Explicatia Cartii : Eclesiastul

Cartea Eclesiastul este o confesiune a unui suflet care a esuat n cautarea lui dupa fericire.
Textul este plin de pesimism si dezamagire. Excluzndu-l pe Dumnezeu din viata lui, traind la
nivelul de sub soare", si netnnd cont de ntreaga panorama a vietii, a carei explicatie este
coerenta numai daca iei n consideratie dimensiunea ei eterna, cautatorul din cartea
Eclesiastul a ajuns la capatul drumului cu mna goala". Daca vreti sa stiti unde poate
ajunge cel ce le are pe toate; bogatie, lux, femei, bautura, cntece si veselie, atunci cititi
neaparat aceasta carte. Ea este una dintre cele mai nentelese si mai nedreptatite carti din
cartile Bibliei. Cei pesimisti s-au laudat ca au gasit n ea dovada inutilitatii cautarilor umane.
Scepticii s-au agatat de ea ca de o dovada n sprijinul parerii ca dupa moarte nu mai
urmeaza nimic, ci doar o permanenta nefiintare. Altii au citat-o atunci cnd au vrut sa
demonstreze ca dupa moarte sufletul doarme" si nu este constient de nimic n intervalul
scurs ntre clipa mortii si ceasul nvierii. n afara de acesti entuziasti direct interesati, nu se
gasesc, mai ales printre crestini prea multi oameni care sa o citeasca fara sa se mire ce
cauta ea n Biblie. Pentru multi oameni sinceri, textul Eclesiastului, atunci cnd nu contravine
direct cu nvatatura Noului Testament, este cel putin bizar si greu de armonizat cu ntregul"
Scripturii. Nadajduim ca rndurile care urmeaza i vor face pe multi sa-si schimbe parerea pe
care o au despre continutul ei.
Aceasta extraordinara carte de filosofic poate fi asemuita cu marile lucrari muzicale ale lui
Johan Sebastian Bach: ele snt pline de prabusiri si zvrcoliri minore, dar se ncheie
ntotdeauna cu naltatoarele tonalitati ale gamelor majore. Titlul
n original cartea s-a numit Kohelet". Acesta este un termen rar al limbii ebraice folosit n
Biblie numai n cartea Eclesiastul (1:1, 2, 12; 7:27; 12:8-10). Termenul este un derivat de
la kahal" - a convoca o adunare, a aduna mpreuna. Sensul titlului este deci: cel ce se
adreseaza unei adunari, predicatorul". Traducerea greaca Septuaginta foloseste titlul:
Ecclesiaites, de unde s-a derivat numirea pentru Biserica: eclesia". Numirea romneasca ar
fi trebuit deci sa fie: Cel ce vorbeste adunarii", dar traducatorul a preferat sa translitereze
titlul din limba greaca. Autorul
Fara ndoiala ca autorul a fost mparatul Solomon. Cel ce scrie cartea se intituleaza pe sine:
Fiul lui David, mparatul Ierusalimului" (Ecles. 1:1). Incursiunile autorului n placerile de tot
felul (2:1-3), n realizari marete (2:4-6) si ntr-o viata de bogatie fara asemanare (2:7-10) l
identifica fara echivoc pe Solomon. Data Scrierii
Solomon a scris aceasta carte la batrinete, spre sfrsitul vietii lui, probabil n preajma anului
935 .Cr.Contextul Scrierii
Traditia evreiasca spune ca Solomon a scris cartea Cntarea Cntarilor n tinerete, cartea
Proverbelor la maturitate si cartea Eclesiastul spre apusul vietii, cnd a ajuns sa fie coplesit
de regrete pentru anii irositi n placerile carnii si n idolatrie (1 mp. 11). Continutul Cartii
Ca sa stabilim de la nceput caracterul acestei carti trebuie sa spunem ca ea nu este o carte
inspirata" de Dumnezeu, dar ca autorul ei a fost inspirat" sa o scrie. Nu trebuie sa
mergem n afara Bibliei ca sa aflam cum gndeste lumea. Dumnezeu a vrut ca sa ne ntlnim
cu gndirea celor fara Dumnezeu chiar pe paginile Scripturii. Mai mult dect att, El a vrut sa
fim n stare sa ne confruntam cu ea. Eclesiastul ne aseaza nainte tot ceea ce mintea umana
a reusit sa afle n cautarile ei dupa fericire si dupa sensul real al existentei. Argumentele

folosite n aceasta carte nu snt argumentele lui Dumnezeu, ci argumentele mintii umane.
Aceasta explica pe deplin aparitia unor pasaje ca acelea din Ecl. 1:15; 2:24; 3:3, 4, 8, 11,
19, 20; 8:15 care snt ntr-un contrast flagrant cu tot restul scrierilor sfinte. Solomon si
descrie incursiunile vietii lui n cautarea dupa sens si valoare. Pentru nceput, el nu neaga, ci
neglijeaza pur si simplu dimensiunea transcendentala, si-si directioneaza cautarile nspre
lumea stiintei (Ecl. 1:4-11), nspre lumea filosofiei (1:12-18), nspre lumea senzuala a
placerilor: petreceri (Ecl. 2:1), bautura (Ecl. 2:3), realizari materiale marete (2:4-7),
bogatie si muzica (2:8), femei (2:8). El ncearca rnd pe rnd: materialismul (Ecl. 2:12-26),
fatalismul (Ecl. 3:1-15), deismul (Ecl. 3:1-4), religia naturii (Ecl. 5:1-8), avaritia (5:9-6:12)
si chiar moralitatea (7:1-11:8). Toate acestea se dovedesc nsa n final: Desertaciune a
desertaciunilor, o desertaciune a desertaciunilor! Totul este desertaciune si goana dupa
vnt!" (Ecl. l:2, 14).
Cuvinte cheie si teme caracteristice: Cuvntul care caracterizeaza ntreaga carte este
desertaciune". Scopul nedeclarat al cartii este acela de a demonstra zadarnicia cautarii
dupa fericire n domeniul existentei vremelnice. Fericirea nu poate fi gasita daca este
cautata ca un scop n sine, pentru ca ea nici nu exista ca ceva de sine statator. Fericirea este
o stare care nsoteste o anumita atitudine. Iar atitudinea aceasta este mplinirea vointei
vesnice a lui Dumnezeu. Este important ca Eclasiastul leaga apelul sau pentru considerarea
responsabilitatilor fata de Dumnezeu de vrsta tineretii (!). Cine vrea sa traiasca fericit este
bine sa nu repete cautarile inutile ale Eclesiastului si sa nceapa din tinerete sa intre n
dimensiunea" ascultarii de Dumnezeu.
Cele mai cunoscute si mai citate versete snt:
O desertaciune a desertaciunilor. Totul este desertaciune!" (Ecl.l:2).
Toate si au vremea lor si fiecare lucru de sub ceruri si are ceasul lui" (Ecl. 3:1).
Funia mpletita n trei nu se rupe usor" (Ecl. 4:12b).
Arunca-ti pinea pe ape si dupa multa vreme o vei gasi iarasi!" (Ecl. 11:1).
Dar adu-ti aminte de Facatorul tau n zilele tineretii tale, pna nu vin zilele cele rele si pna
nu se apropie anii, cnd vei zice: Nu gasesc nici o placere n ei" (Ecl. 12:1).
Sa ascultam dar ncheierea tuturor nvataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste
poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om" (Ecl. 12:13). Mesajul Cartii
Acest mesaj ar putea fi rezumat n trei afirmatii:
(1) Cnd observi viata umana cu ciclurile ei aparent lipsite de semnificatie (Ecl.l:4-11) si cu
paradoxurile ei inexplicabile (4:1; 7:15; 8:8), ajungi neaparat la convingerea ca totul este
lipsit de sens si de semnificatie, deoarece este imposibil sa gasesti n toate macar un singur
scop n jurul caruia sa-ti organizezi existenta.
(2) Cu toate acestea, ti dai seama ca este bine ca viata sa fie traita din plin, caci este un
dar pe care ti l-a facut Dumnezeu (3:12-13; 3:22; 5:18-19; 8:15; 9:7-9), numai ca trebuie
sa traiesti cu grija stiind ca...
(3) vei da socoteala Facatorului tau n ziua n care te va chema la judecata (3:16-17;
12:14).
Nu va lasati pacaliti de cei care spun ca n-avem nevoie de Eclesiastul n Biblie si ca
standardul spiritual al cartii este mult sub nivelul Noului Testament. Lumea de azi este plina
de nfumurati super-spirituali" cu iz de superioritate care cad mereu n aceleasi capcane,
repeta mereu aceleasi cautari iluzorii si gusta mereu aceleasi dezamagiri amare ale
pacatului. Toate acestea din cauza ca ei n-au citit niciodata o carte att de scandalos de

