sine prin eforturi cotidiene,
prin practic. Gnditorul practic o via ascetic, singuratic deoarece a devalorizat complet

bucuriile existenei, printr-o total rsturnare de valori. Sentimentul durerii existenei e comun
spiritualitii indiene, e fundamentul speculaiei i e mediul su pragmatic.
6. colile filosofice n India antic
n India antic distingem dou tipuri de coli:
1.
colile neortodoxe, care nu accept supremaia Brahmei i autoritatea ei:
Buddismul
Jainismul
Carvaca
2.
coli ortodoxe, care accept supremaia Vedei i a Brahmei:
Sankya
Vaisheshica
Nyaya
Mimans
Yoga
Vedanta
Budismul
Prin sec. VI i.e.n, cind monopolul ideologic in India il detineau brahmanii, apare un reformator
religios, Buddha, care se adreseaza la toate castele . Aceasta invatatura noua, buddhismul, a
devenito religie care s-a raspindit mai ales peste hotarele Indiei, in China, Japonia, Tibet.
Buddhismul este o religie ciudata, fara Dumnezeu, dar cu cu un sfint (Buddha) si 4 adevaruri
sfinte:
1.
Ce este suferinta? Nasterea este suferinta, si batrinetea, si boala, si moartea. Legatura cu
ceea ce iubesti este suferinta, de asemenea si despartirea de ceea ce iubesti. Daca doresti ceva si
nu-l ai e suferinta
2.
Cum se naste suferinta? Din pofta de placer, noutate, putere
3.
Cum se inlatura suferinta? Prin inabusirea acelei vesnic neindestulate dorinte de fericire,
iar idealul este Nirwanam, adica fericirea prin renuntarea la lumea inselatoare sensibila.
4.
Care este calea spre inlaturarea suferintei? Este credinta dreapta, gindirea dreapta,
vorbirea dreapta, hotarirea dreapta, nazuinta dreapta si concentrarea dreapta.
Buddhismul , care fagaduia tuturor o grabnica izbavire de suferinta, gasi un mare rasunet in popor,
dar si o nemiloasa persecutie din partea Brahmanilor, ca si la crestini, iar adeptii lui fura nevoiti a
fugi din India si a se imprastia in Tibet, China si Japonia, unde au ramas pina azi.
Jainism
Invatatura jainismului , in care speculatiile religioase se impletesc cu rationamentele filosofice, proclama dualismul.
Reprezentantii jainismului cred, ca omul cu ajutorul esentei sale sufletesti poate controla esenta
materiala si o poate conduce. Numai omul singur hotaraste ce este binele si raul si la ce se refera
tot, ce el intilneste in viata. Dumnezeu este doar sufletul, care cindva a trait intr-un corp material
si s-a eliberat din mrejele carmei
Eliberarea sufletului de sub influienta carmai si a samsarei este posibila numai prin intermediul
ascezei si a infaptuirii faptelor bune
Calea eliberarii sufletului de samsara este grea si multifazica. Scopul consta in eliberarea
personala, deoarece omul se poate elibera numai el singur, si nimeni nu poate sa-l ajute.
Influienta jaianismului treptat scade, cu toate ca el se pastreaza in India pina astazi.
Carvaca
Carvaca este unul dintre multele curente filosofice, materialiste din India antica, insa date despre
viata si operele sale lipsesc completamente. Se presupune ca acest curent a fost intemeiat prin
anul 500 i.e.n.

Comun pentru toate directiile materialiste este principiul negarii vietii de apoi, legii carmei si a
samsarei. Conform acestei teorii omul este alcatuit din 4 elemente- pamint, apa, foc si aer.
Unindu-se ele formeaza corpul, organele sensitive sip e baza lor apare sufletul. Deoarece in om
nu se gaseste nimic, c ear suprevetui dupa moartea lui, reprezentantii carcavei vorbesc despre
necesitatea folosirii de viata reala, de primit totul ce ea adduce cu constiinta ca laturile bune ale
vietii pot echilibra raul si suferinta.
Aceste idei erau orientate asupra sistemului de caste, cit si asupra autoritatii textelor sfinte.
Sankya
Unul dintre cele mai vechi sisteme filosofice din toate sistemele induismului este sankya. Sankya
invata ca exista o prima cauza materiala a lumii practiti(material, natura). La inceput practiti a
existat intr-o stare amorfa, iar transformarea ei in lumea vietatilor si a lucrurilor, care se percep
prin senzatii a avut loc prin influienta a trei elemente calitative: radjas aspiratie, tamas
intuneric, sattva- claritate, in fiecare lucru in dependent de caracterul sau, predomina unul di
aceste trei elemente.
Sankya este un system filosofic dualist. El a influentat si alte sisteme filosofice religioase.
Yoga
Yoga este didtemul filosofic care a elaborate o intreaga cimplexitate de procedee pentru
dobindirea unei stari sufletesti deosebite. Intemeietorul acestui system a fost Patandjali.
Categoria principal a sistemului yoga este citta, care primeste forma tuturor starilor psihice
potentiale. Un alt element important al acestui system il constituie descrierea regulilor unui
antrenament psihologic orientat. Unele trepte ale ei contin stapinirea de sine(asana), izolarea
sentimentelor de influienta exterioara(pratiahara), concentrarea gindului(dharama),
meditarea(dhiana) si starea de uzurpare(camadhi) eliberarea de invelisul corporal.
Yoga recunoaste existent unei finite absolute Isvara, care ajuta pe discipolii scolii sale in a izbuti
sa-si elibereze sufletul din mrejele carmei si samsarei.
Vaisheshika
Atomii au forma rotunda. Toate lucrurile au o esenta comuna, deoarece ele constau din
substante(dravia), care exista in numar de noua. Exista substante cu baza materiala( apa, focul,
pamintul etc) si substante fara baza materiala sufletul , care constau din calitati psihice.
Sufletul este nematerial, vesnic si infinit. El exista in doua forme, absolute(paramatman ) si
sufletul individual(atman)
Nyaya
Este un sistem filosofic care completeaza pe sistemul precedent, vaisheshika. Este sistemul care se
bazeaza pe cercetarea problemelor logice si gnosologiei, in deosebi cunoasterii sigure si veridice,
neidoielnice. La acest sistem se introduce citeva izvoare de cunoastere, care sunt simtirea,
concluzia si concluzia prin analogie, demonstrarea. Se introduce, de asemenea, si notiunea de
ilogism, care este necesar pentru confirmarea corectitudinii concluziei. Cunoasterea bazata pe
aceste izvoare este socotita veridica. De rind cu aceasta cunoastere mai exista cunioasterea
indoielnica, care se bazeaza pe memorie, indoiala, gresala,si argumentul ipotetic.
Nyaya a creat invatatura despre Dumnezeu ca creator, ocrotitor si distrugator a lumii.
Intelepciunea lui Dumnezeu ii ajuta omului care poseda o voita libera si deci are posibilitatea
alegerii intre bine si rau, si care prin intermediul cunoasterii pe sine poate sa ajunga la perfectiune.
Mimans
Este un current filosofic care s-a format ca rezultat a cercetarii vedelor.
Mimans este un sistemm filosofic care proclama intoarcerea la Veda. Conform acestei invataturi
unica cale de eliberare din mrejele carmei si samsarei consta in indeplinirea coerenta a ceea ce
invata Vedele. Mimansa nu numai ca percepe textele vedice ca pe o autoritate superioara, dar si
vede in ele o substanta universal suprasensibila care exista vesnic si este absoluta. Mimans
considera ca cu ajutorul teoriei cunoasterii se poate ajunge nu numai la intelegerea corecta a
esentei lucrurilor, dar si la intelegerea unor notiuni metafizice fundamentale. Astfel Vedele devin
practice unicul izvor al cunoasterii. Sufletul este o substanta vesnica si infinita. El este legat de
corp, dar nu moare odata cu el.

Vedanta
Este unul dintre cele mai cunoscute sisteme filosofice,continutul acestui sistem este reflectat in
insasi denumirea sa. Vedanta inseamna etapa de incheiere a perioasei vedice.
Acest sistem neaga teza conform careia lumea este rezultatul interactiunii unor puteri material cu
o unica realitate, din care reiese si recunoaste brahma, tratind-o ca esenta sufleteasca absoluta a
lumii.
Conform Vedantei lumeas fenomenelor pe care o cunoastem cu ajutorul simturilor, este provocata
de influienta iluziilor cu calitatile lor inerente. Lumea fenomenelor este numai imaginara, cauza
carora consta numai in nefiinta. Nefiinta duce la aceea ca omului i se pare adevarata, iar brahma
o fiinta personificata superioara. Iesirea din succesiunea se nasteri consta in stiinta, adica
examinarea a tot ce ne inconjoara din punct de vedere a adevarului absolute. Pe baza ei se ajunge
la cunoasterea faptului ca lumea care este o inselaciunesi ca o realitate neschimbatoeare este
brahma cu care se identifica sufletul individual. Calea realizarii unei asemeneacunostinte consta in
respectarea codului moral,si inainte de toate, in meditare, sun care se intelede cugetarea concetrata
despre problemele ascunse ale Upanisadelor. In procesul meditarii un rol important il are
invatatorul. Scopul eforturilor depuse de individ este de a de elibera de existent materiala, scop
care se atinge prin activitate spirituala, cunoasterea lui Brahma si dragostea fata de el.
7. Apariia i dezvoltarea gndirii filosofice n China antic
Caracteristica fundamental a filosofiei chineze const n legtura ei strns cu gndirea mitic.
De ctre Confucius literatura antic chinez a fost clasificat n cri clasice ji i cri literatur
filosofic zi.
Literatura clasic include cele 5 cri care mpreun alctuiesc Biblia chinezillor. Acestea sunt:
1.
Cartea cntecelor i poeziei aici ntlnim diverse modaliti de rezolvare a problemei
etnologice
2.
Cartea ritualurilor include procedee prin care este ncoronat mpratul i prin care se
infptuiesc ritualurile cultice
3.
Cartea istoriilor documente despre evenimentele strvechi din istoria chinez
4.
Cronicile statului In
5.
Cartea transformrilor este compus din 2 tipuri de texte:
1)
texte iniiale alctuite la rndul su din 64 figuri geometrice, numite hexagrame.
Hexagrama prezimt o combinaie unic a 2 tipuri de linie: liniecontinu care semnific
eternitatea i permanena, i linia ntrerupt care semnific schimbarea, transformarea
2)
texte-comentarii care iniiaz n folosirea acestor figure geometrice n scopuri magice
Treptat gndirea chinez evolueaz, din textele comentarii sunt eliminate momentele subiectivmistice, astfel aceste texte se trensform n cele 64 de categorii care vor alctui fundamental
naional filosofic chinez.
ntreaga filosofie chinez este preocupat de problemele comportamentului uman, problemele
ordinii sociale i problemele cosmosului.
n mitologia chinez se susinea ideea apariie cosmosului care ntruchipa ordinea din haos.
Existena nu este altceva dect perindarea ciclic a ordinii i haosului. Cosmosul este compus din
elemente i. Se disting 2 elemente radical contrare yani i yni. Yani semnific elemental pozitiv,
luminos, active i care este de gen masculine, yani este identificat cu cerul. Yni semnific
elemental negative, pasiv, ntunecat de gen feminine. Yini este identificat cu pmntul.
8. Scolile filosofice in China antica
Conform filosofiei chineze cosmosul este n venic schimbare, transformare, izvorul schimbrii
l constituie lupta dintre yani i yni.
n perioada nfloritoare a Chinei au existat peste 100 de coli filosofice, dintre care cele mai
originale sunt:
Confucianismul

