Cultele neoprotestante

Neo - Element de compunere

însemnând „nou”, „recent”, care
servește la formarea unor substantive
și a unor adjective.
 Protestantismul – pe scurt
• Luteranii • Reformații lui • Anglicanii
• Numai Zwingli și Calvin • Doar „rupți de
Roma”, aproape
credința • Mai multe formule catolici;
• Numai ale crezului; • Acum acceptă
Scriptura • Respinge prezența femeia preot și
• Numai homosexuali
reală a lui Isus în preoți;
Cristos...ne Euharistie; • Botezul pt.
cesari transexuali
pentru • Fără sfinți și
• Conduși de
mântuire; preoție. regină, formal;
 Urmările propagării fenomenului
protestant
• Religia se impune de către liderii politici, statali;
• Revolte și războaie;
• Principiul luteran de a interpreta Biblia liber...a
dus la multe opinii teologice foarte ambiguie;
• „fărămițarea” religioasă continuă și azi;
• Se folosesc „mijloace” necreștine pentru a
aduce credincioși (bani, case, locuri de
muncă...);
 Ce sunt cultele neoprotestante?
• Confesiunile neoprotestante creștine au
luat naștere în marea lor majoritate în 
secolul XIX și începutul sec. XX,
provenind din SUA și 
Europa Occidentală, fiind, inițial, 
curente religioase în cadrul marilor
culte protestante, apoi „biserici”
protestante de sine stătătoare. 
 Statistică – cultele din România
• Conform recensământului din 2011, 16.307.004
cetățeni, reprezentând 86,45% din populație, s-
au declarat ortodocși, 870.774 s-au declarat 
romano-catolici (4,62% din populație), 600.932 
reformați (3,19%), 362.314 penticostali
 (1,92%), 150.593 greco-catolici (0,8%),
112.850 baptiști (0,6%) ș.a.m.d.[2] În Dobrogea,
există o minoritate islamică (0,34%), compusă
majoritar din turci și tătari.
 Biserica Creștină după Evanghelie
• a nu se confunda cu evanghelicii luterani
• Biserica Creștină după Evanghelie, denumită și Cultul
Creștin după Evanghelie, este o grupare creștină 
neoprotestantă, echivalentul în lumea anglo-saxonă fiind
Adunările Frățești (în engleză Plymouth Brethren, în 
germană Brüdergemeinden).
• Forul de conducere a fiecărei biserici locale este ceata
prezbiterilor sau Sfatul de Frați. Mai multe adunări
(biserici locale) dintr-o zonă a țării se întrunesc periodic
la Sfaturi Zonale iar acestea își aleg câte un
reprezentant pentru Sfatul de Frați pe Țară.
• Creștinii după Evanghelie nu au păstori plătiți, ci lucrarea
de păstorire spirituală revine tuturor fraților cu darul
păstoririi, iar lucrarea de propovăduire revine fraților
lucrători.
 Baptiștii
• Baptiștii sunt creștini care cuprind un grup de culte și
biserici ce urmează o doctrină în care botezul este realizat
numai persoanelor care au avut o mărturisire de credință și
care trebuie realizat prin imersiune.
• Prima comunitate baptistă a fost înființată la Amsterdam, în
anul 1609 de către John Smith;
• Confesiunea baptistă pune accentul pe botezul adulților,
care trebuie să aibă loc prin scufundare completă după
mărturisirea credinței în Isus ca Mântuitor și Domn.
• Alte credințe ale baptiștilor sunt libertatea sufletului,
mântuirea numai prin credință, Biblia ca singura autoritate și
autonomia bisericii locale. 
John Smyth,
„părintele”
baptiștilor
 Martin Luther King
• Pastor baptist, 1929-1968
• a organizat și a condus
marșuri în favoarea dreptului
la vot, pentru desegregare
rasială și alte drepturi civice
elementare pentru cetățenii de
culoare nord-americani. Cele
mai multe astfel de legi, și
anume Civil Rights
Act, Voting Rights Act, au fost
promulgate sub președinția
lui Lyndon B. Johnson.
 PENTICOSTALII
• Biserica Penticostală (numită și
„Biserica lui Dumnezeu Apostolică”)
este o biserică neoprotestantă. Printre
mișcările de redeșteptare a credinței care
au avut loc în secolul al XIX-lea apar,
către anul 1900, și penticostalii.
• În anul 2012, în lume existau aproximativ
250 de milioane de penticostali, adică 10%
din întreaga mișcare creștină.[1]
 MORMONII
• Biserica lui Isus Hristos a
Sfinților din Zilele din
Urmă (sau mormonii; în engleză
 The Church of Jesus Christ of
Latter-day Saints, LDS
Church sau The Mormons) este o
Biserică creștinărestauraționistă
întemeiată de Joseph Smith în
anul 1830. Are peste 15 milioane
de adepți (numiți mormoni) în toată
lumea, iar sediul central se află în
orașul Salt Lake, Utah, în 
Statele Unite.
  ADVENTIȘTII DE ZIUA A ȘAPTEA
• Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea (abreviat "Biserica
Adventistă") este o denominațiune creștină care în principal
se distinge prin păstrarea sâmbetei, a șaptea zi a săptămânii
iudeo-creștine, ca fiind Sabatul. Denominațiunea s-a dezvoltat
din mișcarea millerită în Statele Unite ale Americii la mijlocul
secolului al XIX-lea și a fost fondată oficial în 1863. Printre
fondatorii ei a fost Ellen White, ale cărei scrieri se bucură de
un respect aparte din partea bisericii mai ales în ceea ce
privește învățăturile cu privire la un stil de viață sănătos. Cu
toate acestea, adventiștii consideră Biblia regula supremă de
credință și practică și standardul prin care va fi testată orice
învățătură și experiență în conformitate cu doctrina
protestantă "Sola Scriptura"
 William Miller,
Întemeietorul
Cultului Adventist
  MARTORII LUI IEHOVA
• Martorii lui Iehova este o organizație religioasă creștină, non-trinitariană, înființată la
sfârșitul secolului al XIX-lea. Potrivit site-ului oficial al Martorilor lui Iehova
www.jw.org, organizația numără[1], la nivel mondial 8 457 107 de membri, alte peste
20 de milioane [2] luând parte, anual, la întrunirile congregației. În România numărul
membrilor organizației, în 2016, a fost de 40.398 de persoane.
• Martorii lui Iehova sunt conduși de Corpul de Guvernare, un grup de bărbați aflați în 
Brooklyn, New York. Ei cred că distrugerea lumii este iminentă și că actualul sistem
de lucruri va fi înlocuit de Regatul lui Dumnezeu, singura soluție la problemele cu
care se confruntă omenirea. Martorii sunt cunoscuți pentru lucrarea lor de distribuire
de literatură, precum Turnul de Veghe și Treziți-vă, și pentru refuzul serviciului militar
și al transfuziilor de sânge. Ei consideră numele Iehova esențial în închinare,
resping Trinitatea, nemurirea sufletului și iadul, considerându-le nescripturale.
Martorii nu celebrează Crăciunul, Paștele, zilele de naștere sau alte sărbători și
obiceiuri, pe care le consideră că au origini păgâne. Aderenții religiei consideră
doctrina lor ca fiind „adevărul” și percep societatea seculară ca fiind coruptă moral și
sub influența lui Satan. Ei preferă să folosească propria traducere a Bibliei,
numită Sfintele Scripturi – Traducerea lumii noi [3].