sincera ca aceasta si pentru ca ei n-au avut ocazia sa asculte un predicator att de revoltator
de onest ca acest Kohelet din vechime. Schita Cartii
Introducere (1:1)
I. Prima predica 1-2
a. Prezentarea tezei de baza: zadarnicia eforturilor si nfaptuirilor umane (1:2-3)
b. Demonstrarea tezei din exemplul experientei proprii
Lipsa desens a ciclurilor vietii si istoriei (1:4-11)
Lipsa de importanta a ntelepciunii si filosofiei omenesti (1:12-18)
Lipsa de satisfactie din avere si viata de placeri (2:1 -11)
Lipsa de viitor n perspectiva unei morti sigure si necrutatoare (2:12-17)
Lipsa de sens a ostenelii n munca (2:18-23)
c. Concluzia: Multumire cu ceea ce avem n clipa de fata (2:24-26)
II. A doua predica 3-5
a. Prezentarea tezei de baza: Problema vietii si a mortii (3:1 -22)
b. Nemplinirile si dezamagirile vietii pe pamnt (4:1-16)
c. Concluzia: Zadarnicia goanei dupa fericire (5:1-20)
Desertaciunea ritualului religios (5:1-7)
Realitatea iluzorie a bogatiei (5:8-17)
Fericirea unui suflet multumit (5:18-20)
III. A treia predica 6 - 8
a. Prezentarea tezei de baza: Insuficienta materialismului (6:1-12)
b. Cteva sfaturi ntelepte (7:1-8:11)
c. Concluzia: Dumnezeu face dreptate pentru tot (8:12-17)
IV. A patra predica 9-12:8
a. Prezentarea tezei de baza: Siguranta mortii, nesiguranta vietii (9:1-18)
b. Demonstrarea tezei (10:1-20)
c. Concluzia: Viata ca o oportunitate cu responsabilitati (11:1-12:8)
V. Epilog: O prezentare a temei cartii 12:9-14
a. Ciclurile vietii (12:9-12)
b. Responsabilitatea vietii: teama de Dumnezeu si ascultarea de voia Lui (12:13-14)

Explicatia Cartii : CantareaCantarilor

Cntarea Cntarilor este o oda a iubirii care ridica dragostea dintre barbat si femeie la nivelul
stabilit initial de Facatorul nostru. Adevarata religie condamna deopotriva si ascetismul si
depravarea. Culmea iubirii este reciprocitatea de sentimente si trairi dintre un sot si o sotie
n cadrul sfnt al familiei. Titlul
i n originalul evreiesc si n greaca si n latina, cartea poarta acelasi nume: Shir Hashiram",
Asma Asmaton" si Canticum Canticorum" care se traduc toate n romneste prin Cntarea
Cntarilor". Numirea subliniaza valoarea textului care trece drept un superlativ al artei
literare evreiesti. Autorul
Textul nsusi ne spune ca aceasta carte este scrisa de Solomon. (1) Numele lui apare de
sapte ori n continutul ei (1:1, 5; 3:7, 9, 11; 8:11, 12). (2) Conditiile de abundenta si
belsug pe care numai unul ca Solomon le-a avut snt descrise n capitolul 3:6-11. (3)
Cetatile pomenite n text fac aluzie la existenta unei tari care nu traise nca tragedia
divizarii.
Textul din 1 mparati 4:32, 33 ne spune ca Solomon a compus 1.005 cntari si a avut o
cunoastere deosebita despre animalele si plantele din natura. n textul Cntarii Cntarilor snt
pomenite 21 de feluri de plante si 15 specii de animale. Data Scrierii
Cntarea a fost compusa n tineretea lui Solomon, probabil cam prin anul 965 .Cr. Continutul
Cartii

Ca n toate marile povesti de dragoste din lume, faptele acestei ntmplari snt simple si
aparent, banale. Ceea ce le confera o incomensurabila valoare este bogatia de sentimente
umane care le nsotesc. Iata mai nti datele acestui poem de dragoste:
mparatul Solomon avea o vie n tinutul deluros al lui Efraim, cam la 80 de kilometri de
Ierusalim (8:11). El a lasat-o n ngrijirea unor arendasi (8:11) care erau de fapt o familie
constituita din mama, doi fii (1:6), si doua fete: Sulamita (6:13) si nca o sora mai mica a ei
(8:8). Aceasta Sulamita era un fel de cenusareasa" a familiei (1:5), foarte frumoasa, dar
nebagata n seama de nimeni. Fratii ei o tratau cu toata asprimea punnd-o la munci grele,
asa ca ea nu si-a putut pastra si ngriji prea mult frumusetea chipului (1:6). Era pusa sa
tunda via si sa aseze curse pentru vulpile mici care stricau via (2:15). Uneori era trimisa sa
pasca oile (1:8). Viata sub arsita soarelui o facuse sa aiba pielea complet arsa de soare
(1:5).
ntr-o zi, un chipes strain s-a apropiat de via pazita de arendasi si a stat de vorba cu
Sulamita. Era mparatul Solomon, care fara sa-si faca cunoscuta adevarata identitate a stat
de vorba cu Sulamita. Sub privirile lui pline de admiratie si la auzul vorbelor lui mestesugite
de cuceritor de inimi, Sulamita a simtit pentru prima data necaz pentru nfatisarea ei
nengrijita (1:6). Crezndu-l un cioban pribegind cu oile, ea l-a ntrebat despre turma lui
(1:7). El i-a raspuns numai n termeni generali (1:8), dar a continuat sa-i vorbeasca
asemeni unui ndragostit (1:8-10) si sa-i promita daruri ca semn al dragostei si seriozitatii
lui (1: 11). Pe scurt, strainul i-a cucerit inima si a plecat promitndu-i ca va reveni nu peste
multa vreme. n absenta lui, imaginatia ei s-a aprins de dor. A nceput sa-l viseze noaptea,
nadajduind n fiecare dimineata ca el va veni mpreuna cu zorile (3:1). ntr-un sfrsit, el s-a

