Comenterii la lucrarea

Terminologia trinitară în teologia lui Augustin

gasita pe internet pe site-ul www.scribd.com .O lucrare al carui autor nu-l cunosc. Insa
am adaugat comenteriile mele la citatele din aceasta lucrare.
Se spune ca:
„Un alt lucru esenŃial la Augustin a fost căutarea imaginii trinităŃii în interiorul
sufletului uman. Dacă sufletul conŃine „urmele” trinităŃii, atunci trebuie doar să ne uităm în
noi înşine pentru a-L putea descoperi pe Dumnezeu şi oikonomia Lui.
ContribuŃiile majore ale lui Augustin la înŃelegerea trinităŃii au fost analogiile extrase
din domeniul personalităŃii umane, care întăresc convingerea credincioşilor că Dumnezeu este
reflectat în creaŃia Sa, doar că această creaŃie este o palidă reflectare a ceea ce este Dumnezeu.
De asemenea, tot aici, este de remarcat faptul că din punct de vedere metodologic
Augustin îşi zideşte sistemul, pornind „de jos în sus”, nu de „sus în jos”; nu dinspre
Dumnezeu spre creaŃie, ci de la observarea ordinii din creaŃie, căreia îi caută o cauză şi un
sens. El are ca punct de plecare antropologia, pentru a-L descoperi pe Cel după asemănarea
căruia am fost făcuŃi.”
Eu indraznesc sa spun ca toata descrierea aceasta este o speculatie filosofica. Augustin
porneste din sine, la cunoasterea lui Dumnezeu. Trebuie sa specificam faptul ca natura umana
si-a pierdut calitatea avuta la creatie. Omul este pacatos, si dupa scrierea lui Ieremia in 17:9
„Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?
Augustin se avanta in explorarea unui taram despre care Scriptura declara ferm ca este
un taram inselator, deznadajduit de rau. Astfel, el scoate din acest taram lucruri care sant la fel
de inselatoare si rele. Cum il poti compara pe Dumnezeu cu astfel de lucruri? Iata ce spune
Dumnezeu:
Isaia 40:25 „Cu cine Mă veŃi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?” zice Cel Sfânt.
Isaia 46:5 Cu cine Mă veŃi pune alături, ca să Mă asemănaŃi? Cu cine Mă veŃi asemăna,
şi mă veŃi potrivi?
Deuteronom 4:2 Să n-adăugaŃi nimic la cele ce vă poruncesc eu, şi să nu scădeŃi nimic
din ele; ci să păziŃi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu.
Deuteronom 12:32 Voi să păziŃi şi să împliniŃi toate lucrurile pe care vi le poruncesc eu;
să n-adăugaŃi nimic la ele, şi să nu scoateŃi nimic din ele.
Proverbe 30:6 N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească, şi să fii găsit
mincinos.
Apocalipsa 22:18 Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că,
dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.
19 Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărŃii acestei proorocii, îi va scoate
Dumnezeu partea lui de la pomul vieŃii şi din cetatea Sfântă, scrise în cartea aceasta.”
Iar teologia moderna trece cu vederea incalcarea acestor porunci prin care Dumnezeu
spune, ca sa nu se mai adauge nimic la Cuvantul Sau si nici sa nu se scoata.
„Termenul „essentia”, este folosit de Augustin pentru a afirma unitatea şi
indivizibilitatea Sfintei Treimi, deoarece, spunea el, nu trebuie să se confunde persoanele şi
nici esenŃa nu trebuie divizată. Este o singură persoană a Tatălui, o singură persoană a Fiului
şi o singură persoană a Duhului Sfânt, dar Dumnezeirea lor este Una.”
In aceasi lucrare se afirma urmatoarele:
„Prin intermediul termenului persona, Augustin încearcă să stabilească ce anume au în
comun Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt ca gen sau categorie. Ei nu sunt Tatăl (sau Fiul sau Duhul)
în comun, pentru că ei nu sunt TaŃii (sau Fii sau Duhurile) celorlalŃi. Iar Tatăl nu este Fiul,
Fiul nu este Duhul şi viceversa, dar totuşi aceştia sunt o singura persoană.”
 Cat de neclara este aceasta filosofie. Intr-un loc se afirma ca in Dumnezeire sant trei
persoane separate, distincte, iar intr-un alt loc se afirma ca defapt este o singura persoana.