Daoismul
Moismul
Legismul
coala nominalist
coala natur-filosofic

Confucianismul
Abordeaz problemele morale, problemele sociale nereflectind asupra problemelor cosmosului
naturii de aceea concepia confucianist este antropocentric. nsi Confucius considera c
idealul societaii chineze se gsete nu n viitor, ci n trecut atunci cnd comportamentul omului
era determinat de norme morale si urmate de simul dreptii, ruinii, sovestei. n present aceste
lucruri sunt pierdute, de aceea elaboreaz un system de legi morale ly, care au scopul de a educa
tineretul n spiritul respectrii obiceiurilor i tradiiei. Se consider c prin aceste legiconcepia lui
Confucius este conservativ, care nu accepta elemental nou. Confucianismul elaboreaz
conceptual brbatului nobil. Nobletea nu este o insusire transmisa prin ereditate, ea poate fi
capatata prinn instruire si educatie. Principiile barbatului nobil sunt jni(umanismul) i
seao(respectul fata de cei mai invirsta , fata de mama, surori si cei care ocupa un rang mai inalt
in ierarhia sociala).
Daoismul
In central invataturii daoistilor se afla natura,cosmosul si omul, insa aceste inceputuri pot fi
intelese nu pe cale rationala, dar prin patrunderea directa cu ajutorul notiunilor in natura
existentei. Lumea se afla in permanenta miscare si schimbare, se dezvolta, traieste si activeaza in
mod spontan, fara vreo cauza oarecare. Scopul gindirii in opinia daoistilor, consta in contropirea
omului cu natura, deoarece el este o parte a ei. Ideea central a scolii daoistilor este invatatura
despre dao, adica calea, vesnica lege de aspiratie spontana, de dezvoltare si disparitie a
universului. Dao este o lege impresionala a lumii careia I se supun toate lucrurile si fetomenele
naturii si a asocietatii , o lege atit de cosmic, cit si etica. Dao este compus din 2 parti contrar
opuse, initial dao este neant din cauza ca n-are nume, daca le dam nume se preface in fiinta.
Despre neant de poate vorbi numai negativ, neantul naste Fiinta.
Deci un dao are nume si altul nu. Dao ce are nume apare din cel ce n-are. Dao fara de nume este
inceputul la toate lucrurile existente, inclusive a cerului si pamintului, acest dao este mai principal
cine il cunoaste stie multe, stie cauza aparitiei lucrurilor. Insa pe acest dao este imposibil sa-l
cunoasca toti, il cunosc numai inteleptii.
Scoala nominalistillor
Scoala nominalistilor este un curont filosofic care s-a orientat spre rezolvarea priblemelor ce tin
de limbajul exprimarii realitatii. Reprezentantii acestei scoli au cercetat relatiile dintre lucruri si
insasi exprimarea acestor relatii, iar pe urma corespunderea rationamentelor si denumirilor
lucrurilor. Scopul principal era de a cerceta problemele legate de corectitudinea lucrurilor.
Ginditotii acetsei scoli atrageau atentia asupra necesitatii lamuririi denumirii lucrurilor, reiesind
din insasi lucruri, si nu pe baza a numai unor semne sensitive.
Legismul
Este o invatatura etico-politica in care sunt abordate problemele omului, statului si a societatii.
Legismul s-a intemeiat si s-a dezvoltat in conditiile unei confruntari permanente de idei cu
confucianismul timpuriu. Daca confucianismul reiesea din calitatile morale, legismul accentua
primordialitatea legilor, demonstrind ca politica este incomparabila cu morala.
Scoala legistilor a creat conceptia statului despotic, bazat pe egalitatea tuturora in fata legii, cu
exceptia cirmuitorului, el fiind considerat unicul creator de legi. In conceptia legistilor,
cirmuitorul trebuie sa cunoasce bine psihologia oamenilor, pentru a I putea guverna, iar principal
metoda de influienta trebuie sa fie reconpensele si pedepsele.
Moismul
Atentia principal in invatatura acestei scoli este orientat spre problemele eticii sociale. Mo Di
pune la baza conceptiei sale filosofice ideea despre iubirea generala, si prosperare, a profitului

reciproc. Obligatoriu pt toti oamenii in societate trebuie sa fie masura generala de omenie
reciproca, toti trebuie sa se gindeasca la folosul reciproc. Reprezentantii moismului socot, ca fata
de traditii trebuie de atirnat critic, deoarece in traditiile trecului exista si unele elemente negative.
In aceatsa ordine de idei ei neaga invatatura lui Cofucius, conform careia in comportare omul
trebuie sa se conduca de traditie. Invatatura maoista mai abordeaza si unele problem ce tin de
teoria cunoasterii.
Scoala naturfilosofica
Pt aceasta scoalafilosofica este caracteristica abordarea problemei elementelor initiale ale
devenirii si formarii lumii. Se spune ca initial exista o ingramadire nebuloasa de substante cu
character uniform, compus din particule material. Ele sunt de 2 feluri: unele au caracter pozitiv si
se numesc ian-ti, altele au caracter negativ si se numesc in-ti. Ca urmare a ciocnirii acestor feluri
de particule materiale se produc schimbari, astfel apare lumea cunoscuta de noi . . Ian-i semnific
elemental pozitiv, luminos, active i care este de gen masculine, ian-i este identificat cu cerul. Ini semnific elemental negative, pasiv, ntunecat de gen feminine. In-i este identificat cu
pmntul.
Alternanta dintre in si ian se numeste dao, adica calea, drum, si aceasta cale o urmeaza toate
lucrurile.
9. Premisele aparitiei gindirii filosofice in Grecia antica
1.Premisa subiektiva care reflekta specifikul intelegentii elenului.Aceasta se carakteriza prin:
imaginatia plastika si reflektie critika. Cu toate ca grecii au imprumutat multe kunoshtintse de la
popoarele orientale, originalitatea intelektului grek face posibila transformarea cunostintelor
orientale empirice nesistematizate, determinate de skopuri utilizate in kunoshtinte
sistematizate,fundamentale pe legi si principii sigure,adika in cunostinte shtiintifice.Rodul
intelektului elen este shtiintsa europeana.
2.Specifikul religiei grecilor care konsta in formalizmul ei,adika orientata spre respektarea
ritualuriloe cultice.Datorita acestui fapt,raminea liber cugetul.Libertatea gindirii constituie
conditie principala a filosofiei.
3.Avintul economik al grecilor prin comert maritim si industrie.
4.Demokratie,forma de guvernare specifika grecilor care se bazeaza pe principiul libertatii
cetateanului.
5.Ashezarea geografika prin care Grecia la rasarit marginea cu orientul de la care imrpumura
elementele progresive din cultura si civilizatie popoarelor orientale.
10. Caracteristica generala a gindirii filosofice in Grecia si Roma antica
Parerea celor mai multi cercetatori este ca in Grecia Antica a existat o filosofie riguroasa,
originala si nu se confirma opinia dupa care grecii au dat putin si au luat mult.
Filosofia in Grecia Antica a aparut in perioada genezei a aparitiei relatiilor de productie
scavagiste, ca o reflectie implicita mai mult sau mai putin in mitologie, dar ea incearca sa se
desprinda treptat de mitologie. Asfel in Iliada si Odiseea a lui Homed gasim primele incercari de
interpretare filosofica a lumii, primele intrebari si primele raspunsuri cu privire la lume.
Ca si gindirea altor tari, gindirea stiintifica greaca vine din mitologie, care mai apoi s-a divizat in
gindirea religioasa si realista, stiintifica. Spre deosebire de mitologie, care era preocupata mai
mult de trecut, de problema creatiei si a creatorului lumii, de zei, eroi, stiinta si-a propus
problema evidentierii cauzei generale a aparitiei lumii, substantei cosmic, adica de a evidential
substanta, din care isi iau viata toate fenomenele si procesele, din care apar toate lucrurile si in
care se intorc prin disparitie.
Spre deosebire de mitologie care in fond este o serie de istorisiri legendare, filosofia incepe unde
gindirea se defineste in propria sa natura atunci cind enunta principia abstracte, notiuni generale,
care pot fi gindite independent de realitate, iar mecanismul realitati poate fi explicat prin aceste