ntors asa cum promisese, de data aceasta cu toata splendoarea si fala sa mparateasca si a
luat-o de sotie (3:6-7).
Pe aceasta ntmplare simpla, Solomon brodeaza toata maiestria lui ornamentala specifica
orientului. Dragostea nu este o problema de fapte, ci de trairi emotionale intense si
niciodata nu a existat vreun om mai priceput ca Solomon n descrierea acestor sentimente
inefabile care scapa cercetarii rationale, dar ne aprind pna la incendiere inima. Cartea este
plina de comparatii, metafore, alegorii si personificari fermecatoare.Destinatia Cartii
Se pare ca destinatia initiala a acestui poem a fost educatia noilor casatoriti n tainele si
consolidarea dragostei. Ca si celelalte carti poetico-didactice, Cntarea Cntarilor a fost unul
din manualele dupa care se facea educatia n Israel. Cartea a avut nsa si o alta destinatie.
Ea era citita n public la unele din sarbatorile anului calendaristic ebraic. n acel cadru
solemn, cartea nu mai era numai un manual al dragostei, ci se ridica infinit mai sus,
devenind o alegorie a iubirii dintre Dumnezeu si poporul Sau pe care si l-a ales pentru vecie.
Aceasta lectura publica pare, daca nu total nepotrivita, cel putin discutabila, societatii
moderne de astazi. Nu trebuie sa uitam nsa ca n Israel imaginea casniciei era sfnta si ca
ea fusese folosita de nsusi Dumnezeu n dialogul Lui cu poporul (Osea 2:1-20; 5:7; Isaia
50:1; Ieremia 3:1-25). n Noul Testament Pavel si Ioan folosesc si ei alegoria casniciei
pentru a ilustra relatia dintre Domnul Isus si Biserica (Efes. 5:25-27; Apoc. 19:7; etc.)
Probabil ca si aceasta libertate a lor ar fi fost criticata de puritanii" pretentiosi de astazi, dar
sarcina lor a fost mult usurata de existenta acestei Cntari a Cntarilor n canonul Vechiului
Testament.Metode de Interpretare
Exista trei teorii asupra felului n care trebuie nteleasa aceasta carte:
(1). Interpretarea naturalista care nu vede n aceasta carte nimic altceva dect o colectie de
cntece erotice de dragoste, asezate laolalta din cauza subiectului si frumusetii lor comune.
Aceasta teorie face din includerea cartii n canonul religios evreiesc un fapt inexplicabil si
fara sens. Cnd ne gndim ct de mult au pretuit evreii scrierile lor sfinte si cu cta atentie siau pastrat ei aceste oracole" vesnice, aceasta teorie si pierde foarte repede orice
valabilitate.
(2). Interpretarea alegorica, care transforma ntreaga carte ntr-o succesiune de tablouri
simbolice cu sensuri ascunse si sublime. Excesul de imaginatie i face nsa pe sustinatorii
acestei interpretari sa nege fundamentul istoric real al cartii si-i determina sa caute n
fiecare mic detaliu al textului corespondente spirituale desavrsite. Un astfel de comentator
a vazut" n parul bogat al femeii descrise n text nici mai mult, nici mai putin dect
multimea neamurilor care au ncadrat Israelul n lucrarea de mntuire!
(3). Interpretarea tipologica gaseste o cale de mijloc ntre cele doua interpretari de mai sus,
pastrnd ce este bun n fiecare si refuznd excesele extremismelor. Conform acestei
interpretari, cartea are un fundament istoric real cu o desfasurare cronologica de
evenimente. ntmplarea este asezata n sapte tablouri" teatrale independente si
interdependente n acelasi timp care descriu dragostea ideala dintre un barbat si o femeie.
Frumusetea sfnta a acestei uniri planuite n tiparul ei de nsusi Dumnezeul creatiei, este
preluata ntr-un plan mai nalt pentru a ilustra n tip" intensitatea iubirii care trebuie sa
existe ntre Dumnezeu si Israel, n interpretarea evreiasca si ntre Cristos si biserica, n
interpretarea crestina. Schita Cartii
Personajele distributiei" alese de autor snt Solomon, Sulamita si corul fetelor din Israel.
Interventiile lor se alterneaza mereu schimbnd planul actiunii si delimitnd succesiunea de 7
tablouri" idilice:

1. Retrairea nuntii mparatesti (1:1-2:7)

2. Amintiri din perioada nceputurilor (2:8 - 3:5)
3. Retrairea perioadei logodnei (3:6 - 5:1)
4. Visul zbuciumat al miresei (5:2 - 6:3)
5. mparatul gndindu-se la mireasa lui (6:4 - 7:10)
6. Miresei i este dor de acasa (7:11 - 8:4)
7. O rennoire a dragostei n Liban (8:5-14)
Simbolistica tipologica" a acestei carti este nlesnita de existenta psalmului 45 cu care
probabil ca a fost intentionata sa faca pereche. Va ndemnam sa cititi cu atentie acest psalm
si sa vedeti cum, n spatele actiunii n care evolueaza Solomon si mireasa lui aleasa, se
desfasoara un alt plan semantic n care Dumnezeu (Cristos) este mirele, iar Israelul
(Biserica) este mireasa (conform talmacirii din Evrei 1:7, 8).
Continutul psalmului 45 poate fi mpartit n doua parti egale:
I. O invocatie adresata mirelui (2-9)
a. despre frumusetea fapturii sale, v.2
b. despre maretia nfaptuirilor lui, v. 3-5
c. despre stabilitatea mparatiei lui, v. 6
d. despre bucuria lui n fata casatoriei, v. 7-9
II. O invocatie adresata miresei (10-17)
a. un apel la o daruire totala, v. 10-11
b. promisiunea unei mari cinstirii, v. 12
c. un elogiu al frumusetii ei, v. 13-15
d. o promisiune a unui viitor stralucit, 16-17
Mesajul cartii: Pentru cititorul crestin, Cntarea Cntarilor constituie o subliniere a unirii
noastre cu Cristos. n Biblie snt si alte alegorii care desriu aceasta relatie. Se vorbeste
despre Cristos ca si Cap, iar despre Biserica ca trup, definind aspectul de unire vie ntr-un
organism al vietii; se vorbeste despre Cristos ca temelie si despre noi ca pietrele cladite n
edificiul de deasupra, pentru a defini aspectul trainic al acestei uniri. Se spune ca Cristos
este vita, iar noi sntem mladitele, pentru a ilustra caracterul roditor al unirii noastre; n
sfrsit Cristos este prezentat ca Cel dinti nascut, dintre mai multi frati" pentru a sublinia
aspectul unei mosteniri comune pe care o avem prin unirea cu Cristos. Nici una dintre
aceste alegorii nu este suficienta pentru a ilustra desavrsirea unirii noastre mistice cu
Cristos, Mntuitorul nostru. Numai unirea dintre un sot si o sotie, n contopirea totala din
perimetrul familiei, poate reda ceva mai mult din aceasta extraordinara lucrare prin care
Dumnezeu ne-a asezat n Cristos" (Efes. 5:31-32).