Augustin mai spune:
„Tatăl naşte pe Fiul, aşa că Fiul nu este Acela care este Tatăl. Fiul este născut din Tatăl,
aşa că Tatăl nu este Acela care este Fiul. Duhul Sfânt nu este nici Tatăl nici Fiul, ci numai
Duhul Tatălui şi al Fiului, egal şi El cu Tatăl şi cu Fiul, aparŃinând la unitatea Treimii.”
Un amalgam de idei nebiblice. Augusti s-a straduit timp de decenii, sa explice aceasta
filosofie, dar nu a putut sa clarifice nimic. Vazand ca a ajuns la impas el declara ca defapt
Trinitatea este o taina, pe care nimeni n-o poate intelegi si explica. Sigur, a ajuns la o
incurcatura mare ca Darwin cu teoria sa evolutionista. Timp de decenii a facut experiente pe
musculite, si a vazut cateva diferente minore si pe aceasta si-a construit intreaga sa teorie. Dar
cand si-a dat seama ca a dat gres, teoria sa deja era o arma distrugatoare in mainile celor
necredinciosi.
Nu inteleg, de ce i-au trebuit asa de multi ani lui Augustin ca sa explice un lucru care
este de neexplicat. Pe cand Lui Dumnezeu i-au trebuit doar cateva minute sa se decopere Lui
Moise in pustie. Dumnezeu se face de cunoscut prin descoperire. El se descopera numai cui
doreste El. Insa Augustin si toti ceilalti teologi nu au primit nici o descoperire. Ei doar au
dedus, au facut analogii intre natura Divina si cea umana:
„Augustin şi-a extras analogiile din domeniul personalităŃii umane, argumentând că de
vreme ce omul este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, care este triunic, este
rezonabil ca printr-o analiză a naturii omului să putem găsi o reflectare oricât de vagă, a
caracterului întreit al lui Dumnezeu.”
Augustin deduce, deci nu primeste o descoperire, ci, repet, deduce natura divina din cea
umana. Acum va las pe voi sa judecati felul lui de gandire. O astfel de gandire transcrie
intreaga Biblie. Prin urmare Geneza 1:26,27 Dupa conceptia Augustiniana va fi transcrisa,
rastalmacita astfel:
Biblia spune:
Geneza 1:26 Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după
asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite,
peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”
27 Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu;
parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.
Rastalmacirea:
Apoi Omul a zis: „Să facem Dumnezeu după chipul Nostru, după asemănarea Noastră
Omul l-a făcut pe Dumnezeu după chipul său, l-a facut pe Dumnezeu Tatal, pe
Dumnezeu Fiul si pe Dumnezeu Duhul Sfant.
Astfel Omul, ca nepotii si stranepotii lui sa inteleaga ce a facut, dupa mii de anii si-a
trimis fii sai in lume ca sa explice Taina Sfanta a Trinitatii. Tot au incercat ei sa explice, dar
nu au reusit pana in ziua de astazi. Astfel adesea s-au folosit de arme ca sa-i forteze pe
nestiutori sa se inchine Dumnezeului Triunic. Oricine s-a opus era omorat. Apoi acesti fii ai
Omului au devenit mai omenosi. Au zis, sa nu-i omoram. Sa-i excomunicam doar, poate poate
se vor pocai si se vor intoarce in sanul bisericii mama.
In concluzie:
„În concordanŃă cu tradiŃia apuseană, concluzionăm că vederea lui Augustin despre
Trinitate accentuează mai mult unitatea de esenŃă decât trinitatea lui Dumnezeu. Ideea că
Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt una şi împărtăşesc în mod egal o singură substanŃă, identică,
indivizibilă, pare să fie tema centrală a teologiei lui Augustin.
Un alt lucru esenŃial la Augustin a fost căutarea imaginii trinităŃii în interiorul
sufletului uman. Dacă sufletul conŃine „urmele” trinităŃii, atunci trebuie doar să ne uităm în
noi înşine pentru a-L putea descoperi pe Dumnezeu şi oikonomia Lui.
 ContribuŃiile majore ale lui Augustin la înŃelegerea trinităŃii au fost analogiile extrase
din domeniul personalităŃii umane, care întăresc convingerea credincioşilor că Dumnezeu este
reflectat în creaŃia Sa, doar că această creaŃie este o palidă reflectare a ceea ce este Dumnezeu.