concepte abstracte. Acesti pasi de tranzitie ii fac primii filosofi greci: Thales, Anaximandru,
Anaximene
11.Naturfilosofia si cosmologia shcolii din Milet
Shtiintsa shi-a propus problema evidentierii cauzei generale a aparitiei lumii,substantei
kosmice,adika de a evidentia substantsa din kare ishi iau viata toate fenomele si procesele,din kare
apar toate lukrurile si in kare se intork prin disparitie.
Filosofia incepe unde gindirea se defineshte in propria sa natura atunci kind enuntsa principii
abstrakte,notiuni generale,are pot fi gindite independent de realitate,iar mekanismul realitatii
poate fi explikat prin aceste concepte abstrakte.Aceshti pashi de tranzitie ii fak primii filosfi greci:
Thales, Aximandru, Anaximene.Filosofii Grecii Antice toti erau cosmologi si fizicieni,cercetau
tainele naturii si a kosmosului.
Thales afirma k inceputul tuturor lukrurilor este apa,totul iese din apa si totul in apa se
deskompune. Thales primu a pus intrebarea ce este totul?. El s-a okupat ku cercetari konkrete in
astronomie si matematika.A incerkat sa determinea ordinea korpurilor cereshti.
Anaximandru, in comparatie ku Thales el konsidera k substantsa primara din kare au aparut
toate lukrurile este apeieronul(infinitul).Datorita temperaturii si rotatii, din apeieron sau format
alte substante,apa aer fok pamint. Cu timpul toate substantele se vor transforma inapoi in
apeieron,iar ptr acesta separare vor fi pedepsite. Anaximandru a fost preokupat de cerecetari in
geografie,fizika,astronomie, bilogie.
Anaximene pune la originea lumii aerului,astfel inkit dilatindu-se aerul se preface in
fok,condensindu-se proportional se preface in apa,pamint,pietre.
12.Filosofia lui Pytagora
Filosofia lui Pitagora era o construcie despre o lume perfect, n care raiunea, frumuseea i
armonia muzical se bazau pe o ordine geometric. Ea interesa pe muli pentru c scopul ei viza o
via bun aici pe pmnt i o certitudine a nemuririi. Aceast filosofie se sprijinea pe ideea de
numr. Numerele erau exprimate ca rapoarte i aceste rapoarte guvernau totul n lume, de la zei
pn la oameni.
Aristotel ne spune c n concepia pitagoreic numrul constituie substana tuturor lucrurilor i
c lucrurile constau din imitaia numerelor , adic numrul este un fel de paradigm a crei
imitaie snt lucrurile.
Considerind k muzika inobileaza sufletul,pitagoreicii sunt primii kare au dezvaluit legile
matematice ale armoniei coardelor lirei. De al armonia muzicii ei au parkurs la cercetarea
matematica a armoniei cosmosului. Datorita acestui fapt pitagoreicii intemeiaza ca exitsa 10
planete(nr 10 prezinta perfektiunea). In mijlok se gaseshte o planeta fok(soarele presupunem), iar
in jurul ei se rotesk celelalte 9. In konceptia pitagorika kosmosul este finit. Prblema abordata de
Pitagora shi de muzicienii sai este problema esentei cosmosului.
13.Invatatura filosofica a lui Heraclit
A fost un filozof grec presocratic. El nu a fost de acord cu Thales, Anaximandru i Pitagora n
legtur cu substana fundamental i considera c elementul fundamental din care deriv toate
celalalte este focul, n locul apei, aerului sau pmntului, cum considerau filozofii care l-au
precedat. Acest lucru a dus la convingerea c schimbarea este un lucru real i c stabilitatea este
iluzorie. Pentru Heraclit, totul este "ntr-un flux", dup cum spune binecunoscutul su aforism
"Panta Rei".
De asemenea a devenit cunoscut pentru c a afirmat: "Nici un om nu poate s intre n apa
aceluiai ru de dou ori, deoarece nici rul i nici omul nu mai sunt la fel." Aceast afirmaie
exemplific punctul culminant al credinei materialiste. Materia lucrurilor se transform tot timpul
i singurul lucru constant este forma, care poate fi exprimat n limbajul atemporal al formulelor
matematice.
Punctul de vedere al lui Heraclit, prin care explicarea schimbrii ar trebui s fie baza oricrei
teorii naturale se opunea foarte puternic lui Parmenide, care considera c schimbarea este o iluzie

i c totul este static.Unica sa scriere care s-a pstrat, creia posteritatea i-a dat titlul de Peri
physeos (Despre natur), nu este o lucrare sistematic, ci mai degrab un jurnal n care autorul ia consemnat, sub form de maxime, concluziile asupra unor probleme-cheie ale filozofiei.
Interpretarea celor 130 de fragmente rmne i astzi subiect de disput. Totul n univers i
societate se supune unei ordini necesare, desemnate de Heraclit cu numele logos. Gndirea lui
Heraclit a avut n antichitate o puternic influen asupra stoicilor; a exercitat o constant
fascinaie pentru Hegel, Marx, Engels i Lenin. Referitor la limbajul lui Heraclit, Socrate i-ar fi
spus lui Euripide: "Partea pe care am neles-o e minunat i ndrznesc s cred c e la fel i cea
pe care n-am neles-o; dar este nevoie de un cufundtor din Delos spre a nelege totul".
14.Filosofia shcolii din Eleea
A fost o coal filosofic presocratic din secolul V .Hr. Cele mai multe surse l citeaz ca
ntemeiator al colii pe Parmenide dar sunt i altele care l citeaz pe Xenofan din Colofon.
Denumirea colii provine de la colonia Eleea din sudul Italiei, aproape de golful Neapole.
Referindu-se la eleai, Platon nu-l ia n seam pe Xenofan, ci pe Parmenide. Apoi, s-a spus c
Xenofan prin scepticismul, prin teologia lui nu poate fi socotit ntemeietor al spiritualitii
eleatice. Alte surse spun c nceputul nvturii eleatice vine de la Xenopfanes din Colophon
iar Parmenide a fost elev al lui Xenopfanes.Ali reprezentani ai colii snt Zenon din Eleea i
Melissos din Samos.Pentru eleai nu exist nimic altceva dect Existena (to einai) unic,
indivizibil, nenscut i nepieritoare, omogen, nemicat i neexpus dezvoltrii i
transformrii.Filosofii din Eleea au fost influenai de pitagorism, ei fiind numii uneori chiar
brbai pitagoreici. Teza lui Xenofan, totul este unu este de provenien pitagoreic. ns totul
lui Xenofan era considerat n acelai timp gndire i raiune.
Parmenide se ntreab cum este cu putin s gndim existentul sau non-existentul? Noutatea n
metoda de raionament a lui Parmenide fa de predecesorii si, care intuitiv credeau c un lucru
poate fi imposibil de gndit dar nu nceteaz s existe, este c Parmenide evideniaz legtura
dintre gndire i existent. Gndirea este identic cu obiectul gndirii. Ceea ce nu exist nu poate fi
gndit pentru c gndirea are ca obiect ceva care exist.
Zenon, prin metoda reducerii la absurd intenioneaz s dovedeasc tezele parmenidiene i i
folosete dialectica mpotiva celor care explic faptul c dac ar exista un singur existent, ar
rezulta din aceasta multe consecine ridicole. Negnd realitatea pluritii, Zenon arat c ea este
contradictorie. Melissos susinea principalele teze eleate i a adus argumente noi n favoarea
descrierii parmediene a realitii dar cu cel puin una din caracteristici a intrat n contradicie cu
Parmenide.
15.Filosofia atomista a lui Leucip si Democrit
Atomismul sau Atomismus este o teorie cosmologic, dup care universul este compus din
atomi (greac atom - indivizibil) atomii se credea sunt indivizibili i nu se pot transforma
niciodat. Aceast concepie a aprut prin anii 500 .Hr. adepii ei fiind filozofii greci Leucip i
Democrit, care a fost dezvoltat mai departe n secolul IV .Hr. de Epicur. Filozoful i poetul
roman Titus Lucretius Carus n versurile lui din De rerum natura folosete sinonimul atomism epicurism. O teorie mai veche din secolul VI .Hr. din timpul lui Empedocle i Aristotel, considera
materia ca elementul de origine a universului i care este format din pmnt, foc, aer i ap.
Elev al lui Zenon de Eleea, Leucip fondeaz dup 450 .Hr. la Abdera propria sa coal
filosofic (Democrit i-a fost discipol). Consecvent materialist, Leucip este fondatorul teoriei
atomiste, continuat apoi de Democrit, Epicur, i Lucreiu. Teofrast menioneaz dou din
lucrrile lui Leucip: Megas diakosmos (Marea ordine universal) i Peri nou (Despre spirit), care
aeaz la baza macrocosmosului i microcosmosului ca i a perceperii umane, micarea atomilor,

desfurat potrivit legilor mecanicii.Din tratatul "Despre spirit" a supravieuit o fraz

celebr:Nimic nu se nate din ntmplare, ci toate lucrurile dintr-un motiv i din necesitate.
Democrit a preluat teoria atomist a dasclului su, Leucip, dezvoltnd-o ntr-un adevrat sistem
filosofic, conform cruia la baza lumii se afl atomii, care coincid cu realul - plinul (to on), i
vidul, neantul - golul (to menon). Atomii sunt particule solide, indivizibile, imperceptibile,
necreate i eterne, n continu micare; din combinarea lor, iau natere toate lucrurile care
alctuiesc universul (att corpurile materiale ct i sufletul uman). Spre deosebire de ali filosofi
care credeau ntr-o lume unic, avnd pmntul n centru, Democrit formuleaz teza lumilor
infinite. Democrit a primul care a afirmat c fora motrice a istoriei omenirii este nevoia (chreia),
necesitile oamenilor. Democrit a emis ideea dezvoltrii ascendente a societii omeneti. Poziia
lui Democrit era anti-teza mitului despre epoca de aur i decderea permanent a umanitii.
Eleaii au pregtit drumul spre atomismul materialist, prin viziunea lor despre o materie constant
i imobil, care nu poate fi sesizat dect de gndire, aceasta fiind singura modalitate care este
exist cu adevrat i care se deosebete de schimbarea neltoare a aparenelor senzoriale.
Pitagoreii au pregtit de asemeni drumul spre ideea c toate calitile senzoriale trebuie s fie
reduse la anumite relaii numerice ntre formele corpurilor. Atomitii au putut s formuleze,
datorit acestor idei, un concept clar despre cum trebuie gndit materia ca ultimul fundament al
tuturor apariiilor. Cu formularea acestui concept, materialismul a fost desvrit ca teorie
consecvent a apariiei lucrurilor din materie. Pasul acesta a fost ndrzne i cu urmri importante
pentru istoria filozofiei i a tiinei. Este pasul pe care l-a fcut Democrit.
16.Problema cunoashterii in invatatura sofishtelor
Sofistii sunt cei care invatau lucruri trebuincioase si practice pentru viata.Ei predau retorica si
dealectica in scolile lor.
Sofistii sunt primii care inainteaza problema cunoasterii: Cum omul cunoaste universal?
Protagora va da o prima dezlogare a problemei gnosiologice. El sustine ca nu exista nici bine, nici
rau, nici adevar, nici eroare.
Nu avem cunostinte general obiective. Cunostintele depend de om, depend de constitutia
simturilor lui. Deci cunostintele sunt subiective si relative.
Sofistii alcatuiesc cotitura radicala in problema filosofiei. Daca pina la ei in cunoasterea
cosmosului este cunoscut atunci cu sofistii cunoastere omului duce la cunoasterea cosmusului.
17.Invatatura filosofika alui Socrate
Socrate preia problema ridicata de sofiti - elementele iniiale i stabile cu care gindirea se
desfsoar. Analiza ntreprins de sofiti ii adusese la concluzia c ideile nu sunt dectt nite nume.
Socrate arat ca noiunile generale sunt bine definite, i c ele pot fi construite in mod logos.
De aici problema filosofiei lui Socrate este formarea i natura conceptelor generale, care potrivit
lui, sunt pnncipiile fenomenelor.
Pentru aceasta Socrate se ridic mpotriva teoriei sofistice a cunoaterii, care puse la baz opinia
individuala a subiectului. Opiniei Socrate ii contrapune cunotinele si spune ca in activitatea sa
subiectul trebuie s tind spre cunostine, nu spre opinie personala. i cunotinele nu sunt date
iniiale care pot fi transmise prin instruire, dar sunt un ideal spre care trebuie s ajungi in decursul
disputului. De aceea activitatea lui era ndreptat nu spre a transmite la alii cunotinele sale, ci la
cutarea adevrului mpreun, la baz sttea convingerea c exist o norm care este mai mult
decit individul i anume ea trebuie gsit prin discuie.
Activitatea lui Socrate decurge n form de dialog, n decursul careia prin intermediul criticii
reciproce i a scliimtului de opinii trebuie gsit ceea, ce trebuie s recunoasc toi. Socrate crede
intr-o lege a raiunii care determin adevrul. El intriga concetenii catre autocunoatere, pentru a
gsi aceast lege.
Socrate socoate c adevrul nu se gsete in lucruri, ci n concepte. Prin urmare el isi propune nu
studiul lucrurilor, ci a ideilor, Pe Socrate il intereseaz adevrul lucrurilor care exist, ci nu insasi
lucrul care exista. Adevarul devine esena conceptului, principiul lucrurilor.