Explicatia Cartii : Iov

Titlul

n toate traducerile Bibliei cartea aceasta poarta numele personajului ei central: Iov. A fost
acest Iov un personaj real? Da, profetul Ezechiel l considera drept o personalitate
proeminenta demna sa fie pusa alaturi de Noe si Daniel (Ezec. 14:14, 20), iar apostolul
Iacov l citeaza n Noul Testament ca pe un exemplu de rabdare n suferinta (Iacov
5:11). Autorul
Se pare ca aceasta carte a fost scrisa initial n proza de Elihu, unul dintre personajele cartii
si ca a fost tradusa n ebraica si versificata mai trziu de Moise. Elihu prefera sa ramna
anonim ca autor, tot asa cum a preferat sa nu se prezinte prea mult pe sine nici n textul
cartii. Data Scrierii
Iov a trait nainte de vremea lui Avraam. Lungimea vietii lui este caracteristica acelei
perioade. Numai dupa suferinta sa, Iov a mai trait nca 140 de ani! (Iov 42:16). n textul
cartii se aminteste de o moneda numita n evrreieste: Chesita". Despre aceasta moneda nu
mai aflam dect n textele care amintesc de viata patriarhilor (Gen. 33:19). Viata lui Iov ar
trebui plasata ntre capitolele 11 si 12 ale cartii Geneza. tara Ut" n care a trait Iov poarta
numele unuia dintre nepotii lui Noe (Gen. 22:20-21). Specificul Scrierii
Cartea lui Iov nu este numai o carte de istorie. Ea este o poema dramatica care ni-l prezinta
pe Iov n aspectul sau filosofic. Tema cartii este realitatea si sensul suferintei n viata
oamenilor lui Dumnezeu. Scena actiunii cuprinde cerul si pamntul deopotriva. Dumnezeu si
Satan se nfrunta n lumea nevazuta, iar consecintele se fac resimtite n lumea noastra prin
ncercari, binecuvntari si suferinte. Cartea lui Iov este o perla a literaturii universale.
Profunzimea ideilor ei transcend timpul si civilizatiile, fiind la fel de actuale astazi ca si n
vremea n care au fost asezate pe hrtie. Continutul Cartii
Cartea ni-l prezinta pe Iov n cteva ipostaze distincte: Iov - omul neprihanit persecutat de
Diavol din pricina neprihanirii lui (Iov 1:1-2:10), Iov - omul plin de sine care se cearta
nencetat cu prietenii sai si cu Dumnezeu (Iov 2:11-31:40), Iov - omul care se pocaieste n
fata maretiei lui Dumnezeu (Iov 32: l - 42:6), Iov - omul pus n slujba pentru recuperarea
celorlalti (Iov 42:7-9) si Iov - omul binecuvntat din nou de Domnul (Iov 42:10-17).
Cartea prezinta doua motive pentru suferinta lui Iov: pe de o parte, avem de a face cu
suferinta ca si consecinta a nfruntarii nevazute dintre Dumnezeu si Satan, iar pe de alta
parte, avem de a face cu suferinta ca o disciplinare a mndriei si a unei prea mari ncrederi
n sine. Daca toata actiunea s-ar fi ncheiat odata cu Iov 2:10, am fi ramas cu parerea ca
Iov a fost un om desavrsit: n toate acestea, Iov n-a pacatuit de loc cu buzele lui".
Actiunea cartii continua nsa si noi descoperim treptat ca Iov este un om remarcabil printre
semeni, dar lipsit de perfectiune cnd este confruntat cu standardul lui Dumnezeu. Cnd
Dumnezeu intervine, dupa interminabilele nfruntari dintre Iov si cei trei prieteni ai sai,
glasul Sau rasuna din mijlocul furtunii plin de mnie acuzatoare: Cine este cel ce mi
ntuneca planurile, prin cuvntari fara pricepere?" (Iov 38:2). Fata n fata cu Dumnezeu
Creatorul, Iov se pleaca ntr-o pocainta sincera si adnca: Da, am vorbit, fara sa nteleg, de
minuni, care snt mai presus de mine si pe care nu le pricep". Urechea mea auzise
vorbindu-se despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a vazut. De aceea mi-e scrba de mine si
ma pocaiesc n tarna si n cenusa" (Iov 42:1-6). n fata lui Dumnezeu, nimeni nu poate sa
se laude: Caci toti au pacatuit si snt lipsiti de slava lui Dumnezeu" (Romani 3:23). Chiar si
cel mai bun dintre oameni merita pedeapsa divina. Chiar si cel mai stralucit exemplar uman

are nevoie de har si de iertare: Dar stiu ca Rascumparatorul meu este viu, si ca se va ridica
la urma pe pamnt. l voi vedea si-mi va fi binevoitor" (Iov 19:25-27).
Cartea Iov este unul dintre mesajele lui Dumnezeu adresate omenirii. Ea ne spune ca
suferinta este de multe ori un sol pe care ni-l trimite El pentru a ne ajuta sa ne vedem
corect pe noi nsine si sa ne dam seama ca sntem neputinciosi si avem nevoie de mntuire:
Dumnezeu vorbeste nsa, cnd ntr-un fel, cnd ntr-altul, dar omul nu ia seama. i prin
durere este mustrat omul n culcusul lui, cnd o lupta necurmata i framnta oasele" (Iov
33:13-19), Dar Dumnezeu scapa pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, si prin suferinta l
nstiinteaza" (Iov 35:15).
Cta vreme cauta sa se dovedeasca nevinovat naintea lui Dumnezeu, Iov se umple de
vinovatie: Este vreun om ca Iov, care sa bea batjocura ca apa" (Iov 34:7). Ct timp se
lauda n fata lui Dumnezeu, Iov este vinovat de pacatul mndriei, iar pentru cei mndrii cerul
se nchide: Sa tot strige ei atunci, caci Dumnezeu nu raspunde, din pricina mndriei celor
rai. Degeaba striga, caci Dumnezeu n-asculta, Cel Atotputernic nu ia aminte" (Iov 35:1213). Schita Cartii
I. PROOLOG l - 2
a. Iov - neprihanit n belsug, 1:1-5
b. Satan - rautacios si pornit pe rau, 1:6-19
c. Iov - neprihanit n nenorocire, 1:20-22
d. Satan - perseverent n rautate, 2:1 -8
e. Iov - neprihanit pna la capat, 2:9-13
II. DIALOG 3 - 42
a. Plngerea lui Iov, 3
b. Prima triada de dialoguri, 4-14
c. A doua triada de dialoguri, 15 - 21
d. A treia triada de dialoguri, 22-31
e. Elihu intervine, 32 - 37
f. Dumnezeu intervine, 38-41
III. EPILOG 42:7-17
a. Iov - laudat de Dumnezeu, 42:7
b. Cei trei prieteni condamnati de Domnul, 42:8
c. Iov - suferinta lui nceteaza, 42:10
d. Iov - rasplatit cu binecuvntare, 42:11-17