De asemenea, tot aici, este de remarcat faptul că din punct de vedere metodologic
Augustin îşi zideşte sistemul, pornind „de jos în sus”, nu de „sus în jos”; nu dinspre
Dumnezeu spre creaŃie, ci de la observarea ordinii din creaŃie, căreia îi caută o cauză şi un
sens. El are ca punct de plecare antropologia, pentru a-L descoperi pe Cel după asemănarea
căruia am fost făcuŃi.”
Deci, Augustin s-a straduit toata viata sa inteleaga esenta Divinitatii cautandu-l mereu in
interiorul sau. Ceeace a descoperit este ca Dumnezeu este (banuiesc si voi va dati seama ca
aici este o gerseala gramaticala) trei persoane totusi o sigura persoana. Cele trei persoane sant
in aceasi unitate, de aceasi esenta, ei sant absolut identici. Nici o persoana din Dumnezeu nu
este mai mare ca celalalt, nu stie mai mult decat celalalt, nu poate mai mult decat celalalt.
Totusi Dumnezeu ar fi incomplet fara vreunul din ei. Interesanta filosofie. Pun insa intrebarea:
De ce este nevoie de comunicare intre ei? De ce spune Isus, ca tatal este mai mare decat El. Si
faptul ca sant lucruri despre care Fiul nu stie nimic decat Tatal. Prin urmare nici Duhul Sfant.
Acum, eu nu neg faptul ca Augustin a fost un om sincer. Insa a fost sincer gresit. Si nu a
fost singurul ci dupa el au urmat sute de milioane care l-au crezut.
Intrebarea este: Tu ti-ai verificat credinta cu scriptura? Credinta ta are o baza biblica? Il
cunosti pe Dumnezeu prin cunostinta sau descoperire?
Citat luat de pe www.laodicea.ro :
“Dezvoltarea istorică a doctrinei “TrinităŃii” sau “Sfintei Treimi”
ToŃi cercetătorii atenŃi ai doctrinei TrinităŃi au ajuns să afirme fără echivoc următoarele:
“N-am găsit nimic în Noul Testament care să indice faptul că biserica apostolică ar fi
predicat despre o Trinitate sau despre trei persoane eterne. Vechiul Testament s-a axat pe
unicitatea lui Dumnezeu, aşa cum reiese din toate cărŃile care îl compun. Apostolii au crezut
că în Isus Hristos întrupat “locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii” (Col. 2:9).
După moartea apostolilor, a urmat ceea ce se cunoaşte sub numele de “era post
apostolică”, între anii 90-140 d.Hr.. Scriitorii Clement, Ignatius, Policarp şi Hermas sunt
singurii scriitori ai acestei ere ale căror scrieri au fost păstrate intacte până astăzi. În scrierile
lor, aceşti oameni nu amintesc nimic despre o Trinitate formată din trei persoane eterne.
Calvin Beisner, un autor evanghelic cunoscut, a scris în cartea sa intitulată “Dumnezeu
în trei persoane” că în perioada apostolică nimeni n-a făcut vreo referire clară cu privire la
vreo Trinitate, şi că în timpul primelor două secole s-a susŃinut monoteismul. Scriitorii din
vremea post-apostolică au susŃint conceptul singularităŃii lui Dumnezeu aşa cum se găsea în
Vehiul Testament.
Ca cineva să accepte doctrina TrinităŃii, el trebuie mai întâi să creadă ceea ce Biserica
Romano Catolică susŃine în privinŃa TradiŃiei. Această doctrină declară că apostolii n-au avut
tot adevărul lui Dumnezeu şi că doctrinele pe care Biserica le-a formulat DUPĂ CE a fost
scrisă Biblia trebuie să fie considerate la fel de importante ca adevărurile învăŃate în mod
explicit în Biblie. Din moment ce Trinitatea nu este o doctrină explicit Biblică, ci a fost
formulată abia în secolul V, ea trebuie crezută pe baza faptului că Biserica susŃine că ea este
corectă!
Dumnezeu nu ne-a lăsat să adăugăm sau să scoatem cuvinte din Biblie prin formlarea
doctrinelor care nu se găsesc în Scriptură. De fapt, Dumnezeu a rostit un blestem asupra oricui
va adăuga sau va scoate ceva din Cuvântul lui Dumnezeu (Apoc. 22:18). Din acest motiv
doctrina TrinităŃii, care a fost formulată abia în secolul al V-lea, trebuie să fie considerată ca
fiind “cuvântul omului” nicidecum “Cuvântul lui Dumnezeu”.
Iar Isus s-a rugat pentru noi, spunând “SfinŃeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este
adevărul”. Ioan 17:17”