Pentru a ajunge la adevr socrate considera, ca trebuie de definit conceptul. Prin aceasta el pune
baza metodei inductive de definire a conceptelor.
Primul moment al definirii conceptului si al discuiei n acelai timp este destrmarea opiniilor,
mai ales a sofitilor, ctre care se adreseaz. Pentru aceasta el folosete ironia - arta de a pune
intrebri si de a-1 sufoca in contradicii pe interlocutor.
Al doilea moment este legat de urmtorul fapt: dup ce au fost nlturate poziiile iniiale ale
sofitilor, el se struie s defineasc ideile generale valabile pentru toate cazurile posibile.
Se poate spune c Socrate a fondat metoda inductiv in tiin i a definiiei generale. Sfera, unde
Socrate folosea metoda sa, era viaa umana. Metoda tiinific ii era necesar pentru desviirea
personalitii umane, pentru perfecionarea moralei. Adevrul general ii trebuia pentru tria
contiinei morale.
In cercetarilile etice Socrate se conduce de o teza rspindit in Grecia, cum ca cunotina i
virtutea sunt identice.
18.Filosofia idealista alui Platon
Obiectul cercetrilor este etica.
Centrul nvturii lui Platon este o concepie metafizico - gnoseologica, care, dup cum se tie,
poart numele de nvtur despre idei. nceputul l are in critica teoriei cunoaterii lui Protagora,
bazata pe relativismul lumii senzoriale. Platon, ca i nvtorul su Socrate, pune ntrebarea
studieii conceptelor, care ar da o cunotin adevarat despre esena lucrurilor.
Cerina aceasta venea din necisitatea moral de a studia normativele generale de comportare
ntro societate nvluit de contraziceri, iscate ntre reprezentani ai diferitor neamuri, care se
convergeau 111 polisul grec. Era necesar o cunoatere adevrat, care s ar fi deosebit de opiniile
mulimii despre virtute, bazat mai mult pe obicei.
Din punct de vedere al logicii i teoriei cunoaterii este pus problema reabilitrii conceptului
ponosit de sofiti i punerea bazei cunoaterii conceptuale.
Pentru aceasta Platon face analiza cunoaterii i stabilete dou grade:
Opinia, care se datorete simurilor;
tiina, care se datorete inteligenei.
Opinia este o cunoatere aproximativ, ovitoare, foarte util i pudica Ea ne ofer o cunoatere a
lumii sensibile, care, ca i aceast lume, nu are nici un fundament. Opinia are dou moduri de
cunoatere:
Opinia, ce se bazeaz pe credin (atunci ciiul se ofer la obiecte);
Opinia, ce se bazeaz pe conjectur, cind se refer la imaginile lucrurilor sensibile.
Deasupra lumii sensibile exist o lume inteligibil, dincolo de tot ce este pieritor i instabil; n
lumea sensibil cunoaterea acestei lumi inteligibile se face pe baza tiinei, care are dou
modaliti:
1.facultatea de a raiona, care deschinde raional de la o idee la toate consicintele ei.
2.intuiia intelectual - act direct i imediat, prin care se contempl inteligibilul.
Problema, pe care o pune Platon, este gsirea drumului, care sa conduc subiectul cunosctor de
la aparent la realitate, de la iluzia existenei la existen nsi. Aceasta este o problem raional,
o stare a nusuluii. iinta va pune pe cei ce cunosc intro alt stare a firei. Astfel o cunoatere
nseamn a fi.
19.Problema kunoashterii in filosofia lui Platon
Aceste dou lumi ale lui Platon nu exist numai n gnoseologie, ele-s i ontologice, adic exist
i-n realitate. Una este lumea ideilor - lumea adevrat, iar lumea lucrurilor senzuale este o lume
neadevrat. Lumea ideilor este etern si imuabil. Ideile sunt principiile lucrurilor, cauzele
existenei lor. tiina nu const decit in a iesi din lumea sensibil i a intra n lumea ideilor. Acest
act de contact cu lumea ideilor este un proces intuitiv i este posibil, fiindc este luare de contact
cu sine nsui.

Platon socoate ca toate lucrurile pminteti sunt umbre ale lucrurilor eterne. ,deacea data Platon
o descrie in renumitul sau tragment uespre petera, omul a trit cindva in lumea ideilor, dar a
czut din ea, iar acum este in stare sa-i aminteasc acea lume Deci, cunoaterea pentru el nu-i
altceva decit o reamintire (reminiscen). Acesta reamintire :ste de fapt o deteptare, care pune
sufletul in posesiune la ceea ce a cunoscut odat - cunoaterea ideilor, principiilor.
Deci drumul cunoaterii, potrivit lui Platon, nu-i altceva dect ntoarcerea in lumea ideilor. Dupa
el pentru fiecare multitudine de lucruri acolo, in lumea idciilor, exist o idee distinct, ce eitc un
principiu, ce unete multitudinea cu toate contradiciile ei. Exist unica idei diverse cite
multitudini exista in lumea senzorial.
Prin urmare, adevrul este ideea, care este universalul. Pentru a ajunge la adevrul absolut, trebuie
de trecut din etapa in etap, adic de la idei simple la idei mai vaste, mai generale. Cea mai
general idee, adic i principiul tuturor lucrurilor este BINELE. Binele este temeiul existenei, el
este transcedental. De ce binile e numit timeiul lucrurilor, idee transcedentala. Pentru c Platon a
fost preocupat dc etic, conduita.
Putem avea urmatoaiea schem a lumii lui Platon:
Cea mai inferioar este lumea sensibil. Ea const din lucruri multe, ea este trectoare,
schimbtoare, neadevrat, ireal.
Lutnea lucrurilor cu ajutorul procesului cunoaterii se poate deduce la unitai raionale ori, cum se
spune, la idei - uniti.
Ideile se deduc la ultima idee - Binele.
20.Sistemul filosofic al lui Aristotel
Unul din punctele dc baz ale filosofici lui Aristotel este tendina de transformare a filosofiei
socrato-platonice de concepte intro teorie care a explica lumea fenomenelor. Aristotel a neles c
teoria ideilor creat de Platon pe baza filosofiei conceptuale ale lui Socrate nu-i in stare s explice
fiina (existena). Cauza principala a acestui eec, constat Aristotel, este tendina de atestare a
lumii ideilor cu o existen deosebit de lumea senzorial. Aceast transceden ideala trebuie
abandonat i atunci lumea nu va fi separat in dou lumi - ideal i senzitiv, care, dup prerea
lui Aristotel, sunt identice.
Cu aceasta Aristotel ncepe critica teoriei, deci i a filosofiei lui Platon. Cum spune
posteorioritatea, cic Aristotel ar fi spus, ca Platon imi este prieten, dar adevrul e mai aproape.
Aristotel ncepe critica teoriei ideilor prin urmatoarele argumente:
Ideile lui Platon sunt pur i simplu copii ale fenomenelor i nu se deosebesc de ele prin coninut.
Aa cum Platon a separat lumea ideilor de lumea fenomenelor, atunci lumea ideilor nici decum nu
poate explica ori ajutora existena lucrurilor.
Afirmmd ca ideea este j esen i non-esen n ac;lai timp (esen pentru lucruri i ideile
particulare i non-esen pentru ideile generale), Platon nimerete n contradicie.
Pentru explicarea lucrurilor Platon permite existena unui rind infinit de idei, ceea ce este din nou
un lucru caraghios.
Separind lumea ideilor de lumea lucrurilor, latonoa;e explica micarea, aparenta i moartea
lucrurilor.
Platon identific teoria ideilor cu principiul cauzalitii, adicn cu cauza apariiei lucrurilor.
Creind metafizica sa, Aristotel pune problema reunirii celor dou lumi separate de ctre Platon. El
socoate, c aa o unire, contopire :;e petrece n iucruri (adic n unul), care conin att esena cit i
temporarul. Principiul micrii, devenirii lumii Aristotel se struie s+l intoarca in lume cu
ajutorul categoriilor materia i forma, cauza i
scopul.
In lucruri, in devenire se petrece contopirea formei (ca un moment ideal, ca o esen) cu materia
(corporarul). Forma exist real, iar materia numai ca posibilitate. Pentru a explica acest moment
foloseste activitatea tehnic. Un olar pentru a confeciona un ulcior ia o Bucata de lut (adica
materie), creia, n principiu, i se poate da oriice forma. Forma este dat de olar. Materia este
doar posibilitate de a se formaliza.