Explicatia Cartii : Psalmi

Primele fragmente de traducere a Bibliei n limba romna au fost din cartea psalmilor.
Nicolae Iorga spunea ca: Neamul romnesc s-a nascut n tinda Bisericii". Psaltirea" a fost
abecedarul pe care neamul nostru a nvatat sa citeasca. De ce s-a nceput traducerea Bibliei
n limba romna cu psalmii? Raspunsul nu este greu de dat. Cartea aceasta este cea mai
mare din Biblie si cea mai universal citita si studiata. Ea cuprinde cel mai larg evantai de
trairi sentimentale posibile.
Luati Biblia n mna si deschideti-o la mijloc. Veti da negresit de cartea Psalmilor. Este
normal sa fie asa deoarece psalmii snt inima Bibliei. Aici snt adunate toate trairile sufletesti
ale copiilor lui Dumnezeu de-a lungul secolelor. Titlul
Numele evreiesc este Tehilim" - laudele". Numele din limba romna vine de la traducerea
n limba greaca. Psalmoi" s-ar putea traduce prin cntari acompaniate cu instrument
muzical". Autorul
Nici una dintre cartile Bibliei nu are mai multi autori dect cartea Psalmilor. n general se
spune ca psalmii i apartin lui David. El i-a scris pe majoritatea din ei si tot el da nota
generala a cartii. Dar asta nu nseamna ca n-au existat si alti autori ai psalmilor. Daca este
adevarat ca David a scris 73 din numarul total de 150, atunci tot att de adevarat este ca
Asaf, conducatorul cntaretilor lui David, a scris 12, Solomon a scris 2, Moise a scris l
(Ps.90), iar alti 10 snt productia fiilor lui Core (Num. 26:9-11). Nu va pierdeti prea multa
vreme nsa cu identificarea autorilor. Cititi psalmii ca pe un dar pe care vi-l face Dumnezeu
nsusi. Cautati sa intrati n atmosfera lor, cautati sa le simtiti trepidatia adnca si identificati-i
pe aceia care va vor prinde bine la vreme de nevoie. Data Scrierii
Psalmii acopere o perioada care debuteaza cu viata lui Moise si se ntinde pna dupa
revenirea din robia babiloniana, pe vremea lui Ezra si Neemia. Majoritatea psalmilor nsa
snt produsi de David n timpul vietii lui de umblare cu Domnul. Omul acesta care a fost
cioban la oi, cntaret vestit n Israel, trubadur la curtea mparatului, ginere al mparatului,
apoi fugar haituit si aflat mereu n primejdie pna cnd Dumnezeu l-a asezat chiar pe el
nsusi pe tronul Israelului, a strabatut attea suisuri si coborsuri ale spiritului nct a devenit
instrumentul la care a cntat nsusi Dumnezeu. Psalmii lui David snt de fapt cntari divine
inspirate din cer pentru a nfrumuseta viata plina de necazuri a pamntului. Din acest punct
de vedere, psalmii snt atemporali, ei vin la noi din rezonantele timpului, ne nvaluie
cuceritor si vor ramne cu noi vesnic.
Metoda de interpretare a psalmilor: Poezia nu este o arta precisa, ca matematica.
Dincolo de faldurile ei armonioase patrundem adesea n straturi ascunse ale realitatii, pe
care nu le ntrezarim n viata dect n situatii extreme. Cum sa fim siguri ca ceea ce simtim
atunci cnd citim psalmii este ceea ce este acolo si nu ne amagim lasndu-ne purtati de
valurile fanteziei?
Exista cteva principii pe care trebuie sa le tinem minte:
(1) Cnd exista un titlu al psalmului care l leaga de un anumit eveniment istoric, psalmul
trebuie citit, nteles si interpretat n lumina acelei circumstante particulare. De exemplu, 13
psalmi snt localizati n diverse perioade ale vietii lui David: Ps. 59, 56, 34, 142, 52, 54, 57,

60, 51, 3, 63, 7, 18. Ordinea aceasta nu pare normala, dar ea urmareste cronologic
evenimentele vietii lui David asa cum snt ele redate de cartea 1 Samuel.
(2) Unii dintre psalmi snt asociati cu anumite aspecte din nchinaciunea poporului Israel
(vezi Ps. 5:7; 66:13; 68:24, 25) si trebuiesc ntelesi n ansamblul procesiunilor liturghice de
la Templu.
(3) Multi dintre psalmi snt de fapt inspiratii profetice care anticipeaza venirea lui Cristos pe
pamnt. i atunci nsa, ei au aparut ntr-un anumit context istoric legat de evenimente
contemporane autorului lor. Aceste evenimente trebuiesc studiate cu atentie pentru a ne
ajuta sa avem o ntelegere mai clara a textului.
Interpretarea psalmilor este o problema a mintii, trairea mesajului lor este o problema a
inimii. S-a spus despre cartea Psalmilor ca este un ru de mngiere n apa caruia s-au
adunat lacrimile varsate de nenorocitii trecutului pentru a racori arsita din sufletele celor ce
sufera astazi". Sau ca este gradina tuturor florilor cu petale parfumate, chiar daca unele
dintre ele cresc numai n mijlocul spinilor". A fost comparata cu un desavrsit instrument
muzical din corzile caruia pot prinde fiinta si jalea si triumful, si deznadejdea si biruinta, si
teama si ncrederea nestramutata, si tristetea si bucuria fara margini". Continutul Psalmilor
La o privire mai atenta observam ca avem de a face cu o culegere de cinci carti ale
psalmilor, fiecare dintre ele terminate cu o doxologie (o proslavire a numelui lui Dumnezeu).
Numele de cinci le-a adus imediat o asemuire cu Pentateucul lui Moise. Comentatorii
numesc cele cinci carti ale psalmilor dupa numele corespunzator al uneia dintre cele cinci
carti scrise de el.
a. Snt psalmi ai genezei (1-41) al carui subiect predominant este omul,
b. psalmi ai exodului, cuprinznd mai ales cntari de eliberare (42-72),
c. psalmi levitici, asociati cu slujba de la Templu (73-89),
d. psalmi asociati cu peregrinarile din cartea Numeri (90-106) si
e. psalmi deuteronomici sau ai proslavirii dragostei divine (107-150).
Un alt fel de a clasifica psalmii este dupa specificul mesajului lor. Exista astfel:
(1)
(2)
(3)
(4)
(5)
(6)
(7)
(8)
(9)

psalmi
psalmi
psalmi
psalmi
psalmi
psalmi
psalmi
psalmi
psalmi

de nvatatura (1, 19, 39),

de lauda (8, 29, 93, 100),
de multumire (30, 65, 103, 107, 116),
de pocainta (6, 32, 38, 51, 102, 130, 143),
prin care strabate ncrederea (3, 27, 31, 46, 56, 62, 86),
ai necazurilor (4, 13, 55, 64, 88),
ai dorintelor (42, 63, 80, 84, 137),
care recapituleaza istoria (78, 105, 106) si
profetici (2, 16, 22, 24, 40, 45, 68, 69, 72, 97, 110, 118)