Iniial pentru Aristotel exista dou extremiti: forma formelor si materia primara. Obiectile insa
sunt simbiozul materiei i al formei. De aceea lumea prezint o ierarhie, unde n partea de jos este
materia neoformata, apoi diferite clase dc obiecte, n care de acuma s-a realizat forma. Iar in
partea de sus se gsete forma formelor, care, pe de alt parte, este Dumnezeu.
21. Problema omului si sufletului in filosofia lui Aristotel.
Aristotel (384 322 .e.n.) eminent filozof din antichitate, s-a nscut n Stagira (Macedonia), a
fost elev n academia lui Platon. n 335 .e.n. a ntemeiat n Atena coala sa proprie liceul. Este
creatorul unui sistem filozofic cel mai original din antichitate. A scris mai mult de 150 de lucrri
tiinifice, dintre care Organon, Metafizica, Fizica, Despre suflet, Etica lui Nicomah, Politica,
Ritorica, Poetica, Istoria animalelor, Meteorologia s.a.
Aristotel formuleaz i teoria despre om. Omul dup prerea lui este o fiin social (zoon
politicon), compus din trup i suflet. Sufletul se concepe ca form organizatoare, care d sens i
orientare vieii. Suflet posed toate fiinele vii. n suflet evidenia trei pri componente: vegetal,
animal i raional. Omul este fiin raional, predestinat pentru viaa n comun, numai n
societate se pot forma calitile lui morale.
22.Scolile filosofice antice:stoicismul,epicureismul,scepticismul si eclectismul.
Stoicism coal din sec. III .e.n. fondat de Zenon din Chitium, reprezentani au fost Cleanf,
Crisipp, Seneca, Marc Aurelius. Ei considerau filozofia ca um antrenament n elepciune.
Principalul coninut i metod pentru ei era logica. Fizica era considerat de ei ca filozofia naturii,
etica filozofia vieii. Ei critic epicurismul deoarece abuzul de plceri duce la partea contrar
neplceri. Scopul vieii de a tri n concordan cu natura i virtutea. Omul trebuie s se supun
ordinii cosmice, el nu trebuie s doreasc aceea ce nu-i n puterea lui. Idealul stoicismului
linitea netulburat (ataraxia), toleran. Fericirea const n aceea ca s nu doreti nici o fericire.
Stoicii socoteau c soarta l conduce pe acel care de bunvoie se supune ei cu fora l tre pe acel
care neraional i nechibzuit se mpotrivete ei. Etica stoicismului este refuzul contient de totul i
o mpcare contient cu soarta. Ea abate atenia omului de la problemele lumii exterioare i o
orienteaz spre lumea intern. Numai n sine omul poate gsi principalul i unicul sprigin.
Epicurismul coal filozofic fondat n 306 .e.n. de ctre Epicur (342 271 .e.n.) n
mprejurimile Atenei. Reprezentanii acestei coli au fost Metrodor, Ghermarh, Polistrat, Filodem,
Lucreius .a. Epicur dezvolt o teotie despre realitate conform creia toate lucrurile sunt alctuite
din atomi i vid. ns el a devenit vestit prin concepia sa etic care se sprijin pe fizic i
epistemologie. Epicur considera c filozofia este o nvtur despre nelepciune, iar
nelepciunea este un mod de via moral. Etica lui Epicur poate fi apreciat ca hedonism. El
considera c scopul vieii i binele suprem este fericirea (evdemonia). Ea se atinge prin
satisfacerea necesitilor naturale, prin delectare i atingerea linitei netulburate a sufletului
(ataraxia). Aceste cerine morale el le considera naturale, care reese din esena uman.
Epicurismul nu ntotdeauna a fost neles corect. Mai des aceast concepie era interpretat
superficial ca o teorie despre plcerile corporale nelimitate. Aceasta i concepiile ateiste au
provocat ostilitate i critic aspr din partea stoicilor, scepticilor i altor filozofi a epocii
elenismului. ntr-adevr delectarea despre care vorbeau epicuritii era o dispoziie moderat a
sufletului, o linite nobil i echlibrare raional. Filozofia epicurismului este o activitate care
duce la o via fericit a omului.
Scepticism alt coal deasemenea foarterspndit, apare la sfritul sec.IV .e.n., a fost fondat
de Pyrrhon. Reprezentanti a acestei coli au fost Timon, Aenesidem, Sext Empiric. Ei puneau la
ndoial verdicitatea oricrei cunoateri. La scepticism au dus ideele despre caracterul schimbtor
al lucrurilor (Heraclit panta rei), caracterul relativ al obiectelor percepute, lipsa unui criteriu
suficient ce ar ndrepti alegerea ntre dou judeci contrare. Grecii au observat contradicia
dintre lucrurile schimbtoare (aparente dup prerea lor) percepute cu senzaiile i caracterul
neschimbtor al existenei constatat cu raiunea. Lucrurile nu le puten cunoate. Nici cunoaterea
senzorial, nici cunoaterea rational nu ne dau cunotine adevrate. Despre lucruri nu se poate

face nici o concluzie, deci trebuie de obinut de la orice judeci. Iar aceaste va duce la o linite
netulburat (ataraxia) i lipsa de suferine (apateia). Aenesidemos formuleaz zece obiecii (tropi)
ce argumenteaz scepticismul, argumente contra judecilor despre realitate: c lucrurile sunt
diferite, unul i acelai lucru poate s provoace diferite efecte; c oamenii sunt diferii i despre
unul i acelai lucru pot face diferite concluzii; organele de sin ale omului tot sunt diferite;
obiectele se percep n diferit mod n dependen de starea omului etc.
23.Scolile filosofice medievale:neopytagoreismul si neoplatonismul.
Neoplatonismul ultima coal filozofic integral, aprut n antichitate (sec. II .e.n. III V
e.n.). Neoplatonismul se formeaz pe aceeai baz social ca i cretinismul. Asemntor
celorlalte coli filozofice iraionaliste din clasica trzie este manifestarea refuzului de la filozofia
raionalist precedent. Neoplatonismul este reflectarea specific a degradrii relaiilor sociale pe
care se baza imperiul Roman. Fondatorul acestei coli a fost Plotin ( a.205 270) unul din cei
mai mari filozofi ai antichitii ce se apropie de filozofiy clasic (de care se desparte mai mult de
500 ani). A fost elevul lui Amonias Saccas (care a vrut s uneasc platonismul cu aristotelismul).
Plotin este mai mult un mistic religios, teosof, dect filozof ori savant. El considera, c la baza
lumii st un principiu divin supranatural, suprasensibil, supraraional Unicul (sau Binele), care
ptrunde materia (ntunericul) ca lumina. Principiul divin exist n trei ipostaze. Cel mai superior
este Unicul, apoi urmeaz Ratiunea (inteligena) i Sufletul. Natura este treapta inferioar a
acestei iposteze. Sufletul este o punte de la divin la material. Neoplatonismul pune accent pe
spiritual (Binele) ce duce la reprimarea a tot ce este corporal i material (Rul), la ascetism.
Unica cunoatere este cunoaterea principiului divin, ns aceasta nu poate fi realizat nici prin
treapta senzorial, nici prin treapta raional. Plotin consider c unica modalitate de a se apropia
de principiul divin este extazul, care poate fi realizat numai prin concentrarea spiritual, meditarea
i reprimarea dorinelor corporale.
Neopytagoreismul - reinvie mistica si credinta religioasa in existenta Dumnezeului-unu si
reinvie reinterpretarea mistica a numerelor.Ideea centrala este axata pe nemurirea sufletului si
necesitatea mantuirii lui.
24.Caracteristica generala a gandirii filosofice in Evul Mediu.
Pentru filozofia medieval este caracteristic:
1. Orientarea general i caracterul religios teocentrism. Religia se bazeaz pe monoteism (n
comparaie cu antichitatea unde era politeism fiecare localitate avea zeul su, fiecare profesie
deasemanea avea zeul su, zeii erau cava obinuit i se gseau ntre oameni, n natur). In
perioada medieval se realizeaz trecerea la un zeu unic i puternic, care se ridic deasupre
naturii. Dominaia religiei i bisericii (iar din sec XI biserica catolic formeaz detaamente
paramilitare care cu sabia i focul ntroduceau credina i luptau cu pgnismul) a dus la aceea, c
orice problem era privit din punctul de vede re a religiei, se coordona cu nvtura bisericii.
2. Pentru filozofia medieval important era ideea creaionismului crerii omului i naturii de
ctre Dumnezeu. Lumea este compus din dou pri : lumea lucrurilor, naturii i lumea
supranatural, divin. Adevrata lume este lumea divin. Ideea crerii este temelia ontologiei
medievale, iar ideea revelaiei este baza teoriei cunoaterii. Omul deasemenea avea o natur
dubl: el avea ceva de la Dumnezeu i era chipul i nfiarea lui, avea suflet, iar din alt parte el
era animal raional, fiin pctoas, sclavul dorinelor i pasiunilor sale. Trupul era ceva josnic i
tot ce era trupesc trebuia suprimat i negat. Prin aceasta se lmurete ascetismul care era mod de
trai popular n acea perioad.
3. Din teocentrism i creaionism rees interpretarea simbolic i alegoric a realitii,
concepia religioas obliga de a vedea n toate obiectele i fenomenele lumii nelepciunea i
creaia lui Dumnezeu. Spre exemplu, boala era interpretat nu ca proces patologic, ci ca o
ncercare ori pedeaps.
4. Filozofia medieval purta un caracter retrospectiv, principala autoritate era antichitatea i cu
ct mai vechi, cu att mai important. De aici coninutul ei scolastic. Suprema autoritate se

considera crile sfinte, Biblia i operele prinelor bisericii.

5. n filozofia medieval maximal se excludea subiectivitatea din procesul creaiei. Ultima se
nelegea ca activitate inspirat de Dumnezeu, subiectul, individualitatea se ignora. Noi nu
cunoatem pe autorii multor icoane, sculpturi, biserici .a. Tot ce era subiectiv trebuia dat lui
Dumnezeu.
6. Filozofia medieval nu era ceva abstract, rupt de realitate, ea avea un caracter sentenios,
propovduitor, n ea este exprimat momentul instructiv.
25.Invatatura filosofica a lui A.Augustin.
Filosoful care a ordonat invatatura crestina in perioada patristica a fost Aureliu Augustin.Cele
mai originale lucrari sunt Teologia si Confesiuni.punctul de plecare in filosofia lui este
scepticismul.El este in cautarea unui adevar absolute mai presus de orice indoiala.Dupa
Augustin,filosofia si teologia in esenta lor sunt aceleasi,deoarece una este in cautarea
intelepciunii,cealalta in cautarea fericirii prin intelepciune.El sustine ca adevarurile rationale sunt
o confirmare a credintei,de aceea esenta filosofiei este exprimata:intelege pentru a crede si crede
pentru a intelege.Credinta dupa Augustin care este confirmata prin ratiune,totusi este superioara
ei.
Care este acel adevar superior?Acesta este sufletul,impreuna cu simturile si gandurile sale.Dar
care este valoarea unui astfel de adevar incarcerat in trup si care nu are iesire in afara?Acest
adevar capata valoare numai daca printre ideile din suflet intalnesc si ideea de Dumnezeu Absolut.
Dumnezeu este principiul existentei din nimic creaza totul;Dumnezeu este principiul
Binelui.Principiul Binelui este unul pozitiv.El confirma existenta,prezenta creatiei
dumnezeiesti.Raul este principiul negative;este nonexistenta.Pentru ca lumea create sa nu se
prabuseasca in nonexistent sau neant,Dumnezeu permanent o creaza.
Problema de care este preocupat Augustin este problema fericirii omului.Sufletul este
nemuritor,este partea divina in om.Sufletul nu preexista inaintea corpului,cum sustineau
neoplatonicii,ci el este creat odata cu trupul.Creind omul dupa chipul si infatisarea sa,Dumnezeu
i-a dat libertatea vointei,libertatea de a allege intre bine si rau.Omul prin Adam si Eva a ales raulpacatuind.Astfel omul este privat in continuare de libertatea vointei,iar pacatul este fatal.Aici se
impune o intrebare:Cine are dreptul sa mantuiasca odata ce toti santem pacatosi?
In lucrarea Imparatia cereasca si imparatia pamanteasca,Augustin sustine ca acest drept il
primesc fetele bisericesti printr-o viata monahala inchinata lui Dumnezeu.Astfel,Augustin devine
ideologul Bisericii,care sustine hegemonia ei asupra celorlalte sfere sociale si asupra statului.
26.Problema universaliilor in filosofia medievala
Universaliile-notiunile generale,sunt generalul.Au aceasta realitate?In ce raport de gaseshte
generalul de singularul?Aceasta peoblema va capata dezlegare care la rindul sau va duce la
inkegarea conceptiilor originale din perioada.
Aceste dezlegari,rezolvari:
1.realizmul oficial sustinut de biserica catolika(in sensuk lui Platon).Universaliile exista separat
de lukrurile singulare inainte acestora in ratiunea sevina ca idei-modele dupa care Dumnezeu
creaza lumea;
Realism moderat (sensul lui Aristotel) universaliile sunt generalul din lukruri care nu este separat
de lukruri;universaliile sunt esentele din lukruri.
2.conceptualismul sustine ca universaliile exista dupa lukruri ca sesnsuri logice,concepte in
ratiunea individului;
3.nominalismul sustine ca universaliile nu exista sunt kuvinte pe kare le atribuim lukrurile ptr ale
distnge.Existenta reala o au numai lukrurile singulare.Asa dar generalul nu exista ,exista doar
singularul.

Nominalismul este conceptia filosofika care din interior va contribui la distrugerea

scolasticii.Negind existentsa universaliei a notiunilor generale ai neaga insashi existentsa lui
Dumnezeu.
27.Invatzatura filosofia a lui Th.d'Aquino
Tomas dAquino (1225-1274) a fost fara indoiala,doctoral cel mai zelos si cel mai fidel al
bisericii catolice.Autor a numeroase scrieri- comentarii asupra lui Aristotel,tratate si altor
lucrari.Spre deosebire de alti scolastici el vrea sa se impuna nu prin elanul emotiei,a unei pledori
patetice,ci prin o sistematizare extrema a continutului.
Rationamentul in materie de credinta spunea dAquino nu-si poate permite sa demonstreze
adevarurile relevate,ci numai sa traga consecintele care pot si trebuie sa rezulte din cunoasterea
lor.El admite teza aristotelica conform careia cunoasterea incepe de la simturi,pentru a sustine insa
mai departe ca tocmai datorita ca intelectul incepe de la simturi,el este incapabil sa sesizeze
existenta si natura divina.Tomas dAquino considera ca divinitatea a creat universul
material,natura,din nimik,prin propria sa vointa.Natura formeaza o ierarhie in care fiecare treapta
este formatreptei inferioare si materialtreptei superioare.
28.Gindirea filosofica in epoca Renasterii: caractersistica generala
Dupa Evul mediu urmeaza o perioada in istoria gindirii umane,numita de istoricii care au
studiat-o mai departe aproape Renastere. Insusi cuvintul a fost intrebuintat mai intii de franceziRenaissance si era aplicata la caracterizarea artei,indeosebi a arhitecturii.Intelesul stiintific,asa
cum il avem astazi a fost stabilit de I.Burckhardt in cunoscuta sa opera Cultura Renasterii in Italia
care a aparut in BASEL in 1860.
Manifestarile Renasterii sunt prea bogate si variate pentru a se face definitia generala a acestei
epoci.Renasterea este mai intii de toate o laicizare intelectuala a omenirii.Idealul Renasterii
devine libertatea fata de autoritatile traditionale,libertatea in stiinta,in arta,in viatza
morala,dezvoltarea omului intreg ca suflet si corp impotriva idealului medieval ascetic,care
dezvolta numai spiritual si mortifica corpul.Viata peminteasca incepe a fi pretuita in sine,ca un
bun,ca o valoare ,nu ca o pregatire pentru viatza de dincolo.
29. Invatzatura filosofica alui N .Cusanus
Nicolaus Cusanus(1400-1464) este primul cugetator situat la rascrucea evului Mediu cu epoca
moderna,de aceea si domeniul sau de activitate este intermediar intre filosofie si teologie.Prin
latura teologica el ramine adept a lui Dionisie Pseudo Areopagitul,gindirea sa gravitind intre
coordonateleteologiei mistice ale acestuia.
Dintre sistemele filosofice antice,Cusanus arata o deosebita dragoste pentru mistica
neopythagoreica a numerelor,sub indemnul careia el aplica marimile matematice la realitate.
Originalitatea lui Cusanus consta in modul cum el lamureste pe de o parte raportul dintre om si
Dumnezeu,pe de alta parte raportul dintre Dumnezeu si Univers.
Dumnezeu si omul omul se afla in legatura cu Dumnezeu prin constiinta,care are trei trepte de
perfectiune:
1.sensibilitatea-care reflecta confuz,adica prin simturi realitatea,esenta lucrurilor.
2.ratiunea-care intelege lucrurile mai bine,prin separarea elementelor lor si prin reducerea acestor
elemente le numar.
3.intuitia-o viziune nemijlocita care reuneste intr-un tot lucrurile si elementele separate de ratiune.
Dumnezeu si Univers - Lumea este o desfasurare multipla a divinitati unice.Precum din
numarul unu decurg toate celelalte enumere prin aditiune,tot asa multiplicitatea lumii
sensibile,decurge din misterioasa Unitate suprema.Dumnezeu este stiinta,vointa si puterea,el este
maximum,deoarece cuprinde totul,dar este si minimum,fiindca se afla in lucrul cel mai mic.
Acest mare protagonist al Renasterii care din ratiunea unei gindiri de tranzitie na ajuns la un
sistem perfect inchegat,cuprinde in opera sa idei generale,cer au gasit pretuire abia mai tirziu,dar
care nu au fost roade immediate la Bruno,Campella,Leibniz si altii.

30. Conceptiile naturofilosofice ale lui N Copernic, G . Bruno,si G.Galilei

N.Copernicus(1473-1543) ginditor din perioada Renasterii.Intemeietorul unui nou sistem
cosmologic si anume sistemul heliocentric (helios-soarele).Aceasta noua creatie este reflectata de
marele savant in lucrarea despre miscare cailor ceresti si lucru ciudat.Conceptia lui Copernicus
are o insemnatate epocala,ea a constituit un act revolutionar,prin care studiul naturii si-a
proclamat independenta fata de Dumnezeu in fata religiei.Ea a rasturnat contrapunerea miscarii
corpurilor ceresti celor pamintesti,formulate inca de Aristotel si sustinuta de scolastici.
Giordano Bruno(1548-1600) Miezul filosofiei lui Bruno il constituie conceptia coperniciana a
naturii,al caror apostol devine.Insa este adevarat ca Copernicus desi inlocuise vechea sistema
geocentrica printr-una heliocentrica,nu izbuteste sa depaseasca hotarele lumii.Bruno a afirmat
,sprijinit de Cusanus,infinitatea lumii.ca cosecinta insusi soarele situate de Copernicus in centrul
universului se transforma intr-un astru,care se pierde in spatial infinit al lumii.Lumea este
una,fiindca Dumnezeu este Unul,Dumnezeu este inima lumii.El este cauza ,principiul substratul
unic,forta primordiala din lume.
Galileo Galilei(1564-1641) cel mai mare cercetator Italian al naturii.Vechea conceptie scolastica
este pe deplin ruinata si noua coceptie coperniciana este definitive intemeiata.Galilei datorita
telescopului perfectionat in 1610 a descoperit satelitii lui Jupiter,inelul lui Mercur si Venus.Pentru
Galilei cartea este inscrisa in cifre si figure geometrice,pentru a intelege natura este necesar de ai
descoperi ordinea matematica,raporturile generale,legile.Dupa Galilei cauzele naturii sunt
mecanice si necesare,nu niste puteri insufletite,care lucreaza arbitrar,asemenea omului, in vederea
realizarii unor scopuri.
31.Carecteristica generala a gindirii filosofice in epoca moderna.
Fundamental filosofiei modern il constituie noua stiinta a naturii care care sa format in rezultatul
fuziunii calculului mathematic cu experienta. Noua stiinta a naturii sfirseste conceptia teledogica
si fundamenteaza o noua conceptie conceptia mecanicista. Conceptia mecanicista sustine ca in
natura domina ordinea reprezentarea de lege, iar legea universal si necesara a naturii este legea
cauzalitatii. Noua stiinta a naturii este obiectiva, necesara, impresionala. Cunostinta nu sa mai
inpune prin respectful autoritatii persoanei. Cunostinta moderna este rezulttul experientei si nu a
experientei brute, subiective, ci a experientei masurate. Masurarea devine conditia principala a
noii stiinte a naturii, prin ea se produce fuziunea calculelor matematice cu experienta. Intreaga
stiinta anterioara cauta sa dezvaluie in natura substante oculante , magice. Pionerul stiintei modern
este Copernic care a inaintat o fundamentare matematica a noii conceptii cosmologice-conceptia
heliocentric.
Filosofii moderni pun intrebareacum di fuziunea calcullui mathematic si a experientei capatam
o cunostinta obiectiva . pentru a raspunde la aceasta intrebare filosofii incep a analiza metodele
de cercetare stiintifica, plasind problema metodelor pe tarimul teoriei cunoasterii, care devine
problema principal a filosofiei modern. Procesul cunoasterii folosofiei modern se impart in 2 mari
curente:
1.
current empiric-izvorul unic al cunostintei esye experienta
current rationalist- sustine experienta sub orce forma este subisctiva si relatiav de accea ea nu
poate constitui fundamental cunoasterii stiintifice. 32.Filosofie empirista a lui Fr. Bacon.
Criticaerorilor si metoda inductiva.
Fr. Bacon formulaeza constient problema despre necesetatea elaborarii nei noi metode stiintifice
de cunoastere. Bacon neaga filosofia ca contemplare si o prezinta ca stiinta despre lumea reala,
intemeiata pe cunoasterea experimental. El metioneaza ca sarcina suprema a cunoasterii consta in
cucerirea naturii si perfectionarea vietii umane. In elaborarea conceptiilor sale el porneste de la
experienta. Bacon deosebeste doua tipuri de experienta Rodnicescopul carora consta in
ameliorarea conditiei umane in mod nemijlocit si de iluminare care urmareste cunoasterea
legilor. Bacon elaboeaza conceptia caracterul dublu al sufletului uman. Filosoful deosebesste