Continutul psalmilor este pus adesea n forme de o desavrsita frumusete. Iata, de exemplu,
psalmul 119 al carui autor se presupune ca a fost carturarul Ezra. Pentru cititorul neavizat
este greu sa nu te ratacesti n multimea celor 176 de versete ale lui. n originalul ebraic
nsa, psalmul este o succesiune de grupe de cte 8 versete, fiecare ncepnd cu cte una din
literele alfabetului evreiesc. Avem de a face deci cu un acrostih alfabetic alcatuit dintr-o
serie de octete. Analiza continutului acestui psalm devine dintr-o data mai usoara si mai
fructuoasa. Mesajul Cartii

Psalmii snt cartea tuturor oamenilor, tuturor sentimentelor si a tuturor situatiilor. Oricine,
oriunde si n orice stare s-ar gasi se poate identifica cu ceea ce se gaseste n textul
psalmilor. Cel sarac si parasit, cel bolnav si aflat n suferinta, cel exilat departe de cei dragi
si de tara, cei aflati mereu n pericol, cei pacatosi se pot regasi n oglinda psalmilor. Este loc
nsa acolo si pentru cei iertati, pentru cei biruitori, pentru cei prabusiti n adorare, pentru cei
atasati total de Domnul si locasurile Sale, pentru cei pierduti lor nsile si daruiti pe vecie
Creatorului.
Cartea Psalmilor este si cartea Legii desavrsite a lui Dumnezeu. Ea ne arata cum putem sa
ne delectam n ea si sa o facem candela pentru picioarele noastre, lumina pe carare" si
desfatare mai dulce ca fagurul de miere pentru cerul gurii".
Ca si celelalte carti ale Bibliei, cartea Psalmilor ne vorbeste si ea despre planul pe care l-a
facut Dumnezeu pentru mntuirea omenirii. Dupa nviere, Domnul Isus li s-a aratat
ucenicilor: le-a deschis mintea ca sa nteleaga Scripturile" si le-a aratat ceea ce fusese scris
cu privire la El si lucrarea Sa n Legea lui Moise, n Prooroci si n Psalmi". Putem si noi sa
refacem acest studiu exegetic facut de Domnul Isus cu ucenicii. Iata un rezumat al lui:
a. Despre esenta lucrarii Lui mesianice gasim scris n Ps. 22:22
b. Despre slujirea Sa ca Mare Preot gasim scris n Ps. 40:6, 8; 22; 49; 110.
c. Despre demnitatea Lui de mparat gasim scris n Ps. 2; 21; 45; 72.
d. Despre suferintele Lui teribile gasim scris n Ps. 22 si 69
e. Despre nvierea Lui gasim scris n Ps. 16
Dintre toate cartile Vechiului Testament, cartea Psalmilor este cel mai mult citata n cartile
Noului Testament. Unele dintre portiunile ei snt parca parte integranta din Evanghelii. Iata
de exemplu succesiunea celor trei psalmi: 22, 23 si 24. Cel dinti ne prezinta suferintele
pastorului cel bun care-si da viata pentru oile Sale. Vedem ridicata crucea i auzim strigatele
sfsietoare ale Celui ce moare o moarte ispasitoare. Psalmul 23 este cunoscut de toata
crestinatatea drept psalmul pastorului" (Domnul este Pastorul meu, nu voi duce lipsa de
nimic. El ma paste la pasuni verzi si ma duce la ape de odihna, etc...) Gasim n acest psalm
oferta Domnului Isus de a conduce si de a ngriji sufletele care i se ncredinteaza. Psalmul
24 ni-L prezinta pe pastor ajuns n slava gata sa rasplateasca oile care L-au urmat pna la
capat.
Soarta poporului Israel este si ea descrisa ntr-o succesiune de psalmi. Iat-o:
a. Ruina poporului este descrisa n Ps. 42-49
b. Rascumparatorul poporului este prezentat n Ps. 50-60
c. Rascumpararea poporului este aratata n Ps. 61-72
Este greu sa aratam mesajul psalmilor ntr-o introducere scurta ca aceasta. Va lasam
dumneavoastra placerea ca dupa ce ati parcurs cu noi aceasta vedere panoramica a lor, sa
va apropiati pe rnd de fiecare psalm n parte, sa-i descoperiti frumusetea si sa-i sorbiti cu
nesat aroma specifica.

Epopeea lui Ghilgame

Epopeea lui Ghilgame este un poem epic din Mesopotamia antic. Este cea mai veche scriere literar
pstrat a umanitii, datnd de la nceputul mileniului al III-lea .Hr. i apar ine culturii sumero-babiloniene. S-a
pstrat, lacunar, pe 12 tblie de lut, n biblioteca regelui asirian Assurbanipal, de la Ninive i povestete faptele
eroice ale legendarului rege al cetii Uruk.

Istoria textului
Poemul a fost descoperit abia n secolul al XIX-lea. Probabil de origine sumerian, dar absorbit i adaptat de
civilizaiile succesive ale Mediteranei orientale, poemul conine multe elemente mitologice care aveau s apr
n literaturile i tradiiile mitologico-religioase ale civilizaiilor ulterioare.

Subiectul
Potrivit mitului, la solicitrile cetenilor oprimai din Uruk, zeii le-au trimis acestora o creatur uria, un
slbatic, pe Enkidu, pentru a-l provoca la lupt corp la corp pe regele Ghilgame, care i tiraniza i le necinstea
fiicele. Dar confruntarea nu s-a terminat cu o victorie clar de nici o parte, astfel nct Ghilgame i Enkidu au
devenit prieteni nedesprii. Cei doi au cltorit, au fost prta i la nenumrate aventuri, i-au dovedit eroismul
i curajul nfruntnd creaturi fantastice periculoase, fapte care le-au dus faima peste mri i ri.

Prietenia dintre Ghilgame i Enkidu era att de strns nct a deranjat divinit ile. Zei a Itar, protectoarea
Uruk-ului, a ncearcat s-i despart, ispitindu-l pe Ghilgame cu declara ii de iubire. Cnd nsa acesta o
respinge cu agresivitate i trufie, zeia se rzbun ucigndu-i prietenul iubit. Regele se confrunt pentru ntia
oar cu pierderea ireversibil a celei mai dragi fiine i cu implacabilul destin al oamenilor, supu i
inevitabil morii. Neconsolat, puternicul Ghilgame pleac n cutarea nemuririi, despre care aflase c fusese
acordat de zei, n mod exceptional, unui singur om, neleptului Uta-napitim, supravieuitorul Marelui Potop,
cu care divinitile pedepsiser omenirea. Tradiia despre Uta-napi tim se va regsi mai trziu n Biblie n
relatrile despre Noe. Uta-napitim i d lui Ghilgame cheia accesului la nemurire, o plant aflat pe fundul
mrii. Dar, n final eroul nu va obine nemurirea, el eund la testul ini iatic la care fusese supus de zei.
Ghilgame se ntoarce n lumea oamenilor, al crei exponent este, resemnndu-se s construiasc lucruri la fel
de efemere ca el nsui.