sufletul rational care intra in om datorita inspiratiei divine, al doilea tip- sufletul sensorial, are
toate caracteristicile corporalitatii. In lucrarea Noul Organonsustine necesitatea reformarii
stiintei prin reforma metodei. Noua metoda a stiintei dupa bacon etse experienta care se
deosebeste de stiinyy scolastica e carei metode este dialectica. Bacon infaptuieste o noua
clasificare a stintelor :1.memoria este temelia ISTORIEI, 2. Imaginatia este temelia ARTEI,3.
Ratiunea este temelia FILOSOFIEI. In procesul cunosterii dupa Bacon constiinta infaptuieste
unele erori, numiti idoli, pentru depasirea lor trebuia sai analizam si sai clasificam:1-idolii
pesterii, 2- idolii pietei, 3- idolii teatrului, 4- idolii tribului. Scopul stiintei dupa bacin este
explicarea prin cauza. Cauza la bacon semnifica forma, caliatate.Prin aceasta notiune Bacon nu
poate infaptui reforma stiintei, de accea el nu depaseste sir amine in hoatre stiintei scolastice.
Dar meritul, pe care i-1 atribuie Bacon lui nsui este descoperirea unei noi metode de investigare
tiinific: metoda inductiv. Logica de pn la Bacon, aa cum fusese ntemeiat de Aristotel, nu
reuise s descopere o metod menit s duc la cunoaterea faptelor reale. Metoda logicii
tradiionale era o metod de demonstrare, iar nu una de investigare. Cum Bacon voia s fac din
filosofic o ars inveniendi, o "metodologie a tiinelor naturii", el nu putea realiza acest lucru dect
prin descoperirea unei metode cu adevrat revoluionare. n ce const metoda inductiv, aa cum a
fost ea determinat de Bacon? Pentru a descoperi inductiv cauzele fenomenelor, care dup Bacon
stau n "formele" sau "naturile" lucrurilor, trebuie s ne folosim de enumerare i excludere i s
trecem n nite tabele ceea ce observm. Dup ce s-au fcut toate aceste operaii, Bacon spune c
trebuie stabilite instanele prerogative, adic acele cazuri care ngduie s se descopere imediat
nsuirile reale ale noiunii n chestiune. Astfel, "natura" sau "forma" este ceea ce e totdeauna unde
e cldur, ceea ce lipsete totdeauna unde nu e cldur, ceea ce e mai tare unde e mai mult
cldur i mai slab unde e mai puin cldur. Cu toate influenele scolastice de care e dominat
nc n stabilirea acestei metode totui Bacon era pe un drum bun.
33.Conceptiile filozofice a lui Locke,Berkley si Hume.
Locke este empirist prin abordarea originii cunostintei. Dupa locke originea cunoasterii este
experienta. Noi cunoastem cu siguranta marginile experientei ca rezultat al afectarii simturilor de
catre lucrurile exterioare. Locke este impotriva teoriei ideilor inascute ale liu descartes. Constiinta
unui nou nascut este lipsita de contunut este Tabula rasa pe suprafata cereia se inscriu
cunostintele capatate prin experienta. Cunostinta numai la prima vedere pare directa, in realitate
ea este indirecta cunostintelor, Locke distinde:
1idei simple capatate prin senzatii-simt extern,
2-idei compuse capatate prin refletie-simt extern
Asadar exista 2 izvoare de cunostinte-Senzatia si Reflexia, prin reflexie filosoful subintelege orce
proces intern de cunostinta. Reflexia este insusirea de a oglindi propriile noastre operatii
sufletesti. Ideile simple si ideile compuse nu sunt cunostinte pentru a deveni sunt prelucrate de
ratiune prin:
-comparare
-abstractizare
-denumire
Daca marginile cunostintei sunt marinile experientei, atunci apare intrebarea care este valoarea
cinostintei? In legatura cu aceasta subinfluienta filosofiei lui hobbs, Locke infaptuieste
urmatoarea clasifiacare a insusirilor lucurilor:
1.Insusiri secundare- subiective care nu reflecta lucrurilo asa cum sunt ci felul cum sunt oglindite
in noi(miros gust sunet)
2. insusiri primare obiective(Intinderea miscarea rezistenta)
Locke fundamenteaza conceptia subiectiva, relativa a cunoasterii. El distinge lucrurilwe care
sunt cunoscute si le numeste FENOMENEsilucrurile care nu sunt cunoscute si le numeste lucruri
in sine. Locke distinge urmatoarele trepte de cunoastere:
1.senzoriala-cunostinta probabila despre lumea din jur.
2. treapta demonstrativa- cunostinta sigura directa.

In dependenta de treptele cunoasterii distingem:

a)
Judecati demonstrativeb)
Judecati intuitive.
Matematica are judecati demonstrative care dau cunostinte sigure insa judecatile matematice nu
pot fi aplicate la cercetarea lumii de accea amine o stiinta ideala. Dumnezeu este o judecata
mijlocita de credinta. Prin credinta capatam incerdere in existenta lui dumnezeu, iar Dumnezeu
este siguranta existentei lumiii.
George Berkley- dupa el cunoastem perceptie care este o cunostinta particulara, singulara, pe cind
notiunea care este o cuostinta generala, nu este altceva decit o fictie a mintii, deci nu este
cunoscuta . Noi cunoastem perceptia lucrurilor si nu insusi lucrurile. Orce lucru este un complex
de perceptii.
A exista inseamna a fi perceput, a fi perceput inseamna a fi in suflet. Lumea independent de
sufletul meu nu exista ,chiar dacaar exista nu as cunoasste-o. Aceasta conceptie conform careie
existenta sigura o are Eul si constiinta lui, poarta numele de solipsism.
Se schiteaza in legatura cu aceasta o problema cauza cunostintei. Pentru a depasi solipsismul
Berkley rezolva problema data in felul urmator : cauza are aceeasi natura cu efectul. Perceptia
este de natura spirituala deci cauza ei trebuie sa fie de acceasi natura. Cauza cunostintei dupa
Berkley este ratiunea divina, care impune in sufletul nostru idei despre lumea inconjutratoare.
Daca locke sustine existenta atit a insusirilor secundare cit si celot primare , atunci Berkley le
suprima si la reduce numai la cele secundare, subisctive. Berkley sustine: lucrurile nu exista in
mod obiectiv ci numai in gindirea noastra. Noi nu avem si nu putem avea perceptii senzoriale ale
materiei in genere , noi percepem numai lucrurile aparte fiecare perceptie prezinta suma
senzatiilor aparte. Nu exista o idee abstracta a materiei. Ideile reflecta calitati date in perceptia
subiectului.
David Hume-dezvolta teoria empirista subiectiva a cunoasterii pina la forma extremaSCEPTICISM. Fiind intrebat Care este esenta Universului?raspunde nu stiu. Dupa Hume
cunoasterea autentica poate fi numai cea logica care este exprimata prin judecati necesare si
obiective. Insa orce cunostinta este o cunostinta particulara a faptului siea se bazeaza pe
experienta simturilor, iar aceasta este o cunostinta subiectiva-particulara, relativa.Asadar
cunostinta capatata prin experienta simturilor nu poate fi fundamentalalogic si nu este o cunostinta
autentica. Cunostinta logica este cea matematica insa judecatile matematice nu se refera la lucruri
ci la raporturi dintre judecati de accea chiar daca matematica este o stiinta sigura ea nu poate fi
aplicata in cunoasterea lumii. Dumnezeu care este esenta, cauza prima a existentei nu poate fi
cunoscuta deoarece orce cunostinta este cunostinta lucrurilor efectelor si nu cunostinta cauzei
lor. Stiinta pe care reprezentantii empirismului doresc so fundamenteze prin dezvoltarea teoriei
cunoasterii bazata in exclusivitate pe experiente divine . Concluzia empirismului- no cunoastere
stiintificaa lumii nu poate avea loc.
34. filosofia rationalista a lui Descartes.
El cauta sa fundamentezenoua stiinta in analogie cu stiinta matematica, care se inalta pe un
fundament sigur axiomatic. Dupa descartes stiinta sigura este matematica deoarece obiectu ei este
produsul pur al ratiunii este abstract ideal. De accea metoda matematic, deductia combinativa
trebuie sa devina metoda generala a stiintei. Dupa descartes deductia matematica terbuie aplicata
la cercetarea naturii, prin aceasta fundamenteaza mecanica. Aplicind deductia matematica la
cercetarea celei mai generale insusiri ale materiei- intinderea- descartes fundamenteaza o noua
stiinta geomertia analitica.
Deductia matematica trebuie aplicata in filosofie in cercetarea existentei lui dumnezeu; omului.
Aceasta intentie este nereusita, a fi depasita descartes apeleaza la metoda sceptica-indoiala. Totul
este supis indoielii: siguranta cunostintelor fie chiar de matematica din sufletul rational ;
siguranta existentei in exterior a lucrurilor, a lumii.In procesul indoielii intilnesc un obstacol care
este mai presus de indoiala si acest obstacol este insusi indoiala. Ce este indoiala? Este cugetare,