Secvene narative
Episoadele poemului nu au legtur literar unele cu altele (ca rapsodiile din Iliada), fiecare narnd cte o
isprav de alur colosal, svrite de erou; principalele isprvi:

lupta contra regelui Akka din Kish

expediia, mpreun cu prietenul su Enkidu, de prindere i distrugere a monstrului Humbaba;

lupta contra Taurului Ceresc trimis de zeia Itar s-l ucid pe erou, care-i refuzase dragostea;

cltoria n imperiul subteran dup floarea nemuririi;

moartea eroului (dei nu rezult clar din nici un text dac e vorba i de moartea lui Ghilgame sau
numai a lui Enkidu; n varianta akkadian, Ghilgame cltore te n lumea cealalt ca s afle secretul

imortalitii de la stamoul su Uta-napitim, care-i comunic i amnuntele desfurrii potopului;

aceast versiune e de altfel cea mai unitar epic).

Interpretare
Ceea ce este fundamental n mitul lui Ghilgame se poate numi drama existenial a omului, lupta lui cu for ele
oculte i perspectiva nfrngerii lor, raportul cu femeia i raportul de prietenie ntre oameni, teama de moarte i
setea de nemurire; paralel, mitul rezum alegoric istoria devenirii i destinul oamenilor ca
societate: vntoarea, pstoritul, civilizaia urban, constituirea statului arhaic, catastrofele cosmice, marile
ntrebri ale gndirii.

Capodoper a literaturii orientului antic i nu numai, Epopeea lui Ghilgame,

povestea regelui sumerian al Urukului, prototip al rzboinicului-erou, este
probabil primul epos al omenirii. Prin bogia liric, intensitatea tririlor i
problematica existenial, epopeea depete cu mult cadrul unei legende eroice,
aducnd n discuie teme precum cutarea nemuririi i dezlegarea tainelor lumii
de dincolo.
Titlul iniial al operei nsemna acela care a zrit prpastia (Sha naqba imuru) sau acela care a nvins
toi regii (Shutur eli sharri). Cea mai cuprinztoare versiune a eposului are n componen 12 tblie
de lut pstrate n faimoasa bibliotec a regelui asirian Assurbanipal, la Ninive. Materialul de scris
permite o datare ntre secolele XXIV-XVIII a.Hr. Primele tablete ale eposului au fost descoperite de
Hormuzd Rassam n 1853, traducerea o realizeaz n 1872 George Smith, care se ocup de fragmentul
despre potop care este acum ultimul capitol. Textul a trebuit s fie reconstruit pe baza diverselor
fragmente, unele lacunare, operaie ngreunat si de limbile diverse (babilonian, akkadian, hurrit,
hittit) folosite. S.N. Kramer, sumerolog din Philadelphia, organizeaz scrierile mitologice sumeriene
ntr-o form coerent. Odat cu noua ediie din 2003, orientalistul londonez Andrew George ofer o
abordare critic a textului. Din peste 100 de texte, care au fost ntre timp traduse din nou, a rezultat o
nou valorificare a istoriei transmise. n plus, asirologul Stefan Maul public n 2008 o traducere
poetic revizuit, care cuprinde completri i reinterpretri ale textului. Origini ale eposului se
regsesc n mai multe orae mesopotamiene, din vremea sumerienilor fiind cunoscute mai multe cicluri
n cuneiforme: Bilgame/Bilga, Ghilgame i Agga din Ki, Ghilgame i Huwawa, Ghilgame i taurul
ceresc, Ghilgame, Enkidu i infernul, moartea lui Ghilgame, povestea potopului.
Din aceste texte variate scrise n dialectele mozaicului de popoare care s-au perindat pe teritoriul
dintre cele dou fluvii s-a conturat o opera viguroas, care pune n valoare un om autentic, alfat n
cutarea adevrurilor absolute. Eposul care ne este cunoscut astzi a fost transcris n Uruk in circa
3600 de versuri, avnd drept surse eposul transmis n akkadian din secolul al XII-lea, o traducere n
hittit i hurrit, lista sumerian a regilor, o scrisoare fictiv a lui Ghilgame, nemele din lista zeilor
ncepnd cu secolul al XXVI-lea a.Hr., inscripiile votive dedicate regelui din Uruk. Din cele 12 tblie,
11 conin texul propriu-zis, iar una este traducerea akkadian a unei pri din scrierea sumerian
despre Ghilgame, Enkidu i infern. Probabil versiunea reconstruit provine de la un autor de secol XII,
menionat de o list neoasirian, ale crei urme se afl n biblioteca din Ninive (este vorba de Sin-leqiunninni).

Ce ne spune povestea?
Referitor la realitatea istoric oglindit, dincolo de tendina general mitologic-fantastic, am putea
spune c exist aluzii la dezvoltarea politic i cultural de la cumpna mileniilor III-IV a oraului Uruk,
dezgropat sub Warka. O cetate nfloritoare, nconjurat de puni, cu case din lemn de palmier, silozuri
de grne, piaa n care se adun negustori sau se ntrec povestitori, templul Eanna cu zigguratul
alturat, palatele regale. Ghilgame este i el un rege care se pare c a trit efectiv. Tradiia sa este

valorificat ndeosebi de Ur-Namma i Schulgi, care se desemneaz frai ai si. Ghilgame nu este doar
stpnitor i erou, ci ncepe s fie i adorat ca divinitate, cultul su fiind pus adesea n legtur cu cel
al strmoilor. Se vedea n el unul dintre judectorii din lumea de apoi.
Lsnd la o parte controversele textuale, s aruncm o privire asupra povetii care oglindete eternul
omenesc, frmntarea omului stpnit de teama morii, tnjind a deslui tainele nemuririi i astfel a
nvinge condiia uman. Pe scurt, este un epos n care se caut viaa. Ghilgame este un rege care se
distinge prin fort, vitejie, nelepciune, dar se impune pna la tiranie semenilor si. Fiu al zeiei
Ninsun, preoteas a zeului-soare ama, i al unui spiridu, el este un primitiv, gata de lupt, ludros,
mnios, dar sufletul su simplu este nspimntat de gndul morii. Supuii si se plng zeitei Itar de
muncile istovitoare la care acesta i silete. n acest context apare figura interesant a lui Enkidu,
plmdit din lut, nzestrat cu via prin rsuflarea zeiei Aruru. Crescut cu fiarele slbatice, acesta se
umanizeaz mai nti prin intermediul unei prostituate de la temple, Shamhat. Luptndu-se cu
Ghilgame, i recunoate acestuia puterea, devin prieteni i decid s plece mpreun n pdurea
cedrilor ca s-l ucid pe uriaul Humbaba, n ceea ce ar putea fi interpretat drept o alegorie a luptei
dintre civilizaie i natur. Ajutai de zeul ama, care trimite 13 vnturi care s-l doboare pe uria,
cei doi supun bestia.
Mai departe, zeia Itar se ndrgostete de Ghilgame i i propune cstoria, dar acesta o refuz din
cauza tratamentului aplicat celorlali amai ai si. Rnit i dornic de rzbunare, aceasta l convinge
prin ameninri pe tatl su, zeul Anu, s-l trimit pe pmnt pe Gugalanna, taurul ceresc, care
devasteaz oraul. Dar atacat de Enkidu i Ghilgame, monstrul sfrete sub sabia lor. Visul lui Enkidu
i prevestete ns moartea, pentru c sfidarea zeilor nu poate rmne nepedepsit. Ghilgame
deplnge moartea prietenului iubit ntr-o mare intensitate emoional, invocnd natura s plng i ea.
i organizeaz un mare banchet funerar la care le sunt aduse ofrande zeitilor lumii de jos. Regele
colind slbticia nvemntat n piei de animale, avnd ca el gsirea legendarului Utnapishtim, cel
din urm rege dinaintea potopului, care a domnit la uruppak, Noe babilonian, cel cruia zeii i-au dat
nemurirea.
Dup o cltorie periculoas, ajunge la vrfurile gemene al muntelui Mashu, la captul pmntului.
Intrarea este pzit de doi oameni-scorpioni. i este permis intrarea dup recunoaterea naturii sale
divine, dup care Ghilgame merge pe calea soarelui i pe cea a nunericului pn cnd ajunge ntr-o
grdin paradisiacal. Sftuit de hangia Siduri dup ce ncearc n zadar s l conving s renune si s
cerce s se bucure de viat ct triete, Ghilgame se duce la luntraul Urshanabi care l ajut s
traverseze marea. n sfrit ajuns la Utnapitim, acesta i povestete istoria potopului i cum zeul Ea la ndemnat s construiasc o corabie ca s se salveze de furtunile dezastruoase iscate de Enlil, cel care
ulterior i va binecuvnta pe Utnapitim i soia sa cu viaa venic. Dar se pare c a fost un caz
singular. Ca s i demonstreze lui Ghilgame c nu poate schimba legile firii, l provoac s stea treaz 7
nopi, test pe care regale nu-l trece. Pentru c totui a ptimit prea mult, Utnapitim i ncredinteaz
o tain: pe fundul apei se gsete o buruian care ofer tinereea venic. Regele svrete isprava,
dar i aceasta n zadar. arpele cel perfid i-o smulge. Rmas fr vreo posibilitate de a nvinge
moartea, Ghilgame ncearc s-l ispiteasc pe duhul lui Enkidu s-i mprteasc ce se petrece n
lumea de dincolo, dar neaflnd mare lucru, se ntoarce n Uruk. Resemnare i melancolie.

Ce inseamna povestea?
Interpretrile asupra coninutului operei se pot face pe mai multe niveluri: condiia uman, moarte i
nemurire, prietenie, devenire i maturizare, natur vs. cultur, conflictul dintre valori. S-au aplicat
mai multe definiii, axate n principal pe prblematica vieii i a morii: Ghilgame este arhetipul
umanitii, eposul este n mare msur o scriere existenialist (Oberhuber, 1977); In concepia
veche, omul Ghilgame crede c poate deveni zeu nemuritor. In concepia nou, zeul Ghilgame crede
c poate deveni om i scpa de moarte (Abusch, 1986). n epopee se poate recunoate un progres al
acceptrii efemeritii, interesul pentru moarte i viaa de apoi fiind o preocupare constant a
scrierilor sumeriene (George, 1998). Este totodat o istore a devenirii umane, petru c regele din
Uruk evolueaz, ncepnd de la confruntarea cu Enkidu, prilej de a nva priceperea celuilalt, trecnd
prin prietenia nepreuit ce se nfirip ntre cei doi, nfruntarea divinitii, durerea pierderii, frica de
propriul sfrit, marea cltorie iniiatic i sfrind cu drama neputinei de a a nvinge efemerul.
Nucelul central este cel al motivului tineree fr de btrnee i via fr moarte, pe care l
mprtete cu multe alte capodopere ale literaturii universale. Tuburarea adnc a regelui n faa
contiinei limitelor umane i cutrile disperate de ieire din acestea conduc la tragismul fiinei. De
cnd omul prsete vieuirea inocent din natur, este aruncat n angoasa existenial. Lecia
inevitabilitii morii care arunc vlul sumbru n deznodmntul poemului este totui una care

pledeaz pentru via, pentru c cele dou se ntreptrund. Oamenii mor, dar umanitatea este
pepetu; dac moartea nu poate fi ocolit nici prin glorie, nici prin favoarea zeilor, nici prin iubire,
momentele trite pe pmnt trebuie s aib cu att mai mult semnificaie, ca mod de compensare.
Valoarea artistic a operei depete cadrul istoric. Puterea descriptiv se ntrevede n relatarile
despre lupta cu Humbaba, urgiile taurului, strbaterea ntunericului, desfurarea potopului. Nota de
dramatism mpreun cu simplitatea fermectoare i stilul plastic confer povetii un realism al
fantasticului care adun laolalt toate nzuinele i trsturile eseniale ale firii umane via, iubire,
moarte reflectatea de-a lungul unei cltorii a cunoaterii i autocunoaterii pe care o svrim cu
toii. Imagistica bogat, evocarea vie i autentica, epicitatea evenimentelor, muzicalitatea versurilor
contureaz un tablou nu doar al resemnrii n faa morii, ci i al celebrrii setei pasionante de via i
al unei prietenii care nu cedeaz. Eposul, ca i ntreaga literature sumerian, vor avea ecou n Biblia
ebraic sau la Homer, prin teme precum potopul, infernul, judectorul, nvierea, chemarea duhului,
omorrea monstrului, arpele, crearea omului, eroul, nemurirea i multe altele. Dorul nemuririi i
necesitatea revelrii tainelor vieii venice, poetizate ntr-o expresie a ntregii umaniti, nscriu
epopeea pe linia marilor creaii.
"Cu toate c-I nenduplecat, moartea e legea tuturor;
Cldim noi oare case pentru veci?
Pecetluim noi oare nvoieli care s lege pe vecie?
Fraii i mpart oare, pentru vecie, bunurile?
Venic e oare ura ntre oameni?
Rul care se umil te duce oare cu el pentru vecie?
De la nceputul veacurilor, nimic nu este venic! Cel care doarme i cel care-imort se aseamn unul
cu altul.
Oare nu nchipuie amndoi icoana morii? Omul slbatic e i el un om. Or, afar doar dac Enlil nu-i
d binecuvntarea, Anunnakii, zeii cei mari, innd sfat, iMamitu, cea care a furit Soarta, hotrte
dimpreun
cu ei ursitele: ei mpart moartea i viaa, i nu dezvluie sorocul morii!"
(tableta a 10-a, rspunsul lui Utnapitim)