gindire. Dar daca cuget inseamna ca exist. Prin aceasta capat siguranta existentei ca gindire suflet.
Insa eu am nevoie de un criteriu care sami dea siguranta existentei unei lumi in afara constiintei.
Pentru aceasta am nevoie, de un criteriu absolut care dupa descartes este existenta lui
dumnezeu.Care este originea lui dumnezeu? Descartes spune :
1.
Idei imaginare a caror origine este imaginatia sunt ideale;
2.
Idei senzoriale a caror origine este sinzatia sunt confuze;
3.
Idei inascute.
Concluzia lui descartes este dualista :
1.
Substanta materia- insusirea principala materia
2.
Substanta spirituala-gindirea.
Metodologia rationalista a lui Desartes nu neaga necesitatea diviziunii lumii in parti componente,
dar dimpotriva, o presupune. Metoda propusa trebuie utilizata atit in cunoastrea stiintifica precum
si in cea filosofica. Descartes propune o noua conceptie filosofica, in centru careia sa afla
subiectul cugetator. Cautind izvorul, criteriul cunodtintelor adevarate asa cum au si facuto si altii
descartes ajunge la concluzia ca aceasta nu trebuie cautat in experiment , dar in domeniul ratiunii,
a spiritului uman. Conceptia a lui Descartes a reflectat necesitatile timpului in parte a oferit solutii
problemelor lui, partial a deschis noi domenii si aspecte, care ulterior vor fi studiate si analizate .
35.Conceptiile filosofice a lui spinoza si Leibniz.
Spinoza sustine ca supremul scop al existentei umane este fericirea , care consta in unirea cu
Dumnezeu. Iar aceasta poate fi obtinuta prin cunostinta care are forma deductiei geometrice.
Spinoza critica notiunea de substanta, din filosofia carteziana. Ea nu satisface cele doua criterii:
1.
De a fi cauza lui-cauza sine insusi;
2.
De a se cunoaste si de a se explica pe sine insusi.
Aceste criterii sunt satisfacute de substanta unica Dumnezeu. In sistemul filosofic a lui Spinoza
sunt aplicate:
1.Notiunea de atribut, care reprezinta insusirile esentiale a substantei, Dumnezeu. Din
infinitatea lui Dumnezeu cu necesitate matematica etse dedus numarul infinit de atribute.Spinoza
nu explica cauza ignorantei, dar reduce numaruk atributelor la doua:
-materia
-spiritul care au insusirile.
2. Notiunea de modus- ceea ce isi are cauza existentei sale in altceva; ceea ce existenta intrun fel si nu poate exista in alt fel. Lumea este o manifestare de modusuri.
Fericirea care consta in unirea lui Dumnezeu poate fi atinsa prin constiinta care are 3 trepte in
perfectiune crescinda:
-cunoasterea senzoriala care este confuza prin afecte. Aici natura domina asupra sufletului.
Eliberarea se infaptuieste la celelalte doua trepte;
-cunoasterea rationala, sigura si adevarata deoarece obiectele sunt notiunile care reprezinta
insusirile esentiale ale substantei. Aici cunoastem lucrurile in legatura lor complexe si necesara.
-intuitia- cunoasterea diirecta a cauzei prime. Cunoasterea lumiica efect necesar a substanteiDumnezeu. Cunoasteea lui Dumnezeu insotita de dragoste altruista ne elibereaza de afecte si ne
uneste cu Dumnezeu.
Analizind omul ca parte componenta a naturii, spinoza subliniaza ca corpul si sufletul sunt
reciproc independente, datorita independentei ontologicea doua atribute ale substantei. Aceasta
idee se coreleaza la Spinoza cu tendinta materialista de explicare a activitatii de gindire a omului.
Folosoful subliniaza ca gindirea omului depinde de starea corpului doar la treapta cunoasterii
senzoriale. El sublinia ca cunoasterea senzoriala prezinta reflctarea neadecvata a obiectului.
Despre religie Spinoza vorbeste in contextul eliberarii savantului. El sublinia ca religia trebuie sa

ofere savantilor libertate deplina a gindurilor si a cercetarilor lor, afirmind ca morala adevarata si
ordinea sociala se afla in pericol acolo unde religia si statul limiteaza libertatea savantilor.
Un alt reprezentant este Leibniz. Filosofia sa este influientata:
-de nominalism- sustinea existenta numai a singularului
- reinvierea atomismului lui democrit
-critica subst. Materia din filosofie lui Descartes, consecintele metafizice ale calculului
infinitizimal.
Leibniz critica notiunea de substanta , materia lui Descartes care are insusirea intinderea, iar de
aici divizarea infinita a materiei si deci forma ei complexa. Dupa Leibniz substanta este simpla si
nedivizibila. Acolo unde trece peste divizibilitate spatiala, ajungem la substanta simpla,
nedivizibila spatiala, datatoare de spatiu, iar insusirea principala activitatea. In plan fizic aceste
puncte sunt numite forte, in plan metafizic- MONADE.
Prin introducerea notiunii de forta in fizica Leibniz rezolva cea mai dificila problema filosofica
Cauza miscarii formind prin aceasta un compartiment al fizicii- dinamica. Miscarea este
emanenta materiei. Monoda are insusire , activitate care este reflectare, gindire. Dupa Leibniz
monodele se clasifica in dependenta de claritate:
-monade confuze- caracterul materiei vii
-monade confuze si clare caracter animal
-monade confuze, clare si aperceptive- caracter. Omului.
Leibniz distinge monada monadelor-Dumnezeu, care are reprezentari aperceptive .
Dezvoltarea rationalismului in filosofia lui Leibniz, atinge punctul extrem care este spiritualism,
prin care se admite ca materiei ii este imanenta spiritul. Prin Leibniz se admite cunoasterea
rationalaA PRIORI, libera de experienta.
Orogonalitatea sistemului filosofic , elaborat de Leibniz este concentrata in afirmatiile:monadele
sunt aspecte ale universului, fiecare include in sine univesrul intreg; nomadele nu lasa nimic in
afara de sine.acest unul singur exista de un numar infit de ori si constituia numai unul din
nesfirsitele aspecte ale realitatii vazute din puncte de perspectiva diferite. Aceste afirmatii explica
fraza : monadele nu au ferestre si nu actioneaza unele asupra altora.
36.Caracteristica general a gndirii filosofice n epoca Iluminismului.
Iluminismul prezint un curent, ideologic i cultural al gndirii sociale, care reflect lupta
burgheziei timpurii i a maselor populare mpotriva feudalismului n perioada de trecere de la
Evul Mediu la capitalism. Ideologii iluminismului se pronunau mpotriva despotismului sistemei
de caste, bisericii, fanatismului religios. Concepiile despre natur, societate, stat, formele de
guvernare; instituiile statale, religia, etica i normele etice, procesul de instruire i educaie totul
a fost supus unei critice aspre, unei judeci a raiunii umane, fiind apreciate ca iraionale, inutile
i, prin urmare, nevalabile, sortite la pieire. Iluminitii cerea libertatea gndirii tiinifice i
filosofice, optau pentru dominaia raiunii umane, laice i a cercetrilor ce evideniau adevrul,
realitatea aa cum este ea, liber de camuflarea misticismului. ntemeietorii iluminismului francez
din sec. al XVIII-lea au fost Montesquieu i Voltaire, ei au pus temelia acestei micri, fiind
numii pe bun dreptate patriarhi ai ei. La sfiritul anilor 40 ai sec. XVIII n Frana a aprut o nou
pleiad de iluminiti, generaia a doua, cu mult mai radicali n concepiile lor despre lume: La
Mettre, Rousseau, Diderot, Holbach, Helvetius. Iluminitii francezi s-au ridicat mpotriva
dualismului lui Descartes, au adus mult nou n comparaie cu raionalismul i fizica acestuia, au
atacat gndirea metafizic a lui Spinoza, empirismul lui Bacon, sensualismul lui Locke,
scepticismul lui Beyle, i idealismul, folosind de la ei tot ce socoteau raional i de valoare. La
Mettre, Diderot, Helvetius au negat concepia creaionist n privina apariiei lumii i argumentau
faptul c natura i are cauza n ea nsui, c materia prezint unica substan existent venic ce
st la temelia ansamblului compus de fenomene ale naturii. Pentru iluminiti un interes mare
prezentau problemele legate de istorie: sistema social-politic, formele de guvernare, omul,
procesul de instruire i educaie, etica, religia, viaa spiritual i material a societii.

37. Filosofia iluminista franceza: Fr. Voltaire, Ch. Montesquieu, J.-J. Rousseau
Iluminismul prezinta un current, ideologic si cultural al gindirii morale, care reflecta lupta
burgheziei timpurii si a maselor populare impotriva feudalismului in perioada de trecere de la
Evul mediu la capitalism. Ideologii iluminismului se pronuntau impotriva despotismului sistemei
de caste, bisericii, fanatismului religios. Conceptiile despre natura, societate, stat, forme de
guvernare; institutiile statale, religia, etica si normele etice, procesul de instruire si educatie totul
a fost supus unei critice aspre, unei judecati a ratiunii umane, fiind appreciate ca irationale, inutile,
si , prin urmare, nevalabile, sortite la pieire.
Fr. Voltaire
Reprezentant de vaza a iluminismului francez, scriitor, filosof, psiholog. El cunostea bine operele
predecesorilor si contemporanilor sai, mai ales operele lui Bacon, Loke, Hobbes, Descartes,
prelungind traditiile lor.
Succesele stiintelor naturale si a filosofiei, sustinea el, ne demonstreaza realitatea si obiectivitatea
naturii, ca lucrurile, obiectele si sistemele, prezinta pur si simple diferite forme ale materiei. In
continuare ginditorul arata ca corpurile si toate celelalte organizari materiale, sint alcatite din
parti
componente mai mici, si asa pina la atom, care nu poate fi distrus. De aici reiese principal
concluzie filosofica, ca material nu poate fi nimicita, ca ea fiind active numai se transforma in alta
forma.
Ch. Montesquieu
El a studiat operele filosofilor din grecia si roma antica, din epoca evului mediu, renastere,
moderne, si a contemporanilor sai. Montesquieu este unul dintre reprezentantii timpurii ai
deismului francez desi accepta crearea lumii de catre Dumnezeu, argumenta faptul despre
neamestecul acestuia in chestiunile ei de mai departe. Mare atentie dadea problemelor de caracter
social. Studiind istoria el evidentiaza si rolul economiei, in viata societatii la baza careia sta
munca
J.-J. Rousseau
Cugetar despre provenirea si temelia neegalitatii intre oameni, despre contactul social, sau despre
educatie si altele care l-au facut sa fie recunoscut ca filosof si scriitor. Conceptiile lui filosofice sau format sub influienta deismului englea si francez. El recunostea existent reala si obiectiva a
materiei, influienta ei asupra organelor de simt, ce da nastere denzatiilor. Dupa parerea sa,
material enerta si nu este in stare sa duca la aparitia constiintei, ratiunii. El recunostea existent lui
dumnezeu ca vointa, ratiune universal si sursa a caritatii. In conceptiile lui locul central il ocupa
ideile social-politice. Societatea este privita ca dezvoltare ascendenta. El arata ca despotismul
prezinta ultima instant a inegalitatii, a fardelegilor unde dispare dreptul, politica, etica, si
domneste numai voluntaristul, ambitiile, capriciile dictatorului.
38.Materialismul mecanicist francez in sec. XVIII: J. Lamettrie, P. Holbach si Cl. Helvetius
Ginditorii materialishti ei sustineau si argumentau principiul materialitatii lumii,adika a naturii
si societatii,ca materia prezinta faktorul primordial,iar conshtiintsa cel sekund,ca insushire a
materiei organice. Materie o intelegeau k substantsa ce exista veshnik,nelimitata,fara inceput si
fara sfrishit,ne creata de nimeni, temelie a tot ce a fost,este si va fi, izvor din kare a luat nashtere
toata varietatea compusa de lukruri,fenomene,organisme ale lumii. Ei au generalizat
cunoshtintele despre materie si au elaborat notiunea folosofika a materiei.. In sistema naturii,
Holbach mentioneaza,ca materia este tot ceea ce exista si actioneaza intr-un fel sau altul asupra
organelor de simt, iar calitatile ce le atribuim noi diferitor lukruri materiale,se bazeaza pe diferite
impresii sau skimbari,produse in noi de catre aceste lukruri.